Actualitate
Partizanii din Dobrogea, executați fără să fi fost judecați și condamnați la moarte. Călăul agramat care a ordonat „Transporturile morții“
La 10 martie 1950,
13 partizani din Dobrogea au fost împușcați în Pădurea Verde din Timișoara. Doar după
mulți ani s-a aflat adevărul.
Grup de partizani din Dobrogea. Fotografie făcută de Securitate după arestarea lor (arhiva CNSAS)
În anii 1949 şi 1950 au avut loc o serie de crime comise de Securitate
împotriva unor deţinuţi politic, deja condamnați de instanțele de judecată, dar
ale căror pedepse erau considerate prea mici de către autoritățile
comuniste.
Pădurea Verde din Timișoara este locul asasinării unor partizani din lotul
„Babadag”, trimişi în decembrie 1949 să-şi ispăşească pedeapsa la
penitenciarele Gherla şi Aiud. Cazul este mult mai complex şi, după
investigaţii migăloase, inginerul Teodor Stanca, preşedintele AFDP Timiş, a
reuşit să descopere amănunte lămuritoare.
Se ştia iniţial că „dobrogenii” au fost transferaţi din cele două închisori
şi executaţi cu toţii în Pădurea Verde. Asta se întâmplase însă doar cu o parte
dintre ei, omorâți la 10 martie 1950.
Alţii au fost transferaţi în februarie 1950 la Piteşti, fiind asasinaţi,
unii la 20 martie, iar alţii la 23 martie 1950.
Arheologul Gheorghe Petrov „în căutarea poporului pierdut“ Arhivă personală
În evidenţele Direcţiei Generale a Penitenciarelor, cea care dăduse
ordinele de transfer spre şi dinspre Aiud şi Gherla, este consemnat decesul
fiecărui deţinut şi data acestuia, însă nu se vorbeşte nimic despre împuşcare:
la rubrica „Motivul morţii” apar, ca de obicei, diagnostice cardiace, digestive
sau, în câteva cazuri, pur şi simplu, „moartea naturală”, conform Memorialului
Sighet.
Lista celor împușcați în 10 martie 1950: CENUȘE Marin Gh.,
n. 14 oct. 1901, Radu Negru (Călăraşi), șef de post; ar. 9 aug. 1949, cond. 15
ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; CONSTANTIN Ion A., n. 10 dec.
1903, Casimcea (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 18 mai 1949,
cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; DOBROMIR
Nicolae S., n. 15 nov. 1907, Nistoreşti (Constanţa), ţăran; ar. 22 mai 1949,
cond. 20 m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; DUŢU Manea I., n.
14 mai 1901, din Târguşor (Constanţa), ţăran; ar. 13 iul. 1949, cond. 25 ani
m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; ENACHE Gheorghe, n. 1907, Mihail
Kogălniceanu (Constanţa), ţăran; ar. 1949, cond. 15 ani m.s.; FILIP Ioan N., n.
28 aug. 1904, Pantelimonu de Jos (Constanţa), învăţător, partizan în grupul
Gheorghe Tofan; ar. 22 aug. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra
ordinii sociale”; GOGU Alexandru Z., n. 25 mar. 1910, Iugoslavia, ţăran; ar. 14
mai 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra securităţii interne a
statului”; GUŞIŢĂ Gheorghe N., n. 8 nov. 1903, Leascova (Bulgaria), ţăran,
partizan din Dobrogea; ar. 9 aug. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de
uneltire contra ordinii sociale”; LACHE Constantin C., n. 20 ian. 1913, Grecia,
ţăran; ar. 5 iul. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii
sociale”; LECA Gheorghe, din Mihail Kogălniceanu (Constanţa), ţăran; ar. iul.
1949, cond. 20 de ani m.s.; LECA Ion, din Mihail Kogălniceanu (Constanţa),
notar; ar. iul. 1949, cond. 18 ani m.s.; MATEI Petre, din Vasile Alecsandri
(Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; cond. 1949 pt. „participare la
mişcarea de rezistenţă din Dobrogea”; NEGROIU Dumitru C., n. 8 oct. 1910,
Plopii Slăviteşti (Teleorman), perceptor; ar. 13 mai 1949, cond. 25 ani m.s.
pt. „uneltire contra ordinii sociale”; NICOLAE Iordan I., n. 10 iun. 1904,
Casimcea (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 22 mai 1949, cond. 18
ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; PASTRAMĂ Gheorghe, din
Ceamurlia (Tulcea); ar. 1949, cond. 20 ani m.s.; PIŢIGOI Ioan I., n. 26 oct.
1923, Saraiu (Constanţa), ţăran; ar. 14 iul. 1949, cond. 15 ani m.s. pt.
„uneltire contra ordinii sociale”; ROŞCULEŢ Nicolae Gh., n. 12 mai 1919,
Casimcea (Tulcea), ţăran; ar. 18 mai 1949, cond. 25 ani m.s. pt. „crimă de
uneltire contra ordinii sociale”; STAVROSITU Iancu, din Casimcea (Tulcea),
ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 1949, cond. 20 ani m.s.; STERCU Stere A.,
n. 5 mar. 1906, Leascova (Bulgaria), ţăran, partizan din Dobrogea; ar. 9 aug.
1949, cond. 20 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; TOFAN Gheorghe
I., n. 24 apr. 1908, Calfa (Tulcea), învăţător; ar. 20 mai 1949, cond. 17 ani
m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; TOMOŞOIU Gheorghe Gh., n. 13 apr.
1907, Aliman (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 7 mai 1949, cond.
m.s.v. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; TOPÂRCEANU Ioan D., n.
29 aug. 1904, Târguşor (Constanţa), țăran, partizan din zona Babadag; ar. 15
mai 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale” (lotul
rezistenţei din Babadag); TUDORAN Constantin D., n. 24 aug. 1915, Saraiu
(Constanţa), țăran; ar. 26 apr. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra
ordinii sociale”; ZACHE Constantin, n. 1903, Teregova (Caraş-Severin),
partizan; ar. 10 mar. 1949, cond. pt. „legături cu mişcarea de rezistenţă din
Dobrogea”.
Biserica de pe Dealul Viilor din Lugoj Sursa Panoramio
Călăul Alimănescu
Dr. Gheorghe Petrov,
istoric și arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj,
atribuie executarea partizanilor unui comando de temut al Securităţii. Echipa
Fulger era un pluton de execuţie condus de vestitul maior de miliţie Eugen
Alimănescu, ce era secondat de maiorul de securitate Zoltan Kling, un torţionar
notoriu. Alimănescu era recunoscut pentru duritatea sa cu care se ocupa de
anihilarea bandelor de „duşmani ai poporului“.
Într-un documentar publicat
în revista „Memoria“, el dezvăluie faptul că anchetele s-au desfășurat pentru
marea majoritate a celor arestați la sediile Securității din Cluj, Turda și
Alba Iulia. Cercetările au fost finalizate în septembrie 1949, după care
inculpații au fost înaintați Tribunalului Militar din Sibiu pentru a fi judecați
și condamnați. „Cum numărul celor care urmau să fie judecați era
foarte mare, regimul a evitat trimiterea în instanță a unui singur lot de
persoane, care ar fi demonstrat că rezistența anticomunistă era o mișcare de
mare amploare. În consecință, s-a decis repartizarea celor arestați în mai
multe loturi. Ca urmare, au fost formate peste 15 loturi, fiecare cuprinzând
aproximativ 20 de persoane“, spune Gheorghe Petrov.
Singurul martor, un
paznic care a stat ascuns în cimitir
Tribunalul Militar Sibiu a pronunțat pedepse grele pentru foarte
mulți dintre cei arestați. Din lotul principal, șapte persoane în frunte cu
maiorul Dabija au fost condamnate la pedeapsa capitală, fiind executate la
Sibiu în dimineața zilei de 28 octombrie 1949. După execuție, cadavrele au fost
înhumate într-o groapă comună săpată la o margine a Cimitirului Central din
Sibiu, rămășițele pământești fiind descoperite și deshumate în 1993, grație
ajutorului dat de Ioan Silaghi, un fost paznic al cimitirului, care, fiind
ascuns după un tufiș, asistase întâmplător la execuția și înhumarea victimelor
fără să fie observat. Restul inculpaților din acest lot precum și cei încadrați
în celelalte loturi au primit pedepse grele cu închisoarea, mulți fiind
condamnați la muncă silnică pe viață.
Certificate medicale false
La scurt timp după pronunțarea sentințelor, Gheorghe Pintilie i-a
cerut colonelului Mihail Dulgheru, șeful Direcției Anchete din cadrul DGSP, să
nominalizeze persoanele ce nu fuseseră condamnate la moarte, dar care
desfășuraseră activități periculoase împotriva regimului, cum ar fi faptul că
au folosit arma împotriva organelor de securitate, „pentru a se crea un
regim mai aspru în închisoare“. Aceste persoane au fost ucise în cursul
unor acțiuni organizate și desfășurate de către Direcția Regională a
Securității Poporului Cluj, cu sprijinul organelor centrale din București.
După primirea sentințelor, deținuții condamnați la pedepse
privative de libertate pe diferite termene au fost repartizați la câteva
penitenciare din țară. În anul următor, între 22 februarie și 15 martie 1950,
13 deținuți (12 bărbați și o femeie), au fost scoși din penitenciarele unde se
aflau (Aiud, Gherla, Sibiu, Pitești, Mislea) și aduși la Penitenciarul
Tribunalului din Cluj. În 2 și 5 aprilie 1950, prin două adrese ale Direcției
Regionale a Securității Poporului Cluj semnate de colonelul Mihai Patriciu,
șeful acestei direcții, se cerea Penitenciarului Tribunalului Cluj predarea
pentru cercetări a celor 13, menționați fiecare cu numele, ambele adrese ale
Securității având același număr de înregistrare.
După părăsirea penitenciarului, nu s-a mai știut nimic de soarta
acestor oameni. Moartea lor a fost oficializată la 25 iulie 1957, când la
Oficiul de Stare Civilă al Primăriei orașului Cluj a fost deschis un Registru
special în care s-au completat 13 acte de moarte, întocmite pe baza unor
certificate medicale false. Toți acești oameni au încetat din viață în zilele
de 2, 3 și 5 aprilie 1950, din cauze medicale, diagnosticele invocate fiind:
TBC pulmonar, miocardită cronică, insuficiență circulatorie, congestie
pulmonară și pneumonie.
„Modelul“ Eugen Alimănescu
Eugen Alimănescu, un ofiţer
de miliţie crud şi agramat, a ucis zeci de partizani care nu fuseseră
condamnaţi la moarte şi nici măcar judecaţi, la ordinele partidului. El a fost
modelul după care s-a inspirat regizorul Sergiu Nicolaescu când a creat personajele
comisarilor-eroi într-o serie de patru filme foarte populare în perioada
comunistă.
Alimănescu descrie în documentele găsite în arhive cum a ucis partizani
la indicaţiile partidului. „În anul 1949 prin luna iulie am fost chemat de Tv.
Gral. Cristescu Pavel, care atunci era director general al Miliţiei care mi-a
spus să merg imediat la Tv. Marin Jianu (n.r. – ministru adjunct al MAI) de la
care am de primit o misiune importantă. Am mers imediat la Tv. Jianu care mi-a
spus următoarele:
«Alimănescule, partidul î-ţi încredinţează o
misiune foarte importantă. Dacă partidul nu a ales pe altul înseamnă că pune
bază pe devotamentul şi curajul tău. Uite despre ce este vorba: avem o serie de
bandiţi foarte periculoşi care de justiţie nu au putut fi condamnaţi la moarte,
iar ei şi acum fiind arestaţi tot nu se potolesc şi la închisoare duc acţiuni
periculoase împotriva partidului. De aceia sa luat hotărârea ca o parte din
aceştia care meritau să fie condamnaţi la moarte şi justiţia nu a făcut-o să-i
iesecutăm noi. Să nu o socoteşti ca pe o povară această acţiune ci ca pe o
sarcină dată de partid şi de conducerea ministerului de interne pe care trebuie
să o îndeplineşti»“, scrie în declaraţia maiorului de Miliţie, pe care am
redat-o în original.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




