Actualitate
Diaspora chineză – perioada timpurie. „Evreii Asiei”
Tema diasporei chineze este vastă și complexă. De-a
lungul istoriei, prezența chinezilor în diferite colțuri ale lumii a reflectat
particularitățile economice, (geo)politice, tehnologice, culturale atât ale
Chinei cât și ale țărilor de destinație.
Strada principală a districtului Chinatown din San Francisco
De la
exploratori la emigrați
Este documentată activitatea comercială a chinezilor încă
din Antichitate, pe ruta celebrului Drum al Mătăsii, apoi începând cu secolele
II-III ale erei noastre, în Asia de Sud-Est, în Marea Chinei, Oceanul Indian,
Golful Persic sau pe coasta de est a Africii. Comerțul maritim practicat de
chinezi, important pentru contribuția la creșterea bogăției țării, ar fi fost
de neimaginat fără marile progrese tehnico-navale și descoperiri geografice ale
exploratorilor chinezi din vechime, care aruncă o altă lumină asupra
descoperirilor geografice atribuite în special marilor navigatori europeni. O
trimitere succintă cu secole în urmă ni se pare relevantă în ce privește
migrația chineză, având în vedere că, așa cum observă
Jacques Gernet în Le monde chinois,
„Dezvoltarea marinei chineze, începând cu secolul XI, este unul din fenomenele
cele mai importante din istorie”, iar expansiunea chineză către regiunile
comerciale desfășurate de jur împrejurul Chinei continentale dă impresia de
”deja vu” pentru China de azi.
În
secolul XIV activitatea comercială maritimă și exploratorie chineză este în
plin avânt, susținută de o puternică flotă sub conducerea amiralului Zheng
He, rămas în istorie pentru expedițiile sale. După moartea acestuia,
comerțul chinez intră în declin, odată cu Imperiul care se repliază, se închide
în el însuși, în fața atacurilor întețite ale mongolilor.
Sura
Amiralul Zheng He. Sursa foto aici.
Despre o
diasporă chineză însă putem vorbi mai degrabă începând cu istoria modernă și
contemporană. Înainte de secolul XIX, populația chineză din afara Chinei era
fixată cu precădere în Asia de Sud-Est. Ulterior,
„începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul scăderii
autorității imperiale şi a pătrunderii influențelor europene, dar mai ales după
1910, când monarhia a fost abolită şi a fost proclamată Republica China
(1911-1949)”, dar și pe fondul sărăciei și al destrămării sistemelor coloniale
britanic, francez, olandez, prezența chinezilor în afara granițelor propriului
stat devine mai complicată: comunităților de chinezi din Asia de Sud-Est li se
adaugă chinezii ajunși în Statele Unite sau Europa, dar și chinezii din Macao,
Hong Kong sau Taiwan, teritorii aflate sub posesiune portugheză, engleză și
respectiv japoneză. Amintim că în secolul XIX, mai cu seamă după abolirea
sclaviei, către 1850, chinezii, dar și alte populații asiatice precum indienii
sau javanezii, plecau în străinătate ca muncitori sub contract pentru puterile
coloniale ce nu mai dispuneau de forța de muncă indigenă din propriile colonii.
Acești muncitori chinezi lucrau în condiții deosebit de grele în Malaiezia,
Indonezia, în Africa, în Ceylon, în Antile, pe coasta de Est a Americii, pe
plantații, în mine, la construirea de căi ferate. Unii rămân să lucreze în mine
sau pe plantații, în timp ce alții devin artizani, mici comercianți sau
intermediari comerciali între puterile coloniale și populația indigenă din
colonii.
Harta emigrației chineze în secolul XIX. Sursa aici.
Este de
precizat că acest val de muncitori chinezi se produce și pe fondul slăbirii
Chinei, ieșită înfrântă din Războiul Opiumului și ajunsă la discreția puterilor
occidentale.
Caricatură franceză de la sfârșitul
anului 1890. China, neputincioasă, este împărțită între Marea Britanie,
Germania, Rusia, Franța și Japonia. Sursa aici.
La începutul secolului XX apar casele de comerț și
băncile cu rețele extinse și în aceste teritorii pe care regăsim populație
chineză activă economic, implicată și ea în activități comerciale și bancare.
Numărul de chinezi aflați la muncă în astfel de regiuni ale lumii crește, iar
permanentizarea acestei populații duce la apariția primelor comunități de
chinezi de Singapore, Filipine, Indochina, Indonezia şi Coreea, dar şi din
Australia şi Americi, în special în Statele Unite. În această perioadă, se
produc deja fricțiuni între populația indigenă din colonii și imigranții
chinezi care se inserează în viața de zi cu zi, inclusiv prin căsătorii mixte,
și în activitățile economice în care
devin o concurență puternică. Nemulțumirea indigenilor față de chinezii
concurenți pe piața muncii, în zona de comerț, manufactură, etc. se reflectă în
apelative adresate acestor imigranți, numiți evrei
ai Asiei.
Foto: Migranți chinezei spre
America. Sursa aici.
În această perioadă, emigranții chinezi din Europa provin în special din partea
de sud a Zhejiang; unii sunt vorbitori ai dialectului cantonez (Cantonul este
denumirea britanică pentru Guangzhou), din zona Delta Râului Pearl, din noile
teritorii ale Hong Kong, având ca destinație preferată Marea Britanie, unde
practică activități de comerț. Către sfârșitul războiului, o serie de emigranți
chinezi ajung în porturi din nord-vestul Europei (Londra, Liverpool, Rotterdam,
Amsterdam, Antwerp, Hamburg), de unde părăsesc Europa către SUA.
Trecutul
recent:între închidere și (re)deschidere. Noii migranți
După războiul civil, victoria Partidului Comunist Chinez
și fondarea Republicii Populare în 1949, China se închide din nou față de
restul lumii. Până către sfârșitul anilor 1970, emigrația la scară mare nu a
mai fost permisă.
Emigrația chineză capătă dimensiuni reduse, cu excepția imigrației ilegale
peste granița cu Hong Kong, dar și a celor care, simțindu-se persecutați în
China comunistă, s-au îndreptat către țări din Asia de Sud-Est (Singapore,
Coreea de Sud, Malaysia, Indonezia, Thailanda, Brunei), dar și Japonia. Din a
doua jumătate a secolului XX, Asia de Sud-Est și Orientul Îndepărtat cunosc o
perioadă de creștere economică, pe fondul diversificării activităților, al
industrializării, al intensificării schimburilor inter-regionale și globale.
Politicile de dezvoltare din țările asiatice au fost vectorii ascensiunii unor
noi puteri: Japonia, urmată de Hong Kong, Singapore, Taiwan, Coreea de Sud,
apoi Tailanda, Malaiezia, Indonezia. Imigranții chinezi contribuie la
dezvoltarea acestor puteri emergente. În schimb, dezvoltarea economică a Chinei
rămâne marginală în raport cu cea a statelor amintite.
Deng Xiaoping (stânga) și Mao Zedong. Sursa aici.
Pe acest
fond, asistăm în China la un început de relaxare și de reconsiderare a
politicii privind emigrația în primii ani ai deceniului 1970, dar abia odată cu
Deng Xiaoping, venit la conducerea Chinei la sfârșitul lui 1978, este lansată
politica de deschidere a țării. China devine un actor din ce în ce mai influent
în Asia de Sud-Est, folosindu-se în acest sens și de relația cu Hong Kong.
Posesiune britanică din 1889 (concesionată pe 99 de ani), Hong Kong devine în
1970 unul din cele mai mari centre financiare ale lumii. În epoca lui Deng
Xiaoping, rolul de intermediar al Hong Kong-ului între China și restul lumii se
va consolida, la fel ca și colaborarea reciprocă economică și financiară între
cele două. Către sfârșitul secolului XX, Hong Kong și Macao revin la statul
chinez, păstrându-și însă specificitatea în ce privește sistemele politice
proprii, diferite de cel din China continentală.
Emigranții
chinezi ai perioadei ar putea fi încadrați în câteva categorii. Pe de o parte,
minoritățile chineze prezente în Asia de Sud-Est și Orientul Îndepărtat, mai
puțin în Coreea de Sud, contribuie la ascensiunea economică a țărilor gazdă,
așa cum reiese din participarea lor la o multitudine de domenii ale vieții
economice (domeniul bancar, construcții, industria textilă, domeniul
agroalimentar, construcția de mașini, industria chimică, apoi electronică).
Integrarea chinezilor în comunitățile locale nu este lipsită de fricțiuni, dar
contribuția la dezvoltarea economică a acestor societăți gazdă favorizează
măsuri oficiale care să permită conviețuirea lor cu populația locală.
O altă
categorie este reprezentată de cei ce emigrează pentru a-și reîntregi familia
în diferite zone ale lumii. Acestora le putem adăuga categoria de noi imigranți
ce pleacă în scopuri economice din aceleași zone din care plecaseră emigranți
înainte de 1949, îndreptându-se inițial către aceleași destinații ca și
predecesorii lor. Astfel, cei din zona Taishan, provincia Guangdong, se
îndreaptă spre Americi, în special SUA, ulterior și Canada, dar și Brazilia și
Peru, în vreme ce cei din zona Wenzhou/Qingtian în Zhejiangul de Sud se
îndreaptă către Europa, mai cu seamă Germania și Franța, dar și Australia sau
Noua Zeelandă. Ceva mai târziu, către anii 1980, începe și migrația dinspre
provincia Fujian către diferite destinații ale lumii occidentale, în condițiile
în care aceștia erau deja prezenți în Asia de Sud-Est, unde formau adevărate
comunități. La început,
destinația lor era SUA, Europa fiind doar un spațiu de tranziție, dar, un
deceniu mai târziu, aceștia vor lua în considerare Europa ca destinație în sine,
preferând mai ales Marea Britanie,
Europa Centrală sau Italia. De asemenea, o serie de emigranți chinezi care
provin din coloniile din Asia de Sud-Est, din Indochina, din Indonezia, din
Singapore, Malaiezia, Mozambic, Surinam se relochează în Europa, în Franța,
Olanda, dar și alte state vest europene.
Trebuie
să remarcăm și dinamica în creștere a emigrației chineze prin micul comerț în
țări precum Cambodgia mai ales, dar și Kazahstan, Mongolia și Laos, sau
Vietnam. În ce privește URSS, deși unele schimburi de populație au existat,
ruptura sino-sovietică (1956-1985) a determinat închiderea frontierei nordice a
Chinei. Totuși, din 1978 accesul în URSS devine mai facil pentru emigranți
chinezi care desfășoară activități comerciale de tip navetă sau shuttle trade în Estul Îndepărtat al
Uniunii Sovietice sau în Siberia.
O
categorie de emigranți chinezi care va câștiga constant în importanță este cea
a studenților, interesați să ajungă mai cu seamă în SUA, dar și în câteva alte
state dezvoltate, precum Japonia, Canada, țări din Europa occidentală,
Australia sau Noua Zeelandă. În anii 1950-970, ei puteau studia doar în URSS,
apoi, începând cu 1972, ca urmare a vizitei lui Nixon în China, a devenit
posibilă plecarea unor studenți către SUA, deschizând orizontul acestei
destinații preferate. Primii studenți chinezi trimiși în SUA la studii erau în
general persoane de o anumită vârstă,
dat fiind că nu exista încă o categorie de studenți cu vârste tipice pentru
această etapă a vieții suficient de pregătiți pentru a participa la astfel de
schimburi. După 1978, migrația
studențească dinspre China crește. În cea mai mare parte a lor, date fiind
costurile mari presupuse de astfel de deplasări și șederi, acești emigranți
chinezi beneficiau de
programe de suport oferite de țările de destinație.
Asistăm,
în această perioadă, la o expansiune geografică și la un început de integrare a
fluxurilor migratorii translocale, inițial distincte, în migrația globală: se
deschid noi spații de migrare către lumea occidentală, alături de cele din Asia
de Sud-Est; crește mobilitatea între țările de destinație și cresc schimburile
între diferitele straturi sociale ale migranților, de la studenți la muncitori
ilegali. Această dinamică a
crescut într-un timp relativ scurt, căpătând anvergură globală.
Așadar,
începând cu 1978 și mai ales în 1985, atunci când a fost adoptată legea privind
liberalizarea călătoriilor peste hotare, un număr mare de chinezi – între
câteva sute de mii și 1,5 milioane, în funcție de estimări – au părăsit țara de origine pentru a studia,
pentru a-și reîntregi familia sau pentru activități comerciale. Aceștia vor
alcătui categoria numită a „noilor migranți”, anticipând profilul divers al emigrației
chineze din perioada actuală. Ei provin din regiuni și categorii sociale
diverse; în rândul lor se manifestă deja polarizarea tot mai accentuată a
profesiilor, cu concentrări mai pronunțate în zona de sus și în cea de jos a
straturilor sociale; acești migranți reușesc să stabilească conexiuni mai
puternice între țara de destinație și
China, practicând uneori un model circular de migrație, facilitat de
dezvoltarea mijloacelor de transport și comunicare.
Despre acești vom vorbi în articolul următor.
(va
urma)
Ruxandra Iordache este doctor al Universității din București și cercetător
la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C.
Brătianu” al Academiei Române (ISPRI).
Actualitate
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil. În primul semestru din 2026, românii au înmatriculat peste 236.000 de autoturisme, iar luna iunie a adus cea mai bună evoluție din acest an. Deși mașinile second-hand continuă să domine piața, segmentul autoturismelor noi câștigă teren.
Piața auto din România începe să dea semne de revenire după un început de an dificil
În același timp, Dacia se apropie de BMW în clasamentul general al mărcilor preferate, iar producătorii chinezi, în special BYD, schimbă rapid echilibrul pe piața automobilelor electrice.
Piața auto a crescut ușor, dar mașinile rulate domină în continuare
Piața auto din România a ajuns la 236.126 de înmatriculări în primele șase luni ale anului 2026, potrivit unei analize realizate de plus-auto.ro pe baza datelor oficiale DRPCIV.
Structura pieței arată însă că România rămâne o piață dominată de autoturismele second-hand. Din totalul înmatriculărilor, 171.276 de mașini au fost rulate, reprezentând 72,5% din piață, în timp ce autoturismele noi au totalizat 64.850 de unități, respectiv 27,5%.
Comparativ cu primul trimestru al anului, când ponderea mașinilor rulate ajunsese la 76,7%, datele indică o ușoară revenire a segmentului de mașini noi.
Situația este apropiată de cea înregistrată în 2025, când raportul dintre mașini rulate și mașini noi era de aproximativ 71,5% la 28,5%.
Iunie a fost cea mai bună lună pentru piața auto din 2026
Evoluția lunară arată un parcurs oscilant în prima jumătate a anului.
Piața a pornit de la 33.912 înmatriculări în ianuarie, a crescut până la 42.739 de unități în martie, apoi a încetinit în aprilie și mai, cu 38.216, respectiv 37.590 de autoturisme.
Revenirea a venit în iunie, când au fost înmatriculate 43.461 de autoturisme, cel mai ridicat nivel lunar din primul semestru.
Creșterea a fost susținută în special de segmentul mașinilor noi. În iunie au fost înmatriculate 16.120 de autoturisme noi, cu aproape 60% mai multe decât în aprilie.
„Iunie a fost o lună de accelerare pentru piața de mașini noi. Am văzut un apetit mult mai mare pentru Dacia, Toyota și pentru mărcile chinezești, în special BYD, ceea ce ne spune că bugetele consumatorilor rămân concentrate pe modele accesibile, dar mai mulți români aleg acum să cumpere direct o mașină nouă”, a explicat expertul auto Veronica Negru.
Dacia recuperează teren în fața BMW
În clasamentul general al mărcilor, Volkswagen rămâne lider detașat.
Marca germană a acumulat 33.468 de înmatriculări în primul semestru, fiind susținută în special de piața autoturismelor rulate.
Pe locul al doilea se află BMW, cu 23.404 unități, însă avantajul față de Dacia este aproape dispărut.
Constructorul român a ajuns la 23.278 de autoturisme înmatriculate, la doar 126 de unități distanță de BMW.
Apropierea vine în special datorită cererii ridicate pentru modele Dacia noi, unde marca este lider incontestabil, a declarat pentru „Adevărul” Veronica Negru.
„Apropierea dintre BMW și Dacia nu înseamnă un interes egal pentru cele două mărci, ci două comportamente de cumpărare diferite care converg spre un total similar. BMW ajunge la acest volum aproape exclusiv prin piața de mașini rulate (peste 90% din unități), acesta fiind modul în care mulți români accesează o mașină premium, prin depreciere. Dacia, în schimb, e singura marcă unde cererea e la fel de puternică atât pe mașini noi, cât și pe rulate, ceea ce confirmă poziția sa de lider incontestabil pe segmentul de mașini noi din România„, a spus ea.
Topul general al mărcilor este completat de Audi, cu 17.487 de unități, Renault cu 15.438, Skoda cu 14.153, Mercedes-Benz cu 13.376, Ford cu 10.599, Toyota cu 10.011 și Hyundai cu 7.155.
„Volkswagen și BMW rămân alegerile de încredere pentru cumpărătorii care caută performanță, fiabilitate și valoare de revânzare pe piața second-hand. În același timp, Dacia confirmă statutul de brand național preferat”, a adăugat experta.
Dacia conduce piața mașinilor noi, iar BYD intră în top 10
Dacă analizăm doar autoturismele noi, clasamentul este diferit. Dacia conduce cu 11.673 de unități și o cotă de 18% din piață. Pe următoarele poziții se află Toyota, cu 6.031 de mașini noi, Skoda cu 5.447 și Volkswagen cu 4.799.
Surpriza primului semestru este BYD, care intră direct în top 10 al celor mai cumpărate mărci noi din România. Constructorul chinez a ajuns la 2.140 de autoturisme noi înmatriculate, depășind numeroși producători consacrați.
Clasamentul complet al mașinilor noi este:
- Dacia – 11.673 unități
- Toyota – 6.031 unități
- Skoda – 5.447 unități
- Volkswagen – 4.799 unități
- Renault – 2.983 unități
- Hyundai – 2.789 unități
- Ford – 2.724 unități
- Mercedes-Benz – 2.399 unități
- BMW – 2.335 unități
- BYD – 2.140 unități
BYD intră în lupta cu Tesla pe electrice
Segmentul automobilelor electrice este unul dintre cele mai interesante puncte ale pieței auto din 2026.
Tesla rămâne foarte aproape de BYD la nivel general, cu 2.446 de înmatriculări în primul semestru, dintre care 1.459 de mașini noi și 987 rulate.
BYD a ajuns la 2.340 de unități, însă diferența importantă este structura vânzărilor: 2.140 de automobile noi și doar 200 second-hand.
Pe segmentul strict al mașinilor electrice noi, BYD a ajuns la 1.092 de unități și se apropie rapid de Tesla, care are 1.459.
La electrice rulate, Tesla rămâne lider detașat.
Hibridul domină mașinile noi, dieselul domină piața second-hand
Preferințele românilor diferă radical între mașinile noi și cele rulate.
La automobilele noi, hibridul este alegerea dominantă. 57,9% dintre mașinile noi înmatriculate în primul semestru sunt hibride.
Mașinile pe benzină sau GPL reprezintă 27,2%, electricele 8,5%, iar dieselul doar 6,3%.
Pe piața second-hand situația este inversată. Motorina reprezintă 61% din înmatriculări, urmată de benzină și GPL cu 25,9%, hibride cu 11,3% și electrice cu doar 1,8%.
Bucureștiul concentrează mai mult de jumătate din mașinile noi
Un alt element important al pieței este concentrarea foarte mare în Capitală.
Din cele 64.850 de autoturisme noi înmatriculate în România în primul semestru, 35.062 au fost înregistrate în București.
Asta înseamnă că Bucureștiul concentrează 54,1% din toate mașinile noi cumpărate în România.
Ilfov, aflat pe locul al doilea, are doar 2.942 de unități.
Diferența este și mai vizibilă la automobilele electrice. Aproape jumătate dintre toate electricele noi din România au fost înmatriculate în Capitală: 2.565 dintr-un total de 5.522.
Cum ajung în România mașini second hand cu daună totală. Chichița legală care permite vânzarea mașinilor care ar trebui casate
Piața diferă puternic de la un județ la altul
Preferințele regionale confirmă diferențe importante.
Dacia domină în județe precum Mureș și Argeș, unde are cote de peste 39% din piața mașinilor noi, în tinp ce în Cluj, Audi a devenit cea mai cumpărată marcă nouă, schimbând clasamentul față de începutul anului.
Greșeala care îți scade valoarea mașinii cu mii de euro la revânzare
Pe piața second-hand, Volkswagen și BMW rămân lideri în majoritatea județelor.
În București, BMW este cea mai cumpărată marcă rulată, cu o pondere de 17,7%, urmat de Mercedes-Benz cu 13,1%.
APIA: Revenirea trebuie privită cu prudență. Electrificarea devine noua regulă a pieței
Potrivit datelor APIA consultate de „Adevărul”, înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu 53% în iunie 2026 față de aceeași lună a anului trecut, însă evoluția este influențată în mare parte de lichidarea stocurilor și anticiparea unor schimbări de reglementare. Astfel, creșterea nu indică încă o revenire structurală a pieței.
„Rezultatul din luna iunie trebuie analizat cu prudență. Această evoluție reflectă într-o măsură importantă efectul unui sfârșit de serie, determinat de lichidarea stocurilor și de anticiparea schimbărilor de reglementare și de piață”, spune Dan Vardie, președintele APIA.
În același timp, datele APIA confirmă accelerarea electrificării. Automobilele electrificate au ajuns la o cotă de piață de 64% în luna iunie și la 67% după primele șase luni ale anului, depășind pentru prima dată motorizările clasice.
Cele mai mari creșteri vin din zona automobilelor pur electrice și plug-in hybrid. Mașinile 100% electrice au crescut cu 352% în iunie față de aceeași lună din 2025, ajungând la o cotă de piață de 9,4%, în timp ce modelele plug-in hybrid au crescut cu 125%, până la o cotă de 9,6%.
Clasamentul electricelor confirmă ascensiunea BYD. Tesla conduce încă după volumul total al mașinilor electrice noi, cu 1.459 de unități în primele șase luni, însă BYD a ajuns rapid la 1.092 de unități, după doar patru mașini în aceeași perioadă din anul precedent.
Pe segmentul plug-in hybrid, producătorul chinez este deja lider, cu 1.048 de unități, depășind mărci tradiționale precum Volkswagen, Mercedes-Benz sau BMW.
O altă schimbare importantă este dominația SUV-urilor. În luna iunie, acest segment a avut o cotă de piață de 58,5% din totalul mașinilor noi, mult peste clasa compactă (21%) și clasa mică (12,8%).
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
-
Actualitateacum 3 zile
Ce se întâmplă când depresia devine „contagioasă” între adolescenți
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Breakingacum 24 de oreEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 2 zile
Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei
-
Actualitateacum o zi
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi





