Connect with us
agentie marketing politic

Actualitate

Marina Constantinescu: „La Revoluție am fost foarte inconștientă, dar responsabilă de visul meu“ | INTERVIU

Publicat

pe

Marina Constantinescu: „La Revoluție am fost foarte inconștientă, dar responsabilă de visul meu“ | INTERVIU

Cu un trecut în care familia i-a fost persecutată de comuniști, dar cu un spirit liber „hrănit“ de părinții săi, criticul de teatru și realizatoarea TV Marina Constantinescu a fost mereu o rebelă luptătoare.

Marina Constantinescu, critic de teatru și realizatoare TV

Chiar dacă a gravitat mereu în jurul a
tot ceea ce înseamnă artă, Marina Constantinescu (56 de ani) a explorat și chiar a
coordonat pragmatic încercările și etapele vieții sale. A făcut alegeri asumate
– ca atunci când și-a dat seama, în facultate, că nu va urma o carieră în
învățământ, la catedră –, și-a susținut mereu principiile și credințele – spre
exemplu, orientarea monarhistă –, nu a „abdicat“ atunci când s-au ivit hopuri –
scoaterea de pe post, în două rânduri, a emisiunii „Nocturne“ –, a clădit ori
de câte ori a putut, dar mai ales în proiectul de care numele îi rămâne
iremediabil legat: Festivalul Național de Teatru.

Despre toate acestea, dar și despre copilărie
și părinți desprinși din filme, despre relația specială cu fiul său, pianistul
Luca Rusu, despre provocările din timpul pandemiei, despre prietenii adevărate,
Marina Constantinescu a vorbit într-un interviu acordat în exclusivitate pentru
„Weekend Adevărul“.

„Weekend
Adevărul“: Se spune despre primii ani ai copilăriei că sunt definitorii pentru
adultul de mai târziu, că atunci se formează toată structura lui, iar ce se
adaugă pe parcurs sunt tușe. Cum era copilul Marina Constantinescu?

Marina
Constantinescu: 
Pentru
mine, copilăria a fost un mic paradis. Am fost un copil foarte, foarte timid
până târziu. Am luptat cu această problemă și cu lipsa mea de comunicare, dar
am avut noroc, pentru că am un frate cu un an mai mic decât mine și am crescut
ca o structură gemelară. El era mai extrovertit și am fost dată în grija lui,
să spunem. Jucam fotbal doar ca să fiu cu fratele meu. Orice aș fi făcut, doar
ca să fiu și eu cu el, pentru că altfel eram singură. În plus, îl adoram. Am
numai amintiri minunate din copilărie: familia și valoarea familiei,
disciplina, educația, aventurile, excursiile, marea, munţii, petrecerile,
dezbaterile literare, cultul prieteniei. Şi, mai presus de orice, iubirea
necondiţionată. Sigur că după aceea urmează și munca ta, adaosurile și rafinările
tale. Este un joc ce nu se termină niciodată în acest imens puzzle al vieții.
Problema e că n-ai toate piesele pe masă de la început, ca să lucrezi la acest
puzzle, trebuie să aștepți să treacă vremea, ca să adaugi, să completezi, să
construieşti imaginea. Imaginea din desen este viaţa, parcursul. Pentru mine,
copilăria este baza a ceea ce sunt și, în orice caz, este partea de lumină din
mine. Deși eram foarte conectată la tot ceea ce se întâmpla – datorită
părinților mei, prietenilor părinților mei – mi se părea că se poate trece prin
infern pentru că ei există și știu cum să facem lucrul ăsta. Nu ni s-a ascuns
deloc adevărul, familiile părinților mei au fost încercate, ca multe, băgate în
pușcărie, cu domiciliul obligatoriu în Bărăgan, li s-au luat averile. Poate că și
de asta accentul a căzut întotdeauna pe libertatea interioară și pe ceea ce
poți și trebuie să acumulezi, ca ax esenţial. Nu neapărat material, pentru că
asta se poate pierde. Tata nu ne spunea că pot veni comuniștii și îți iau tot,
ne spunea că poate să vină un cutremur în urma căruia rămâi fără absolut nimic.
Asta era imaginea pe care el o fabrica pentru noi şi pentru ceea ce ar putea să
fie mai rău.

Marina Constantinescu, în copilărie FOTO Arhivă personală

Ce
erau părinții dumneavoastră?

Tatăl meu a fost inginer proiectant
naval, a făcut Exploatare nave și porturi, asta este titulatura exactă. A
construit tot ce înseamnă partea aceasta de exploatare a multor porturi. Cred
că proiectul lui major este Portul Constanța. Este proiectul lui vast, modern,
suplu, cu foarte mare implicare, a durat foarte mulți ani, iar experiența lui
de unic specialist în țară și-a spus cuvântul. A făcut porturile de la Galați
și Brăila, porturi pe Dunăre, un mare pasionat al acestei profesiuni pe care nu
și-a ales-o decât din disperare, întrucât în București nu mai avea voie să dea
admitere. Nu mai avea casă și a căutat o facultate din provincie, undeva să-și
piardă urma, iar facultatea aceasta tocmai se înființa la Galați. Și a devenit
pentru el vocație și destin. Iar mama mea a făcut Chimie, la Universitatea din
București. L-a avut, printre alții, profesor pe Nenițescu (n.r. – Costin D.
Nenițescu, fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România).
La examenul cu domnia sa a avut nota maximă. Povestea cu multă mândrie despre
el și pentru că Nenițescu a refuzat să-i dea doctoratul Elenei Ceaușescu.

Revoluția…
pierdută?

Familia
dumneavoastră a avut mult de suferit din cauza comuniștilor?

Familia maternă, foarte mulți din
Severin, verișori primari au fost duși în Bărăgan, cu domiciliul obligatoriu
acolo. Pe linia paternă, bunicul meu a luptat pe Frontul de Est, împotriva rușilor,
unde a fost rănit și nu a apucat să întoarcă armele, deci a devenit dușman al
poporului. Ca şi fratele bunicii mele paterne. Astea au atârnat în dosarele
părinților mei. Pe linia tatălui meu au fost liberali, pe linia mamei,
ţărănişti. Mama mea nu a fost membră de partid și avea foarte mult umor, într-o
inconștiență maximă. Era un personaj, de fapt, fiecare dintre părinții mei a
fost un personaj – și cuplul, o sumă de personaje (râde). Mamei i se spunea Gelso, de la personajul Gelsomina, din
„La strada“ (n.r. – celebra peliculă premiată cu Oscar, a lui Federico
Fellini). Era foarte expresivă, ca un clovn trist care își schimbă stările la
comandă. Ştia să facă foarte mult haz și de istoria recentă, și de ce trăia.
Părinţii mei au fost oameni foarte liberi și ne-au crescut așa, cu casa
deschisă, cu prieteni, cu petreceri, cu baluri născute din nimic, doar din
imaginație. Poate că aproape dezinteresul pentru acumulări materiale cu orice
preţ le susţinea starea asta. Uneori nu era mai nimic pe masă, dar peste tot în
casă se auzea o muzică extraordinară, se dansa și prietenii erau acolo. Urcam
pe munte, dormeam în cabane, la priciuri, am înotat în mare, am mers la schi,
am băut vin fiert. Viața mea cu ei a fost foarte, foarte intensă, și variată, și
nebună-nebună, cu anume inconştienţă pe alocuri. Datorită lor, am trăit
pasional… Poate și de asta, despărțirea mea de ei a fost atât de dură și cu
urmări până azi. Este un fel de punct: viața mea până acolo și de acolo
încoace. Mă bucur mult că totuși au apucat să petreacă câțiva ani cu fiul meu
şi cu nepotul meu, băiatul fratelui meu. Familia fratelui meu este stabilită în
Canada de aproape douăzeci şi şapte de ani. Noi am locuit într-un bloc, în
Cartierul Pajura… În apartamentul acela eu nu am mai intrat după moartea lor.

Ați
fost crescută cu un anumit tip de libertate pe care puțini și-l permiteau pe
vremea aceea. Dar libertatea reală a venit, practic, odată cu Revoluția. Cum
ați trăit-o, cum ați perceput-o?

Eu le sunt recunoscătoare părinților
mei, pentru că noi am învățat de la ei valoarea libertății și a demnității, a
faptului că trebuie să-ți spui punctul de vedere și să ți-l aperi cu argumente.
Asta am făcut,și am avut norocul că și la liceu, dar și la facultate am avut
profesori, somități europene, care ne-au învățat și ei ce înseamnă demnitatea și
să fim verticali, deci să fim liberi. Nu m-am gândit niciodată că se va
întâmpla ce s-a întâmplat în 1989, mi se părea ceva fără sfârșit întunericul în
care trăiam și dezastrul în care ne afundam din toate punctele de vedere. Totuși,
parcă ceva din interiorul meu aștepta lucrul ăsta și de aceea am și plecat
țintă, să fiu acolo… Deși știau foarte bine care sunt riscurile plecării din
casă în zilele acelea, o singură dată ne-au spus – de fapt, nu ne-au spus,
ochii lor ne-au rugat să nu mai ieșim, dar nu s-au putut opune și am plecat
acolo unde simțeam că este nevoie de noi. Întotdeauna luna decembrie este
complicată emoţional pentru mine. Sunt oameni care au murit, n-a ieșit nimeni
să moară, pe mine nu m-a scos nimeni pe stradă, dar am sperat, am crezut în
ceva și, când trec pe lângă Cimitirul Eroii Revoluției, îmi dau seama câtă
durere este încă în familiile lor și câtă nedreptate. Ce am sperat noi atunci
nu s-a dus până la capăt. Poate am luat-o prea repede, din nou, pe o cale greșită.

Chiar dacă au fost momente foarte dure și foarte nedrepte în televiziune, nu am plecat

Ați
luat calea jurnalismului după facultate, la începutul anilor ʼ90. Cum au fost
acei ani?

Eu nu sunt jurnalist. Ştiu că pe
Wikipedia așa sunt prezentată. Nu știu să lupt cu Wikipedia şi să mai modific
din erori. Am cunoscut jurnaliști importanți, cu foarte puţini am rămas
prietenă până astăzi, alţii au murit. În anii 1990 era o efervescență a
profesionalismului în acest domeniu. Eu am crezut că am să rămân după
terminarea facultății la mine, la Facultatea de Litere, și am să fac
lingvistică. Aşa cum îmi sugera profesorul meu Emanuel Kant Vasiliu. Sau Mihai
Marta. Şi profesorul meu Eugen Simion îmi vorbise despre o colaborare pe care
să o avem la catedra sa. Știam, însă, că nu prea aş fi vrut să fac învățământ.
Pe urmă, cu cel universitar am cochetat mai multă vreme. În fine. Devenea,
însă, o problemă dacă nu m-aş fi prezentat la un post de profesor. Nu eram prea
convinsă că am să mă duc să predau la şcoală. Părinții mei strângeau bani ca
să-mi plătească studiile. Așa era pe vremea lui Ceaușescu, dacă nu te prezentai
la post, la repartiție, trebuia să-ți achiți studiile, că statul a investit în
tine. Mă rog, mi se părea corect. Dar, exact în timpul acela, Ion Rațiu a
înființat „Cotidianul“ și suplimentul „Litere, arte, idei“, condus de Dan C.
Mihăilescu și Tania Radu, care căutau oameni. Acolo am început să fac
interviuri cu artiști și de acolo a început apropierea mea foarte clară de
teatru. De atunci a început drumul meu în lumea aceasta, în care chiar cred că
teatrul este cel care m-a salvat. La „Nocturne“ am învățat arta dialogului,
relaţia dintre cel care invită şi cel care este invitat. Arta dialogului este
ceva care a lipsit din România, din toate punctele de vedere. Fiindcă tocmai
asta nu era permis, dialogul. Eram „încarcerați“ în unități mici, în familie,
în grupuri mici, pentru că dialogul înseamnă provocarea minții, să mergi în
adâncime, să descoperi, să te descoperi. Unde se permite asta într-o țară cu
regim dictatorial? Nicăieri! Și cred că de asta m-a atras și mă atrage să aflu
povești, e o mare provocare pentru mine și cred că de asta și durează
„Nocturne“ de atâta timp, pentru că e ca în „O mie și una de nopți“.

Iosif
Sava, o întâlnire definitorie

În
toată „construcția“ aceasta, în care existau deja în viața dumneavoastră și presa
scrisă, și teatrul, și radioul, televiziunea a venit ca o alegere firească?

S-a întâmplat tot pe filiera
lingvisticii. Mihaela Macovei, un redactor remarcabil al Televiziunii Române, a
făcut o emisiune, „Limba noastră“, și i-a rugat pe profesorii noștri de la
facultate să recomande studenți meritorii care să lucreze cu ea. Am fost
recomandată și eu, iar împreună cu Mihaela Macovei am făcut acest format.
Scriam scenariile și exemplificam cu mici filmulețe. Partenerul meu de atunci
era Marian Râlea; juca rolul unui
personaj care vorbea foarte prost românește. După aceea, comentam şi explicam
academic aceste greșeli. Cam așa am început. Esențială în viața mea a fost
întâlnirea cu Iosif Sava, pe care eu l-am cunoscut înainte de 1989, când am
făcut practică la radio. După ce el nu a mai fost în TVR, dorința lui a fost să
facem cumva o ștafetă, să rămân eu acolo. Nu știu dacă televiziunea a fost o
alegere, eu am fost fascinată de radio, am făcut parte dintr-o echipă minunată
la Radio Europa Liberă. Dar Iosif Sava
întotdeauna mi-a spus: „Să vii aici, să rămâi aici, la televiziune se poate
face cultură“. Și, chiar dacă au fost momente foarte dure pentru mine și foarte
nedrepte în televiziune, nu am plecat. Am avut oferte, toate ofertele posibile,
le am și azi, dar nu am plecat pentru că mi s-a părut că trădez dacă fac așa
ceva.

Emisiunea
„Nocturne“ are 20 de ani de existență, cu excepția unor ani în care… nu a
existat. Ce credeți că s-a întâmplat atunci, cum vă explicați decizia scoaterii
ei de pe post? Câți ani ați lipsit?

Suficient de mulţi cât să mă îmbolnăvesc
de faptul că nu am înțeles de ce. Nu cred că a fost nimic politic. Poziția mea
politică este foarte clară, din 1990 încoace. Nu am alte opțiuni decât cele
cunoscute. La putere s-au succedat toate formațiunile politice și eu nu am avut
niciodată treabă cu lucrul ăsta. Am venit cu numele meu în televiziune și cu
tot magnetismul lui. Am adus ceva acestei instituții… Cred că sunt lucruri pe
care n-am să le înțeleg niciodată, de aceea nici nu știu să explic… Pe mine
nu m-a cenzurat nimeni, niciodată, nu am fost întrebată niciodată ce invitați
am. Dacă au fost niște reguli în campaniile electorale, să nu invităm anumiți
oameni implicaţi, nu am invitat. În două rânduri am fost scoasă foarte brutal
de pe post, fără niciun argument, fără nicio discuție. Dar nu am înțeles și nu
înțeleg nici până astăzi de ce s-a întâmplat asta. De ce, de pildă, mutau
emisiunea tot mai târziu, a fost și la 12 noaptea, nu erau reluări. Pe urmă,
schimbau ziua, ora, apăreau reluări, dispăreau. Nu era promovată nicicum. Un
fapt lipsit de demnitate, lăsând la o parte lipsa de profesionalism. În tot
acest timp dificil, pentru mine a fost important că echipa mea, minuscula mea
echipă, regizorul Aurel Badea şi „asistenta“ mea Oana Cucuruzeanu, a rămas
împreună cu mine și am traversat acest infern împreună. Cu multă suferinţă, dar
împreună. Fără să abdicăm de la niciunul dintre principiile noastre și, mai
ales, fără să ne pierdem bucuria. Iar asta este foarte greu când ți se întâmplă
lucruri de genul acesta. Înseamnă că sunt un om norocos, pentru că lucrez cu
oameni la fel ca mine.

Între
televiziunea tradițională și YouTube

Credeți
că „Nocturne“ este o bulă, în sensul bun?

Trec anii și în bulă (râde). Poate la un moment dat – da,
pentru că „Nocturne“ e foarte „meteo“-dependentă de mine, de stările mele, de
perioadele vieții mele, de ce mi se întâmplă mie în mod direct, de experienţele
mele. Poate uneori am trăit mai în bulă, alteori am ieșit din bulă și
„Nocturnele“ odată cu mine. Nu cred că este o emisiune de nișă, a avut invitați
foarte, foarte variați, de aici, de afară. Mulți spun că este o emisiune despre
teatru, gândindu-se, probabil, la profesiunea mea de critic de teatru, dar nu
e. Au fost invitați extraordinari din România, din lumea asta toată, au fost
oameni cu poveşti, fascinanţi, de toate profesiunile. Foarte rar văd emisiunile
în timp real. Când încep, ies, mă plimb, mă agit, mă uit tot timpul la ceas ca
să ştiu cînd se termină. La momentul difuzării fac implozie de emoţie. Săptămână
de săptămână. Nu neapărat în studio, când le înregistrăm, deşi sunt trase în
regim de direct. Le revăd după o vreme cu mare concentrare. Unele mi se par
atât de proaspete, atât de sincere, cu un anumit tip de emoție și de
mărturisire, de învăluire, de viu şi atât de fragil, de sensibil…

Televiziunea
tradițională trece acum printr-o perioadă de reevaluare, pentru că publicul
începe să consume din ce în ce mai mult online…

Știu că există o
„deplasare“ a publicului către online. Probabil că e mai la îndemână, așa cum
cred că audiobookul devenise, la un moment dat, un mijloc mai comod de a te
informa, adică, în loc să citești, asculți. Citirea unui roman și când stai la
stop e o formulă a societății de consum, cred. Poate că nu e cea mai rea, poate
că nu-i cel mai rău să asculți un roman citit de Victor Rebengiuc sau însemnări
citite de Andrei Pleșu, în loc să asculți știu eu ce muzică sau să te cerți cu
cineva sau să țipi și să înjuri în trafic. Poate că nu-i cel mai rău lucru să
„stai“ în acelaşi spaţiu, în intimitate, cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu,
Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Marius Manole… Poate că este o societate
care își ia altfel informațiile, este alt tip de mimetism, alt tip de sinteză.
Poate că e totul mai la îndemână. Ai un telefon, apeși pe un buton și asculți
un podcast. Deși, și emisiunile mele se pot urmări la fel (râde). Apeși un buton și pe YouTube începe o poveste minunată!Şi
nu-ți mai vine să ieși din ea.

Pino a provocat în mine împingerea
tuturor limitelor, dincolo de orice frontieră

Ați spus despre
2021 că a fost unul dintre cei mai grei ani din viața dumneavoastră. Aţi mai
spus că 2021 a fost anul în care ați pierdut un prieten foarte bun, pe Ion
Caramitru. Ce a însemnat această pierdere și pentru dumneavoastră, la nivel
personal, și pentru lumea teatrului?

Marina Constantinescu: 2021 a fost anul
unei muchii de cuţit. Poate că şi pentru asta am iubit anul 2022 atât de mult.
De special… Aveam vârsta băiatului meu, 23 de ani, când l-am cunoscut pe Ion
Caramitru
. Un împătimit de citit, venea la noi la facultate, adus de profesoara
mea de Teoria literaturii, Antoaneta Tănăsescu. Făceam analiză pe text, la
poezie. De multe ori îi copiam poezii, din cărți sau, mai ales, din manuscrise,
de la Biblioteca Academiei, când el nu a mai avut acces acolo. Ion Caramitru
vedea lumea prin ochii noștri foarte analitici, cu știința analizei pe text.
Atunci, i se deschideau alte perspective asupra textului. Din perioada
studenţiei mele a început o prietenie foarte lungă, până la sfârșit, cu o
dinamică aparte, nu o prietenie calmă. Am avut perioade de mari furtuni. Era
interesant că mai nimeni de lângă noi nu își dădea seama că noi suntem în
perioada aceea de război rece, în care, de fapt, nu vorbeam. Dar felul în care
susțineam anumite lucruri în care credeam amândoi, le susțineam pasional, îi
făcea pe toți să creadă că suntem, evident, bine. Am luptat pentru principii
amândoi. L-am însoțit în multe lucruri radicale și fundamentale, pe care le-a
făcut la UNITER și în lumea noastră. Politic vorbind, am fost monarhiști
amândoi, știu despre el lucruri pe care, din păcate, lumea nu le știe, ce a
făcut ca ministru pentru patrimoniul UNESCO, pentru legislație, cum l-a adus pe
Prințul Charles aici
, cum l-a decorat Regina Elisabeta a Marii Britanii. Am
fost foarte apropiați, atâţia ani de zile, cu perioade de răceală, în care
niciunul nu l-a trădat pe celălalt și, mai ales, principiile în care am crezut.
Pino a provocat în mine împingerea tuturor limitelor mele, dincolo de orice
frontieră. Și pentru asta am să-i fiu toată viața recunoscătoare, pentru că el
a intuit în mine ceea ce nici eu nu ştiam, neavând prea mult timp să mă
privesc, să mă analizez. Am fugit de multe ori în ultimii ani să stau de vorbă
cu mine, să mă văd. Sunt foarte aspră cu mine și foarte critică și cumva fugeam
de încă o judecată. Am muncit enorm. N-am avut nici concediu prenatal, postnatal,
am scris cronica în fiecare săptămână pentru „România literară“, uneori,
înregistram în spital rubrica pentru Radio
Europa Liberă, am filmat şi două, trei ediţii „Nocturne“ în aceeaşi zi, îl
duceam pe Luca la şcoală, îl luam, mergeam peste tot cu el, pe urmă, la pian,
concursuri, pregătire aici, afară, la schi, la înot, la patinaj… Eu fugeam de
mine, iar Pino a înţeles asta şi m-a ajutat să mă descopăr. Foarte interesant
cum am funcționat. M-a ajutat să descopăr lucruri incredibile, puteri
incredibile. Știu că a fost foarte mândru… S-a supărat că am plecat, că n-am
mai vrut să continui ceva… că am plecat de la „Centrul Sava“, că n-am vrut să
facem echipă la Naţional, la UNITER… Este o pierdere foarte mare pentru mine,
pentru că el acoperă, ca și un părinte, o perioadă foarte lungă din anii mei și
cu multe lucruri complicate din viața mea. Era atât de discret și un prieten
adevărat. Știai că ce vorbești cu el sau ce vorbește el cu tine acolo rămâne.
M-a năucit dispariția lui. Ce a însemnat pentru ceilalți… încă nu mi-am
consumat stările mele în legătură cu dispariția lui. Însă cred că, în timp, tot
mai mulți își vor da seama cât îi datorează lui Pino. Numai cine nu vrea să
facă ceva și nu încearcă să construiască, numai acela nu greșește. În rest,
suntem o țară de comentatori și tot mai puțin de „constructori“. Poate că
oamenii mai au nevoie de timp să-și dea seama că Pino nu a fost doar un actor,
doar președintele UNITER, doar ministru al Culturii…

Ion Caramitru și Marina Constantinescu

Ați
spus că a fost supărat atunci când ați plecat. Este vorba despre plecarea
dumneavoastră din poziția de director al FNT? De ce s-a întâmplat acest lucru?

Nu pot să spun până la capăt, pentru că
încă este undeva în mine, băgat într-un sertar. Trebuie să scot sertarul acela și
să purtăm o discuție intimă. Întotdeauna a fost greu la Festival, pentru că
trebuia să fac multe lucruri în același timp, nu doar direcția artistică. Un
festival nu înseamnă doar o listă de spectacole, înseamnă o structură. I-am
construit această structură, am construit principiile, mi-am construit o
echipă, om cu om. Luni de zile studiam oamenii până să aleg pe cineva. Toate
astea mergeau împreună cu discuțiile şi negocierile cu primarii de toate
culorile, cu prim-miniștri de toate culorile, miniștri ai Culturii de toate
culorile. Am abordat povestea asta și cu o nebunie… cu o transă, cu spirit
ludic. Ieşind din realitate. Intrând într-un fel de ficţiune. Acolo ştiu să mă
descurc mai binişor… Cred că așa am fost și la Revoluție: foarte inconștientă,
dar responsabilă de visul meu, până la urmă. Am luptat să fac ca lucrurile
astea să se întâmple. Nu cred că am obosit, pentru că ar fi trebuit să obosesc
după primul an, când am preluat acest festival fără buget, fără nimic. L-am
făcut brand de țară, a fost primul festival de teatru care a avut Înaltul
Patronaj al Președintelui României. Era enorm totul, dar nu cred că m-a pus jos
nimic din munca asta efectivă, ci, poate, anumite chestiuni umane. Cel mai tare
mă dor rănile provocate de oameni… Pino nu a crezut atunci când s-a
întâmplat, deşi îl anunţasem cu un an înainte că nu mai rămân, că nu mai
prelungesc cu încă un mandat, nu m-a lăsat să scriu nicio scrisoare de „la
revedere“ către breaslă, după atâția ani. Pentru că el tot spera că o să mă mai
convingă să rămân. A fost foarte greu, deși eu cred că el a înțeles. Dar nu
voia să plec și eu nu mai puteam să rămân.

Vă
mai vedeți implicată în FNT?

Dacă mi se cer sfaturi, păreri,
consultări, în măsura în care am timp sau pot, o fac. Însă doar atât.

Dar
a rămas o parte din dumneavoastră acolo…

O parte foarte importantă, cu niște
întâmplări extraordinare. Mă gândesc dacă „a fost sau n-a fost“, vorba lui
Porumboiu. Ce întâlniri, ce spectacole, ce profesioniști, ce nume, oamenii de
lângă mine… A fost o avangardă începută de mine în 2005-2006-2007. Noi nu
cred că eram pregătiți pentru o ștachetă fixată atât de sus. Acum, Bucureștiul
merită marile spectacole de teatru, de dans, concertele, expoziţiile, pentru că
oamenii circulă mult, văd, sunt informaţi, pregătiţi. Atunci erau nepregătiți.
E greu să faci avangardă. Dar e minunat dacă poți.

Doamne, dar cum virusul ăsta lovește numai în locurile de artă, de educație şi de cultură? Ce grijă are el să nu lovească acolo unde sunt bani, unde circulă banii, unde se fac banii.

„Cu
fiul meu am învățat și exercițiul răbdării și al tăcerii“

Marina Constantinescu și fiul său, Luca

Luca,
fiul dumneavoastră, a venit pe lume când nu mai credeați în această șansă. Ce
considerați că i-ați dat, mai important, mai valoros, ca părinți?

Luca are o structură hipersensibilă,
este foarte inteligent, îți poate face o analiză foarte lucidă asupra unei
situații, o „radiografiază“. Cred că i-am transmis respectul față de niște
principii de viață. Sper. Este un om bun. Funciarmente bun. Așa s-a născut.
Este un om interesat de oameni, de umanitate, de problemele lumii, implicat.
Chiar și atunci când nu mă înțeleg cu fiul meu, îmi dau seama că semănăm foarte
mult, văd în el mult din ceea ce eram eu tânără. Chiar și militantismul,
dorința de dreptate. A învățat la școală, în Scoția, pe lângă muzică la cel mai
înalt şi mai rafinat nivel, cât de important este, de pildă, să faci
voluntariat, acolo sunt învățați de mici să facă lucrul acesta. Îmi place de el
că este un fel de Prâslea cel voinic, care vrea să răstoarne pământul și să-i
dea o ordine normală. Ca să găsim merele de aur.

Cum
vă seamănă?

Are culorile mele. Este rebel, ca mine.
Cu gura mare. Are inițiativă. Exact așa mi se părea și mie că pot să schimb
lumea. Că într-o zi lumea se va schimba și datorită mie. Este foarte devotat în
prietenii, prietenilor. Este în stare să facă lucruri nebunești pentru prieteni
și așa eram și eu.

Și
când nu vă-nțelegeți cu el, din ce motive nu vă înțelegeți?

A fost o perioadă lungă în care nu am
stat împreună, fiindcă el a plecat mic de acasă. A câștigat o bursă completă de
studiu în Scoţia, la un colegiu privat, de elită, din Edinburgh. Avea 16 ani și
jumătate când a plecat. A plecat un puștiulică și s-a întors un bărbat. Am
făcut împreună lockdownul și o parte din pandemie. Nu mai regăseam copilul meu,
băiatul meu, ne speriam în casă unul de celălalt, la ore aiurea. Sigur că se
gândea: „Oare ce vrea mama asta de la mine, sunt mare! Eu trăiesc singur de
atâția ani, cum să mă întrebe unde mă duc, când vin, pune-ți căciula, mănâncă“.
Aici au început diferențele. N-am prins chiar în plin adolescența lui, pentru
că era în Scoția, dar am prins maturizarea lui. Eu știu că nu i-a fost ușor și
nu poate să fie ușor să pleci mic, fragil, singur. Nu știu dacă l-am răsfățat
sau alintat, pentru că a crescut cu niște reguli, unele mai dure chiar. Mă
gândesc că nu i-a fost ușor să trăiască într-o cameră cât o chilie, la un
colegiu sever din Marea Britanie. Să urmeze după aceea Conservatorul Regal din
Glasgow, la pian, al treilea din lume ca ştachetă şi cotă în lumea muzicală. A
fost un decalaj de timp, ca o întârziere. Deşi am făcut o oarecare navetă la
Edinburgh şi la Glasgow. Nu doar pentru momentele grele sau frumoase… Am fost
tot timpul în legătură, dar nu împreună non-stop, ca până la plecare. Au
început anumite disensiuni, până ne-am pus în armonie, în realitatea timpului
în care trăim și, implicit, a vârstelor pe care le avem. Niciunul nu mai este
cel de acum șase ani. Poate unele lucruri le vedem diferit, avem polemici, dar
asta nu mă deranjează. Şi nici pe el. Am învățat și exercițiul răbdării și al
tăcerii în ceea ce îl privește. Ceea ce nu este cel mai uşor lucru de pe pământ.
Cu Luca am trecut miraculos peste lockdown. Ne-am apropiat mult, am gătit
amândoi, am cântat, am dansat, am aranjat cele mai frumoase mese, cu
sfeşnice… ne-am ajutat prieteni bolnavi. Am luptat pentru ei. Şi Luca m-a
susţinut cu iubire şi cu înţelegere. Tremurând şi el pentru viaţa fiecăruia,
pentru toţi prietenii noştri doctori, expuşi total.

Cât
a lovit pandemia în cultură, în artă, în teatru?

O mare încercare a fost faptul că nu am
înțeles de ce în pandemie educația, arta și cultura au fost îngenuncheate și
pedepsite. În malluri, oamenii puteau să meargă în voie, să mănânce, de pe litoral
vedeam imagini cum nu cred că am mai văzut vreodată, cu zeci de mii de oameni
băgați unii într-alții. În schimb, la teatru, în sălile de concert, în orice
spațiu de artă trebuia să purtăm măști, era distanțare. Azi aflam că avem voie
doar 30% în sală, mâine 50%, toți ne testam. Artiștii se testau, intrările erau
restricționate, măsurile respectate… Și am zis: Doamne, dar cum virusul ăsta
lovește numai în locurile de artă, de educație şi de cultură? Ce grijă are el
să nu lovească acolo unde sunt bani, unde circulă banii, unde se fac banii. Pe
mine asta m-a pus jos. Faptul că am fost, mondial vorbind, îngenuncheați fără
drept de exprimare, fără posibilitatea de a ne face profesiunea. Doar fiindcă ești
din lumea asta… Lumea asta care, de fapt, face mintea liberă. Dar asta este
cam periculos…

Comentarii Facebook

Actualitate

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil și textile bine alese

Publicat

pe

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil și textile bine alese

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil, textile plăcute și o organizare care leagă interiorul de exterior. În amenajările rezidențiale actuale, balconul, terasa sau grădina sunt tratate ca spații de locuire, nu doar ca zone pentru depozitare ori trecere. Schimbarea contează deoarece confortul, culorile și texturile pot transforma rapid atmosfera, chiar și fără lucrări complicate. O zonă exterioară bine gândită poate susține momente de relaxare, conversații și mese în familie.

Mobilierul stabilește funcția terasei

Mobilierul trebuie ales în funcție de suprafață și de modul în care este folosit spațiul. O canapea compactă și două fotolii creează un loc destinat conversațiilor, în timp ce o masă cu scaune susține mesele în aer liber. Pentru terasele mai mari, piesele modulare permit schimbarea configurației fără ca zona să pară aglomerată.

Confortul nu depinde doar de formă, ci și de susținerea oferită de șezut și spătar. Măsuțele cu înălțime redusă, taburetele și fotoliile ușor de mutat completează amenajarea, iar mobilierul cu linii simple păstrează circulația liberă. O amenajare terasă coerentă pornește de la funcție și continuă cu detaliile textile.

Soluții pentru balcoane și terase mici

Într-un balcon îngust, mobilierul pliabil sau suprapozabil eliberează suprafața atunci când zona nu este folosită. O bancă amplasată pe latura lungă poate oferi mai multe locuri și poate integra spațiu de depozitare. Scaunele ușoare, mesele rotunde și polițele verticale folosesc eficient fiecare zonă disponibilă.

Pernuțele schimbă rapid aspectul unui spațiu mic, însă dimensiunea lor trebuie raportată la mobilier. Modelele prea voluminoase reduc locul util, în timp ce câteva piese bine coordonate adaugă confort fără încărcare vizuală. Nuanțele deschise reflectă lumina, iar accentele verzi, albastre sau teracota pot crea puncte de interes.

Culorile și texturile creează atmosfera

Paletele neutre, formate din alb cald, crem, bej și gri, se potrivesc mobilierului din lemn, metal sau ratan. Pentru un aspect mai dinamic, pernele în tonuri de verde, albastru sau galben pot fi combinate cu textile uni și modele geometrice discrete. Coerența apare atunci când una dintre culori se repetă în mai multe accesorii.

Texturile contribuie la senzația de confort. Țesăturile cu aspect mat, suprafețele împletite și materialele ușor reliefate adaugă profunzime, iar un pled subțire poate face zona mai plăcută în momentele de repaus. Produsele decorative destinate exteriorului trebuie păstrate curate și ferite de umezeală prelungită, pentru menținerea culorilor și a fibrelor.

Pernuțele se păstrează în spații aerisite, iar husele detașabile ușurează întreținerea. Depozitarea într-o ladă închisă sau într-un dulap protejat reduce contactul cu praful și umezeala. În aceeași compoziție pot fi integrate și accesorii terasă și grădină, cu condiția ca acestea să nu blocheze zonele de trecere.

Grădina ca extensie a zonei de zi

În grădină, mobilierul poate delimita o zonă de luat masa și una de relaxare, fără separări rigide. Covorașele pentru exterior, ghivecele și corpurile de iluminat completează vizual amenajarea, în timp ce textilele aduc continuitate între casă și spațiul deschis. Materialele lavabile și husele detașabile simplifică întreținerea zilnică.

O soluție practică presupune alegerea unui număr redus de culori, mobilier proporționat cu suprafața și textile care pot fi strânse rapid. Astfel, terasa, balconul sau grădina rămân funcționale, ordonate și confortabile, fără acumularea de obiecte inutile.

EVOPEC S.R.L. operează magazinul online paolo.ro, specializat în textile pentru casă. Compania vinde lenjerii de pat, pilote, perne și cuverturi din bumbac, finet și damasc, cu livrare în România.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

De ce cabinetele contabile aleg platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel

Publicat

pe

De ce cabinetele contabile aleg platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel

Cabinetele contabile aleg tot mai des platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel, pe măsură ce volumul documentelor și al comunicării cu firmele crește. Schimbarea nu ține doar de renunțarea la hârtie, ci de nevoia de a urmări întregul flux de lucru, de la primirea actelor până la verificare și colaborarea cu echipa. Pentru un cabinet, diferența dintre o evidență aparent ordonată și o activitate controlată se vede în timp, acces și informațiile care nu se pierd.

Unde se oprește organizarea prin Excel și dosare

Excel poate păstra o listă de clienți, statusuri sau observații interne. Dosarele locale pot grupa documente pentru o anumită firmă. Problemele apar însă atunci când aceste instrumente trebuie să descrie activitatea completă: ce acte au fost primite, ce lipsește, cine verifică documentele și ce solicitări au rămas fără răspuns.

Un tabel actualizat manual oferă o imagine punctuală, nu neapărat una actuală. Fișierele pot avea denumiri diferite, versiuni paralele sau acces limitat la calculatorul unde au fost salvate, iar mesajele din email se pot amesteca rapid cu alte conversații. Într-un portofoliu cu mai mulți clienți, verificarea acestor surse consumă atenție și îngreunează predarea sarcinilor între colegi.

Lista de clienți nu înseamnă flux de documente

O listă poate arăta că un client există și că are anumite obligații de urmărit. Administrarea unui flux presupune mai mult: documentele trebuie legate de clientul potrivit, ordonate, accesibile persoanelor autorizate și însoțite de un status clar. Astfel, echipa nu vede doar portofoliul, ci și stadiul concret al lucrărilor.

O platformă online contabilitate platforma online contabilitate aduce aceste informații într-un spațiu comun. Membrii echipei pot lucra cu aceeași evidență, iar cabinetul poate observa mai ușor ce acte au ajuns, ce documente lipsesc și unde este nevoie de o solicitare către client.

Ce câștigă un cabinet printr-un sistem centralizat

Accesul centralizat reduce dependența de un singur calculator sau de memoria unei persoane. Documentele, dosarele și informațiile despre clienți pot fi gestionate în același sistem, iar portalul securizat permite transmiterea și accesarea actelor de către clienți. Comunicarea devine mai ușor de urmărit decât atunci când fiecare document este căutat separat în mesaje.

ContabilERP este conceput pentru cabinete și firme de contabilitate care au nevoie de organizarea activității și de colaborare între echipă și clienți. O decizie de digitalizare firma contabilitate merită evaluată prin fluxurile reale de lucru, nu prin numărul de funcții afișate într-o prezentare.

Excel poate rămâne util pentru calcule punctuale, analize sau situații construite temporar. Pentru evidența centrală a documentelor și a responsabilităților, o platformă online oferă însă o imagine mai coerentă și mai ușor de verificat.

Înainte de alegere, mapați traseul unui document și identificați locurile unde apar întârzieri, versiuni duplicate sau acte lipsă. Dacă aceste probleme se repetă, testați o platformă care leagă clienții, dosarele și documentele într-un singur flux, păstrând Excel pentru activitățile unde chiar aduce valoare.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Black Friday nu mai e vineri în România: ce arată datele zi cu zi din 162 de magazine online

Publicat

pe

Black Friday nu mai e vineri în România: ce arată datele zi cu zi din 162 de magazine online

Studiul DWF compară cele 15 zile din jurul Black Friday, 2026 față de 2025: o parte mai mare din vânzări a venit în zilele dinainte de vineri, iar ziua de vineri a adus cu 16,5% mai puțin decât anul trecut.

București, 13 noiembrie 2026. DWF publică studiul „Black Friday nu mai e vineri”, care compară zi cu zi vânzările a 162 de magazine online din România pe cele 15 zile din jurul Black Friday, în 2026 față de 2025. Potrivit metodologiei studiului, datele sunt extrase zilnic din Google Analytics 4, fără eșantionare. Între 27 octombrie și 10 noiembrie 2026, magazinele analizate au încasat 193,7 milioane de lei din 536.714 comenzi. Studiul este disponibil gratuit pe dwf.ro.

Pe întreaga perioadă, venitul a scăzut cu 3,6%. Cea mai mare schimbare nu este însă în total, ci în calendar: o parte mai mare din bani a venit înainte de vineri, iar vinerea a contat mai puțin decât anul trecut.

Venitul celor 162 de magazine pe perioade, 2026 față de 2025 (milioane de lei). Sursa: DWF, studiul „Black Friday nu mai e vineri”

Banii au venit mai devreme: mai mult înainte, mai puțin vineri

În cele 10 zile dinainte de vineri (între 27 octombrie și 5 noiembrie), magazinele au încasat cu 7,8 milioane de lei mai mult decât anul trecut, adică +8,7%. Creșterea este însă a totalului, în care magazinele mari cântăresc cel mai mult: magazinul median a vândut în aceeași perioadă cu 2,7% mai puțin decât în 2025.

Mutarea se vede cel mai clar în săptămâna Black Friday: zilele de luni până joi au adus 42,2% din venitul săptămânii, față de 34,7% în 2025. 65% dintre magazine au obținut o parte mai mare din venitul săptămânii înainte de vineri. Studiul nu poate stabili cât din această schimbare se datorează promoțiilor lansate mai devreme și cât deciziilor de cumpărare ale clienților.

% din venitul săptămânii Black FridayLuni-joiVineriSâmbătă-duminică
202534,7%37,2%28,1%
202642,2%32,5%25,3%

Venitul pe fiecare zi între 27 octombrie și 10 noiembrie 2026, față de aceleași zile ale săptămânii din 2025. Sursa: DWF

Vinerea a contat mai puțin, dar rămâne cea mai mare zi

Vinerea de Black Friday, 6 noiembrie, a adus 40,8 milioane de lei, față de 48,9 milioane de lei în 2025, adică −16,5%. Jumătate dintre magazine au vândut vineri cu cel puțin 27,3% mai puțin decât anul trecut. În total, 65% dintre magazine au vândut mai puțin în ziua de vineri, iar 30% au vândut mai mult.

Magazinele după evoluția vânzărilor din ziua de Black Friday, 2026 față de 2025 (% din magazine). Sursa: DWF

În ziua de Black Friday, vânzările atribuite geografic au crescut față de 2025 în doar 7 dintre cele 42 de unități analizate (41 de județe și București). Printre acestea se numără Arad (+20,3%), Brașov (+15,4%) și Bihor (+8,1%).

Chiar și așa, vinerea rămâne ziua cu cele mai mari vânzări: a adus 32,5% din venitul săptămânii Black Friday, față de 37,2% anul trecut.

Nici zilele de după nu au compensat. De sâmbătă până marți, venitul a fost cu 11,3% mai mic decât anul trecut: weekendul cu 14%, iar lunea și marțea cu 7,3%. Vânzările nu au atins nivelul din 2025 în niciuna dintre zilele de după vineri. În lei, vinerea a adus cu 8,1 milioane mai puțin decât anul trecut, iar cele patru zile de după, cu 7 milioane mai puțin.

Venitul scade, dar aproape cât scădea și înainte de Black Friday

Pe întreaga fereastră de 15 zile, venitul a scăzut cu 3,6%, de la 201 la 193,7 milioane de lei. În două săptămâni obișnuite din octombrie, în afara perioadei de Black Friday, aceleași magazine vânduseră deja cu 3,5% mai puțin decât în 2025.

Raportate la vânzările din aceste două săptămâni, încasările medii zilnice din intervalul Black Friday au fost de 2,03 ori mai mari, atât în 2025, cât și în 2026. Datele sugerează că intensitatea relativă a vânzărilor s-a menținut. Scăderea de 3,6% este aproape identică cu cea înregistrată înainte de Black Friday.

Venitul mediu pe zi: o zi obișnuită din octombrie față de o zi din perioada Black Friday. Sursa: DWF

„Un minus de 3,6% la Black Friday sună a campanie ratată. Numai că aceleași magazine erau deja pe minus în octombrie, înainte de Black Friday. Într-o zi din perioada campaniei s-a vândut de două ori cât într-o zi obișnuită, la fel ca anul trecut. Ce s-a schimbat este momentul în care vin banii: tot mai devreme. Vinerea rămâne cea mai importantă zi, dar rezultatul campaniei depinde tot mai mult de ce se întâmplă înaintea ei.”, spune Radu Mărcușu, Search Director DWF.

Mai multe vizite, dar mai puține comenzi

Pe toată perioada, numărul de sesiuni a crescut cu 4,3%, dar comenzile au scăzut cu 2,5%. Rata de conversie a coborât de la 2,61% la 2,44%, iar coșul mediu a rămas aproape neschimbat, la 361 de lei (−1,1%).

Indicatorii întregii perioade, 2026 față de 2025. Sursa: DWF

Au fost mai multe vizite, dar o parte mai mică dintre ele s-a încheiat cu o comandă.

Majoritatea magazinelor au avut rezultate mai slabe decât sugerează veniturile totale

Evoluția veniturilor totale nu reflectă însă situația fiecărui magazin. Rezultatele sunt influențate mai puternic de magazinele cu vânzări mari, care pot compensa scăderile înregistrate de cele mai mici. De aceea, studiul a analizat și evoluția mediană a veniturilor, care arată o imagine diferită: în toate perioadele analizate, scăderile au fost mai mari decât cele înregistrate la nivelul veniturilor totale.

2026 față de 2025Venit totalMediana pe magazin
Toată perioada (27 oct.-10 nov.)−3,6%−9,1%
Cele 10 zile dinainte (27 oct.-5 nov.)+8,7%−2,7%
Ziua de Black Friday (6 nov.)−16,5%−27,3%
După vineri (7-10 nov.)−11,3%−12,9%

Jumătate dintre magazine au vândut pe întreaga perioadă cu cel puțin 9,1% mai puțin decât anul trecut.

Bucureștiul scade, în timp ce Brașovul și Bacăul cresc

Datele de vânzări atribuite geografic în Google Analytics 4 arată diferențe importante între București și județele țării. Capitala rămâne pe primul loc, cu 29,1% din venit, dar vânzările au scăzut cu 12,4% față de 2025, când Bucureștiul avea o pondere de 31,5%. Scăderi au înregistrat și Ilfov (−9,2%) și Timiș (−9,8%).

În schimb, Brașov (+34,5%) și Bacău (+27,3%) au înregistrat creșteri importante, alături de Arad (+17,1%), Bihor (+16,3%), Iași (+11,4%), Constanța (+10,9%) și Cluj (+5%). Scăderi mai accentuate apar în Prahova (−26,3%) și Galați (−13,8%).

Venitul 2026 față de 2025, pe județe, după localizarea estimată de Google Analytics 4. Sursa: DWF

Ce au văzut retailerii

Doi retaileri intervievați pentru studiu arată cât de diferit a mers Black Friday de la un magazin la altul.

„Am pornit reducerile de Black Friday marți și am lansat produsele în valuri până vineri. Cererea s-a întins pe toată săptămâna. Anul trecut, vinerea aducea peste jumătate din vânzările săptămânii; anul acesta, puțin peste un sfert.”, spune Alin Vlad, Ecommerce Director, Otter Distribution.

„Ediția Black Friday din acest an a înregistrat rezultate în creștere față de anul trecut, chiar dacă traficul a fost mai redus. Numărul comenzilor plasate a crescut cu 7%, iar rata de conversie cu 14%.”, spune Marinela Bujor, Marketing & eCommerce Director, Mathaus & Arabesque.

De avut în vedere: venitul analizat este cel raportat în Google Analytics 4, nu cel din evidențele contabile. Rezultatele descriu cele 162 de magazine care au proprietățile Google Analytics 4 conectate la DWF și au avut vânzări în toate perioadele comparate, nu întreaga piață. Studiul măsoară evoluția vânzărilor, nu cauzele ei (prețuri, marketplace-uri, bugete de marketing, campanii lansate mai devreme). Analiza pe județe include doar veniturile pentru care Google Analytics 4 a identificat o regiune. Localizarea este estimată după adresa IP, nu după adresa de livrare, iar pentru 2,9% din venit județul nu este identificat. Pe baza veniturilor atribuite geografic, scăderea față de 2025 este de 5%, față de 3,6% pentru totalul magazinelor analizate.

Cifre cheie, pe scurt

  • Zilele de luni până joi au adus 42,2% din venitul săptămânii Black Friday, față de 34,7% anul trecut.
  • Înainte de vineri: +8,7%. Vinerea: −16,5%. După vineri: −11,3%.
  • Vinerea rămâne cea mai mare zi a săptămânii, cu 32,5% din venit, față de 37,2% în 2025.
  • Venitul total a scăzut cu 3,6%, aproape cât scăzuse deja în octombrie, în afara perioadei de Black Friday (−3,5%).
  • Magazinul median a stat mai prost decât totalul: −9,1% pe întreaga perioadă.

Pentru magazinele online, concluzia practică ține de felul în care se evaluează campania: Black Friday nu se mai măsoară doar pe ziua de vineri, ci pe toată fereastra și raportat la vânzările de dinainte de campanie. O vineri mai slabă nu înseamnă automat o campanie mai slabă.

Despre DWF

DWF este o agenție de digital marketing construită în jurul performanței, tehnologiei și datelor. Agenția reunește specialiști din SEO, Paid Media, Social Media, Content și AI pentru a dezvolta strategii integrate și a transforma obiectivele de business în rezultate măsurabile.

Studiul complet „Black Friday nu mai e vineri” este disponibil gratuit pe dwf.ro. Cifrele prezentate sunt aferente perioadei dintre 27 octombrie și 10 noiembrie 2026, comparată cu perioada dintre 28 octombrie și 11 noiembrie 2025.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil și textile bine alese Terasa devine noul living prin mobilier confortabil și textile bine alese
Actualitateacum 2 zile

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil și textile bine alese

Terasa devine noul living prin mobilier confortabil, textile plăcute și o organizare care leagă interiorul de exterior. În amenajările rezidențiale...

De ce cabinetele contabile aleg platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel De ce cabinetele contabile aleg platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel
Actualitateacum 2 zile

De ce cabinetele contabile aleg platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel

Cabinetele contabile aleg tot mai des platformele online în locul dosarelor și tabelelor Excel, pe măsură ce volumul documentelor și...

Black Friday nu mai e vineri în România: ce arată datele zi cu zi din 162 de magazine online Black Friday nu mai e vineri în România: ce arată datele zi cu zi din 162 de magazine online
Actualitateacum 3 zile

Black Friday nu mai e vineri în România: ce arată datele zi cu zi din 162 de magazine online

Studiul DWF compară cele 15 zile din jurul Black Friday, 2026 față de 2025: o parte mai mare din vânzări...

Șapte premii la IAB MIXX Awards 2026 pentru Digital Unlock, grupul format prin fuziunea DWF și Upswing Șapte premii la IAB MIXX Awards 2026 pentru Digital Unlock, grupul format prin fuziunea DWF și Upswing
Actualitateacum 3 zile

Șapte premii la IAB MIXX Awards 2026 pentru Digital Unlock, grupul format prin fuziunea DWF și Upswing

București, 13 noiembrie 2026. DWF, DWF Paid Media, Jumară Productions și aimup.agency (parte din Upswing), agenții din grupul Digital Unlock,...

Calendarul reducerilor în România arată când scad cu adevărat prețurile online Calendarul reducerilor în România arată când scad cu adevărat prețurile online
Actualitateacum 4 zile

Calendarul reducerilor în România arată când scad cu adevărat prețurile online

Calendarul reducerilor în România îi ajută pe cumpărătorii online să distingă perioadele cu oferte numeroase de simplele campanii de marketing....

Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate de Brâncuși Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate de Brâncuși
Actualitateacum 4 zile

Pastry Chef, Ana Braghiș MaiDulce.ro, va prezenta la Cupa Mondială Culinară din Luxemburg deserturi inspirate de Brâncuși

​Baia Mare, noiembrie 2026. Ana Braghiș, chef cofetar la Cofetăria Mai Dulce din Baia Mare, va reprezenta România alături de...

Cum citești fluturașul de salariu: fiecare rând explicat pe înțelesul tău Cum citești fluturașul de salariu: fiecare rând explicat pe înțelesul tău
Actualitateacum 4 zile

Cum citești fluturașul de salariu: fiecare rând explicat pe înțelesul tău

Fluturas de salariu este extrasul tău din statul de plată al firmei: aceleași cifre, dar doar pentru tine și pentru...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro