Actualitate

28 martie: Ziua în care trei jurnalişti români au fost declaraţi dispăruţi în Irak. Povestea de film a răpirii

Publicat

acum 3 ani

martie 27, 2023

Nationalul

28 martie: Ziua în care trei jurnalişti români au fost declaraţi dispăruţi în Irak. Povestea de film a răpirii

Tot pe 28 martie s-a născut dramaturgul Alexandru Kirițescu,
a murit compozitorul Grigoraș Dinicu, s-a născut regizorul Radu Jude.

Scrimera Laura Badea Cârlescu FOTO: Facebook/Laura Badea

28 marie 1888: S-a născut dramaturgul şi traducătorul
Alexandru Kiriţescu

Dramaturgul român interbelic Alexandru Kiriţescu este
cunoscut publicului românesc mai ales prin piesa „Gaiţele“, ce face parte
din aşa-numita „Trilogie burgheză“, în care se mai înscriu şi „Marcel şi
Marcel“ şi „Florentina“.

Kiriţescu s-a născut la 28 martie 1888, la Piteşti. A urmat
cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” şi pe cele ale Facultăţii de Drept. A
debutat în 1914 cu piesa „Învinşii” şi a colaborat cu diferite publicaţii,
cum ar fi „Rampa”, „Adevărul”, „Cuvântul”, „Gazeta”. În
1929 i s-a jucat prima piesă din trilogie – „Marcel şi Marcel”, numită şi
„Anişoara sau ispita”. În aceeaşi stagiune s-a pus în scenă piesa prin
care avea să rămână în istoria dramaturgiei „Gaiţele”, numită şi „Cuibul
de viespi”.

În anii următori, pe diferite scene din Bucureşti s-au jucat piesele
„Lăcustele” (1936), „Intermezzo” (1943), „Dictatorul” (1945). În
1956 apare prima culegere de piese a autorului, încununată cu Premiul „I. L.
Caragiale” al Academiei. Kiriţescu a publicat, de asemenea, traduceri din
Molière, Gogol, Lev Tolstoi. S-a stins din viață la 9 aprilie 1961, la
Bucureşti.

28 martie 1948: Primele alegeri parlamentare după
instaurarea puterii comuniste

La alegerile parlamentare din 28 martie 1948, primele din
noua republică, dar ultimele cu participarea forţelor democratice, organizate
pe sistem sovietic, ce mai rămăsese din partidele istorice au fost zdrobite prin
fraudarea votului. Ulterior, şi liderii partidelor istorice care au participat
în alegeri au fost aruncaţi în închisoare.

Aşa se face că Frontul Democraţiei Populare, din care făceau
parte Partidul Muncitoresc Român, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Popular
şi Uniunea Populară Maghiară au luat 97,83% din voturi, în vreme ce Partidul
Naţional Liberal, condus de Petru Bejan a obţinut 1,69% iar Partidul Ţărănesc
Democrat, condus de Nicolae Lupu, a obţinut doar 0,48%.

Prin urmare, majoritatea guvernamentală era formată din 405
mandate, iar opoziţia avea doar 9 mandate.

28 martie 1949: A murit compozitorul Grigoraş Dinicu

Între 1902 şi 1906, a studiat vioara la Conservator, unde a
fost admis după ce s-a pregătit cu Carl Flesch. În 1906 şi-a dat examenul de
absolvenţă pe scena Ateneului Român, interpretând Concertul nr. 1 de
Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Apoi a strecurat în program o
compoziţie proprie, numită Hora Staccato. Atunci a început măreţul destin al
piesei care i-a adus nemurirea. Şi viitorul i se deschide purtându-l spre
Anglia. Şi de la Londra la Paris, unde urmează o perioadă la
„Ambassadeur”, cel mai mare restaurant parizian, unde Ciocârlia îi cucereşte
deopotrivă pe bogătaşii parveniţi şi pe melomani rafinaţi care frecventau acel
loc. Aici îl găseşte şi celebrul violonist Iascha Heifetz, care spune
despre Grigoraş Dinicu că este cel mai mare violonist pe care l-a auzit
vreodată. Aici îi cere acceptul să prelucreze Hora Staccato ca piesă de concert
şi-l obţine.

De atunci, Hora Staccato, piesa pentru care istoria muzicii l-a
reţinut în primul rând pe violonistul din România, figurează în programele de
concert şi nu numai sub numele Dinicu-Heifetz.

Grigoraș Dinicu

La Expoziţia Internaţională de la New York, taraful este
însoţit de Maria Tănase. Vreme de patru luni, cântă împreună la restaurantul
lui Jean Filipescu din oraş, unde vine să-l asculte însăşi Marlene Dietrich. În
1946, când lucra la un restaurant oarecare, vine să-l revadă Yehudi Menuhin. Se
pare că pentru el a cântat Ciocârlia pentru ultima dată. Pe 28 martie, la ora
10 dimineaţa, Grigoraş Dinicu a murit şi cu el a murit o lume întreagă. Pe
patul de moarte, Grigoraş i-a cerut fiicei lui ca la mormânt să i se cânte
„Zigeunerweise de Sarasante”. Marele Ionel Perlea a încercat, dar din cauza
mulţimii sufocante n-a putut… Însă orchestra lui „Barbu Lăutaru”, condusă de
Ionel Budişteanu, a cântat Hora Staccato.

28 martie 1957: A murit Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru al României

Gheorghe Tătărescu s-a născut la data de 22 decembrie 1886,
la Craiova. A absolvit liceul la Craiova, Facultatea de drept la Bucureşti şi
apoi a obţinut doctoratul la Paris în 1912, dată la care revine în ţară şi se
înscrie în Partidul Naţional Liberal. Gheorghe
Tătărescu îşi consolidează ascensiunea politică şi în 1919 devine membru al
Parlamentului României.

Gheorghe Tătărescu

Sublocotenent de rezervă în primul război mondial,
subsecretar de stat la Interne (1922-1926), va fi prim ministru (1933-1937), în
cea mai valoroasă guvernare interbelică. Mai târziu deţine şi alte funcţii:
ambasador la Paris (dec.1938-aug.1939), vicepreşedinte al partidului unic
Frontul Renaşterii Naţionale (ian.1940), vicepreşedinte al Consiliului de
Miniştri şi ministru de externe în guvernul dr.Petru Groza (1945-1947), fiind
şeful delegaţiei la Conferinţa de pace de la Paris (10 februarie 1947).

28 martie 1970: S-a născut scrimera Laura Badea Cârlescu,
campioană olimpică

A început scrima la Clubul Sportiv Şcolar nr. 1 din Bucureşti şi s-a consacrat
la CSA Steaua. A cucerit titlul olimpic la floretă, individual, în 1996
(Atlanta).

Are şi o medalie de argint (1996) şi una de bronz (1992, Barcelona),
ultimele două cu echipa. La Campionatul
Mondial a ocupat locul 1, la individual, în 1995 (Atena), şi cu echipa de
floretă, în 1994 (Haga). Mai are în palmares cinci medalii de argint (1993,
1995, 1997, 1998, 2004) şi două de bronz (2002, 2003) cu echipa de floretă.

A
fost campioană europeană atât la individual (1996, 1997, 2004), cât şi cu
echipa (2004). A mai obţinut patru medalii de argint şi două de bronz. Maestru
Emerit al Sportului (1992). Este căsătorită cu Adrian Cârlescu, fost sabrer,
actualmente antrenor de scrimă, cu care are o fetiţă, Maria.

28 martie 1974: Nicolae Ceauşescu a devenit primul preşedinte
al Republicii Socialiste România

Marea Adunarea Naţională îl alege şi proclamă în unanimitate
pe Nicolae Ceauşescu în funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România.
Câteva minute mai târziu, Nicolae Ceauşescu primeşte din mâna lui Ştefan Voitec
eşarfa tricoloră cu stema ţării şi sceptrul.

Ceaușescu devine primul președinte al României socialiste

Primirea sceptrului a suscitat multe controverse. Dacă
eşarfa tricoloră primită simboliza naţiunea română, sceptrul se dorea a fi
însemnul prezidenţial al puterii de stat şi de comandant suprem al forţelor
armate. Acesta reprezintă momentul în care este oficializată dictatura
personală a lui Nicolae Ceauşescu.

28 martie 1977: S-a născut regizorul şi scenaristul Radu
Jude

Radu Jude a câştigat cu lungmetrajul său de debut – „Cea mai
fericită fată din lume”– premiul CICAE, la Berlinala 2009. În 2012, el a
regizat lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră”, prezentat în premieră
mondială în secţiunea Forum de la Berlinală. Pelicula „Aferim!” (2015) i-a adus
Ursul de Argint pentru cea mai bună regie. Ea a fost urmată de „Inimi
cicatrizate” (2016), care a fost recompensată cu două premii la Locarno IFF şi
pentru care Radu Jude a primit trofeul pentru regie la Mar del Plata, de
documentarul „Ţara moartă” (2017) şi de lungmetrajul „Îmi este indiferent dacă
în istorie vom intra ca barbari” (2018), primul film românesc premiat cu Globul
de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary.

Regizorul Radu Jude

În 2020, Radu Jude a fost prezent
la Berlinală cu două lungmetraje: „Tipografic majuscul” şi „Ieşirea trenurilor
din gară”. Ambele filme au fost proiectate în secţiunea Forum a festivalului. „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” a fost
recompensat de juriu cu marele trofeu al Festivalului de Film de la Berlin,
Ursul de Aur.

28 martie 2005: Trei
jurnalişti români au fost declaraţi dispăruţi în Irak

La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion,
Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”),
au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului.

Împreună cu cei trei jurnalişti a fost luat ostatic şi
Mohammad Munaf, cetăţean american de origine irakiană. Acesta din urmă se
oferise să fie ghidul românilor pe durata deplasării jurnalistice la Bagdad.

Munaf trăia din 2001 în România şi era preşedintele grupului de afaceri
Manhattan, de sub tutela lui Omar Hayssam, afacerist sirian şi membru al
Partidului Social Democrat. Cei patru ostatici au fost lipsiţi de libertate
vreme de 55 de zile.

Jurnaliștii români răpiți în Irak

Au schimbat două grupuri de răpitori şi două spaţii de
captivitate. În prima săptămână au fost trataţi omeneşte, după care au fost
aruncaţi într-un beci pentru o lună şi jumătate. Au fost eliberaţi la 22 mai
2005.

În octombrie 2005, Hayssam şi Munaf au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de
iniţiere, constituire şi sprijinire a unei asocieri în scopul săvârşirii de
acte de terorism şi de complicitate la săvârşirea infracţiunii de act de
terorism.

28 martie 2019: A murit creatoarea de modă Zina Dumitrescu

Zina Dumitrescu, supranumită „mama modei din România“, a
murit la vârsta de 82 de ani după o viaţă demnă de un film. Creatoarea de modă
a cunoscut-o pe faimoasa Coco Chanel şi a refuzat-o pe Elena Ceauşescu.

Zina Dumitrescu

Zenobia
Bogoş s-a născut în anul 1936 în Judeţul Ismail, din Republica Moldova. Zina
susţinea că semăna foarte bine cu bunica din partea tatălui, care a fost o
contesă poloneză şi pe care a chemat-o tot Zenobia. Încă din primul an de
facultate, Zina a lucrat ca model la Casa de Modă Venus, al cărui director avea
să devină la vârsta de 30 de ani.

A devenit rapid „mama modei româneşti“,
lansând manechine celebre precum Romaniţa Ivan, Dana Săvuică, Melek Ament,
Bianca Brad şi Jeanine, dar şi pe Cătălin Botezatu. Toţi o alintau „mama Zina“. Creatoarea de modă a avut trei căsnicii. Prima oară
s-a căsătorit cu regizorul Marin Negreanu, tatăl unicului ei fiu, Cătălin.
Apoi, s-a măritat cu Nicolae Rădulescu Botică, fost secretar al Sectorului 1,
şi cu academicianul Costin Dumitrescu, care a decedat în anul 2009.

28 martie 2013: A murit actorul Richard Griffths, care l-a întruchipat
pe Vernon din seria „Harry
Potter”

Actorul britanic Richard Griffiths, cunoscut pentru rolurile
din „Withnail and I“ şi „Harry Potter“, a încetat din viaţă la vârsta de 65 de
ani, din cauza unor complicaţii apărute după o operaţie la inimă.

Actorul care a murit joi, la spital are o reputaţie de peste
patru decenii. Griffiths a apărut în filme, emisiuni la radio şi la TV şi a
câştigat premii importante.

Publicul tânăr şi-l aminteşte din „Harry Potter“, unde l-a
întruchipat pe unchiul Vernon Dursley. Daniel Radcliffe, protagonistul seriei
fantastice, spune că veteranul l-a ajutat să depăşească episoadele dificile din
viaţa sa. „Richard mi-a fost alături în cele mai importante momente din
carieră. Atunci când intra într-o încăpere, aceasta se lumina prin umorul şi
inteligenţa sa. Sunt mândră să spun că l-am cunoscut“, a declarat Radcliffe,
citat de Reuters.

Simon Beresford, purtătorul de cuvânt al lui Griffiths, şi-l
aminteşte drept „un bărbat remarcabil şi unul dintre cei mai iubiţi actori“.

Actorul s-a născut în Yorkshire, în nordul Angliei, şi a
studiat dramaturgie în Manchester. În 2008 el a fost numit ofiţer al Ordinului
Imperiului Britanic.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:au care de declarați dispăruți Film fost în Irak jurnalişti martie Povestea prima răpirii romani Trei ziua

Urmatorul

Seară de meciuri pentru calificarea la Campionatul European de fotbal

Nu ratati

Horoscop marți, 28 martie. Un nativ are capricii, toane și multă nervozitate

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare