Actualitate
Duminica Floriillor, a Șasea a Postului Mare
Creștinii ortodocşi prăznuiesc astăzi 9 Aprilie 2023, Floriile sau Duminica Stâlpărilor,unul dintre cele douăsprezece praznice împărătești, o importantă sărbătoare care vesteşte Paştele și care ne amintește de Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim.
Sfânta Evanghelie din Duminica Floriilor-care încheie Postul de patruzeci de zile al Sfintelor Paști- a fost rânduită de Biserica Ortodoxă spre a fi citită în ziua sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, praznic numit în popor si Duminica Floriilor.
În această Evanghelie se pomenește mai întâi de mirul de mare preț al recunoștinței Mariei față de Iisus pentru învierea din morți a fratelui ei, Lazăr din Betania, care era prieten al Domnului Iisus Hristos.
În al doilea rând, remarcăm în Evanghelia de astăzi că Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinței Sale asupra morții lui Lazăr și o prefigurare sau anticipare a biruinței Sale asupra propriei Sale morți, prin Învierea Sa din morți.
În al treilea rând, această sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim este o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, pătimiri sufletești pricinuite de învinuirile mincinoase ale mai-marilor cărturarilor și fariseilor care Îl invidiau și Îl urau, dar și pătimirile imediate pricinuite trupului Său prin umilirile și lovirile dureroase pe care le îndură ca urmare a judecății nedrepte a prefectului roman Pontus (Ponțiu) Pilat și a brutalității violente a soldaților romani.
Textul Evangheliei din această zi prevestește și conflictul dintre Iisus și căpeteniile carturarilor și fariseilor care, în ascuns, s-au hotărât să-L omoare pe El și pe Lazăr, deoarece multi iudei credeau în Iisus mai ales după ce El a înviat pe Lazăr , cel mort de patru zile.
Textul Sfintei Evanghelii
„Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul și că ei I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.” (Ioan 12, 1-18)
Importanța Intrării Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim
Sărbătoarea Intrării Mântuitorului Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. În vechime, această sărbătoare se mai numea și Duminica aspiranților la Botez, deoarece în această zi catehumenii, care fuseseră admiși la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca mărturisire de credință. Această duminică a purtat și denumirea de Duminica grațierilor, pentru că în cinstea ei, împărații acordau grațieri.
Biserica Ortodoxă vede în această sărbătoare înaintarea de bunăvoie a Lui Hristos spre jertfa de pe Cruce. Fiul Lui Dumnezeu putea să evite moartea, însă, o primește de bună voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusă moartea ca o necesitate, așa cum ne este impusă nouă. De aceea El moare pentru alții, nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în firea Sa, ca noi toți, pentru că S-a născut ca om prin voia Sa.
De asemenea, existând din veșnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omenească, dar a încadrat-o în ipostasul dumnezeiesc. Dacă s-ar fi născut ca orice om din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit pentru El și nu pentru noi. Ar fi rămas în moarte ca orice om, deci nu ar fi înviat. Intrarea în Ierusalim este o prefigurare a Intrării în Ierusalimul ceresc. Astfel, nu întâmplător se cântă in noaptea de Paști: „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalim”.
În legătură cu acest eveniment, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a lăsat tuturor scris, ca o mărturie care a dăinuit și va rezista peste veacuri următoarele: „Spuneți fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Ev. Matei Capitolul 21, versetul 5).
Simbolistica praznicului
Denumirea de Florii ar proveni de la Flora, zeiţa romană a florilor. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.
Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor este una dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc.
Importanța sărbătorii
Duminica Floriillor sau Intrarea Domnului în Ierusalim este, de fapt, cea mai dramatică dintre sărbătorile Bisericii. Dramatismul acestei sărbători pline de flori reiese din contrastul celor întâmplate, din moment ce mulţimea îl aclamă pe Cel ce merge la moarte, fără să ştie că tot ea îl va condamna.
Se atinge cota absolută a dramatismului tocmai pentru confuzia pe care o prezintă. Mulţimea entuziastă a scandat osanale cu aceeaşi frenezie cu care, la câteva zile după va striga cu vehemență: „Răstigneşte-L!”.
Ziua Floriilor marchează începutul patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiul Lui Dumnezeu merge la moarte pe un drum de flori şi copiii Îi strigă salutul cuvenit doar împăratului: „Osana!”. Lumea îşi aşterne cămăşile în calea Celui ce vine în numele Domnului şi Îl numeşte „binecuvîntat”.
Textul pericopei evanghelice ne descoperă cum anume rânduit, găsind un asin tânăr, Mântuitorul Iisus Hristos a șezut pe el, precum este scris: “Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei.”
Asina semnifică poporul iudeu și mânzul semnifică neamurile păgâne. Aceasta este tălmăcirea dată de către Sfinții Părinți.
De altfel, demn de reținut și de a înțelege este faptul că tocmai Israelul Îl va prigoni pe Hristos și păgânii Îl vor primi. Cei mai mulți dintre păgâni vor fi purtători de Hristos de-a lungul istoriei și se vor invrednici de intrarea cu El în Ierusalimul de Sus, în Împărăția Cerurilor.
Tabloul acestui praznic împărătesc este unul majestuos. Mulțimea care era cu Mântuitorul Iisus Hristos atunci când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți dădea mărturie. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. În fața acestei minuni, trebuie să delimităm cele două categorii de oameni: cei care au fost de față la învierea lui Lazăr în Betania, și cei care erau oaspeți ai Ierusalimului și care auziseră de la primii despre lucrarea minunată asupra lui Lazăr. Cei din primul grup erau mărturisitori, deoarece văzuseră cu ochii lor, și cei din al doilea grup au venit să-L întâlnească din pricina acestei mărturii.
Să ne imaginăm cum anume s-a petrecut, după relatarea Sfinților Apostoli și din pericopa evanghelică. În timp ce fumul jertfelor se ridica deasupra Templului lui Solomon, cărturarii aveau privirea la tablele Legii celei vechi a lui Moise, iar alții nepăsători, faceau pregatiri pentru sărbătoare. Tot în acest tablou, bătrânii poporului își crispau buzele ca să-i lămurească mai bine pe oameni ca această mulțime se strânsese acolo pentru folosul acelora, în vreme ce leviții făceau împărțire limpede, care să-i mulțumească, a tuturor jertfelor care credeau că le aparțin lor.
Numai oamenii umblau cu entuziasm după minuni și după Fiul Lui Dumnezeu, autorul acelor minuni. Imaginați-vă valuri mari de oameni care își întorseseră spatele către Templul lui Solomon din Ierusalim, tuturor aducătorilor de jertfe și a preotilor și a întregului ansamblu, al acestei lucrături a societății de piață existente atunci. Poporul evreu și mulțimea de pelerini întorsese spatele tuturor acestora și își îndreptase fața către Muntele Măslinilor, de unde venea Făcătorul de Minuni.
Ar trebui să ne gândim cam ce folos le puteau aduce turnurile moarte ale Ierusalimului tuturor acelor suflete flămânde și însetate de cunoaștere ale oamenilor, care căutau altceva, prin priveliștea Dumnezeului Celui viu.
Avem aici de altfel expuse și cele două chipuri personificat ale mândriei- aceea a „stăpânitorilor” a cotropitorilor romani și aceea a tagmei fariseilor- care au umplut Ierusalimul. Numai că aceștia nu erau în stare să creeze nici măcar un singur fir de păr și erau plini de ură nedreaptă la adresa Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Un lucru era cert. Iisus Hristos merge la moarte și absolut nimeni din mulţime nu și – ar fi imaginat, toţi crezând că Împăratul a venit să strîngă oaste pentru a-i alunga și înfrânge pe asupritorii romani. Mulțimea includea și pe zeloți, pe rebelii poporului evreu care aștepta momentul prielnic al unei răscoale generalizate.
Revenind, mulțimea cunoașta îndeajuns de bine prorociile în care se specifica că Fiul lui David îi va înfrînge pe duşmanii Săi „şi îi va pune aşternut picioarelor Sale” , dar nu ştiau că această înfrîngere nu este una dată de forța brută a Războiului, a sabiei, ci una a jertfei și a iubirii.
Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a slăvitei Învieri.
Floriile și ramurile de salcie
După modelul mulțimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să împartă credincioșilor ramuri de salcie binecuvântate. Ramurile de salcie simbolizează biruința asupra morții.
În această duminică a Floriilor, Biserica Ortodoxă a rânduit să fie dezlegare la pește. De asemenea, în seara acestei duminici, încep Deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.
În această zi toţi cei care la botez au primit nume de flori îşi sărbătoresc onomastica. Oamenii merg la sfânta Biserică, au dezlegare la peşte şi nu-şi uită tradiţiile şi obiceiurile locului.
În loc… de concluzie
Slăvitul praznic de Florii este mai mult decât un semn de credință și speranță. Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim se poate asemăna cu un pelerinaj interior, al sufletului, la o înaintare duhovnicească spre Înviere.
De altfel, praznicul Floriilor este o procesiune a comuniunii și a comunității ecleziale, dar și o călătorie asemenea unei treceri a fiecăruia dintre noi prin cetate. Este și un simbol al vieții noastre trecătoare, o ședere provizorie într-o cetate a patriei pământești spre mutare în cetatea Ierusalimului Ceresc, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor : „N-avem cetate stătătoare aici, ci căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13, 14) sau ca „cetatea noastră este în ceruri“ (Filipeni 3, 20).
Sărbătoarea plină de frumusețe și totodată de înțelesuri a Floriilor ne pregătește pentru a înainta spre Sfintele Paști, dar ne cheamă să reflectăm la trecerea noastră prin viață și prin lume. Cred că unul dintre acestea este acela al faptului că atunci când purtăm în mâini lumânări și flori, ar fi cazul să ne gândim la câtă lumină am adunat în sufletele noastre și, de asemenea câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră, atunci când trecem dintr-o cetate în cealaltă.
Un barometru ar fi să ne întrebăm just… „câte flori frumoase ca gesturi și fapte bune am primit în cetatea pământească și câte flori în creștere lăsăm în urma noastră?”
Astfel, acest periplu al nostru, al fiecăruia către Ierusalimul ceresc începe mai întâi în sufletele noastre, pe „calea credinței“, adunând florile faptelor bune pentru întâlnirea cu Hristos, Cel ce a transformat Crucea Sa (din obiect de tortură) asemenea unei scări de Înviere pentru noi și din Învierea Sa, începutul vieții noastre veșnice.
Axionul și Catavasiile la Duminica Floriillor :
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Sursa foto : https //google.com
Acest material a fost realizat de către Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!
Actualitate
Guvernul britanic urmează să prezinte planul „Australia-plus” privind interzicerea rețelelor sociale pentru minorii sub 16 ani
Premierul britanic Keir Starmer urmează să interzică accesul copiilor sub 16 ani la marile platforme de socializare, inclusiv TikTok, Snapchat și Instagram. Guvernul îi va împiedica, de asemenea, pe minori să transmită live pe site-urile considerate mai sigure și le va limita posibilitatea de a comunica cu persoane necunoscute prin intermediul aplicațiilor de gaming.
FOTO: iStock
BBC scrie că miniștrii analizează și posibilitatea introducerii unor restricții privind orele la care copiii pot utiliza rețelele sociale, însă detaliile complete nu vor fi prezentate decât luna viitoare.
Publicația citată adaugă că surse din guvernul britanic descriu planul, care urmează să fie prezentat luni dimineață, 15 iunie, de Starmer, drept „Australia-plus”.
Australia a introdus în decembrie 2025 prima interdicție totală din lume privind accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale.
„Este o alegere care arată de partea cui suntem: de partea familiilor din întreaga țară sau de partea unui status quo care nu funcționează”, a declarat Starmer. Potrivit acestuia, guvernul va „pune capăt unui sistem care îi dezamăgește pe copiii noștri”.
Deși majoritatea participanților la o consultare publică susțin interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani, există și critici care avertizează asupra unor posibile efecte negative.
Potrivit publicației The Sunday Times, premierul Keir Starmer urmează să anunțe o interdicție care va viza 10 platforme majore, după modelul Australiei, inclusiv TikTok, Instagram, YouTube și Facebook.
Anunțul de luni vine la două săptămâni după încheierea consultării publice desfășurate de guvern pe parcursul a trei luni.
La sondaj au fost înregistrate 116.000 de răspunsuri. Aproximativ 90% dintre părinții participanți s-au declarat în favoarea interzicerii rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani, iar peste 83% au considerat că riscurile depășesc beneficiile acestor platforme.
Ian Russell, tatăl adolescentei Molly Russell, care s-a sinucis după ce a fost expusă la conținut nociv online, critică planul guvernului britanic de a interzice rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani.
El consideră că o astfel de măsură ar crea un fals sentiment de siguranță, ar împinge copiii către alte zone ale internetului și ar limita posibilitățile lor de comunicare. Russell susține că autoritățile ar trebui să reglementeze mai bine platformele, nu să le interzică, și îl acuză pe premierul Keir Starmer că a grăbit această măsură din motive politice.
„Dacă face politică pe această temă, atunci se joacă cu viețile tinerilor, iar acest lucru mi se pare deplorabil”, a spus el.
Organizații precum NSPCC susțin că marile companii de tehnologie ar trebui obligate să își facă platformele mai sigure, în loc ca acestea să fie pur și simplu retrase copiilor. La rândul lor, companiile afirmă că sunt angajate în protejarea minorilor.
Ministrul britanic al Culturii, Lisa Nandy, susține că firmele de tehnologie au avut suficient timp pentru a face platformele mai sigure pentru copii. Ea afirmă că discuția nu mai este dacă minorii trebuie protejați online, ci cum poate fi realizat acest lucru.
Deși recunoaște că unii tineri vor găsi metode de a ocoli restricțiile, Nandy consideră că interdicția ar putea produce o schimbare culturală importantă, reducând presiunea socială asupra copiilor de a fi prezenți pe rețelele sociale de la vârste foarte mici.
Actualitate
Cauza morții lui Eminescu explicată de specialiști. Ce l-a ucis de fapt pe marele poet și care au fost ultimele sale cuvinte
Pe data de 15 iunie 1889, murea marele poet și publicist Mihai Eminescu. Deși este unul dintre cele mai faimoase personaje ale literaturii române, moartea sa continuă să fie învăluită în mister. În ce condiții s-a produs decesul și care au fost adevăratele cauze, rămân subiecte controversate.
Cea mai cunoscută fotografie a lui Mihai Eminescu FOTO profimedia
Pe 15 iunie 1889, la ora 4.00, în casa de sănătate a doctorului Alexandru Suțu (un pionier al psihiatriei românești), situată pe Strada Plantelor din municipiul București, se stingea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu. Avea doar 39 de ani și a sfârșit pe un pat metalic, într-o cameră cu ușa ferecată, după ce și-a alinat durerea cu un pahar de lapte. Au trecut 137 de ani de la acel moment.
Eminescu a devenit foarte faimos, fiind considerat un geniu literar și un simbol al literaturii române. Despre Eminescu, toți românii învață la școală, dau examene scriind despre poeziile, poveștile și, în general, operele sale literare. Cu toate acestea, puțini știu cu adevărat ce s-a întâmplat în noaptea de 14 spre 15 iunie 1889, în camera-celulă de la sanatoriul de pe Strada Plantelor. Și toți aceia au murit. Ulterior, specialiști în psihiatrie, anatomopatologie sau medicină legală au încercat să reconstituie cauzele decesului lui Eminescu. S-a ajuns la ipoteze de lucru, la păreri, dar la puține diagnostice fără echivoc. Cum a murit Eminescu și din ce cauză? Care au fost ultimele sale cuvinte sau dorințe?
Ultimii șase ani de calvat din viața lui Eminescu
Eminescu a petrecut în sanatoriul doctorului Șuțu de pe Strada Plantelor jumătate de an. A ajuns acolo pe 3 februarie 1889. L-au internat prietenii, fiindcă avea probleme financiare grave și o sănătate prăbușită. Internarea lui Eminescu în sanatoriu a fost, de fapt, apogeul unei perioade crunte din viața poetului. Totul a început pe 28 iunie 1883, atunci când Eminescu cedează psihic. Epuizat de munca de la ziar, cu puține resurse materiale, cu angoase personale, marele poet se prăbușește. Se spune că s-a dat în spectacol la Capșa. A scos un revolver din haină și amenința că-l va ucide pe regele Carol I. A ajuns mai apoi la Baia Mitraszewski, unde, de asemenea, a făcut scandal. A fost ridicat de polițiști și dus pe sus la sanatoriul doctorului Șuțu. „La ospiciu, unde fusese transportat în chip brutal și nu în veșmintele sale, rămase în apa băii, Eminescu se părăsi tot mai mult în voia fantasmelor”, scria George Călinescu în „Viața lui Mihai Eminescu”.
Din acel moment, Eminescu a intrat în calvarul ultimilor ani de viață. A fost ca un drum fără întoarcere, ca o prăbușire din care nu avea să se mai ridice niciodată. Pe cheltuiala prietenului său Chibici Revneanu, Eminescu este dus la sanatoriul de la Oberdöbling din Viena. Medicii austrieci spuneau că Eminescu suferea de sindrom bipolar. Are noroc numai de un an și jumătate de tratament, în Austria și Italia. Efectiv, poetul și-a revenit. Se întoarce însă în țară și lucrurile se strică din nou. Sărac, căzut pradă viciilor (Eminescu fuma foarte mult, bea numeroase cafele și uneori făcea beții de pomină), marele poet cade din nou în mrejele bolii de care suferea.
„De vreme ce rezidez într-o hulubărie puțin recomandabilă din orice punct de vedere, e lesne de înțeles că nu am unde pune lucrurile mele (…) O tristă iarnă mă așteaptă și o tristă viață”, îi scria Eminescu aceluiași Chibici.
Pentru o vreme, a avut un post de sub-bibliotecar, de profesor de geografie și statistică. S-a întreținut cum a putut, dar lefurile erau mici. Crizele l-au adus din nou în atenția medicilor. Cei de la Iași și, mai apoi, din București l-au tratat ca pe un sifilitic. Asta credeau ei că are Eminescu. Și i-au administrat un tratament arhaic, care nu se mai folosea în Europa acelor vremuri. Era vorba despre injecții și frecții cu mercur. Specialiști importanți, precum neuropatologul Ovidiu Vuia, spun că, efectiv, Eminescu a fost otrăvit constant pentru o boală de care nu suferea.
„Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetător științific, autor a peste o sută de lucrări din domeniul patologiei creierului sunt cât se poate de clare: Eminescu nu a suferit de lues (sifilis) și nu a avut o demență paralitică”, preciza Ovidiu Vuia într-un articol de specialitate publicat la New York în 1987 și reluat în lucrarea sa „Despre boala și moartea lui Mihai Eminescu”.
Dărâmat de tratamentul agresiv care, efectiv, îl otrăvea constant, Eminescu nu putea munci și își ducea existența într-o sărăcie lucie. Viața sa era un adevărat calvar. „Existența lui Eminescu ar fi fost o problemă gravă dacă prietenii și admiratorii nu s-ar fi gândit să-i trimită bani”, spunea George Călinescu în aceeași lucrare.
Eminescu s-a mutat în orașul său natal, la Botoșani, pentru a putea supraviețui. Era îngrijit de sora sa Harietta, într-o casă care există și astăzi în oraș. Se făceau chete publice pentru a-l întreține pe Eminescu. În cele din urmă, Eminescu este adus la București și internat, așa cum am precizat, la sanatoriul doctorului Șuțu, pe 3 februarie 1889. Tratamentul pentru sifilis este continuat la București, de această dată injectabil.
„Sunt năruit”
În noaptea de 14 spre 15 iunie, Eminescu se afla închis în camera sa de la Sanatoriul doctorului Șuțu, de pe Strada Plantelor din București. În ziua anterioară i se făcuse, cel mai probabil, tratamentul cu mercur pentru presupusul sifilis. Poate cu o oră înainte de a muri, poate chiar mai devreme, Eminescu strigă după medicul de gardă, doctorul Petrescu. Are o dorință ciudată la acea oră, dar îi este îndeplinită. Mai precis, a vrut un pahar cu lapte. După ce i-a strecurat laptele prin vizeta metalică, Eminescu i-ar fi șoptit cu voce stinsă medicului de gardă: „Sunt năruit”.
La ora patru dimineața, poetul se stingea pe un pat metalic de sanatoriu. Singur în cameră, doar el cu poeziile scrise pe pereți și pe carnețelul pe care-l avea ascuns în buzunarul halatului. Pe 15 iunie, trupul lui Eminescu a fost pregătit pentru o autopsie. Ea este efectuată de doctorul Tomescu și, mai apoi, de doctorul Marinescu, de la laboratorul Babeș. La rândul lor, medicii Șuțu și Petrescu au pregătit un raport oficial, dar destul de ambiguu, din care nu reiese clar cauza morții poetului. Autopsia a fost complicată de neglijențele repetate care au dus la deteriorarea creierului poetului.
Ulterior, Eminescu este depus la biserica Sfântul „Gheorghe cel Nou” din București, pe un catafalc împodobit cu ramuri de tei. În jurul sicriului, coroane din partea Academiei Române și a prietenilor, precum și mesaje. Pe 17 iunie, într-o sâmbătă, Eminescu a fost înmormântat, în jurul orei 17.00.
Mihai Eminescu era să arunce România în război cu austriecii și nemții. Planurile secrete ale poetului care au inflamat spiritele
„Emilia dragă, în Biserica Sf. Gheorghe Nou, cosciugul deschis al lui Mihai Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poesiilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la cosciug și pentru tine și ți-o trimit aici. Sub bandă primești și un număr din «Constituționalul», cu descrierea îngropării. Articolul e de Caragiali. Când am însoțit pe jos, cu capetele goale, pe Eminescu, de la biserică, pe bulevard, până la cimitirul Belu, Rosetti, Laurianu, Mihăileanu, eu, Anicuța și vreo 600 de școlari și studenți, admirabilul cor vocal de la Mitropolie era singura pompă (…) S-a luat de la Primărie un loc de veci pentru el, e ceva mai în fund, la dreapta de tata. Din întâmplare, un mare copac de tei e în apropiere. Pentru grilaj și o piatră de mormânt – eu cred o mare stâncă brută de marmură cenușie, cu o singură parte netezită, pe care să fie inscripția Mihai Eminescu și poate 4 versuri ale lui, și un tei înăuntrul grilajului – se vor face subscripții. Părerea mea e de 50 de bani, pentru ca toți școlarii, și din Transilvania, să contribuie. Sâmbătă seara s-a înmormântat Eminescu”, scria Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă Emiliei Hempel, sora sa.
Eminescu nu mai era, dar în urma sa a rămas o moștenire culturală și, în special, literară incredibilă. Dar și multe întrebări fără răspuns. Una dintre acestea este: din ce cauză a murit Eminescu la numai 39 de ani?
Nebunul, piatra, erizipelul, endocardita….
Au fost multe teorii privind cauza morții lui Eminescu. Unii spuneau că pur și simplu s-a sfârșit din cauza sifilisului. Ulterior, s-a constatat că este o concluzie complet eronată. Eminescu nu a avut sifilis. În schimb, a fost tratat empiric și total eronat pentru sifilis. Dar vom ajunge și acolo.
O altă ipoteză este legată de un presupus incident în curtea sanatoriului. Mai precis, așa cum susțin unele mărturii ale vremii, un pacient de la sanatoriu l-ar fi lovit în cap pe Eminescu, în timpul unei crize. Frizerul regelui, Dumitru Cosmănescu, căruia Eminescu îi spunea „Dumitrache”, îl vizita des pe marele poet la sanatoriu. Într-una dintre aceste vizite, Eminescu a vrut să-l învețe „Deșteaptă-te, române!”. Când poetul a început să cânte, un pacient a luat o scândură și l-a lovit pe Eminescu în cap. Incidentul a avut loc cu două zile înainte de moartea poetului.
Medicul Vineș, cel care l-a avut în grijă pe Mihai Eminescu la „Institutul Caritatea”, folosea acest incident pentru a veni cu o explicație privind decesul poetului. Mai precis, Eminescu ar fi făcut un erizipel care a dus la complicații, pe fondul unei endocardite mai vechi a poetului.
„Era o tăietură a pielii de 2 cm lungime. I s-au dat imediat îngrijirile medicale necesare, iar peste 3 zile buzele plăgii păreau reunite. Dar Eminescu, care avea, după cum am spus, obiceiul de a strânge de pe jos tot felul de lucruri, din care unele erau murdare, și se freca cu ele pe corp și pe cap, desfăcându-și pansamentul, a făcut un erizipel la nivelul plăgii, erizipel care s-a întins apoi la față, gât, membre superioare, torace, până la nivelul abdomenului. […] Cum se vede din cele de mai sus, moartea lui Eminescu nu este datorată traumatismului cranian petrecut cu 25 de zile mai înainte și care se vindecase complet, ci este consecința unei endocardite mai vechi (diagnosticată de regretatul profesor N. Tomescu, medic primar al serviciului de boli interne de la spitalul de copii, care era și medic al institutului), de care era amenințat în fiecare clipă și care, desigur, s-a agravat după erizipel”, scria în raportul său medicul Vineș, raport citat de Nicolae Georgescu în lucrarea sa „Eminescu târziu”.
Erizipelul este o infecție bacteriană acută a straturilor superficiale ale pielii și a vaselor limfatice. Este cauzată cel mai frecvent de bacteria Streptococcus pyogenes, care pătrunde în organism prin mici leziuni sau tăieturi ale pielii. La rândul său, endocardita este o inflamație gravă a endocardului (membrana care căptușește interiorul inimii și valvele cardiace), cel mai adesea cauzată de o infecție bacteriană sau fungică. Netratată, poate fi fatală.
Ipoteză șocantă: Eminescu, omorât cu zile de sistemul sanitar al vremii
Toate aceste ipoteze sunt însă respinse de mulți specialiști. Este posibil ca Eminescu să fi primit o scândură peste cap, dar în niciun caz nu i-a fost fatală. În realitate, după cum arată medicii moderni, cu experiență, Eminescu a murit cu zile din cauza tratamentelor greșite administrate. A fost injectat cu mercur și intoxicat. Iar expunerea cronică la mercur este legată de hipertensiune arterială, disfuncție endotelială, creșterea riscului de infarct miocardic și tulburări de ritm cardiac.
Proiect inedit pe locul unde Eminescu a văzut lumina zilei. Cum vrea o fundație culturală să readucă la viață atmosfera de pe vremea Eminovicilor
Tocmai de aceea, specialiștii spun că o cauză reală a morții lui Eminescu a fost stopul cardio-respirator, pe fondul intoxicației cronice cu mercur.
„Între lunile februarie-iunie 1889, lui Mihai Eminescu i s-a administrat intravenos clorură de mercur la Institutul Şuţu şi, probabil, aceasta a fost cauza stopului cardiac care i-a provocat moartea”, preciza profesorul doctor Irinel Popescu, membru corespondent al Academiei Române, în cadrul unei sesiuni ştiinţifice din anul 2014.
Mai mult decât atât, alți specialiști indică faptul că Eminescu a fost victima unor medici nepricepuți, spitalizat în locuri nepotrivite și tratat cu un tratament criminal.
„După ce am revăzut toate ipotezele medicale şi simptomatologia, concluzionăm că a suferit de tulburare bipolară şi a murit din cauza otrăvirii cu mercur, un tratament neadecvat administrat ca urmare a diagnosticării greşite cu sifilis. Spitalizat în locuri nepotrivite şi tratat de medici incompetenţi, a suferit nu doar fizic, ci şi moral, murind prematur. În urma unei scrisori adresate prietenilor, el, pe bună dreptate, s-a considerat un om sacrificat”, preciza medicul Raul Neghina în studiul „Controverse medicale şi dileme privind boala şi moartea lui Mihai Eminescu”.
Neuropatologul Ovidiu Vuia, în lucrarea „Despre boala și moartea lui Eminescu – studiu patografic”, concluzionează:
„Eminescu n-a avut sifilis şi n-a fost alcoolic. Demonstrat deci faptic, fără nicio îndoială, poetul nostru a suferit de o psihoză endogenă, maniaco-depresivă, fără substrat organic; ea nu i-a alterat capacitatea intelectuală şi creatoare, în viaţa lui n-a existat zisa «mare întunecime», invenţia eminescologilor interbelici, cu precădere. Sfârşitul i-a fost provocat de sincopă cardiacă, survenită în urma tratamentului cu injecţii de mercur administrate în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti, în cursul ultimei internări din februarie-iunie 1889 (…) Pe această cale devine clară şi cauza morţii poetului, intoxicaţia cu mercur, şi trebuie, din spirit ştiinţific, să o susţinem, oricât ne-ar durea respectivul sfârşit, cauzat de neştiinţa celor ce l-au tratat, căci încă o dată o scriu, nu poate fi apărat în numele adevărului un psihiatru care aplică un tratament fără să cunoască urmările sale fatale, cum e cazul d-rului Şuţu, responsabil postum de moartea lui Eminescu”, preciza medicul Vuia.
Liderii UDMR se întrunesc în ședință duminică, de la ora 18:00, pentru a stabili dacă îi acordă sau nu sprijin politic lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, a anunțat liderul deputaților formațiunii, Csoma Botond.
Presedintele UDMR, Kelemen Hunor FOTO Mediafax
El a precizat că UDMR a fost luat prin surprindere de hotărârea președintelui Nicușor Dan de a-l nominaliza pe Adrian Veștea ca prim-ministru.
„Sunt absolut sigur că decizia noastră nu se va rezuma la faptul dacă vom primi sau nu portofolii ministeriale în noul Guvern. Este o analiză mult mai complexă. Trebuie să vedem ce susținere are domnul Veștea, din ce zonă. PSD nu ajunge pentru o majoritate”, a explicat parlamentarul UDMR, pentru Digi 24.
Csoma Botond a adăugat că UDMR se aștepta ca Eugen Tomac să renunțe la mandat, în condițiile în care nu avea susținere parlamentară, iar partidele din fosta coaliție să formuleze o nouă propunere.
„Domnul președinte Kelemen Hunor nu a fost informat, consultat cu privire la această desemnare. Nu știa nici el, am discutat cu dânsul după ce am văzut în presă această informație. Ne-am gândit că poate se vor flexibiliza puțin pozițiile politice după ce Tomac nu strânge majoritatea sau renunță la mandat. Am crezut că va exista această situație când pozițiile politice se vor flexibiliza și vom fi în acea situație când putem merge la Cotroceni cu o propunere de premier. Nu a fost așa. Domnul Nicușor Dan a făcut această desemnare”, a afirmat el.
Duminică dimineața, președintele Nicușor Dan a anunțat că Eugen Tomac și-a depus mandatul de premier desemnat și îl propune în locul acestuia pe Adrian Veștea.
-
Breakingacum 2 zileUn bărbat din Texas, căutat de poliție după ce a ucis o persoană și a rănit alte 10 într-un atac armat, a fost găsit mort
-
Breakingacum 2 zileOvidiu Lipan Țăndărică: „Trupa Phoenix și-a ratat marea șansă în Germania. Nicu nu a vrut să accepte propunerile pe care le primeam”
-
Breakingacum o ziTrump organizează lupte MMA pe peluza Casei Albe. Cât costă show-ul
-
Breakingacum o ziAmenzi de peste 6000 de lei la marșul Pride din Capitală. Unii participanți ar fi avut asupra lor „obiecte periculoase”
-
Breakingacum 3 zileMomentul când delegatul palestinian al FIFA a refuzat să dea mâna cu Gianni Infantino
-
Actualitateacum 2 zile
Trump și Putin, prinși în propria capcană: de ce nu pot încheia războaiele pornite
-
Actualitateacum 2 zile
Un sat din Prahova a rămas izolat după ce viitura a luat un pod. 158 de oameni nu mai pot ajunge acasă
-
Actualitateacum 3 zile
A cumpărat un apartament la etajul 34 într-un bloc cu 32 de etaje. Povestea bărbatului rămas și fără locuință, și fără bani