Actualitate
Duminica a Patra după Sfintele Paști
Perioada care urmează Slăvitei sărbători a Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne arată că numai în Fiul Lui Dumnezeu se află izvorul vieții și al sănătății, izvorul milostivirii și al iertării pacatelor, izvorul ridicării omului din moartea păcatului și totodată a pregustării vieții veșnice încă din lumea aceasta ca garanție prin întâlnirea și împărtășirea cu El.
Minunea relatată în textul Evangheliei de astăzi 7 Mai 2023, din Duminica a Patra după Sfintele Paști are capacitatea de a ne întoarce aproape de începutul activităţii Mântuitorului Iisus Hristos de acum mai bine de două mii de ani. Avem totodată privilegiul de a descoperi cu ochii sufletului nostru Evanghelia acestei duminici, numită Duminica Slăbănogului, acum când vedem cum anume Iisus vindecă pe un om care suferea de paralizie de mai bine de treizeci și opt de ani, la scăldătoarea Vitezda.
Minunea săvârșită de către Mântuitorul Iisus Hristos
Din punct de vedere strict cronologic, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan respectă ordinea în sensul că, la finalul capitolului al patrulea din cadrul Evangheliei sale precizează care este a doua minune a lui Iisus, săvârşită după întoarcerea din Iudeea în Galileea. Aceasta a fost tămăduirea fiului unui funcţionar imperial în Capernaum pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a vindecat de la distanţă. Prima minune săvârşită de Iisus a fost prefacerea apei în vin, la nunta din satul Cana, din provincia Galileea.
De data aceasta, fiind sărbătoare Mântuitorul a plecat din nou spre Iudeea, „suindu-se la Ierusalim” şi acolo a făcut o vizită la ceea ce reprezenta un mare rezervor de apă, pe lângă care era amenajată un fel de baie publică naturală. Era denumită „scăldătoarea” Vitezda, descrisă ca având cinci pridvoare, fapt confirmat de descoperirea ei recentă, de către arheologi.
Era un loc arhicunoscut, chiar vestit, deoarece, conform unei tradiţii împământenite în Israel, din când în când, un înger al lui Dumnezeu se pogora în apa aceea şi o tulbura, adică se făceau acolo nişte valuri şi cel care intra primul după ce se pogora îngerul, se vindeca de orice boală era cuprins.
Cele cinci pridvoare în care aşteptau bolnavii ne oferă indiciul că era asemenea unei staţiuni balneare, amenajată anume. „În acestea zăceau mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau tulburarea apei.” (Evanghelia după Ioan Capitolul 5, versetul 3).
Printre cei mulţi care aşteptau tulburarea apei, era şi un slăbănog bolnav de 38 de ani care aștepta și încerca să ajungă şi el odată primul în apă, ca să se vindece de slăbănogirea sa. Din relatare ne dăm seama că nu avea rude apropiate, puternice și eficiente care să-l poată ajuta ca să-l arunce în apă. Acest slăbănog zăcea răbdător acolo, trecând din speranţă în speranţă, de la o tulburare la alta a apei.
Venind Mântuitorul în acest loc, văzându-l, i s-a adresat numai lui. Sfântul Evanghelist Ioan întrebuinţează însă în Evanghelia sa un cuvânt cheie, care ar explica oarecum motivul vizitei lui Iisus. El spune: „Cunoscând că zace de multă vreme, i s-a adresat zicându-i: Vrei să te faci sănătos?”. Poate că întrebarea, nouă celor de astăzi ni s-ar fi părut chiar nelalocul ei.
Slabanogul I-a răspuns totuşi: „Da, Doamne, dar nu am om care să mă arunce şi pe mine în scăldătoare în momentul când se tulbură apa şi de aceea până să merg eu, altul se pogoară înaintea mea” (Ev. Ioan Capitolul 5, versetul 7).
De fapt, din punctul meu de vedere, acolo se petreceau multe lucruri nedrepte deoarece se vindecau tocmai cei mai puţin bolnavi, cei mai în putere, care reuşeau s-o ia înaintea celor mai slabi sau cei care aveau slujitori și ajungeau primii. Cu siguranță, Mântuitorul Iisus Hristos, știind, a avut și acest lucru în vedere.
Cu o economie de cuvinte caracteristică tuturor evangheliştilor, fără nici o altă introducere şi fără să-şi motiveze intervenţia, Iisus i s-a adresat: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”. Şi omul s-a ridicat şi s-a făcut dintr-o dată sănătos.
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda a fost săvârșită de Iisus într-o zi de sâmbătă. Ea a adus bucurie multă celui ce suferea, dar i-a întristat pe toți cei care Îl invidiau pe Iisus că face minuni.
Invidia lor ascunsă sub paravanul respectării sâmbetei i-a făcut pe aceștia foarte nemulțumiți de vindecarea slăbănogului.Aceștia, nemaisuportând binele, l-au mustrat pe omul vindecat, întrucât a fost vindecat în zi de sâmbătă, însă el, recunoscător față de Cel ce l-a vindecat, a explicat: „Cel ce m-a vindecat mi-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă” (Ioan 5, 11). Acești oameni plini de invidie și curiozitate l-au intrebat: „Cine este acela?” Dar slabanogul nu a știut să le răspundă.
Dar, Evanghelia ne mai arată încă o virtute a acestui om care s-a pocăit prin suferință, si anume recunoștința sa, mulțumirea adusă Lui Dumnezeu. Acesta nu știa cum se numea omul care i-a zis: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, dar a simțit că vindecarea lui s-a făcut cu puterea Lui Dumnezeu care lucra prin acest Om. De aceea, îndată ce s-a vindecat și a putut umbla, el a mers la templu să mulțumească lui Dumnezeu pentru vindecare, să-I arate recunoștința, chiar dacă nu știa cine este Omul prin care Dumnezeu l-a vindecat. Or, tocmai acolo, în templu, l-a întâlnit pe Cel care l-a vindecat. Însă Acesta îi spune acum: „Iată, te-ai făcut sănătos.De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău ” (Ioan 5, 14). Atunci paralizatul care fusese vindecat a înțeles că Cel care l-a vindecat era Iisus Hristos.
Scăldătoarea Vitezda
Locul minunii făcute de Mântuitorul Iisus Hristos este bazinul care fusese construit încă din perioada Macabeilor.Denumirea de Vitezda reprezintă din punct de vedere etimologic un cuvânt aramaic care înseamnă „casa îndurării”. Bazinul mai purta numele de Scăldătoarea Oilor deoarece se află în apropiere de Poarta Oilor, unde se ţinea un important târg de oi pentru jertfele de la templu.
În acest loc Mântuitorul Hristos a săvârşit minunea vindecării paraliticului de la Vitezda pe care o relatează Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (Ioan 5, 1-8).
Pe vremea lui Iisus, scăldătoarea avea formă trapezoidală şi avea circa 120 de metri lungime pe 60 de metri lăţime şi adâncimea de 20 de metri. După mărturia Sfântului Evanghelist Ioan, scăldătoarea avea cinci pridvoare, patru de jur împrejurul scăldătoarei, iar un al cincilea era construit pe zidul care împărţea rezervorul în două bazine. Rezervorul colecta apa de ploaie din zona mai înaltă din nordul cetăţii şi servea pentru trebuinţele templului.
După tradiţie, în apropiere de Scăldătoarea Oilor s-a aflat şi casa Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi, deci, locul în care s-a născut Maica Domnului.
De luat aminte
Iisus Hristos îl face sanatos pe acest om sâmbăta, si acestui om însănătoșit îi poruncește îndată să desființeze obiceiul din Lege, îndemnându-l să umble sâmbăta și să facă aceasta purtând povara patului. În Vechiul Testament, deși Dumnezeu a poruncit clar printr-unul dintre sfinții prooroci: „Să nu scoateți poveri din casele voastre în riua sambetei” (Ieremia Capitolul 17, versetul 21), în nemărginită Sa iubire față de noi toți ne vindecă.
Oricum, din această minune ar trebui să înțelegem că, vindecând pe acest slabanog sâmbăta , Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că tot timpul trebuie să săvârșim binele, atat în zi de lucru, cât și în zi de sărbătoare.
Sfântul Chiril al Alexandriei a oferit o interpretare altfel a poruncii dată fostului paralitic de a-și duce patul sâmbăta, contrar Legii ce oprea de la aceasta. Ea îl arată pe Hristos Care cere mai presus de toate credința în El ca Dumnezeu. „Sâmbătă pregătea pentru Hristos. Când vine El, trebuie să se treaca peste faptele Legii la credința în El, arătată cu deosebire în cinstirea duminicii, în care El a înviat. Înainte se cerea odihna de laptele prin care omul se folosește de lucrurile lumii. Dar o dată ce Dumnezeu a venit la noi în Hristos și a Înviat, ne-a arătat că mai înaltă decât odihna de lucrurile lumii este bucuria de Învierea lui Hristos, ca nădejde a învierii noastre, sau ca pregustare a vieții noastre fericite cu Hristos după învierea cea de obște. Atunci omul nu va mai fi un slăbănog supus lucrurilor lumii. Va fi mai tare decât ele. Nu-i va mai fi mântuirea condiționată de supunerea privitoare la Sâmbăta si de alte practici poruncite de Lege, ci de unirea cu Hristos. „
De aceea, toată suflarea creștină trebuie să cinstească așa cum se cuvine și să mărturisească cu înțelepciune, că omul acesta vindecat L-a ascultat pe Mântuitorul Iisus Hristos și a disprețuit poruncile și obiceiurile vechi evreiești, arătându-ne și nouă în ce fel de chip putem să fim alături de Hristos, în timpurile acestea pline de provocări ale acestui veac, când fiecare putem găsi vindecare prin ascultarea și credința în El, ca Fiu al Lui Dumnezeu și Persoană a Sfintei Treimi.
Evanghelia Duminicii a Patra după Sfintele Paști
„În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos. (Sfântul Evanghelist Ioan, Capitolul al Cincilea, versetele 5-15)
*****************************************
Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Actualitate
Masacrul de la Câmpia Mierlei. Bătălia care a schimbat soarta Balcanilor și a influențat destinul românilor
O câmpie întinsă din Kosovo, situată în apropierea capitalei Priștina, este locul unde s-a rescris destinul Balcanilor acum mai bine de șase secole. Aici s-au purtat două bătălii care au schimbat istoria statelor din regiune, inclusiv pe cea a principatelor românești.
Bătălia de Kossovo Polje din 1389 FOTO wikipedia
La aproximativ 5-10 kilometri nord-vest de Priștina, în partea centrală a regiunii Kosovo, se întinde o câmpie vastă. Poartă numele de Kosovo Polje, care se traduce prin „Câmpia Mierlei” sau „Câmpul Mierlei”. Pentru sârbi, acest loc are o semnificație sacră, fiind un simbol al identității naționale.
Importanța sa depășește însă granițele Serbiei. Kosovo Polje ocupă un loc aparte în istoria întregului spațiu balcanic, inclusiv în cea a românilor. Aici s-a decis, într-o mare măsură, destinul regiunii. Pe această câmpie s-au purtat două bătălii majore, în care s-au confruntat forțele creștine și cele islamice, iar rezultatul lor a influențat evoluția politică a Balcanilor timp de secole.
Prima dintre aceste confruntări, desfășurată la sfârșitul secolului al XIV-lea, este considerată cea mai importantă, mai ales prin consecințele sale pe termen lung.
Lupii Anatoliei se aruncă asupra Balcanilor
Întreaga poveste începe, de fapt, cu ascensiunea unui stat turc în centrul Anatoliei, teritoriu aflat formal sub autoritatea Bizanțului, dar tot mai des traversat și ocupat de triburi turcice. Dintre acestea s-a remarcat clanul condus de Osman, care și-a extins treptat puterea. Sprijinit de războinicii săi, Osman a cucerit unul după altul micile sultanate și principate din regiune. Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, o mare parte a Anatoliei se afla sub controlul său.
Osman avea să dea numele noii dinastii și statului pe care l-a întemeiat. De atunci, urmașii și supușii săi au fost cunoscuți sub numele de osmanlâi sau otomani. La început, capitala statului său a fost la Yenișehir. Cucerirea acestui oraș a îngreunat legăturile dintre Niceea și Bursa, două dintre cele mai importante centre bizantine din Asia Mică.
Doi ani mai târziu, Osman a învins armata bizantină în apropierea Nicomediei, un oraș-port strategic care controla ruta maritimă spre Constantinopol. Treptat, forțele sale au ajuns până la Bosfor, la Marea Marmara și la țărmul Mării Negre. În cele din urmă, în 1326, în timp ce Osman se afla pe patul de moarte, turcii au cucerit Bursa, transformând-o în prima capitală a statului otoman.
Fiul său, Orhan, a continuat expansiunea. Niceea a căzut în 1331, iar Nicomedia în 1337. Orhan a fost cel care a transformat o comunitate de ghazi, războinici de frontieră ai lumii islamice, într-un stat puternic, în adevăratul sens al cuvântului. Astfel lua naștere un imperiu clădit pe forța cavaleriei otomane și pe o organizare militară tot mai eficientă.
Cu o armată impresionantă, din care se remarca corpul nou-înființat al ienicerilor, o infanterie disciplinată și excelent pregătită, otomanii băteau la porțile Europei la mijlocul secolului al XIV-lea. De la baza lor din Gallipoli, au avansat treptat în Balcani, urmând marile văi fluviale care duceau spre Dunăre.
În acea perioadă, Balcanii erau fragmentați politic între posesiunile bizantine și diferitele țarate și cnezate bulgărești și sârbești. La nord de Dunăre, Țara Românească, stat aflat cel puțin teoretic sub suzeranitatea regilor Ungariei, se afirma tot mai mult ca o putere regională, consolidându-și independența politică, militară și culturală.
Cneazul Lazăr al Serbiei FOTO wikipedia
Lumea balcanică era însă profund fragmentată. Marii feudali se confruntau între ei pentru putere și influență, contestând adesea autoritatea țarilor și a cnejilor. La rândul lor, diferitele state și formațiuni politice bulgărești și sârbești se aflau într-o permanentă competiție. Acest mozaic feudal părea o pradă ușoară în fața expansiunii otomane.
Plovdiv a căzut în mâinile otomanilor în 1363, iar Komotini (Gümülcine) în 1364. În 1369, aceștia au cucerit Adrianopolul, iar sultanul Murad I, fiul și succesorul lui Orhan, și-a mutat capitala acolo.
În septembrie 1371, otomanii i-au învins pe cei mai puternici seniori sârbi din Macedonia în marea bătălie de pe râul Marița. „Această victorie a fost poate cel mai important succes al otomanilor înainte de cucerirea Constantinopolului din 1453, deoarece valea Mariței le-a deschis drumul spre restul Balcanilor”, scria Thomas Emmert în lucrarea The Battle of Kosovo: Early Reports of Victory and Defeat.
În doar câțiva ani, singura forță capabilă să opună o rezistență serioasă înaintării otomane a rămas principatul sârb condus de cneazul Lazăr.
Lazăr Hrebeljanović, canonizat ulterior de Biserica Ortodoxă Sârbă, își avea centrul puterii la cetatea Kruševac, în nordul Serbiei, departe de nucleul tradițional al statului sârb. Această situație era consecința bătăliei de pe Marița, după care aproape toate teritoriile aflate la sud și est de Kosovo au intrat sub dominația otomană.
Ferit, deocamdată, de înaintarea turcilor, principatul lui Lazăr a devenit un refugiu pentru numeroși oameni politici, militari, cărturari și lideri religioși proveniți din regiunile ocupate. Curtea sa a atras preoți, călugări, scriitori, arhitecți și artiști din spațiile bulgăresc, grec și sârb sudic. În această provincie de frontieră a început să se dezvolte o nouă epocă culturală, care avea să atingă apogeul în timpul domniei fiului său, despotul Ștefan Lazarević.
Ascensiunea lui Lazăr s-a bazat și pe resurse economice considerabile. Cele mai importante centre miniere ale Serbiei, Rudnik și Novo Brdo, se aflau sub controlul său. De asemenea, sprijinul Bisericii Sârbe a jucat un rol esențial în consolidarea poziției sale politice, fiind favorizat de eforturile lui Lazăr de a pune capăt schismei dintre Biserica Sârbă și Patriarhia de la Constantinopol.
Pentru cneazul Lazăr, toate acestea aveau însă să se dovedească insuficiente.
„Când un torent de săgeți s-a abătut peste ostașii sârbi”
Puterea cneazului Lazăr era în creștere. Acest lucru nu i-a descurajat însă pe otomani. Ei urmăreau să ajungă la Dunăre și, dincolo de ea, în Europa Centrală. Pentru Murad I, principatul sârb reprezenta ultimul obstacol important în calea acestei expansiuni.
În primii ani, sultanul și-a trimis forțele în teritoriile sârbești mai ales pentru raiduri de pradă și recunoaștere, menite să testeze capacitatea de rezistență a adversarului. O cronică din 1381 menționează că doi comandanți sârbi, Vitomir și Crep, au învins un detașament otoman pe râul Dubravnica. Pentru o vreme, confruntările au încetat. În 1386 însă, potrivit unei alte cronici, „Murad a pornit împotriva prințului Lazăr și a cucerit Nișul”.
Sârbii nu au fost însă adversari ușor de învins. Din contră, reprezentau o forță militară redutabilă, iar succesele s-au împărțit de ambele părți. După ocuparea Nișului, armata lui Lazăr a reușit să-i învingă pe otomani în apropierea râului Toplica.
Murad a înțeles că o confruntare directă cu întreaga putere a lui Lazăr era riscantă, mai ales dacă acesta ar fi reușit să formeze o alianță cu statele vecine sau chiar cu principatul de la nordul Dunării. Din acest motiv, sultanul a adoptat o strategie de izolare a adversarului. Încă din anii 1380, otomanii au început să ocupe teritorii din sudul Bulgariei. În 1388, bănuind că țarul Ivan Șișman era pregătit să rupă legăturile de vasalitate și să se alăture unei coaliții antiotomane, Murad a lansat o nouă campanie și l-a obligat să capituleze. În același timp, influența otomană s-a extins asupra unei mari părți a Bosniei.
Principatul lui Lazăr era acum aproape complet încercuit. Lovitura decisivă avea să vină în vara anului 1389.
Otomanii au ales să atace în regiunea Kosovo, un spațiu de mare importanță strategică. Aflat la intersecția principalelor drumuri balcanice, acesta controla legăturile dintre bazinul Dunării și Marea Egee, precum și rutele comerciale dintre estul și vestul peninsulei. Cine stăpânea Kosovo deținea una dintre cheile puterii în Balcani.
Cneazul Lazăr a decis să le iasă în cale pe Câmpia Mierlei. Armata lui Murad, alcătuită în principal din cavalerie, este estimată de majoritatea istoricilor la câteva zeci de mii de oameni. Printre aceștia se aflau și aproximativ 5.000 de ieniceri, infanteria de elită a Imperiului Otoman. Un rol important îl aveau și azapii și akîngiii. Azapii formau o infanterie ușoară, alcătuită în mare parte din arcași experimentați. Akîngiii erau călăreți ușori specializați în raiduri rapide, recunoaștere și hărțuirea inamicului. Moștenitori ai tradiției războiului de stepă, aceștia pătrundeau adânc în teritoriul advers, provocau dezordine și evitau confruntările directe cu forțe superioare.
O istorie puțin cunoscută a românilor. Cum s-au salvat Principatele Române de la transformarea în provincii otomane
Bătălia de la Kosovo Polje FOTO wikipedia
Acești călăreți erau renumiți pentru mobilitatea, viteza și atacurile lor surpriză. De cealaltă parte, cneazul Lazăr dispunea de aproximativ 25.000 de oameni, incluzând atât propriile trupe, cât și contingentele aliaților săi, în special cele conduse de Vuk Branković și de voievodul bosniac Vlatko Vuković. Lor li se adăugau și luptători croați aflați sub comanda lui Ivan Paližna.
Câteva mii de oameni formau cavaleria, inclusiv câteva sute de cavaleri puternic înarmați, protejați de armuri complete. Restul armatei era alcătuit din infanterie. Sârbii erau considerați luptători curajoși și rezistenți, bazându-se în special pe șarje puternice de cavalerie menite să spargă liniile inamice.
În tabăra otomană, centrul armatei era comandat de sultanul Murad, în timp ce fiul său, Baiazid, conducea flancul drept. Forțele otomane se sprijineau pe disciplina ienicerilor, pe eficiența arcașilor și pe atacurile spahiilor, cavaleria grea de elită a imperiului.
Potrivit cronicilor, lupta a început cu un bombardament masiv de săgeți asupra formațiilor sârbești. Mii de arcași otomani au lansat salve succesive pentru a slăbi și dezorganiza atacul advers: „Când un torent de săgeți s-a abătut peste ostașii sârbi, care până atunci stătuseră nemișcați ca niște munți de fier, ei au pornit înainte, tunând și vuind ca marea.”
În ciuda pierderilor, cavaleria sârbă a lansat un atac frontal devastator și a reușit să străpungă flancul stâng al armatei otomane.
Căpetenii moarte, o victorie misterioasă și munți de cadavre
Cavaleria sârbă, sprijinită ulterior de atacul infanteriei, a provocat pierderi grele flancului comandat de Yakub Çelebi. Din acest moment, desfășurarea bătăliei devine neclară. Sursele contemporane sunt contradictorii, iar istoricii încă dezbat ce s-a întâmplat cu adevărat și cine a obținut victoria.
Cert este că înfruntarea de la Kosovo Polje, din 1389, s-a transformat într-un măcel. Dacă otomanii au fost învingătorii, atunci victoria lor a avut un cost uriaș. Dacă sârbii au reușit să respingă atacul, pierderile suferite au fost atât de mari încât orice rezistență eficientă pe termen lung a devenit imposibilă.
Există însă câteva fapte asupra cărora istoricii sunt de acord. În urma bătăliei, statul sârb și-a pierdut o parte din teritorii și a intrat treptat în sfera de dominație a Imperiului Otoman, ajungând în cele din urmă vasal al acestuia. De asemenea, ambii conducători ai armatelor și-au găsit sfârșitul pe câmpul de luptă: atât cneazul Lazăr, cât și sultanul Murad au murit în timpul sau imediat după confruntare.
Tocmai această combinație de violență extremă, pierderi uriașe și relatări contradictorii face ca bătălia de la Kosovo Polje să rămână una dintre cele mai controversate și misterioase confruntări din istoria medievală a Europei.
„Istoricul se confruntă cu o problemă dificilă atunci când încearcă să afle ce s-a întâmplat în Bătălia de la Kosovo. Nu există relatări ale martorilor oculari ai bătăliei, iar între sursele contemporane care menționează evenimentul există diferențe semnificative. Nu există îndoială că confruntarea a avut loc pe câmpia de la Kosovo la 28 (15) iunie 1389, între forțele creștine conduse de prințul Lazăr al Serbiei și forțele otomane conduse de sultanul Murad I. Când totul s-a încheiat, ambii conducători erau morți, iar fiul lui Murad, Baiazid, s-a întors la Edirne pentru a-și asigura succesiunea. Dincolo de aceste detalii sumare, imaginea devine foarte neclară. Documentele timpurii nu sunt preocupate în mod deosebit de armament, tactici, mărimea forțelor sau desfășurarea generală a bătăliei. În mod surprinzător, nici măcar nu este posibil să se știe cu certitudine, din materialul contemporan existent, dacă una sau cealaltă parte a fost victorioasă pe câmpul de luptă. Există însă puține indicii că ar fi fost o mare înfrângere sârbă; iar cele mai vechi relatări ale conflictului sugerează, dimpotrivă, că forțele creștine au câștigat”, precizează Thomas Emmert în aceeași lucrare.
Uciderea sultanului Murad FOTO wikipedia
La câteva secole după bătălie au început să apară numeroase relatări cu caracter legendar, care evocau fapte de eroism și martiriul cneazului Lazăr, canonizat ulterior de Biserica Ortodoxă Sârbă. Potrivit unei versiuni păstrate în tradiția și cronicile sârbești, sultanul Murad ar fi fost ucis de Miloš Obilić, un cavaler sârb care a pătruns în tabăra otomană sub pretextul că dezertase. Odată ajuns în apropierea sultanului, acesta l-ar fi atacat și l-ar fi omorât cu un pumnal.
Cum a ajuns Roxelana, „fecioara din Rutenia“, din târgul de sclavi în haremul lui Soliman Magnificul
Alte surse oferă însă o versiune diferită. Într-o scrisoare adresată de regele Tvrtko I al Bosniei Senatului din Florența, prin care anunța victoria creștinilor la Kosovo, se sugerează că Murad și-ar fi găsit sfârșitul în timpul unui atac puternic al cavaleriei sârbe, fără a fi menționat numele unui asasin.
„Norocoase, de trei ori norocoase sunt acele mâini ale celor doisprezece nobili credincioși, care, deschizându-și drumul cu sabia și străbătând liniile inamice și cercul de cămile înlănțuite, au ajuns eroic la cortul însuși al lui Amurat. Norocos mai presus de toți este acela care a ucis cu atâta putere un atât de puternic voievod, străpungându-l cu sabia în gât și în abdomen. Și binecuvântați sunt toți aceia care și-au dat viața și sângele prin gloria martiriului, ca victime ale conducătorului mort deasupra cadavrului său urât”, preciza regele Bosniei.
La rândul său, cneazul Lazăr a fost fie rănit grav în timpul luptei (după unele surse), fie a fost prins și executat după bătălie de Baiazid, ca răzbunare pentru uciderea tatălui său. Cert este că Miloš Obilić și cneazul Lazăr au devenit simboluri centrale ale poporului sârb, eroi naționali și martiri. De altfel, bătălia de la Kosovo este comemorată în fiecare an în Kosovo, cu prilejul unei sărbători care coincide cu Vidovdanul (Ziua Sfântului Vitus).
Bătălia care a hotărât soarta Balcanilor
Ambele tabere au suferit pierderi uriașe. Cu toate acestea, otomanii dispuneau încă de resurse umane și materiale considerabile, în timp ce sârbii nu își mai puteau reface cu ușurință forțele. O parte a statului sârb a supraviețuit încă aproximativ șapte decenii, însă moartea cneazului Lazăr și pierderile suferite la Kosovo l-au slăbit decisiv.
Bătălia de la Kosovo a reprezentat unul dintre marile momente de cotitură din istoria Balcanilor. Noul sultan, Baiazid I, a continuat expansiunea otomană, iar în deceniile următoare nicio putere din regiune nu a mai reușit să oprească înaintarea Imperiului Otoman.
Turcii și-au consolidat treptat dominația în Peninsula Balcanică. Aproape șase decenii mai târziu a avut loc și a doua bătălie de la Kosovo Polje, în octombrie 1448, când armata creștină condusă de Iancu de Hunedoara a încercat să oprească avansul otoman. Și această confruntare s-a încheiat cu o victorie a turcilor.
După înfrângerea cruciaților, dominația otomană asupra Balcanilor a devenit practic incontestabilă. Pentru secole întregi, Imperiul Otoman avea să influențeze decisiv evoluția politică, culturală și religioasă a regiunii.
„Sârbii suferiseră pierderi importante în luptă, dar Murad și un număr mare de turci fuseseră uciși, iar Baiazid și armata sa se retrăseseră la Edirne. În realitate, o mare parte a Serbiei a reușit să supraviețuiască, păstrând un anumit grad de autonomie timp de încă șaptezeci de ani. Desigur, eulogii lui Lazăr nu puteau fi conștienți de lunga perioadă de tranziție care avea să urmeze conflictului de la Kosovo. Ceea ce era însă foarte clar pentru ei era faptul că bătălia îi răpise principatului lui Lazăr forța și conducerea. Autorul anonim al lucrării Slovo o knezu Lazaru afirmă că moartea prințului Lazăr a lipsit Serbia de apărătorul său; iar când „ismaeliții necredincioși” s-au întors după o vreme în Serbia, au reușit să distrugă țara și să înrobească poporul”, preciza Emmert.
Actualitate
Peste 2,7 miliarde de euro pentru energie verde. Cine poate obține finanțare și în ce condiții
Companiile, autoritățile locale și comunitățile de energie vor avea la dispoziție, în perioada 2026–2027, peste zece programe de finanțare pentru investiții în energie verde, eficiență energetică și mobilitate electrică. Potrivit unei analize de specialitate, fondurile disponibile depășesc 2,7 miliarde de euro, iar o parte dintre scheme oferă finanțare nerambursabilă de până la 100%.
Foto APM
România intră într-o perioadă cu oportunități fără precedent pentru investițiile în sectorul energetic. Analiza realizată de Alt.Real și Societatea Comunităților de Energie arată că, în următorii doi ani, vor fi disponibile programe europene și naționale în valoare de peste 2,7 miliarde de euro.
Din această sumă, aproximativ 1,4 miliarde de euro sunt destinați companiilor, 1,2 miliarde de euro autorităților locale, iar 170 de milioane de euro comunităților de energie.
Majoritatea programelor sunt finanțate din fonduri europene și oferă granturi consistente, unele dintre ele cu finanțare integral nerambursabilă.
„Vorbim de fonduri europene pentru companii, autorități locale, dar și pentru comunități de energie. Avem o fereastră foarte generoasă de finanțări. Sunt peste zece programe care se vor lansa anul acesta sau anul viitor. Aproape toate implică o finanțare nerambursabilă de până la 100%”, a declarat Lucian Toader, președintele Societății Comunităților de Energie și fondatorul Alt.Real.
200 de milioane de euro pentru ferme și industria alimentară
Printre cele mai atractive programe se numără schema AFIR dedicată sectorului agroalimentar, care are un buget de 200 de milioane de euro.
Fermierii, cooperativele agricole și firmele din industria alimentară vor putea obține până la 20 de milioane de euro pentru proiecte de producere a energiei din surse regenerabile destinate autoconsumului.
Un avantaj important este că schema prevede cofinanțare zero, iar minimum 70% din energia produsă trebuie utilizată pentru consum propriu.
Lansarea apelurilor de proiecte este estimată pentru trimestrul al treilea din 2026.
Industria grea și producătorii de materiale, sprijin pentru modernizare
Un alt program important este PRO INFRA, cu un buget de 200 de milioane de euro destinat producătorilor de materiale de construcții.
Firmele din domenii precum extracția agregatelor, producția de ciment, beton sau prefabricate vor putea înlocui utilajele vechi și energofage cu echipamente electrice moderne și sisteme de monitorizare a consumului.
Finanțarea poate ajunge la 15 milioane de euro pe proiect.
În paralel, alte 150 de milioane de euro sunt alocate programului de eficiență energetică în industrie, destinat companiilor incluse în schema europeană EU-ETS. Fondurile pot fi utilizate pentru modernizarea instalațiilor industriale sau pentru tehnologii de captare a emisiilor de carbon.
Miza stocării energiei: 150 de milioane de euro pentru baterii
Dezvoltarea capacităților de stocare reprezintă una dintre prioritățile noii strategii energetice.
Programul dedicat bateriilor independente de producția de energie are un buget de 150 de milioane de euro și permite investiții de până la 15 milioane de euro pe proiect.
Scopul este stocarea energiei atunci când prețurile sunt scăzute și livrarea acesteia în rețea în perioadele de consum ridicat.
Beneficiarii sunt producătorii de energie și dezvoltatorii de parcuri energetice.
Aproape 700 de milioane de euro pentru transport electric și infrastructură de încărcare
Sectorul mobilității electrice beneficiază de unele dintre cele mai consistente alocări financiare.
Programul „e-Mobility RO” are un buget de 299 de milioane de euro și finanțează rețele de încărcare rapidă pe autostrăzi și drumuri naționale, inclusiv integrarea de panouri solare și sisteme de stocare.
Alte 100 de milioane de euro sunt disponibile prin programul „e-DRIVE”, destinat operatorilor de transport public pentru achiziția de autobuze și microbuze electrice.
În același timp, schema „Marfă, emisii zero”, cu un buget de 299 de milioane de euro, finanțează achiziția de camioane și vehicule nepoluante pentru transport rutier, feroviar și naval.
Europa plătește de șase ori mai mult pe energie. BERD: Creștere economică revizuită în scădere în 40 de țări
Primăriile au la dispoziție peste un miliard de euro
Autoritățile locale se numără printre principalii beneficiari ai noilor finanțări.
Un program cu un buget de 500 de milioane de euro va permite instalarea de panouri fotovoltaice și baterii pe școli, spitale și alte clădiri publice, energia produsă fiind destinată exclusiv autoconsumului.
Alte 590 de milioane de euro sunt alocate modernizării sistemelor de termoficare și cogenerare de înaltă eficiență.
La acestea se adaugă 700 de milioane de lei pentru modernizarea iluminatului public și 150 de milioane de euro pentru sisteme de stocare a energiei destinate instituțiilor publice.
Comunitățile energetice, un model nou finanțat prin fonduri europene
Una dintre noutățile perioadei 2026–2027 este programul dedicat comunităților de energie, finanțat prin Programul Tranziție Justă (PTJ).
Cu un buget de 170 de milioane de euro, schema permite dezvoltarea unor proiecte locale în care energia produsă din surse regenerabile este utilizată și partajată între autorități și cetățeni.
Programul este destinat județelor Gorj, Hunedoara, Dolj, Galați, Prahova și Mureș.
Specialiștii avertizează: pregătirea trebuie făcută din timp
Experții atrag atenția că succesul accesării finanțărilor depinde în mare măsură de pregătirea documentației înainte de deschiderea apelurilor.
„Este foarte important pentru cei care vor să acceseze aceste finanțări să se pregătească din timp, pentru că dacă deja s-a deschis apelul respectiv este un pic prea târziu. Criteriile sunt de multe ori primul venit, primul servit sau pe bază de punctaj”, a spus Lucian Toader.
România, printre țările UE cu cele mai mari creșteri ale prețurilor producției industriale
Potrivit acestuia, studiile de fezabilitate, auditurile energetice și avizele de racordare trebuie pregătite cu cel puțin două-trei luni înainte.
„Fondurile europene nu sunt nici greu, nici ușor de accesat, dar necesită pregătire și investiție în timp. Dosarul trebuie pregătit cu două-trei luni înainte”, a subliniat specialistul.
Cele mai mari programe de finanțare pentru energie verde (2026–2027)
590 milioane euro – termoficare și cogenerare
500 milioane euro – panouri și baterii pentru clădiri publice
299 milioane euro – infrastructură de încărcare electrică
299 milioane euro – transport de marfă cu emisii zero
250 milioane euro – e-MOVE RO
200 milioane euro – energie pentru sectorul agroalimentar
200 milioane euro – PRO INFRA
170 milioane euro – comunități energetice
150 milioane euro – stocare în baterii
150 milioane euro – eficiență energetică în industrie
Actualitate
Momentul în care drona a explodat în Portul Constanța, filmat în direct în timpul unei transmisiuni TVR
Momentul exploziei dronei navale eșuate în Portul Constanța a fost filmat în direct în timpul unei transmisiuni TVR. Jurnalista care relata de la fața locului a surprins deflagrația în timp real
Masacrul de la Câmpia Mierlei. Bătălia care a schimbat soarta Balcanilor și a influențat destinul românilor
O câmpie întinsă din Kosovo, situată în apropierea capitalei Priștina, este locul unde s-a rescris destinul Balcanilor acum mai bine...
Peste 2,7 miliarde de euro pentru energie verde. Cine poate obține finanțare și în ce condiții
Companiile, autoritățile locale și comunitățile de energie vor avea la dispoziție, în perioada 2026–2027, peste zece programe de finanțare pentru...
Momentul în care drona a explodat în Portul Constanța, filmat în direct în timpul unei transmisiuni TVR
Momentul exploziei dronei navale eșuate în Portul Constanța a fost filmat în direct în timpul unei transmisiuni TVR. Jurnalista care...
Lifturi de marfă pentru uz industrial: investiția care optimizează logistica și reduce timpii operaționali
În orice depozit sau hală de producție, transportul vertical influențează direct ritmul de lucru. Dacă marfa circulă greu între niveluri,...
Ce cărți recomandă românii la Bookfest 2026. „Este pierdere de timp să te întorci cu Dostoievski și Camus”
Bookfest 2026 continuă la Romexpo până duminică, 7 iunie. Mulți români pasionați de lectură au oferit recomandări pentru vizitatori, de...
Livratorul din Sri Lanka care și-a pierdut un picior la București. Povestea din spatele unei campanii virale
O campanie de strângere de fonduri pentru un tânăr din Sri Lanka, rămas fără un picior în urma unui accident...
AUR boicotează votul pentru desemnarea noului premier. Simion: „În fruntea țării trebuie să vină cei care au susținerea românilor”
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a anunțat că nu va participa la votul privind învestirea viitorului Guvern, acuzând lipsa de...
-
Actualitateacum 2 zileCe echipamente sunt necesare pentru lucrări tehnice realizate corect
-
Breakingacum 3 zile(P) Studiu IRES: Informația științifică este reperul principal al consumatorilor adulți în evaluarea riscurilor asociate fumatului
-
Actualitateacum o zi
Livratorul din Sri Lanka care și-a pierdut un picior la București. Povestea din spatele unei campanii virale
-
Actualitateacum 2 zileCum alegi bijuteriile potrivite pentru un look rafinat
-
Actualitateacum 2 zileFără angajați, dar cu impact: modelul de business care stimulează indirect piața muncii
-
Actualitateacum o zi
AUR boicotează votul pentru desemnarea noului premier. Simion: „În fruntea țării trebuie să vină cei care au susținerea românilor”
-
Actualitateacum 2 zileAfecțiuni proctologice care necesită consult medical rapid
-
Actualitateacum 2 zile
Medicul chirurg de la Elias care a tratat celebritățile României, salvat la rândul său după un diagnostic oncologic tăcut