Duminică, pe 21 mai 2023, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Constantin și Elena, una dintre cele mai mari sărbători din calendarul ortodox.Sfinții Împărați Constantin și Elena este o sărbătoare în calendarul bizantin (folosit de bisericile ortodoxe și de bisericile unite cu Roma), fixată pe data de 21 mai. Sărbătoarea îi evocă pe împăratul Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena Augusta.

Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți în Biserica Ortodoxă pe 21 mai. Această sărbătoare este legată de simbolul Sfintei Cruci, având în vedere că, potrivit legendei, Sfântului Constantin i s-a arătat semnul Crucii pe cer cu inscripția: „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei birui”, înainte de înfruntarea cu păgânul Maxențiu.

Totodată, Sfânta Tradiție transmisă are capacitatea de a afirma în ce fel de împrejurate Împăratului Constantin cel Mare l-ar fi visat pe Iisus Hristos, care i-a spus să pună semnul crucii pe steagurile soldaților pentru a birui în bătălie. Reamintesc și deznodământul arhi-cunoscut, deoarece Sfântul Constantin a ascultat și a procedat așa cum i s-a poruncit și astfel a câștigat.

De asemenea, se spune că Sfânta Elena a descoperit la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Împăratul Constantin cel Mare s-a născut in orasul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274 și a intrat în istorie pentru măsurile pe care le-a luat pentru biserică și preoți. Despre mama lui Constantin, împărăteasa Elena, se spune că şi-a eliberat sclavii şi i-a ajutat pe creştinii persecutaţi. Flavia Iulia Helena a fost o femeie credincioasă, cunoscută pentru pioșenia ei.

De asemenea, în luna ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine „religie permisă”, alături de altele din imperiu. El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.

De asemenea, el a atribuit Bisericii creştine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), care vor purta în continuare numele de bazilici. Încă din anul 317, a început să bată monedă cu monograme creştine. Tot împăratul Constantin cel Mare a declarat, în anul 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.

Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat şi la construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală – inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraşul Bizantium în oraşul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care Biserica Sfinţiilor Apostoli.

Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul credinţei sau Crezul).

Constantin 1er – détail de la mosaïque de l’entrée sud-ouest de Sainte-Sophie (Istanbul, Turquie)

Așa cum am amintit, împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea, unde după lungi dezbateri, învățătura lui Arie a fost condamnată și s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele șapte articole ale Simbolului de credinta (Crezul). Tot atunci fiind fixată și data Paștilor (prima duminică după luna plină , după echinocțiul de primăvară) s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească .

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A trecut la cele veșnice la scurt timp la 22 Mai 337 în Nicomidia și a fost înmormântat în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el.

Prin botez, potrivit religiei creștine, lui Constantin cel Mare i s-au șters atât păcatul strămoșesc, moștenit de la protopărinții oamenilor, Adam și Eva, cât și celelalte păcate săvârșite până la botez.

Pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea și organizarea Bisericii creștine, Constantin cel Mare este venerat ca sfânt în Bisericile Ortodoxe, în Biserica Greco-catolică, la data de 21 mai, odată cu Sfânta Elena, mama sa, precum și în Bisericile vechi orientale (necalcedoniene). Biserica Romano-Catolică o sărbătorește pe Sfânta Elena la 18 august.

Constantin cel Mare este considerat în Biserica Ortodoxă ca fiind „egal al Apostolilor”, isapostolos (Ισαπόστολος Κωνσταντίνος), iar Biserica Ortodoxă Română îl numește „Sfânt Împărat, întocmai cu Apostolii”.

Sfânta Împărăteasă Elena

Originară, probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de Geoffrey of Monmouth, spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus a divorţat de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum şi alte 18 lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327.

Cinstirea Sfintei Împărătese Elena

Sfânta Elena este o importantă personalitate a istoriei și spiritualității creștin-ortodoxe. Pentru viața și lucrarea ei, Dumnezeu i-a dăruit încă din timpul vieții pământești măreție și slavă.

Fiind urcată pe tronul lumii acesteia, a avut onoarea de a instaura, alături de fiul ei, creștinismul. Sfințenia vieții Sfintei Elena nu a fost pusă niciodată la îndoială, în ciuda unor discuții pe marginea dispariției tragice a nepotului Crispus (326) și a Augustei Fausta (326). Ea a luminat lumea romana de la Locurile Sfinte prin vizita ei și a comemorat evenimente-cheie din viața Mântuitorului Iisus Hristos, prin construcțiile realizate.

Creșterea numarului pelerinajelor în Palestina și slujirea la altarele de acolo, în antichitatea târzie s-au aliniat din exemplul ei.

Pentru poporul român, cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena are o semnificație aparte. Cei doi Împărați și apostoli ai creștinătății își au originea în pământul sfânt al strămoșilor noștri l. Sfânta Elena, cât și împăratul Constantin sunt din ,,rudenia” noastră creștină, balcanică și europeană. Politica de expansiune la nord de Dunăre a lui Constantin a contribuit în cel mai înalt grad la continuarea și consolidarea procesului de romanizare a populației daco-romane. Concomitent a avut loc, în rândurile aceleiași populații, răspândirea creștinismului, ei fiind considerați pe bună dreptate „cei întocmai cu apostolii”.

Semnificația numelui Elena

Numele propriu „Elena” are puternice reverberații și ne trimite cu gândul la eroina mitologiei grecești, vestită în toată grecia pentru frumusețea ei, fiica Ledei și a lui Zeus, soția lui Menelaos. O traducere mai veche a numelui Helena (Elena) sau Velena înseamnă strălucirea Soarelui, căldura lui. Numele de Elena, Leana sau Lenuța, derivate românești des întâlnite, este un nume asociat frumuseții, o sursă importantă de iluminare, în mod metaforic, persoana care poartă acest nume reușește să lumineze ziua celor cu care intră în contact.

Numele Sfintei Elena, care se traduce ca „făclie”, „torță”, „strălucirea soarelui”, este purtat de nenumărate credincioase. Dintre românce, femeile care își sărbătoresc onomastica, 884.229 la numar poartă numele de Elena, 124.773 sunt Ileana, 69.944 se numesc Lenuța , 4.279 – Leana și 1.467 – Nuti, statistica a fost realizată în anul 2019.

În cinstea ei și a fiului său s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică . Pentru grija pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea intensă față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia, credința puternică marturisită în faptă și în cuvânt, împărăteasa Elena este cinstita ca sfântă, în toată lumea creștină.

Semnificația numelui Constantin

Numele Constantin provine din limba latină și înseamnă cel care este hotărât, statornic, ferm. Numele Constantin transmite că, în viață, omul trebuie să lupte, să rămână hotărât și statornic în fața greutăților vieții.