Actualitate
Castele nobiliare legendare de pe Valea Mureșului. Au fost mândria grofilor din secolele trecute VIDEO
O
mulțime de foste castele nobiliare împodobeau în trecut satele de pe Valea
Mureșului. Clădirile de lux erau înconjurate de grădini și parcuri dendrologice
exotice.
Castelul Fay din Simeria. Foto: Daniel Guță
Valea Mureșului, râul legendar care traversează Transilvania de la est la vest pe o distanţă de aproape 800 de kilometri, a fost locuită din cele mai vechi timpuri, iar în Hunedoara este împânzită de vestigii antice valoroase.
Valea Mureșului, plină de monumente istorice
Pe malurile Mureșului (video), au fost înființate așezări dacice și romane, au fost construite drumurile cele mai importante din Dacia în vremea stăpânirii romane, au funcționat mai multe castre romane și cariere antice de piatră și andezit și exploatări miniere, ale căror rămășițe s-au păstrat până în prezent.
Aproape fiecare sat din Hunedoara traversat de râul Mureş a păstrat monumente antice şi medievale, cea mai mare concentrare a acestora se află în împrejurimile oraşelor Geoagiu, Simeria şi Deva.
Vestigiile antice și medievale nu sunt singurele „comori” de pe valea Mureșului. Numai în Hunedoara, cel puțin zece castele și conace ridicate în secolele trecute împodobesc priveliștile satelor și orașelor de pe Valea Mureșului.
Unele au fost reclădite pe ruinele unor moșii devastate în timpul Răscoalei iobagilor conduși de Horea, din toamna anului 1784, ori mai târziu, în vremea războiului civil din Transilvania anilor 1848 – 1849, în teribilele confruntări la care au luat parte moții conduși de Avram Iancu, trupele austriece, securii și revoluționarii maghiari.
Altele au fost cruțate în timpul confruntărilor din secolele trecute, ori au fost ridicate mai târziu, spre sfârșitul al XIX-lea. Unele dintre ele au avut o soartă tristă, în ultimele decenii.
În primii ani de la instaurarea regimului comunist, peste 30 de castele şi conace nobiliare din judeţul Hunedoara au fost naţionalizate, împreună cu moşiile lor, în timp ce foştii proprietari ai acestora, mulţi dintre ei de origine maghiară, au părăsit România ori au continuat să trăiască în ţară, deposedaţi de averile lor.
După naționalizare, vechile moșii au primit diverse utilități: spitale, azile pentru vârstnici, sedii ale unor întreprinderi agricole socialiste (IAS-uri) ori ale unor stațiuni de cercetare, dispensare, clădiri internat pentru copiii cu dizabilităţi, cămine culturale ori au fost abandonate.
După 1990, unele au fost revendicate de presupuși moștenitori ai foștilor proprietari, deposedați de moșii odată cu naționalizarea acestora și care au părăsit România. Altele au fost lăsate să se ruineze, iar câteva au rezistat timpului, fiind renovate în ultimii ani.
Palatul Bethlen din Deva
Cel mai cunoscut dintre castelele de pe Valea Mureșului se află la poalele Cetății Devei și a fost ridicat în vremea principelui transilvan Gabriel Bethlen. Palatul Bethlen din Deva, sediu al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din județul Hunedoara, se numără printre cele mai vechi monumente istorice din municipiu.
A fost construit la începutul secolului al XVII-lea și a fost folosit de-a lungul timpului ca reşedinţă a unor principi ai Transilvaniei: Sigismund Báthory, Ştefan Bocskay, György Rákóczi I, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.
Palatul Bethlen din Deva. ADEVĂRUL
Pentru o scurtă perioadă, castelul a fost administrat de soția principelui Bethlen Ștefan, Maria Szechi, amintită în literatura maghiară sub numele de „Venus de Murany”, datorită frumuseții sale.
Maria a rămas văduvă la vârsta de 23 de ani, după moartea lui Ştefan Bethlen, dar şi stăpână peste domeniul cetăţii Devei şi a Palatului Bethlen de la poalele acesteia. S-a recăsătorit la scurt timp, dar a fost nevoită să se refugieze în castel, fugind din calea noului ei soț, Istvan Kun.
Legenda spune că nobilul ungar ar fi adunat o armată de 300 de călăreți cu care a înconjurat castelul din Deva, însă tânăra a reușit să scape, fugind printr-un tunel secret, care lega palatul de Cetatea Devei. Palatul Bethlen, numit și Magna Curia, a fost renovat în anii 2000 și este folosit ca muzeu.
Castelul Bethlen din Ilia
Gabriel Bethlen (1580 – 1629), considerat unul dintre cei mai străluciți principi ai Transilvaniei, s-a născut în Ilia, iar o parte din clădirile vechii moșii a familiei sale s-au păstrat. Reședința Bethlen din Ilia era un conac construit în stil renascentist, specific familiilor nobiliare din secolul al XVI-lea.
Gabriel Bethlen. Gravură de epocă.
În deceniile următoare a fost transformat în cetate de graniță și fortificat cu un inel bastionar. Mai multe construcții militare cu rol de apărare au fost demolate în secolele următoare, în timp ce alte clădiri au fost refăcute în stil romantic. Moșia și clădirea în care s-a născut gabriel bethlen a fost cumpărată de Ordinul Franciscan, care anunța restaurarea ei și amenajarea unui muzeu al principelui Bethlen și a unui han.
Alte două castele ridicate în secolele trecute pot fi văzute în Ilia: castelul Bornemisza, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost abandonat și lăsat să se degradeze. Conacul Rappaport a fost, în schimb, restaurat și este proprietate privată.
Parcul dendrologic din Simeria
Conacul Fay din Simeria și domeniul său de pe malul Mureșului, transformat în parc dendrologic (video), au fost înființate în secolul al XVIII-lea. Vechea moșie nobiliară este cunoscută pentru arboretumul întins pe aproape 70 de hectare, care cuprinde peste 2.100 de specii de plante și arbori.
Domeniul, care la mijlocul secolului al XIX-lea era deţinut de contele Kun, a fost afectat de mari distrugeri în timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848 – 1849, lemnul extras de aici fiind folosit la fabricarea armelor.
„În perioada 1870 – 1880 se fac primele remedieri ale parcului şi clădirii. Începe, după planuri precise, o îmbogăţire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient şi America de Nord şi au loc schimburi de seminţe cu străinătatea. Proprietarul semnalat după contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Ştiinţe Maghiare. Acesta îmbogăţeşte parcul cu specii exotice, scriind şi unele lucrări ştiinţifice de aclimatizare a speciilor”, informa Institutul Național de Dezvoltare și Cercetare în Silvicultură, care administrează Arboretumul Simeria, prin Staţiunea de cercetări silvice Simeria.
Imaginea 1/44:
parcul dendrologic simeria (121) JPG
După naţionalizarea din 1949, Parcul dendrologic Simeria, împreună cu conacul Fay, a intrat în administrarea Ocolului Silvic Simeria, în 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. În 1954 a fost înfiinţată Staţiunea de Cercetări şi Experimentări Forestiere Simeria, care ulterior a preluat ca bază materială Parcul Dendrologic.
Măsura a salvat arboretumul de la dispariţie şi a dus la protejarea zonei, care era vizată de tăierile de pădure efectuate de localnici. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, Parcul dendrologic Simeria (video) a fost ocrotit de lege, primind atributul de „Monument al Naturii” – rezervaţie dendrologică.
Astăzi castelul aparține Consiliului Național pentru Silvicultură, iar parcul dendrologic îi este în grija Academiei de Științe din România.
În satul Mintia, învecinat Devei, turiștii găsesc castelul construit în anul 1641 de către familia nobilului Gyulay Ferenc.
Clădirea a fost renovată în secolul al XIX-lea și a devenit cel mai mare castel de stil clasicist din Transilvania. Castelul Gyulay a fost naționalizat la mijlocul secolului trecut, iar în 2007, după un proces îndelungat, a ajuns în posesia familiei Horváth Tholdy. O parte din castel este folosită ca locuință de către proprietari, dar castelul poate fi vizitat la cerere.
În satul Brănișca din Hunedoara poate fi văzut castelul Josika, înființat la sfârșitul secolului al XVI-lea pe malul Mureșului și transformat de autoritățile comuniste în centru de îngrijire și tratament.
Castelul din Zam, devastat de insurgenții maghiari
Castelul Nopcsa din Zam a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind în proprietatea faimoasei familii nobiliare Nopcsa. O legendă spune că sub castel au fost clădite mai multe tuneluri secrete, folosite ca ascunzători pentru comorile baronului Laszlo Nopcsa.
Un mai vechi conac al lui Laszlo Nopcsa, comite suprem al Hunedoarei până în 1848, a fost devastat complet de revoluționarii maghiari, la mijloculsecolului al XIX-lea.
Spitalul Zam, fostul castel al familiei Nopcsa. Foto: Daniel Guță
„Aceasta era
locuinţa şi satul unui moşier român, un credincios pe nume Nopcea, a cărui casă
a fost atacată şi jefuită de secui şi distrugerea a fost desăvârşită chiar de
proprii săi ţărani. Să nu-l lăsăm pe cititor să creadă că Zam era un exemplu
rar de distrugere. Din momentul intrării mele în Transilvania şi până la
sosirea mea în Sibiu, o călătorie de trei zile, fiecare casă izolată, fiecare
mic sătuc sau han aflat pe marginea drumului era distrus”, relata Andrew
Archibald Paton (1811 – 1874), un celebru diplomat orientalist englez, a
vizitat Transilvania în toamna anului 1849.
Trei decenii mai târziu, clădirea a fost refăcută din temelii. A fost naționalizată de regimul comunist și transformată în spital de neuropsihiatrie.
Conacele grofilor de pe Valea mureșului, ruinate
Vechi de două secole, conacul Klobosiski din Gurasada (video) a fost în proprietatea unei familii de grofi, Benedikty, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta ar fi înființat și parcul dendrologic cu specii rare, întins pe 2,5 hectare în jurul clădirilor.
„În jurul conacului se mai văd copaci seculari, tuia uriași, pini canadieni, câțiva castani bătrâni și arbori lalea, iar plantația de bambus a rezistat și ea mai mult decât unele dintre clădirile sale. Păcat de el, că a fost lăsat să se ruineze”, relata Mircea, un fost îngrijitor al moșiei.
Imaginea 1/25:
Conacul părăsit din Gurasada Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (69) JPG
După Al Doilea Război Mondial, conacul de pe malul Mureșului a fost transformat de comunişti în IAS și centru de cercetare agricolă. După 1990 a fost însă părăsit și lăsat să se ruineze.
O soartă asemănătoare au avut-o conacele Veres din Bobâlna, Barcsay din Bârcea Mică și Daniel din Rapoltu Mare.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




