Actualitate
Arhitect într-o lume de tovarăși, la Timișoara: „Trebuia să păzesc oraşul să nu se strice“
Radu Grumeza (91 de ani) poate fi numit cu ușurință „erou al Timișoarei“. În perioada comunistă a fost unul dintre puținii care s-au împotrivit, cu argumente, modernizării prin dărâmarea clădirilor de patrimoniu.
Radu Grumeza are 91 de ani
Filiala teritorială Timiș a
Ordinului Arhitecților din România (OAR) a realizat al patrulea film din ciclul
„Portret vertical – arhitecți în memoria orașului“.
După
Mihai Botescu, Vasile Oprișan și Radu Radoslav, a venit rândul decanului de
vârstă al arhitecților din Timișoara, Radu Grumeza, care are 91 de ani.
Fost arhitect-șef al Timișoarei
între 1959-1962 și al județului Timiș între 1968 și 1985, Radu Grumeza
povestește despre cum puteau arhitecții să-și ducă la bun sfârșit proiectele,
în ciuda vicisitudinii epocii, cum a încercat să salveze patrimoniul istoric al
orașului de dorințele liderilor comuniști de a distruge tot ce e vechi.
„În
spatele Hotelului Timișoara era un spațiu liber, dar exista și o clădire cu
parter și etaj, de pe vremea imperiului. Primul secretar al regiunii face o
convocare și spune că trebuie să dărâmăm clădirea veche și să facem un proiect
de locuințe, în stilul blocurilor sovietice. M-am ridicat și am spus că nu e bine
să facem asta. Pentru că e totuși centrul orașului. Pe urmă m-au luat la
prelucrat, cum de am îndrăznit eu să spun că nu e bine ce spune secretarul
general al partidului. Am avut multe din astea“, a spus
Radu Grumeza.
Radu Grumeza FOTO Ștefan Both
Un bucovinean la Timișoara
Arhitectul Radu Grumeza s-a născut în Vicovu
de Sus, în județul Suceava.
„Bucovina a fost 200 de ani sub administrația austriacă, astfel că au rămas acolo niște lucruri extraordinare în civilizația regiunii. Bunicul meu a fost nouă ani în cavaleria lui Franz Iosef. Era de o rigoare extraordinară, totul era ordine. Tatăl era vânător și silvicultor, iar mama era dintr-o familie de preoți. Am făcut școala la Câmpulung, unde am ajuns coleg de clasă cu Silvia Grădinaru, ulterior devenită soția mea, cu care am petrecut împreună 70 de ani“, își începe povestea arhitectul Radu Grumeza.
Radu Grumeza a ajuns la
Facultatea de Arhitectură din București. În acest timp, Silvia Grădinaru, viitoarea sa soție, a început
Facultatea de Filosofie, doar că după doi ani, din cauza originii nesănătoase
(era dintr-o familie de oameni avuți), a fost exmatriculată.
Așa a ajuns să se
mute la Lugoj: „Am urcat în tren și m-am dus după ea. I-am spus că vreau să ne
căsătorim“. Schimbându-și numele, Silvia Grumeza a
putut da din nou la facultate, de această dată la Arhitectură. În 1958, el este detașat la
Timișoara.
„În ultimul an de facultate, am făcut o specializare în urbanism,
pentru că era nevoie de arhitecți specializați în construcția orașelor. Atunci
s-au înființat în capitalele de regiune Institutele de Proiectări. Ion
Radoslav, directorul institutului de la Timișoara, ne-a făcut oferta să venim acolo.
Mă ocupam de toate problemele de arhitectură din regiune. După un an, în 1959,
m-au pus arhitect-șef la Primărie. Erau încă proiecte mărunte“, relatează Grumeza.
Timișoara comunistă FOTO captură video
A înfruntat tovarășii de la partid
În vremuri sumbre în care
tovarășii de la partid dețineau adevărul absolut în toate domeniile sociale,
conducând cu ignoranță și discreționar destinele acestei țări, o mână de
arhitecți se încăpățânau în a-i înfrunta cu argumentele profesiei, opunându-se
deciziilor aberante și reușind, uneori, a apăra moștenirea trecutului.
„Atitudinea
generală de la București era că noi, timișorenii, avem de toate, în timp ce
alte orașe, cum ni s-a dat exemplu Iașiul, nu aveau nici canalizare, nici
alimentare cu apă ca lumea. Au rămas uimiți că Timișoara are un plan urbanistic
din 1911, aprobat de Cancelaria imperială… Erau porniți împotriva Timișoarei,
că are de toate“, a adăugat arhitectul.
Timișoara comunistă FOTO captură video
„Dej era mult mai inteligent decât Ceaușescu“
Radu Grumeza trebuia să apere
punctul de vedere al arhitecților în fața organelor de partid, dar și invers,
să impună din partea organelor de partid o anumită conduită arhitecților. Așa
s-a întâmplat și în cazul sistematizării Bulevardului Dragalina, din perioada
1960-1962.
„Se făcuse primul cartier nou din București, Ferentari. Ne trimit o
schiță și ne zic să facem ca-n Ferentari în toată zona Gării de Nord din
Timișoara. Trebuiau să fie niște blocuri perpendicular pe stradă, cu niște
magazine la parter. Am spus că nu se potrivește cu ținuta orașului. La vizita
lui Gheorghiu-Dej, i s-a spus că avem probleme cu oțelul-beton, că este
insuficient, iar la un moment dat a spus să facem cum vrem noi. Dej era mult
mai inteligent decât ulterior Ceaușescu“, a
afirmat Grumeza.
Timișoara comunistă FOTO captură video
Arhitecții încercau să păstreze
cât mai mult din vechea cetate, în timp ce de la București linia trasată era „modernizarea“.
În perioada 1960-1963 s-a demolat Cazarma Transilvania din Timișoara, clădire
construită între 1719 și 1730, având o lungime
de 483 de metri, ceea ce făcea din ea una dintre cele mai lungi clădiri din
Europa. Radu Grumeza s-a dus la București pentru a încerca salvarea
monumentului.
„Am plecat pe banii mei la București, să intervin pentru salvarea
Cazărmii Transilvania, care era pe lista de demolare. Au propus să se păstreze
ce e mai de valoare, iar eu am socotit, împreună cu directorul muzeului, ca
poarta de intrare să se păstreze, să se facă un muzeu. Când au auzit propunerea
mea, au decis să dărâme tot. În acea perioadă au început să se construiască Cooperativele
Agricole și, ca să aibă cărămizi pentru grajduri, veneau cu trăsurile și așa au
dărâmat tot din cazarmă. Pe locul rămas gol trebuia să se facă viitorul centru
civic. S-au făcut nu știu câte machete, dar eu m-am opus și am zis să se
planteze copaci. Și așa s-a făcut parcul. Trebuia să păzesc să nu se strice
orașul. Totuși se gândeau, când le spuneam că nu e bine“,
a mai spus Grumeza.
Cazarma Timișoara SURSA secvență film
Strămutarea unei biserici de lemn
Tot el este cel care a salvat
micuța bisericuță de lemn de la Hodoș, care a fost strămutată în curtea
Mitropoliei Banatului din Timișoara, în 1964. De asemenea, este responsabil
pentru circulația auto pe sub Bastionul Theresia.
„În 1960 s-a inițiat în
fiecare capitală de regiune organizarea unor concursuri pentru construirea unor
centre civice. Concursul de la Timișoara era pe inelul central, care trece pe
sub Bastion. Ei au prevăzut și dărâmarea poștei. Ca arhitect-șef, am propus
trecerea pe sub arcadele de la Bastion. Așa s-a păstrat Bastionul“,
a completat Grumeza.
Bastionul FOTO captură video
În 1985 a fost schimbat din
funcția de arhitect-șef. „M-au schimbat fiindcă îi deranjam pe activiști de
partid. Îi enervam când le tot spuneam că nu e bine ce vor să facă“,
a punctat arhitectul, care a fost numit șef de secție la Institutul de
Proiectări „Iprotim“.
Parcul Botanic din Timișoara, sub îngrijirea soției arhitect
„Era o profesionstă deosebită. Ea a făcut
un studiu privind obiectivele turistice ale Timișoarei. A reieșit necesitatea
unei grădini botanice. A identificat acel teren liber, iar apoi a stat la
București o săptămână, pentru documentare. Este singura grădină botanică din
țară care are un arhitect. Se vede prin traseul aleilor, prin concepția
generală, față de celelalte din țară de care s-au ocupat botaniștii. Totul s-a
făcut prin muncă voluntară și îmi amintesc, soția stătea toată ziua pe șantier“,
a mai spus bătrânul arhitect.
Silvia Grumeza FOTO captură video
Povestea filmului este îmbinată
cu o dragoste superbă pe care Radu Grumeza o are cu soția lui, Silvia Grumeza, care
a decedat în 2018, și care a fost tot arhitectă. De numele ei se leagă, printre
altele, Parcul Botanic din Timișoara.
Ea și-a dedicat
aproape întreaga carieră acestei meserii, între 1972 și 1989 a lucrat încontinuu
la proiectele sale. Ea este responsabilă și de păstrarea malurilor înverzite
ale Begăi, pentru că se dorea o soluție ca la București, cu Dâmbovița, care
este betonată și transformată într-un fel de canal.
Silvia Grumeza proiecta,
iar soțul ei, din poziția pe care o avea ca arhitect-șef, o ajuta să își ducă
la bun sfârșit proiectele.
Radu Grumeza cu nepoții FOTO captură video
Imaginea 1/14:
radu grumeza alaturi de daniel tellman presedintele OAR Timis jpg
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




