Actualitate
INTERVIU John Murray, producător de film nominalizat la Emmy: „Transilvania este o comoară care nu se găsește nicăieri în Europa“
Impresionat de Transilvania în urmă cu 15 ani, producătorul irlandez John Murray vrea să îi prezinte bogățiile în întreaga lume, atât ca un îndemn de a o vizita, cât și de a o proteja.
John Murray este producător de film documentar nominalizat la premiile Emmy. Foto: Daniel Hasiegan
Abia finalizat, documentarul „Insulele sălbatice ale Irlandei“ produs de John Murray a fost prezentat în premieră mondială în cadrul LYNX Festival, primul festival din România dedicat exclusiv filmului documentar şi fotografiei de natură organizat de Asociația România Sălbatică, alături de Asociația Forona, în perioada 1-5 iunie. Prezent la eveniment, John Murray, producător a peste 100 de filme, difuzate pe cele mai renumite canale din lume, și câștigător a numeroase premii, inclusiv nominalizat la Premiile Emmy, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre cum a devenit fascinat de natură și viața sălbatică încă din copilărie, care sunt provocările meseriei, dar și despre recentul său proiect, un film documentar despre Transilvania.
„Weekend Adevărul“: Mai întâi de toate, ne puteți spune care sunt primele amintiri din copilărie pe care le aveți despre natură?
John Murray: Am copilărit într-un mic sat aflat la malul mării, în Irlanda. Faptul că marea era atât de misterioasă și de goală la suprafață mă fascina mereu. Eram curios ce se ascunde dedesubt, ce animale sau epave se află pe fundul ei. Încă de la 3-4 ani eram obsedat de mare. Jacques-Yves Cousteau era un om de televiziune care călătorea în jurul lumii și explora oceanul, iar eu îmi doream să fiu ca el. Această fascinație m-a urmat toată viața. Așa am devenit scafandru, fotograf sub apă și am început să explorez oceanul din jurul Irlandei, dar și altele. Când am început să mă ocup de filme documentare, eram deja foarte interesat de viața marină. Așa a început totul.
Și cum ați făcut tranziția de la fotograf la producător?
Mai întâi, am lucrat în televiziunea irlandeză ca reporter și făceam materiale despre mediul înconjurător. Îmi plăcea să fac poze sub apă, să filmez în timpul liber, iar apoi am început să fac asta și la serviciu. Primele documentare au fost de fapt despre alpinismul în Himalaya. Este dificil să faci documentare sau filme despre viața sălbatică pentru că durează mult, costă mult și piața este mică. Deci am început prin a face documentare de aventură: alpinism, călătorie… Apoi, lucrurile s-au îndreptat înapoi către viața sălbatică. La un moment dat am făcut un fel de emisiune în care încercam să vorbim despre viața sălbatică: vedetele trebuiau să facă poze animalelor sălbatice. Încercam astfel să facem audiență cu ajutorul lor pentru că poate publicul larg nu era tocmai interesat de viața sălbatică, însă pentru că implicam și vedete care încercau să facă ceva dificil, oamenii se uitau la emisiune. Chiar l-am adus în Brașov pe un fotbalist irlandez faimos pentru a fotografia urși.
Și așa ați descoperit România…
Da, a venit și soția mea, care lucra la emisiune, și a rămas șocată: „Doamne, Transilvania este incredibilă!“. Asta se întâmpla în urmă cu 15 ani și mi-a spus că trebuie neapărat să revenim. A durat ceva să ne întoarcem (râde).
La un pas de moarte
Menționați mai devreme că primele filme documentare au fost despre aventură, chiar și alpinism în Himalaya. De ce tocmai o astfel de aventură?
Am ajuns să fac asta din greșeală. Soțul unei femei din clubul de scafandri din care făceam parte era alpinist și voia să facă prima expediție irlandeză în Himalaya. A fost o experiență excepțională! Apoi am făcut un documentar despre prima experiență irlandeză pe Everest.
Care a fost cea mai dificilă sau periculoasă experiență pe care ați trăit-o în timp ce făceați un astfel de documentar?
În Irlanda, atunci când facem filme documentare despre natură, o luăm razna, pentru că vremea este foarte instabilă și rareori este însorit. Vremea se schimbă de la o oră la alta. Atunci când faci un astfel de documentar, vrei ca viața sălbatică să și facă ceva, dar în condiții meteo bune. Șansele ca acest lucru să se întâmple în Irlanda sunt foarte mici, deci trebuie să fii în alertă tot timpul. Să filmăm „Insulele sălbatice ale Irlandei“ a fost foarte chinuitor. În ceea ce privește pericolul, am lucrat în locuri dificile din munți și am fost la un pas de accidente mortale, dar aș putea spune că am fost norocoși. Când am fost în Kenya, aproape că am fost uciși în timp ce ne aflam în mașină. Nimic special. Am filmat rechini, urși… dar animalele au fost destule de bune cu noi (zâmbește).
Ce alte dificultăți ați întâmpinat în timpul producerii acestui documentar?
Am început să filmăm în timpul pandemiei de COVID-19 și credeam că va fi ușor să facem asta pentru că oamenii stăteau în case, dar nici bărcile nu mai circulau și nu mai puteam ajunge pe insule. Apoi, nici cei care locuiau pe unele dintre insule nu voiau străini pe insula lor, deci asta a fost cea mai mare provocare. Și vremea ne-a dat bătăi de cap: Oceanul Atlantic se schimbă de la o oră la alta. Viața sălbatică din Irlanda este efectiv epuizată, sărăcită… Aproape că nu mai sunt păduri, animalele nu mai au unde să meargă. Suntem uimiți de Transilvania și de natura bogată pe care o aveți aici.
John Murray lucrează la un documentar despre natura sălbatică din Transilvania. Foto: Shutterstock
Dar partea cea mai bună din toată această experiență?
Să filmăm pe Skelligs Rock, unde se află o mănăstire veche de peste 1.500 de ani. Este incredibilă! A fost folosită ca platou de filmare pentru filmele recente din seria „Star Wars“. Este unul dintre cele mai minunate locuri antice de pe Pământ. Mănăstirea și locul sunt efectiv spectaculoase. În documentar am filmat păsări care vin din Antarctica și poposesc pentru a-și crește puii în locul în care trăiau călugării. Acest loc are o energie specială.
Transilvania în întreaga lume
Povestiți-ne, vă rog, despre documentarul la care lucrația acum, despre Transilvania. Când a început totul?
Povestea acestui proiect a început în urmă cu 15 ani, când soția mea a rămas impresionată de Transilvania și mi-a spus că trebuie să ne întoarcem aici. Am încercat să găsim posturi de televiziune care să difuzeze acest documentar. Doar așa îl poți face: mai întâi trebuie să strângi bani. Am lucrat la asta și acum suntem aici, facem ce ne dorim de atâta timp. Va fi difuzat în Statele Unite ale Americii, Austria, Franța, Germania, Suedia, Irlanda și Australia. Deci îl vor oameni de pe toată planeta. Sperăm că va ieși bine, încă lucrăm la el. Vrem să prezentăm Transilvania sălbatică în cel mai bun mod cu putință: cele mai frumoase peisaje, scene și animale. Evident, încercăm să surprindem ursul, râsul, lupul, dar ne-ar plăcea să spunem și poveștile animalelor mai mici precum bufnița, albina… Este destinat unui public internațional, deci vrem să prezentăm un best of al Transilvaniei.
Până când vor dura filmările?
Vom fi în România până spre sfârșitul acestui an, probabil până în octombrie. Am început să filmăm anul trecut, am instalat camere ascunse, dar trebuie să terminăm până la sfârșitul acestui an. Regizorul Dan Dinu ne-a ajutat foarte mult și încercăm să facem echipă cu oameni din România. Localnicii cunosc cel mai bine zona.
Ce vă impresionează la România?
Pădurea și imensitatea ei. Din perspectiva mea, ca străin, Transilvania este o comoară care nu se găsește nicăieri în Europa, care va deveni din ce în ce mai importantă și va reprezenta un mare beneficiu al acestei zone dacă este protejată. În prezent, oamenii au un mare apetit să meargă în zone sălbatice și cred că din ce în ce mai mulți vor dori să vină în Transilvania. Și eu, când mă întorc acasă în Irlanda, le spun tuturor că trebuie să vină neapărat în Transilvania pentru că e minunată și niciun alt loc din Europa nu se compară cu ea și cu viața sălbatică pe care o are. Dacă te duci în Austria, nu vezi o pădure sălbatică aşa cum este aici și se simte puțin cam prea curată și aranjată (pentru turism), pe când în Transilvania te simți cu adevărat în sălbăticie. Este o comoară minunată, deci aveți grijă de ea pentru voi, dar și pentru noi, căci vrem să o vizităm (zâmbește). Avem nevoie de natură și de viață sălbatică. Oamenii au trăit mii de ani în natură și în directă relație cu ea, doar în ultimii 2.000 de ani nu am mai trăit în sălbăticie. Conexiunea cu natura este adânc înrădăcinată în noi și nu trebuie să uităm niciodată de ea, mai ales atunci când locuim în oraș.
John Murray a susținut un Masterclass în cadrul Lynx Festival. Foto: Daniel Hasiegan
Ce efect sperați să obțineți în urma acestui documentar?
Sper că arătând acest documentar în întreaga lume, oamenii din alte țări, cât și cei de aici, vor aprecia Transilvania și bogățiile ei. Există o mare presiune în industria lemnului, iar dacă lași afacerile și banii să dicteze cum să ai grijă de pădurile sălbatice, atunci vor dispărea în 20 de ani. Sper că localnicii îşi vor da seama că pădurea în sine este adevărata bogăție, nu banii obținuți din vânzarea copacilor. Sper ca turismul să se dezvolte și din ce în ce mai mulți oameni vor veni să viziteze această zonă. Am speranța că Uniunea Europeană și guvernele locale își vor da seama că trebuie să îi plătească pe fermieri și pe localnici pentru a proteja natura și pădurea, nu să o taie.
Îndemn la acțiune
De multe ori, sărăcia, încercarea de a supraviețui îi împing pe oameni să facă acest lucru…
Exact. Avem aceeași problemă și în Irlanda, oamenii vor să taie și mai mult copacii pentru a face câmpuri. Este o mare presiune!
Care este elementul-cheie al unui documentar menit să îi facă pe oameni să acționeze?
Trebuie să le atingi sufletele. Cred că noi, ca oameni, avem o conexiune puternică cu natura, dar faptul că locuim în orașe, presiunea modernă ne pot deconecta. Prin documentar încerc să îi fac pe oameni să își dea seama de această relație pe care o avem cu natura și de faptul că trebuie să o protejăm pentru că avem nevoie de ea. Viața sălbatică este parte din moștenirea pe care o avem.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




