Actualitate
Tot ce trebuie să știi pentru a salva o pagină de Facebook sau Instagram atacată de hackeri. Primele ore sunt esențiale | INTERVIU
 
																								
												
												
											Hackingul
și phishingul sunt tot mai des întâlnite în rețele sociale și se pot solda cu
pierderea conturilor personale, a paginilor pe care le administrăm și a banilor
din conturile prin care se rulează reclame.
Tudor Ursente, strateg de marketing digital și expert în comunicare FOTO Arhivă personală
Este un
postulat faptul că un business nu mai poate funcționa sau scala fără promovare
în rețelele sociale, iar Facebook și Instagram sunt cele mai folosite „unelte“
(deși TikTok a căpătat o amploare deosebită în ultima vreme, iar LinkedIn atrage
tot mai mulți utilizatori). Însă, așa cum construim o comunitate în aceste
rețele, există riscuri mari de a ne confrunta cu atacuri de hacking și phishing,
de a pierde accesul la conturi și chiar banii din care plătim reclamele, dacă
administrăm singuri paginile respective, fără a avea prea multă experiență.
Tudor Ursente, strateg de marketing digital și expert în comunicare la MVPR, explică pas
cu pas într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul“ cum ne putem proteja
conturile și paginile, cum ne putem feri de atacuri în social media și cum
putem recupera paginile atacate, dar și banii sustrași din conturi. 
„Adevărul“: O pagină de Facebook, Instagram,
TikTok
reprezintă o bună modalitate de promovare. Care sunt măsurile de siguranță
elementare pe care le poate lua proprietarul/administratorul
unei pagini?  
Tudor Ursente: Mediile
sociale, sau social media, reprezintă azi o modalitate excelentă de a ajunge
rapid și „țintit“ la așa numitul „public ideal“. Atunci când businessul
nostru e ancorat în digital, e important însă să gândim mai departe, înțelegând
că un canal de promovare reprezintă pur și simplu o „roțiță“
dintr-un întreg angrenaj care include și un website, și o strategie. Având în
general grijă ca un website să fie protejat împotriva unor atacuri, e firesc să
plecăm de la aceeași premisă și din perspectiva unei pagini sau al unui profil.
Primul lucru pe care-l putem face astfel e acela de a activa așa numita autentificare
în doi pași (sau two factor authentication),
mizând de principiu pe o cheie de securitate care să fie primită printr-un
mesaj SMS, de vreme ce email-ul
poate fi compromis mai ușor. Extrem de pe scurt, această autentificare în doi
pași reprezintă
un
„strat° suplimentar de protecție și presupune primirea unei parole unice, pe
lângă parola pe care am ales-o noi pentru contul nostru. Pentru
Facebook sau Instagram,
acest proces poate fi realizat aici.
Firește,
parola pe care o alegem poate fi una puternică însă, în 2023, acest lucru poate
să nu mai fie de ajuns. Suplimentar, e important să înțelegem fenomenul de phishing,
prin care, hackerii încearcă să ne păcălească pentru a le oferi datele
personale, prin accesarea
unor website-uri
ce par de încredere și pe care adesea le folosim: discutăm aici despre
furnizori de telefonie, energie, facturi și așa mai departe. Multe astfel de
tentative de fraudă au loc pe email, drept care e extrem de important să
verificăm cu exactitate email-ul
de pe care primim mesajele; acestea vor avea adesea nume sau
extensii bizare, ușor de identificat drept false. Pe Facebook și Instagram
circulă de asemenea tot mai multe astfel de tentative de fraudă, adesea
„deghizate“ în soluții de îmbogățire rapidă și care încearcă să ne păcălească prin
asocierea unor proiecte fantomă cu persoane faimoase (care, firește, nu au
nicio idee de acest lucru). Aici sfatul e simplu: dacă propunerea pare prea
bună pentru a fi adevărată, cel mai adeseae
mincinoasă și ar trebui evitată, singura reacție potrivită fiind aceea de a
șterge mesajul buclucaș. Și-ar mai exista un exemplu pe
care-l întâlnim des: notificări de la pagini care poartă numele Meta sau
Facebook și care ne anunță că am încălcat regulile comunității, oferindu-ne
link-uri menite aparent să rezolve problema. E important de înțeles faptul că
Meta (Facebook sau Instagram)
NU ne va anunța NICIODATĂ printr-o notificare pe profilul nostru (ci doar în
interiorul acestuia) și că nici nu o va face de pe pagini cu nume alambicate.
Ignorarea acestor mesaje e cea mai bună soluție. 
Ce măsuri
sporite de securitate se pot lua? 
În
ultimul an, tentativele
de fraudă s-au întețit simțitor,
iar lipsa aparentă (în anumite cazuri) a celor de la Meta nu ne ajută foarte
tare. Tocmai de aceea e important să ne protejăm cât mai bine. Dincolo de
autentificarea în doi pași, recomand, dacă deținem pagini cu comunități reale
sau dacă „rulăm“ reclame, să ne asigurăm în primul rând de faptul că Managerul
nostru de Afaceri Meta (Business Manager) e sigur. Putem verifica starea lui
întrând în Business Manager, dând click pe Business Settings
(Setările afacerii), apoi pe Security Center
(Centrul de securitate). Odată ajunși aici, vom vedea dacă vreunul dintre administratorii
paginii trebuie să activeze autentificarea în doi pași (e suficient ca un
singur cont să fie compromis pentru ca atacatorii să poată dobândi controlul
unei pagini sau al unui Business Manager; chiar dacă, să spunem, pagina ar avea
alți patru administratori „cu temele făcute“) și vom putea de asemenea să adaugăm
un administrator suplimentar (mai ales dacă suntem administratori unici) cu rol
de siguranță sau backup, dar și să activăm așa numita setare Trusted
email sau email de încredere. Aceasta ne oferă opțiunea de a adăuga o extensie
care nu va necesita verificare, orice altă extensie urmând a trece printr-un
filtru de verificare. Opțiunea e excelentă pentru firme care au extensii de
email personalizate; spre exemplu „@numefirmă.ro”. Putem firește să încercăm să
trecem prin procesul de „verificare” al paginii noastre. Pașii sunt aici. Nu strică de asemenea absolut deloc
nici să parcurgem minitutorialul Meta, al
cărui scop e acela de a ne învăța cum să ne protejăm conturile sau paginile. El
poate fi parcurs aici. Suplimentar, mai ales dacă deținem
o pagină de afacere, dacă rulăm reclame sau dacă suntem oameni de comunicare,
marketing sau PR și administrăm pagini pentru alții, abonamentul Meta Verified
ne poate fi de un real folos. Cu ajutorul lui, obținem un grad suplimentar de
protecție și câștigăm de asemenea acces nemijlocit la echipa de suport a Meta.
Abonamentul costă 69 de lei lunar pentru un cont de Facebook sau 84 de lei
pentru unul de Instagram
iar procesul de verificare e unul extrem de simplu, ce poate fi parcurs aici.  
Este bine
ca o pagină să aibă unul sau mai mulți admini?
Cine trebuie să aibă acces/control total?  
În general, Meta recomandă minimum un admin
cu rol de backup, ceea ce înseamnă că discutăm despre minimum două persoane cu
acest rol. Firește, încrederea în persoana cu care colaborezi e imperativă.
Important ar fi, de asemenea, ca persoanele care îndeplinesc acest rol să se
descurce cu panoul de administrare al Business Manager/Ads
Manager și, firește, să aibă autentificarea în doi pași activată, pentru a nu
reprezenta o vulnerabilitate. 
Măsurile standard de protecție par facile (și sunt), mulți, prea mulți români le trec cu vederea, drept care asistăm la atât de multe pagini pierdute astăzi, în digital.
Care sunt
riscurile atunci când paginile sunt
gestionate
de proprietarii afacerii și care sunt beneficiile când sunt
administrate de un social media manager? Când e momentul ca un business să
apeleze la un profesionist? 
Riscurile
sunt aceleași pe care le avem atunci când alegem spre exemplu să ne reparăm
mașina fără a avea cunoștințe în domeniu sau când ne apucăm să asamblăm prize
fără o pregătire prealabilă: riscăm să stricăm mai mult decât să reparăm.
Firește, există o mulțime de cazuri de afaceri la început de drum care nu-și
permit un ghidaj profesionist și e important să empatizăm cu aceste cazuri
deloc rare de altfel. Primul sfat pe care pot să-l dau onest aici e acela de a
nu „trece la fapte“ înainte de a avea un plan de business bine conturat și
înainte de a avea o strategie de comunicare conturată măcar în linii mari. La
ce ar trebui să fim atenți aici: e esențial să ne cunoaștem costurile fixe și
să avem niște idei despre cele variabile, să ne
cunoaștem marja de profit și pragul de rentabilitate și, firește, să ne facem
„temele“ (research-ul)
cu privire la nișa în care activăm, descoperind cine sunt jucătorii mari din
industrie și cam care sunt exigențele, pentru a înțelege mai bine la ce ne
„înhămăm”“. Ulterior, cred că trebuie să plecăm de la două întrebări pe cât de
simple, pe atât de complexe: „De ce ne-ai
alege pe noi?”, respectiv „Ce
facem noi diferit?”. Mizăm
astfel pe empatie aici și pe onestitate, luciditate și obiectivism,
încercând să descoperim care ar putea fi propunerea noastră unică de vânzare,
cum ne-am putea noi diferenția de ceilalți și implicit cum am putea, în această
„mare“ de afaceri și de conținut,
să ne facem vocea auzită, într-un mod cu adevărat memorabil, chiar dacă bugetul
nostru poate că-i mai micuț în acest punct. Așa ajungem de altfel să începem să
putem creiona și portretul robot al clientului nostru ideal (sau
al „avatarului“), începând cu așteptările lui și
continuând cu temerile, înainte de a ne „lega“ de datele demografice. În
acest fel, vom înțelege unde, cât, când și mai ales CUM ar trebui să comunicăm.
Pentru cei care-s poate la început de drum (în business sau în comunicare și
marketing), am scris un ghid complex, menit să (te) învețe cum să realizezi o
strategie digitală de marketing și comunicare. Cât despre punctul în care ar
trebui să colaborezi cu un profesionist: firește, cât de repede, doar că, așa
cum am stabilit deja, teoria e un pic mai simplă decât practica. 
Ce
tip de pagini tind să „atragă“ hackerii? Există anumite elemente: număr de
aprecieri ale paginii, numărul de postări sponsorizate, pagini din anumite
domenii/industrii? 
Până acum un an, paginile „mari“, cel
puțin din perspectiva comunității, erau cel mai des vizate. Numele lor era
adesea schimbat, atunci când acest lucru era posibil,
iar conținutul de până atunci era schimbat în cel dorit de către atacatori. În
ultima vreme, paginile
mari nu mai reprezintă automat ținte favorite – acestea au devenit de facto
paginile care rulează campanii și, implicit, reclame, de vreme ce acestea sunt
legate în general de un cont de reclame și implicit de un card de debit sau de
credit iar atacatorii pot încerca să-l folosească pe acesta pentru a rula
campanii proprii, pentru „afacerile“ pe care le-ar deține. 
Ce greșeli
duc la hackingul
unei pagini? Cum trec hackerii de măsurile sporite
de securitate? 
Chiar
dacă măsurile standard de protecție par facile (și sunt), mulți, prea mulți
români le trec cu vederea, drept care asistăm la
atât de multe pagini pierdute astăzi, în digital. Phishingul
reprezintă mai apoi o altă problemă serioasă, mai ales de când paginile de pe
care sunt realizate par sensibil mai credibile. Aș zice astfel că cele mai
multe greșeli sunt „de bază“ sau simple, în esență. 
Pierderea accesului e extrem, extrem de neplăcută însă calmul și cumpătarea reprezintă un prim pas esențial.
Ce înseamnă managementul riscului in social
media? De la ce cifre în sus (număr de like-uri,
urmăritori) putem vorbi de riscuri? 
Cred că orice afacere spre exemplu
comportă un risc. E important de precizat și faptul că paginile noastre nu sunt propriu-zis ale noastre, de vreme ce proprietarul de drept, dacă ne referim la
Facebook sau Instagram, e Meta. Noi avem, firește, drepturi aparent depline asupra lor, însă trebuie să
înțelegem că nu le deținem propriu-zis. Înțelegând acest lucru, ne va fi mai
ușor să începem să ne protejăm încă de la început, de vreme ce o pagină care e
ștearsă definitiv, dacă e să dau un exemplu, nu va mai putea fi recuperată.
Firește că putem deveni „ținte“ odată ce construim o comunitate mare însă, așa
cum am mai spus mai sus, riscuri, chiar dacă mici, există încă de la început,
de vreme ce phishingul
de exemplu nu ține cont de mărimea contului nostru (sau a paginilor noastre).
Asta nu înseamnă că ar trebui să ne panicăm,
nici vorbă, trebuie doar să fim atenți. La urma urmei, asta înseamnă un management
de risc – a lua în calcul posibile scenarii mai puțin plăcute și a găsi
soluțiile pentru ca acestea să nu devină o realitate. 
Care sunt cele mai întâlnite metode de hacking,
phishing,
înșelăciune? 
Hackingul,
phishingul
și înșelăciunea în digital sunt astăzi interconectate. Phishingul sau scamul
se bazează fie pe teamă, fie pe adrenalina oportunității. În zona de temeri,
discutăm despre mesajele care ne anunță că suntem pe cale să pierdem accesul la
o pagină sau la un cont sau că urmează să primim o factură extrem de mare dacă
nu „remediem o situație existentă“, într-un timp extrem de scurt. Atunci când
teama pune stăpânire pe noi în digital, mai ales pentru că discutăm despre o
realitate de fapt care se petrece complet pe nepusă masă, e extrem de important
să ne luăm câteva secunde pentru a ne calma, astfel încât să putem judeca la
rece situația. E adevărat, multe mesaje sau email-uri par astăzi mult mai bine
realizate, mizând inclusiv pe formate pe care le cunoaștem, de vreme ce ele
imită structura unor mesaje reale, însă, în 99,9% din cazuri,
sunt trădate de către un email bizar al destinatarului. În caz că ajută, aici
găsești toate email-urile oficiale ale Meta: ????????????????????????????????????????????????@????????????????????????????????????????????????.???????????? , ????????????????????????????@????????????????????????????????????????????????.????????????, @????????????????????????????????.????????.????????????, @????????????????????????????.????????????????????????????????.????????????, @????????.????????????, @????????????????.????????????, ????????????????????????????????????-????????????????????????????@????????????????????????????????????????????????.????????????, ????????????????????????@????????.????????????????????????????????????????????????.????????????, @????????????????????????????????????????????????????????????????????.????????.????????????.
Orice
alte email-uri vor fi false astfel. Există apoi și cazul „oportunității de
neratat“. Ea poate fi din zona crypto,
din zona de investiții sau de business și adesea presupune o șansă unică în
viață, care „garantează“ câștiguri mari și randamente inegalabile. Orice
„garanție“ trebuie tratată firește cu scepticism. Da, încă vedem astfel de
reclame care par a fi girate de persoane publice, adesea pentru că ale lor
conturi au fost „clonate“. Unde există însă scepticism ar trebui să existe și
blocarea mesajului. Vestea bună e că de când au apărut abonamentele Verified
ale Meta (contul are bifă albastră – n.r.), persoanele publice se pot proteja
mai bine de conturi duplicat, iar publicul larg va avea de câștigat aici, de
asemenea. Nu mă aștept însă ca această tactică să dispară complet din digital
în lunile care vin, drept care atenția e necesară în continuare. La urma urmei,
din astfel de neatenții se naște și hackingul.  
Ce poate
face proprietarul/administratorul
unei pagini când descoperă că a fost atacată de hackeri? Cum o poate recupera? 
Pierderea accesului e extrem, extrem
de neplăcută însă calmul și cumpătarea reprezintă un prim pas esențial. Primul
pas e simplu: contactarea băncii și blocarea cardului, dacă pagina rulează
reclame (și implicit dacă există un card legat de contul de reclame). Cu cât
mai repede, cu atât mai bine. Pasul doi e contactarea echipei de suport a Meta,
fie că discutăm despre un cont spart de Facebook sau de Instagram.
Procesul
de deschidere al unui „tichet“ pentru o pagină pierdută începe aici. Dacă ți-a fost spart contul
personal, procesul începe aici. În cazul în care pagina a fost
compromisă și nu mai ai (nici tu, nici un alt administrator în care ai
încredere) acces la Managerul de Business, poți încerca să formulezi o cerere
de drepturi de autor (copyright claim).
Procesul începe aici. 
Ce
se întâmplă dacă descoperă atacul după mai multe ore sau chiar o zi? Mai poate
recupera pagina? 
E important ca timpul de reacție să
fie rapid, însă acest lucru nu e mereu posibil. Spre exemplu, o pagină poate fi
atacată cu succes în timp ce dormi. Riscul major e acela de a se „rula” în acest
timp reclame de pe cardul tău de firmă, paguba inițială urmând a fi în teorie
mai mare însă da, o pagină poate fi recuperată și dacă hack”-ul
s-a petrecut în urmă cu mai multe ore sau chiar zile.  
Cât eficientă
este comunicarea cu angajații rețelelor sociale care se ocupă de astfel
de probleme? Cum trebuie abordați pentru soluțioarea
problemei? 
Aici
depinde mult de felul în care privești situația. Termenul potrivit cred că ar
fi perfectibilă, atunci când ne referim la comunicare. Motivul e simplu: Meta
spre exemplu NU are în acest moment, în mod automat, o echipă de suport
dedicată tuturor 24/7, așa cum ar fi probabil firesc. De asemenea, nu există un
număr de contact la care să ți se răspundă, drept care procesul rămâne unul
rigid, strict prin mijloace oficiale, care includ deschiderea unui tichet. Dacă
ai acces, fie și parțial, la Managerul de Business sau dacă ai un abonament
activ Verified, timpul de răspuns este însă de 8
minute, ceea ce e bine, atât timp cât accesezi firește link-urile potrivite,
așa cum ai putut vedea mai sus. Mai departe, e important să existe transparență
din partea ta – pregătește astfel o copie după buletin și o copie a actului
constitutiv al firmei, încarcă-le (vei găsi o rubrică specială dedicată
atașamentelor) și expune succint situația. Din păcate, în acest moment nu există
un suport în limba română, drept pentru care engleza probabil că e varianta cea
mai la îndemână.  
Ce
facem în cazurile grave în care hackerii golesc și
conturile bancare asociate cu paginile/conturile din rețelele sociale? Cum ne
putem proteja, cum acționăm dacă banii au fost deja sustrași? 
Fără a încerca să par cinic, pentru
că nu-i deloc aceasta dorința mea, aș spune că aceste cazuri sunt obișnuite”, în
sensul în care atacatorii cam asta vizează. Vestea bună e că NU poți folosi
cardurile atașate pentru altceva decât a rula reclame, drept care va exista
relativ ușor un traseu al banilor ce va putea fi
urmărit. Suplimentar, Meta, în general, detectează schimbările bruște și
„nenaturale“ ale bugetelor, drept care ar putea chiar închide anumite reclame,
dacă acestea folosesc un buget cu mult peste media obișnuită. Așa cum ai putut
vedea mai sus, primul pas rămâne însă blocarea cardului cu ajutorul băncii, de
îndată ce ai sesizat frauda.  
Se pot
recupera acești bani? 
Din
fericire, da. De obicei acest lucru durează 5-15 zile, dar
Facebook returnează banii în astfel de cazuri însă, în mod firesc, trebuie,
după deblocarea cardului, să achiți întâi paguba, pentru ca reclamele să poată
rula din nou (va trebui să le și repornești manual). Cel mai simplu mod
ulterior de a reintra în posesia banilor e acela de a trimite un email pe
ar@fb.com. Vei specifica aici problema întâmpinată, ID-ul „cauzei“ și vei
adăuga facturile „buclucașe“: facturile „normale” suportă extensia FB.ME/ADS,
cele suspecte nu. 
Cum pot afecta
aceste atacuri urmăritorii unei pagini sau clienții unui
business? 
În
mod normal, atacul (cu succes) al unei pagini nu va afecta în mod direct
comunitatea și, implicit, nici clienții. Va afecta însă afacerea ta (și
implicit pe tine), de vreme ce, dincolo de tot stresul care nu poate fi negat
sau minimizat, campaniile active vor fi oprite, ceea ce
înseamnă că vei pierde, pe termen scurt în cazurile fericite, potențiala
expunere. E important însă de înțeles și faptul că această problemă nu e
complet soluționată odată cu recuperarea paginii și a managerului de afaceri
(și de reclame) și că va trebui ulterior să intri în acestea pentru a putea
vedea cât de „groasă“ e situația lăsată în urmă de atacatori. Dincolo de paguba
financiară (care da, va fi recuperată cel mai adesea), putem descoperi un Pixel
în plus, campanii oprite, acces limitat pentru tine sau alți administratori, un
email schimbat, datele de business destinate facturării șterse sau lipsa
„legăturii directe“ dintre paginile de Facebook și cele de Instagram.
Toate aceste elemente pot fi „corectate“ într-o oră, firește, însă e important
să o faci.  
Ce
se poate face în cazurile în care pagina e iremediabil pierdută? Cum va
comunica businessul acest lucru clienților, ce modalitate de backup e bine să
aibă? 
În primul rând, aș spune că astfel de
cazuri ar trebui să fie rarisime. Da, există riscuri în online și da, multe
pagini ajung să fie atacate cu succes. Atât timp cât cunoaștem însă resursele
pe care le avem la dispoziție, nu ar trebui să ne gândim la acest scenariu. Pot
oferi aici și un exemplu personal: lucrez în zona de strategie de comunicare și
marketing digital de mai bine de un deceniu, am avut acces la sute de pagini,
multe dintre ele mari, însă am trăit de doar două ori momente în care acestea
să fie atacate cu succes. În ambele instanțe, problema a fost remediată în mai
puțin de 24 de ore (timpul automat estimat de către Meta pentru astfel de spețe
este de 24-48 de ore). N-aș vrea astfel să plecăm de la premisa că o pagină
pierdută dintr-o astfel de cauză e pierdută permanent. Dacă totuși se întâmplă
asta, cred că transparența rămâne cheia, la fel cum rămâne și așa numita
strategie multi-channel sau comunicarea pe multiple canale).
Cu onestitate, mizând pe empatie, ar trebui să anunțăm problema de care ne-am
lovit, folosind un canal (sau mai multe) pe care le avem disponibile și rugând
comunitatea să ne ajute, în măsura posibilităților, să creștem mari, luând-o de la zero. În zile și săptămânile care urmează, ar
trebui să menționăm subtil acest aspect, oferind în postări, story-uri sau Reel-uri
și câte un link cu de acum noua noastră pagină, astfel încât comunitatea deja
existentă să se poată abona și acolo, din nou.  
Actualitate
Descoperire macabră lângă Las Vegas. Peste 300 de grămezi de cenușă umană, aruncate în deșert
 
														Peste 300 de grămezi de rămășițe umane au fost descoperite într-un deșert din Nevada, la o oră de Las Vegas. Autoritățile suspectează că o casă funerară a aruncat în masă cenușa, însă originea reală a acesteia rămâne un mister.
Descoperirea a fost făcută în deșertul Nevada FOTO The Sun
Rămășițele au fost găsite în apropierea localității rurale Searchlight, la aproximativ o oră de Las Vegas, pe 28 iulie. Nicio grămadă de cenușă nu mai conține informații care să permită identificarea persoanelor, lucru care i-a lăsat pe anchetatori fără răspunsuri, scrie The Sun.
În luna august, unele dintre grămezi conțineau bucăți de benzi de plastic, de tipul celor folosite de pompe funebre pentru sigilarea pungilor cu cenușă, precum și fragmente de urne.
La începutul acestei săptămâni, o casă funerară a preluat sarcina de a recupera rămășițele din deșertul din Nevada. Echipa de la Palm Mortuaries and Cemeteries a ajuns la fața locului și a găsit aproximativ 315 seturi de cenușă, care au fost apoi plasate în urne individuale.
Descoperirea vine după ce un reprezentant al Biroului pentru Administrarea Terenurilor (Bureau of Land Management) confirmase, încă din august, că grămezile conțineau „rămășițe umane incinerate”, iar departamentul a deschis o anchetă. Autoritățile cred că o firmă de servicii funerare ar fi aruncat în masă cenușa acelor persoane.
Deși în Nevada nu există o lege care să interzică împrăștierea rămășițelor pe terenuri private, legislația statului interzice aruncarea comercială a acestora, tratând-o drept poluare. Casele funerare sunt obligate prin lege să păstreze „demnitatea” rămășițelor aflate în grija lor, iar o acțiune de acest tip ar putea constitui o încălcare a legii federale.
Palm Mortuaries intenționează să depună sutele de urne într-un cripta din unul dintre cimitirele sale din sudul statului Nevada. Casa funerară speră ca astfel, familiile să aibă o șansă de a-și regăsi rudele și de a le aduce un omagiu.
„Cred că este important pentru noi să ne asigurăm că acești oameni nu sunt uitați și nu sunt abandonați”, a declarat Celena DiLullo, președinta Palm Mortuaries and Cemeteries. Ea a adăugat că „este important pentru comunitatea noastră și pentru profesia noastră să demonstrăm cât de mult ne pasă de acești oameni”.
Mai multe surse au declarat pentru postul 8 News Now că dezastrul ar fi fost cauzat de o casă funerară recent închisă, însă un reprezentant al firmei respective a negat acuzațiile. Autoritățile nu au făcut încă public numele instituției suspectate că ar fi responsabilă pentru aruncarea în masă a rămășițelor.
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
 
														Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
 
														Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari.  Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore 
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare” 
- 
																	   Actualitateacum 3 zile Actualitateacum 3 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți! 
- 
																	   Breakingacum 3 zile Breakingacum 3 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier 
- 
																	   Breakingacum 3 zile Breakingacum 3 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA 
- 
																	   Actualitateacum 2 zile Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți” 
- 
																	   Comunicateacum 2 zile Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale 
- 
																	   Actualitateacum o zi Actualitateacum o ziOameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii 


 
												 
																	 
																	
																															 
									 
																	 
									 
									 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											 
														 
																											

