În Duminica a XXVIII a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a fixat ca pe data de astăzi 17 decembrie 2023, în cadrul Sfintei Liturghii să se citească Pilda celor poftiți la cină, pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul XIV, versetele de la 16 la 24. Din aceasta Pildă aflăm că toți oamenii sunt chemați la mântuire.

Dacă vor fi oameni care nu se vor mântui , acest lucru va fi doar urmarea refuzului lor de a se uni cu Hristos. De aceea, să nu pierdem din vedere că Dumnezeu respectă libertatea omului de a raspunde sau nu chemării de a se uni cu El. Însă, cel care refuză chemarea, pierde bucuria de a fi veșnic împreună cu Dumnezeu.

Suntem chemați să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos. „Iubindu-ne ca o mamă , Hristos ne hrănește cu propriul Său Trup”, deoarece din iubirea Sa de oameni, Hristos este mărturisit de către Sfinții Părinți ortodocși din toate timpurile și locurile. 

Iisus Hristos Mantuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă cu dragoste la ospățul credinței adevărate. Să nu ne împotrivim niciunul, nici să părăsim Biserica Ortodoxă care este mama noastra care ne hrănește din învățătura dreptei credințe (și să mergem la cina sectelor care se înmulțesc mereu și înșală pe mulți)

Trebuie să auzim glasul Stăpânului deoarece ne cheama Hristos la ospățul pocăinței, la masa mântuirii. Ideal ar fi ca să nu amânăm pocăința, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfânta Împărtășanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!

Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor și preoții orașelor și ale satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?

Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (Pilda celor poftiți la cină ) 

„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare și a poftit pe mulți; sși a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiți: veniți, căci totul este acum gata. Dar toți au început să-și ceară iertăciune, ca și cum ar fi fost înțeleși. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierți. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă ierți. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, si șchiopii adu-i aici. Și, întorcându-se , slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea.” (Sfântul Apostol și Evanghelist Luca Capitolul 14, versetele 16-24)

Sfânta Evanghelie rânduită de Sfinții Părinți pentru această duminică este plină de înțelesuri duhovnicești și ea privește atât mântuirea neamului omenesc, în general, cât și mântuirea sufletului nostru, a fiecăruia dintre noi. Această pildă, rostită de Mântuitorul, ne ajuta și în pregătirea noastră duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii mari și sfinte a Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Cine este acel „om oarecare“?

Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflăm că „un om oarecare a facut cină mare“ și i-a invitat pe „cei poftiți“, adică pe cei care cunoșteau dinainte intenția aceluia de a pregăti o cină deosebită.

Sfinții Părinți ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au arătat că acel „om oarecare“ este, de fapt, Dumnezeu Tatăl Care, în vremurile din urmă, adică la plinirea vremii, în amurgul istoriei, pregătește cina pentru oameni, în Împărăția Cerurilor.

Evanghelia ne spune că acest stăpân al casei și-a trimis slujitorul său de încredere să invite la cină pe prieteni și pe cunoscuți. Însă, cei pentru care fusese pregătită cina, „ca și cum ar fi fost înțeleși“, au refuzat cu toții invitația, prezentând fiecare scuze diferite.

Tot din interpretarea Sfinților Părinți, aflăm că slujitorul pe care stăpânul casei l-a trimis să facă invitațiile pentru cina este Însuși Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care „n-a venit să I se slujească, ci ca să slujeasca“ (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profeții Vechiului Testament ca fiind „sluga Domnului“ (cf. Isaia 53, 11), venind în lume să împlinească voia Domnului. Asadar, slujitorul din această Evanghelie este Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc, Care Se face om, ia „chip de rob“ (cf. Filipeni 2, 7) și devine împlinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatăl , pentru mântuirea oamenilor.

Hristos S-a născut în lume în mijlocul poporului evreu, chemând la mântuire sau comuniune cu Dumnezeu mai întâi căpeteniile și cărturarii poporului ales, pentru că ei, fiind cunoscători ai Legii, cunoșteau voința lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau să înțeleagă primii chemarea Evangheliei mântuirii refuză să răspundă chemării Lui.

Iubirea refuzată prin scuze abil formulate

Slujitorul din Evanghelia acestei duminci îi spune stăpânului casei că cei invitați la cină – adica la un eveniment unic, îndelung pregătit, de bucurie și comuniune – nu pot veni, preferând să se dedice unor activități și situații lumești care, deși importante, s-ar mai fi putut amâna.

Astfel, unul dintre cei chemați și-a declinat prezența la cină, spunând că „am cumparat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd “. Ogorul, în interpretarea Sfinților Părinți ai Bisericii, reprezintă grijile acestei lumi, dorința nemăsurată de avere, voința nesăturată de putere și tendința de a stăpâni cât mai mult din suprafața pământului. 

Al doilea invitat a spus: „am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc “. Tot Sfinții Părinți ne spun că cele cinci perechi de boi reprezintă cele cinci simțuri ale noastre care, foarte adesea, îl fac pe om prizonierul biologicului, întunecându-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv că cele cinci perechi de boi trebuie încercate arată cu câtă ușurință și seninătate ajunge să refuze întâlnirea cu Dumnezeu omul prins în jugul simțurilor, a cărui viață s-a redus și coborât la nivelul material, căutând doar comoditate, consum de bunuri și plăceri. Așadar, patimile rezultate din lipsa de credință și din subjugarea voinței de către simțuri conduc la amorțire duhovnicească și la nepăsare față de mântuire și viața veșnică. 

Al treilea invitat spune: „mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni“. Acest raspuns caracterizează grija exagerată pentru familie.

Sunt o mulțime de oameni care, datorită grijilor excesive față de nevoile familiei, nu mai găsesc timp nici duminica, nici în sărbători să vină la biserică, să se îngrijească de mântuirea sufletului. Grijile firești pentru întreținerea familiei, devenite griji obsesive, ajung să deformeze însăși valoarea familiei, aceasta transformându-se , din dar și binecuvântare de la Dumnezeu, în idol.

Viața de familie nu trebuie să fie trăită în uitare de Dumnezeu. Soțul, soția, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu și , de aceea, aceștia trebuie iubiți și spiritual în așa modalitate încât să-i apropiem de Dumnezeu, să-i îndreptăm pe calea mântuirii și a sfințeniei.

Așadar, nu grija rațională și binecuvântată pentru familie este aici criticată, ci faptul că, uneori, grijile familiei ajung să înrobeascâ atât de mult pe om, încât uită că ea este o binecuvântare de la Dumnezeu. Familia conjugală trebuie pusă în legătură cu participarea la Sfânta Euharistie, cu Sfânta Biserică (adică familia duhovnicească a credinței).

Grijile pentru averi, împătimirea simțurilor și exclusiva și excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot apărea între noi și Dumnezeu. Si, după cum observăm, aceste piedici pot avea chiar o înfățișare foarte politicoasă, de refuz categoric disimulat în scuze abil formulate.

Refuzul celor chemați a produs o invitație pentru alții 

Când a vazut Stăpânul casei că invitații Săi – cei considerați cunoscuți și apropiați , pentru că erau cunoscători ai învățăturilor sfinte – au refuzat să participe la ospățul mântuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a mâniat. Refuzul celor invitați este o expresie a libertății lor de a răspunde unei chemări generoase după cum le dictează inima și conștiința. Însă libertatea acelora de a refuza și de a-și urma propriul egoism, în loc să răspundă unei chemări de comuniune, a trezit în sufletul celui care a pregătit acea cină deosebită o mare supărare. Totuși, supărarea nu a condus la închiderea ușilor casei și anularea cinei, ci la o schimbare a planului inițial.

Stăpânul casei avea un plan pentru cină pe care o pregătise cu atâta atenție. Cum cei chemați nu au raspuns invitației, deși ei erau cei preferați, stăpânull acelei case s-a îndreptat spre alții, care niciodată nu s-ar fi așteptat să ajungă la demnitatea de a fi invitați la o cină atât de strălucită. Dacă în primul rând au fost invitate persoane alese, după primirea refuzului, invitația lui s-a îndreptat spre lumea necunoscută și fără pretenții de noblețe.

„Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici“, adică mergi și cheamă pe acei oameni care nu sunt elite ale societății, care nu se consideră desăvârșiți sau superiori altora și care au multe lipsuri materiale trupești si spirituale.

Oamenii din al doilea val de invitați sunt, în talcuirea Sfinților Părinți , oamenii simpli din poporul evreu, mulțimile de oameni care veneau să asculte cuvântul lui Hristos și să se tămăduiască cu puterea Lui.

Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mântuire 

După ce slujitorul i-a spus că i-a îndeplinit porunca de a-i aduce pe „săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii“ din piețe și de pe ulițe și că tot mai sunt locuri, atunci stăpânul casei a zis: „ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea“.

A treia categorie de invitați sunt neamurile, adică popoarele păgâne, care nu au primit de la Dumnezeu chemarea de popor ales. Oamenii găsiți „la drumuri și la garduri“ erau cei din neamurile păgâne, care înaintau în istorie pe drumuri contradictorii. Cei care stăteau la marginea lumii – în înțelesul că trăiau fără a avea conștiința demnității de popor ales al lui Dumnezeu, sunt și ei chemați la cina cea mare a Împărăției Cerurilor.

Dupa ce s-a umplut casa Stăpânului, acesta s-a bucurat, însă a mai adăugat : „nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea“.

În loc de … concluzie

Evanghelia acestei duminici este Evanghelia libertatii noastre, dar si a libertatii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune „nu“ lui Dumnezeu, atunci cand ne cheama la mantuire si la viata vesnica, dar daca raspundem cu „nu“ sau „da“, consecintele nu sunt aceleasi. Cine raspunde „nu“ invitatiei la Cina de taina, la cina mantuirii din Împărăția Cerurilor acela pierde bucuria de a fi impreuna cu Stapanul casei, cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice si al nemuririi.

Libertatea stapanului casei se vede in aceea ca atunci cand oamenii cei chemati dintai refuza, el are libertatea de a se indrepta spre altii. Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mantuire. El cheama pe cei care au prioritate sa fie chemati, pentru ca au o traditie sfanta a descoperirilor dumnezeiesti, dar daca invitatia Lui este refuzata, El cheama pe altii.

Evanghelia acestei duminici este, asadar, un rezumat al istoriei mantuirii, care incepe cu chemarea si pregatirea unui popor ales, adica poporul evreu, dar apoi chemarea la mantuire se extinde la toate popoarele lumii.

Scuze pentru a justifica nepăsarea 

Evanghelia acestei duminici ne privește pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. Și noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăință , pentru spovedanie și împărtășanie, și aceasta tocmai pentru că suntem robiți de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviți de ele. Atât de mult suntem legați de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrana sufletului și a-l înveșmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăției cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu.

Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe arată că cina sau ospățul despre care se vorbește în această Evanghelie este o trimitere clară la Sfânta Euharistie. Iar aceasta pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitație adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie.

Să nu răspundem cu refuz chemării lui Dumnezeu! Iar acest lucru îl intelegem
din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită si Evanghelia celor chemați la cina). Aici vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă și atotcuprinzătoare, deși manifestă , inițial, o anumită preferință , dovedește, în același timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).

Asadar, când noi ne gândim la mântuirea noastră, trebuie să ne gândim și la mântuirea altora, să invităm și să ajutăm cât mai mulți oameni să vină la biserică, indiferent că ei sunt tineri sau vârstnici, sănătoși sau bolnavi.

Pentru cea de-a treia categorie de invitați , stapanul casei îi spune slugii sale credincioase să-i silească pe toți să intre. Desigur, aici nu e vorba de forțare, ci de un îndemn de a-i invita cu stăruință, cu insistență. Deci noi, ca misionari creștini, trebuie să insistăm ,să stăruim ca lumea care umbla pe drumuri rătăcite să fie îndrumată către Casa Domnului, către Biserică . Lucrarea noastra misionară trebuie să fie întotdeauna fundamentată pe Evanghelia Mântuitorului Hristos, Care, asemenea slugii din pericopa acestei duminici, a venit în lume trimis de Dumnezeu Tatăl și, cu stăruință, i-a chemat pe oameni la mântuire. De aceea, si Biserica Ortodoxă, prin predici, prin posturile ei de radio și televiziune, prin publicații, cheamă stăruitor pe oameni la mântuire, îi invită să cunoască iubirea lui Dumnezeu pentru ei.

***

Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:

https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW

Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe