Actualitate
Duminicii a XXVIII-a după Rusalii – Pilda celor poftiți la cină
În Duminica a XXVIII a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a fixat ca pe data de astăzi 17 decembrie 2023, în cadrul Sfintei Liturghii să se citească Pilda celor poftiți la cină, pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul XIV, versetele de la 16 la 24. Din aceasta Pildă aflăm că toți oamenii sunt chemați la mântuire.
Dacă vor fi oameni care nu se vor mântui , acest lucru va fi doar urmarea refuzului lor de a se uni cu Hristos. De aceea, să nu pierdem din vedere că Dumnezeu respectă libertatea omului de a raspunde sau nu chemării de a se uni cu El. Însă, cel care refuză chemarea, pierde bucuria de a fi veșnic împreună cu Dumnezeu.
Suntem chemați să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos. „Iubindu-ne ca o mamă , Hristos ne hrănește cu propriul Său Trup”, deoarece din iubirea Sa de oameni, Hristos este mărturisit de către Sfinții Părinți ortodocși din toate timpurile și locurile.
Iisus Hristos Mantuitorul lumii ne cheamă pe toți la Cina Sa cea mare. Ne cheamă cu dragoste la ospățul credinței adevărate. Să nu ne împotrivim niciunul, nici să părăsim Biserica Ortodoxă care este mama noastra care ne hrănește din învățătura dreptei credințe (și să mergem la cina sectelor care se înmulțesc mereu și înșală pe mulți)
Trebuie să auzim glasul Stăpânului deoarece ne cheama Hristos la ospățul pocăinței, la masa mântuirii. Ideal ar fi ca să nu amânăm pocăința, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfânta Împărtășanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gândim, Fiul Omului va veni!
Ne cheamă Iisus Hristos la ospățul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor și preoții orașelor și ale satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar duminica și la marile Sărbători cu toții la biserică?
Evanghelia Duminicii a XXVIII-a dupa Rusalii (Pilda celor poftiți la cină )
„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare și a poftit pe mulți; sși a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiți: veniți, căci totul este acum gata. Dar toți au început să-și ceară iertăciune, ca și cum ar fi fost înțeleși. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierți. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă ierți. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, si șchiopii adu-i aici. Și, întorcându-se , slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea.” (Sfântul Apostol și Evanghelist Luca Capitolul 14, versetele 16-24)
Sfânta Evanghelie rânduită de Sfinții Părinți pentru această duminică este plină de înțelesuri duhovnicești și ea privește atât mântuirea neamului omenesc, în general, cât și mântuirea sufletului nostru, a fiecăruia dintre noi. Această pildă, rostită de Mântuitorul, ne ajuta și în pregătirea noastră duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii mari și sfinte a Nașterii Domnului Iisus Hristos.
Cine este acel „om oarecare“?
Din pericopa evanghelica a acestei duminici aflăm că „un om oarecare a facut cină mare“ și i-a invitat pe „cei poftiți“, adică pe cei care cunoșteau dinainte intenția aceluia de a pregăti o cină deosebită.
Sfinții Părinți ai Bisericii, talcuind Evanghelia, au arătat că acel „om oarecare“ este, de fapt, Dumnezeu Tatăl Care, în vremurile din urmă, adică la plinirea vremii, în amurgul istoriei, pregătește cina pentru oameni, în Împărăția Cerurilor.
Evanghelia ne spune că acest stăpân al casei și-a trimis slujitorul său de încredere să invite la cină pe prieteni și pe cunoscuți. Însă, cei pentru care fusese pregătită cina, „ca și cum ar fi fost înțeleși“, au refuzat cu toții invitația, prezentând fiecare scuze diferite.
Tot din interpretarea Sfinților Părinți, aflăm că slujitorul pe care stăpânul casei l-a trimis să facă invitațiile pentru cina este Însuși Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Care „n-a venit să I se slujească, ci ca să slujeasca“ (Matei 20, 28) si Care a fost prevestit de profeții Vechiului Testament ca fiind „sluga Domnului“ (cf. Isaia 53, 11), venind în lume să împlinească voia Domnului. Asadar, slujitorul din această Evanghelie este Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc, Care Se face om, ia „chip de rob“ (cf. Filipeni 2, 7) și devine împlinitor al iubirii lui Dumnezeu Tatăl , pentru mântuirea oamenilor.
Hristos S-a născut în lume în mijlocul poporului evreu, chemând la mântuire sau comuniune cu Dumnezeu mai întâi căpeteniile și cărturarii poporului ales, pentru că ei, fiind cunoscători ai Legii, cunoșteau voința lui Dumnezeu. Insa tocmai cei care trebuiau să înțeleagă primii chemarea Evangheliei mântuirii refuză să răspundă chemării Lui.
Iubirea refuzată prin scuze abil formulate
Slujitorul din Evanghelia acestei duminci îi spune stăpânului casei că cei invitați la cină – adica la un eveniment unic, îndelung pregătit, de bucurie și comuniune – nu pot veni, preferând să se dedice unor activități și situații lumești care, deși importante, s-ar mai fi putut amâna.
Astfel, unul dintre cei chemați și-a declinat prezența la cină, spunând că „am cumparat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd “. Ogorul, în interpretarea Sfinților Părinți ai Bisericii, reprezintă grijile acestei lumi, dorința nemăsurată de avere, voința nesăturată de putere și tendința de a stăpâni cât mai mult din suprafața pământului.
Al doilea invitat a spus: „am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc “. Tot Sfinții Părinți ne spun că cele cinci perechi de boi reprezintă cele cinci simțuri ale noastre care, foarte adesea, îl fac pe om prizonierul biologicului, întunecându-i complet orizontul duhovnicesc. De asemenea, refuzul cinei pe motiv că cele cinci perechi de boi trebuie încercate arată cu câtă ușurință și seninătate ajunge să refuze întâlnirea cu Dumnezeu omul prins în jugul simțurilor, a cărui viață s-a redus și coborât la nivelul material, căutând doar comoditate, consum de bunuri și plăceri. Așadar, patimile rezultate din lipsa de credință și din subjugarea voinței de către simțuri conduc la amorțire duhovnicească și la nepăsare față de mântuire și viața veșnică.
Al treilea invitat spune: „mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni“. Acest raspuns caracterizează grija exagerată pentru familie.
Sunt o mulțime de oameni care, datorită grijilor excesive față de nevoile familiei, nu mai găsesc timp nici duminica, nici în sărbători să vină la biserică, să se îngrijească de mântuirea sufletului. Grijile firești pentru întreținerea familiei, devenite griji obsesive, ajung să deformeze însăși valoarea familiei, aceasta transformându-se , din dar și binecuvântare de la Dumnezeu, în idol.
Viața de familie nu trebuie să fie trăită în uitare de Dumnezeu. Soțul, soția, copiii ori rudele sunt daruri de la Dumnezeu și , de aceea, aceștia trebuie iubiți și spiritual în așa modalitate încât să-i apropiem de Dumnezeu, să-i îndreptăm pe calea mântuirii și a sfințeniei.
Așadar, nu grija rațională și binecuvântată pentru familie este aici criticată, ci faptul că, uneori, grijile familiei ajung să înrobeascâ atât de mult pe om, încât uită că ea este o binecuvântare de la Dumnezeu. Familia conjugală trebuie pusă în legătură cu participarea la Sfânta Euharistie, cu Sfânta Biserică (adică familia duhovnicească a credinței).
Grijile pentru averi, împătimirea simțurilor și exclusiva și excesiva preocupare pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care pot apărea între noi și Dumnezeu. Si, după cum observăm, aceste piedici pot avea chiar o înfățișare foarte politicoasă, de refuz categoric disimulat în scuze abil formulate.
Refuzul celor chemați a produs o invitație pentru alții
Când a vazut Stăpânul casei că invitații Săi – cei considerați cunoscuți și apropiați , pentru că erau cunoscători ai învățăturilor sfinte – au refuzat să participe la ospățul mântuirii, atunci, spune Evanghelia, s-a mâniat. Refuzul celor invitați este o expresie a libertății lor de a răspunde unei chemări generoase după cum le dictează inima și conștiința. Însă libertatea acelora de a refuza și de a-și urma propriul egoism, în loc să răspundă unei chemări de comuniune, a trezit în sufletul celui care a pregătit acea cină deosebită o mare supărare. Totuși, supărarea nu a condus la închiderea ușilor casei și anularea cinei, ci la o schimbare a planului inițial.
Stăpânul casei avea un plan pentru cină pe care o pregătise cu atâta atenție. Cum cei chemați nu au raspuns invitației, deși ei erau cei preferați, stăpânull acelei case s-a îndreptat spre alții, care niciodată nu s-ar fi așteptat să ajungă la demnitatea de a fi invitați la o cină atât de strălucită. Dacă în primul rând au fost invitate persoane alese, după primirea refuzului, invitația lui s-a îndreptat spre lumea necunoscută și fără pretenții de noblețe.
„Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și în ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici“, adică mergi și cheamă pe acei oameni care nu sunt elite ale societății, care nu se consideră desăvârșiți sau superiori altora și care au multe lipsuri materiale trupești si spirituale.
Oamenii din al doilea val de invitați sunt, în talcuirea Sfinților Părinți , oamenii simpli din poporul evreu, mulțimile de oameni care veneau să asculte cuvântul lui Hristos și să se tămăduiască cu puterea Lui.
Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mântuire
După ce slujitorul i-a spus că i-a îndeplinit porunca de a-i aduce pe „săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii“ din piețe și de pe ulițe și că tot mai sunt locuri, atunci stăpânul casei a zis: „ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea“.
A treia categorie de invitați sunt neamurile, adică popoarele păgâne, care nu au primit de la Dumnezeu chemarea de popor ales. Oamenii găsiți „la drumuri și la garduri“ erau cei din neamurile păgâne, care înaintau în istorie pe drumuri contradictorii. Cei care stăteau la marginea lumii – în înțelesul că trăiau fără a avea conștiința demnității de popor ales al lui Dumnezeu, sunt și ei chemați la cina cea mare a Împărăției Cerurilor.
Dupa ce s-a umplut casa Stăpânului, acesta s-a bucurat, însă a mai adăugat : „nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea“.
În loc de … concluzie
Evanghelia acestei duminici este Evanghelia libertatii noastre, dar si a libertatii lui Dumnezeu. Noi avem libertatea de a spune „nu“ lui Dumnezeu, atunci cand ne cheama la mantuire si la viata vesnica, dar daca raspundem cu „nu“ sau „da“, consecintele nu sunt aceleasi. Cine raspunde „nu“ invitatiei la Cina de taina, la cina mantuirii din Împărăția Cerurilor acela pierde bucuria de a fi impreuna cu Stapanul casei, cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice si al nemuririi.
Libertatea stapanului casei se vede in aceea ca atunci cand oamenii cei chemati dintai refuza, el are libertatea de a se indrepta spre altii. Nimeni nu poate zadarnici planul lui Dumnezeu de mantuire. El cheama pe cei care au prioritate sa fie chemati, pentru ca au o traditie sfanta a descoperirilor dumnezeiesti, dar daca invitatia Lui este refuzata, El cheama pe altii.
Evanghelia acestei duminici este, asadar, un rezumat al istoriei mantuirii, care incepe cu chemarea si pregatirea unui popor ales, adica poporul evreu, dar apoi chemarea la mantuire se extinde la toate popoarele lumii.
Scuze pentru a justifica nepăsarea
Evanghelia acestei duminici ne privește pe fiecare în parte, pentru că fiecare dintre noi poate repeta greșelile căpeteniilor poporului lui Israel. Și noi găsim foarte adesea scuze că nu avem timp pentru rugăciune, pentru pocăință , pentru spovedanie și împărtășanie, și aceasta tocmai pentru că suntem robiți de prea multe griji care devin atât de mari, încât ajungem să fim striviți de ele. Atât de mult suntem legați de cele materiale, încât nu mai avem timp pentru a oferi hrana sufletului și a-l înveșmânta în haina luminoasă a bucuriei împărăției cerurilor, a legăturii noastre cu Dumnezeu.
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe arată că cina sau ospățul despre care se vorbește în această Evanghelie este o trimitere clară la Sfânta Euharistie. Iar aceasta pericopă a fost rânduită în mod special spre a fi citită acum, în perioada de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o invitație adresată nouă, ca un îndemn la mai multă rugăciune, pentru o mai deasă participare la slujbele Bisericii, pentru vindecarea de păcate prin Spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie.
Să nu răspundem cu refuz chemării lui Dumnezeu! Iar acest lucru îl intelegem
din pericopa evanghelică a acestei duminici (care mai este numită si Evanghelia celor chemați la cina). Aici vedem că Dumnezeu, în iubirea Lui milostivă și atotcuprinzătoare, deși manifestă , inițial, o anumită preferință , dovedește, în același timp, o preocupare pentru mântuirea întregii lumi, pentru că „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).
Asadar, când noi ne gândim la mântuirea noastră, trebuie să ne gândim și la mântuirea altora, să invităm și să ajutăm cât mai mulți oameni să vină la biserică, indiferent că ei sunt tineri sau vârstnici, sănătoși sau bolnavi.
Pentru cea de-a treia categorie de invitați , stapanul casei îi spune slugii sale credincioase să-i silească pe toți să intre. Desigur, aici nu e vorba de forțare, ci de un îndemn de a-i invita cu stăruință, cu insistență. Deci noi, ca misionari creștini, trebuie să insistăm ,să stăruim ca lumea care umbla pe drumuri rătăcite să fie îndrumată către Casa Domnului, către Biserică . Lucrarea noastra misionară trebuie să fie întotdeauna fundamentată pe Evanghelia Mântuitorului Hristos, Care, asemenea slugii din pericopa acestei duminici, a venit în lume trimis de Dumnezeu Tatăl și, cu stăruință, i-a chemat pe oameni la mântuire. De aceea, si Biserica Ortodoxă, prin predici, prin posturile ei de radio și televiziune, prin publicații, cheamă stăruitor pe oameni la mântuire, îi invită să cunoască iubirea lui Dumnezeu pentru ei.
***
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe
Actualitate
Guvernul britanic urmează să prezinte planul „Australia-plus” privind interzicerea rețelelor sociale pentru minorii sub 16 ani
Premierul britanic Keir Starmer urmează să interzică accesul copiilor sub 16 ani la marile platforme de socializare, inclusiv TikTok, Snapchat și Instagram. Guvernul îi va împiedica, de asemenea, pe minori să transmită live pe site-urile considerate mai sigure și le va limita posibilitatea de a comunica cu persoane necunoscute prin intermediul aplicațiilor de gaming.
FOTO: iStock
BBC scrie că miniștrii analizează și posibilitatea introducerii unor restricții privind orele la care copiii pot utiliza rețelele sociale, însă detaliile complete nu vor fi prezentate decât luna viitoare.
Publicația citată adaugă că surse din guvernul britanic descriu planul, care urmează să fie prezentat luni dimineață, 15 iunie, de Starmer, drept „Australia-plus”.
Australia a introdus în decembrie 2025 prima interdicție totală din lume privind accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale.
„Este o alegere care arată de partea cui suntem: de partea familiilor din întreaga țară sau de partea unui status quo care nu funcționează”, a declarat Starmer. Potrivit acestuia, guvernul va „pune capăt unui sistem care îi dezamăgește pe copiii noștri”.
Deși majoritatea participanților la o consultare publică susțin interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani, există și critici care avertizează asupra unor posibile efecte negative.
Potrivit publicației The Sunday Times, premierul Keir Starmer urmează să anunțe o interdicție care va viza 10 platforme majore, după modelul Australiei, inclusiv TikTok, Instagram, YouTube și Facebook.
Anunțul de luni vine la două săptămâni după încheierea consultării publice desfășurate de guvern pe parcursul a trei luni.
La sondaj au fost înregistrate 116.000 de răspunsuri. Aproximativ 90% dintre părinții participanți s-au declarat în favoarea interzicerii rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani, iar peste 83% au considerat că riscurile depășesc beneficiile acestor platforme.
Ian Russell, tatăl adolescentei Molly Russell, care s-a sinucis după ce a fost expusă la conținut nociv online, critică planul guvernului britanic de a interzice rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani.
El consideră că o astfel de măsură ar crea un fals sentiment de siguranță, ar împinge copiii către alte zone ale internetului și ar limita posibilitățile lor de comunicare. Russell susține că autoritățile ar trebui să reglementeze mai bine platformele, nu să le interzică, și îl acuză pe premierul Keir Starmer că a grăbit această măsură din motive politice.
„Dacă face politică pe această temă, atunci se joacă cu viețile tinerilor, iar acest lucru mi se pare deplorabil”, a spus el.
Organizații precum NSPCC susțin că marile companii de tehnologie ar trebui obligate să își facă platformele mai sigure, în loc ca acestea să fie pur și simplu retrase copiilor. La rândul lor, companiile afirmă că sunt angajate în protejarea minorilor.
Ministrul britanic al Culturii, Lisa Nandy, susține că firmele de tehnologie au avut suficient timp pentru a face platformele mai sigure pentru copii. Ea afirmă că discuția nu mai este dacă minorii trebuie protejați online, ci cum poate fi realizat acest lucru.
Deși recunoaște că unii tineri vor găsi metode de a ocoli restricțiile, Nandy consideră că interdicția ar putea produce o schimbare culturală importantă, reducând presiunea socială asupra copiilor de a fi prezenți pe rețelele sociale de la vârste foarte mici.
Actualitate
Cauza morții lui Eminescu explicată de specialiști. Ce l-a ucis de fapt pe marele poet și care au fost ultimele sale cuvinte
Pe data de 15 iunie 1889, murea marele poet și publicist Mihai Eminescu. Deși este unul dintre cele mai faimoase personaje ale literaturii române, moartea sa continuă să fie învăluită în mister. În ce condiții s-a produs decesul și care au fost adevăratele cauze, rămân subiecte controversate.
Cea mai cunoscută fotografie a lui Mihai Eminescu FOTO profimedia
Pe 15 iunie 1889, la ora 4.00, în casa de sănătate a doctorului Alexandru Suțu (un pionier al psihiatriei românești), situată pe Strada Plantelor din municipiul București, se stingea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu. Avea doar 39 de ani și a sfârșit pe un pat metalic, într-o cameră cu ușa ferecată, după ce și-a alinat durerea cu un pahar de lapte. Au trecut 137 de ani de la acel moment.
Eminescu a devenit foarte faimos, fiind considerat un geniu literar și un simbol al literaturii române. Despre Eminescu, toți românii învață la școală, dau examene scriind despre poeziile, poveștile și, în general, operele sale literare. Cu toate acestea, puțini știu cu adevărat ce s-a întâmplat în noaptea de 14 spre 15 iunie 1889, în camera-celulă de la sanatoriul de pe Strada Plantelor. Și toți aceia au murit. Ulterior, specialiști în psihiatrie, anatomopatologie sau medicină legală au încercat să reconstituie cauzele decesului lui Eminescu. S-a ajuns la ipoteze de lucru, la păreri, dar la puține diagnostice fără echivoc. Cum a murit Eminescu și din ce cauză? Care au fost ultimele sale cuvinte sau dorințe?
Ultimii șase ani de calvat din viața lui Eminescu
Eminescu a petrecut în sanatoriul doctorului Șuțu de pe Strada Plantelor jumătate de an. A ajuns acolo pe 3 februarie 1889. L-au internat prietenii, fiindcă avea probleme financiare grave și o sănătate prăbușită. Internarea lui Eminescu în sanatoriu a fost, de fapt, apogeul unei perioade crunte din viața poetului. Totul a început pe 28 iunie 1883, atunci când Eminescu cedează psihic. Epuizat de munca de la ziar, cu puține resurse materiale, cu angoase personale, marele poet se prăbușește. Se spune că s-a dat în spectacol la Capșa. A scos un revolver din haină și amenința că-l va ucide pe regele Carol I. A ajuns mai apoi la Baia Mitraszewski, unde, de asemenea, a făcut scandal. A fost ridicat de polițiști și dus pe sus la sanatoriul doctorului Șuțu. „La ospiciu, unde fusese transportat în chip brutal și nu în veșmintele sale, rămase în apa băii, Eminescu se părăsi tot mai mult în voia fantasmelor”, scria George Călinescu în „Viața lui Mihai Eminescu”.
Din acel moment, Eminescu a intrat în calvarul ultimilor ani de viață. A fost ca un drum fără întoarcere, ca o prăbușire din care nu avea să se mai ridice niciodată. Pe cheltuiala prietenului său Chibici Revneanu, Eminescu este dus la sanatoriul de la Oberdöbling din Viena. Medicii austrieci spuneau că Eminescu suferea de sindrom bipolar. Are noroc numai de un an și jumătate de tratament, în Austria și Italia. Efectiv, poetul și-a revenit. Se întoarce însă în țară și lucrurile se strică din nou. Sărac, căzut pradă viciilor (Eminescu fuma foarte mult, bea numeroase cafele și uneori făcea beții de pomină), marele poet cade din nou în mrejele bolii de care suferea.
„De vreme ce rezidez într-o hulubărie puțin recomandabilă din orice punct de vedere, e lesne de înțeles că nu am unde pune lucrurile mele (…) O tristă iarnă mă așteaptă și o tristă viață”, îi scria Eminescu aceluiași Chibici.
Pentru o vreme, a avut un post de sub-bibliotecar, de profesor de geografie și statistică. S-a întreținut cum a putut, dar lefurile erau mici. Crizele l-au adus din nou în atenția medicilor. Cei de la Iași și, mai apoi, din București l-au tratat ca pe un sifilitic. Asta credeau ei că are Eminescu. Și i-au administrat un tratament arhaic, care nu se mai folosea în Europa acelor vremuri. Era vorba despre injecții și frecții cu mercur. Specialiști importanți, precum neuropatologul Ovidiu Vuia, spun că, efectiv, Eminescu a fost otrăvit constant pentru o boală de care nu suferea.
„Concluziile mele ca medic neuropsihiatru, cercetător științific, autor a peste o sută de lucrări din domeniul patologiei creierului sunt cât se poate de clare: Eminescu nu a suferit de lues (sifilis) și nu a avut o demență paralitică”, preciza Ovidiu Vuia într-un articol de specialitate publicat la New York în 1987 și reluat în lucrarea sa „Despre boala și moartea lui Mihai Eminescu”.
Dărâmat de tratamentul agresiv care, efectiv, îl otrăvea constant, Eminescu nu putea munci și își ducea existența într-o sărăcie lucie. Viața sa era un adevărat calvar. „Existența lui Eminescu ar fi fost o problemă gravă dacă prietenii și admiratorii nu s-ar fi gândit să-i trimită bani”, spunea George Călinescu în aceeași lucrare.
Eminescu s-a mutat în orașul său natal, la Botoșani, pentru a putea supraviețui. Era îngrijit de sora sa Harietta, într-o casă care există și astăzi în oraș. Se făceau chete publice pentru a-l întreține pe Eminescu. În cele din urmă, Eminescu este adus la București și internat, așa cum am precizat, la sanatoriul doctorului Șuțu, pe 3 februarie 1889. Tratamentul pentru sifilis este continuat la București, de această dată injectabil.
„Sunt năruit”
În noaptea de 14 spre 15 iunie, Eminescu se afla închis în camera sa de la Sanatoriul doctorului Șuțu, de pe Strada Plantelor din București. În ziua anterioară i se făcuse, cel mai probabil, tratamentul cu mercur pentru presupusul sifilis. Poate cu o oră înainte de a muri, poate chiar mai devreme, Eminescu strigă după medicul de gardă, doctorul Petrescu. Are o dorință ciudată la acea oră, dar îi este îndeplinită. Mai precis, a vrut un pahar cu lapte. După ce i-a strecurat laptele prin vizeta metalică, Eminescu i-ar fi șoptit cu voce stinsă medicului de gardă: „Sunt năruit”.
La ora patru dimineața, poetul se stingea pe un pat metalic de sanatoriu. Singur în cameră, doar el cu poeziile scrise pe pereți și pe carnețelul pe care-l avea ascuns în buzunarul halatului. Pe 15 iunie, trupul lui Eminescu a fost pregătit pentru o autopsie. Ea este efectuată de doctorul Tomescu și, mai apoi, de doctorul Marinescu, de la laboratorul Babeș. La rândul lor, medicii Șuțu și Petrescu au pregătit un raport oficial, dar destul de ambiguu, din care nu reiese clar cauza morții poetului. Autopsia a fost complicată de neglijențele repetate care au dus la deteriorarea creierului poetului.
Ulterior, Eminescu este depus la biserica Sfântul „Gheorghe cel Nou” din București, pe un catafalc împodobit cu ramuri de tei. În jurul sicriului, coroane din partea Academiei Române și a prietenilor, precum și mesaje. Pe 17 iunie, într-o sâmbătă, Eminescu a fost înmormântat, în jurul orei 17.00.
Mihai Eminescu era să arunce România în război cu austriecii și nemții. Planurile secrete ale poetului care au inflamat spiritele
„Emilia dragă, în Biserica Sf. Gheorghe Nou, cosciugul deschis al lui Mihai Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poesiilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la cosciug și pentru tine și ți-o trimit aici. Sub bandă primești și un număr din «Constituționalul», cu descrierea îngropării. Articolul e de Caragiali. Când am însoțit pe jos, cu capetele goale, pe Eminescu, de la biserică, pe bulevard, până la cimitirul Belu, Rosetti, Laurianu, Mihăileanu, eu, Anicuța și vreo 600 de școlari și studenți, admirabilul cor vocal de la Mitropolie era singura pompă (…) S-a luat de la Primărie un loc de veci pentru el, e ceva mai în fund, la dreapta de tata. Din întâmplare, un mare copac de tei e în apropiere. Pentru grilaj și o piatră de mormânt – eu cred o mare stâncă brută de marmură cenușie, cu o singură parte netezită, pe care să fie inscripția Mihai Eminescu și poate 4 versuri ale lui, și un tei înăuntrul grilajului – se vor face subscripții. Părerea mea e de 50 de bani, pentru ca toți școlarii, și din Transilvania, să contribuie. Sâmbătă seara s-a înmormântat Eminescu”, scria Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă Emiliei Hempel, sora sa.
Eminescu nu mai era, dar în urma sa a rămas o moștenire culturală și, în special, literară incredibilă. Dar și multe întrebări fără răspuns. Una dintre acestea este: din ce cauză a murit Eminescu la numai 39 de ani?
Nebunul, piatra, erizipelul, endocardita….
Au fost multe teorii privind cauza morții lui Eminescu. Unii spuneau că pur și simplu s-a sfârșit din cauza sifilisului. Ulterior, s-a constatat că este o concluzie complet eronată. Eminescu nu a avut sifilis. În schimb, a fost tratat empiric și total eronat pentru sifilis. Dar vom ajunge și acolo.
O altă ipoteză este legată de un presupus incident în curtea sanatoriului. Mai precis, așa cum susțin unele mărturii ale vremii, un pacient de la sanatoriu l-ar fi lovit în cap pe Eminescu, în timpul unei crize. Frizerul regelui, Dumitru Cosmănescu, căruia Eminescu îi spunea „Dumitrache”, îl vizita des pe marele poet la sanatoriu. Într-una dintre aceste vizite, Eminescu a vrut să-l învețe „Deșteaptă-te, române!”. Când poetul a început să cânte, un pacient a luat o scândură și l-a lovit pe Eminescu în cap. Incidentul a avut loc cu două zile înainte de moartea poetului.
Medicul Vineș, cel care l-a avut în grijă pe Mihai Eminescu la „Institutul Caritatea”, folosea acest incident pentru a veni cu o explicație privind decesul poetului. Mai precis, Eminescu ar fi făcut un erizipel care a dus la complicații, pe fondul unei endocardite mai vechi a poetului.
„Era o tăietură a pielii de 2 cm lungime. I s-au dat imediat îngrijirile medicale necesare, iar peste 3 zile buzele plăgii păreau reunite. Dar Eminescu, care avea, după cum am spus, obiceiul de a strânge de pe jos tot felul de lucruri, din care unele erau murdare, și se freca cu ele pe corp și pe cap, desfăcându-și pansamentul, a făcut un erizipel la nivelul plăgii, erizipel care s-a întins apoi la față, gât, membre superioare, torace, până la nivelul abdomenului. […] Cum se vede din cele de mai sus, moartea lui Eminescu nu este datorată traumatismului cranian petrecut cu 25 de zile mai înainte și care se vindecase complet, ci este consecința unei endocardite mai vechi (diagnosticată de regretatul profesor N. Tomescu, medic primar al serviciului de boli interne de la spitalul de copii, care era și medic al institutului), de care era amenințat în fiecare clipă și care, desigur, s-a agravat după erizipel”, scria în raportul său medicul Vineș, raport citat de Nicolae Georgescu în lucrarea sa „Eminescu târziu”.
Erizipelul este o infecție bacteriană acută a straturilor superficiale ale pielii și a vaselor limfatice. Este cauzată cel mai frecvent de bacteria Streptococcus pyogenes, care pătrunde în organism prin mici leziuni sau tăieturi ale pielii. La rândul său, endocardita este o inflamație gravă a endocardului (membrana care căptușește interiorul inimii și valvele cardiace), cel mai adesea cauzată de o infecție bacteriană sau fungică. Netratată, poate fi fatală.
Ipoteză șocantă: Eminescu, omorât cu zile de sistemul sanitar al vremii
Toate aceste ipoteze sunt însă respinse de mulți specialiști. Este posibil ca Eminescu să fi primit o scândură peste cap, dar în niciun caz nu i-a fost fatală. În realitate, după cum arată medicii moderni, cu experiență, Eminescu a murit cu zile din cauza tratamentelor greșite administrate. A fost injectat cu mercur și intoxicat. Iar expunerea cronică la mercur este legată de hipertensiune arterială, disfuncție endotelială, creșterea riscului de infarct miocardic și tulburări de ritm cardiac.
Proiect inedit pe locul unde Eminescu a văzut lumina zilei. Cum vrea o fundație culturală să readucă la viață atmosfera de pe vremea Eminovicilor
Tocmai de aceea, specialiștii spun că o cauză reală a morții lui Eminescu a fost stopul cardio-respirator, pe fondul intoxicației cronice cu mercur.
„Între lunile februarie-iunie 1889, lui Mihai Eminescu i s-a administrat intravenos clorură de mercur la Institutul Şuţu şi, probabil, aceasta a fost cauza stopului cardiac care i-a provocat moartea”, preciza profesorul doctor Irinel Popescu, membru corespondent al Academiei Române, în cadrul unei sesiuni ştiinţifice din anul 2014.
Mai mult decât atât, alți specialiști indică faptul că Eminescu a fost victima unor medici nepricepuți, spitalizat în locuri nepotrivite și tratat cu un tratament criminal.
„După ce am revăzut toate ipotezele medicale şi simptomatologia, concluzionăm că a suferit de tulburare bipolară şi a murit din cauza otrăvirii cu mercur, un tratament neadecvat administrat ca urmare a diagnosticării greşite cu sifilis. Spitalizat în locuri nepotrivite şi tratat de medici incompetenţi, a suferit nu doar fizic, ci şi moral, murind prematur. În urma unei scrisori adresate prietenilor, el, pe bună dreptate, s-a considerat un om sacrificat”, preciza medicul Raul Neghina în studiul „Controverse medicale şi dileme privind boala şi moartea lui Mihai Eminescu”.
Neuropatologul Ovidiu Vuia, în lucrarea „Despre boala și moartea lui Eminescu – studiu patografic”, concluzionează:
„Eminescu n-a avut sifilis şi n-a fost alcoolic. Demonstrat deci faptic, fără nicio îndoială, poetul nostru a suferit de o psihoză endogenă, maniaco-depresivă, fără substrat organic; ea nu i-a alterat capacitatea intelectuală şi creatoare, în viaţa lui n-a existat zisa «mare întunecime», invenţia eminescologilor interbelici, cu precădere. Sfârşitul i-a fost provocat de sincopă cardiacă, survenită în urma tratamentului cu injecţii de mercur administrate în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti, în cursul ultimei internări din februarie-iunie 1889 (…) Pe această cale devine clară şi cauza morţii poetului, intoxicaţia cu mercur, şi trebuie, din spirit ştiinţific, să o susţinem, oricât ne-ar durea respectivul sfârşit, cauzat de neştiinţa celor ce l-au tratat, căci încă o dată o scriu, nu poate fi apărat în numele adevărului un psihiatru care aplică un tratament fără să cunoască urmările sale fatale, cum e cazul d-rului Şuţu, responsabil postum de moartea lui Eminescu”, preciza medicul Vuia.
Liderii UDMR se întrunesc în ședință duminică, de la ora 18:00, pentru a stabili dacă îi acordă sau nu sprijin politic lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, a anunțat liderul deputaților formațiunii, Csoma Botond.
Presedintele UDMR, Kelemen Hunor FOTO Mediafax
El a precizat că UDMR a fost luat prin surprindere de hotărârea președintelui Nicușor Dan de a-l nominaliza pe Adrian Veștea ca prim-ministru.
„Sunt absolut sigur că decizia noastră nu se va rezuma la faptul dacă vom primi sau nu portofolii ministeriale în noul Guvern. Este o analiză mult mai complexă. Trebuie să vedem ce susținere are domnul Veștea, din ce zonă. PSD nu ajunge pentru o majoritate”, a explicat parlamentarul UDMR, pentru Digi 24.
Csoma Botond a adăugat că UDMR se aștepta ca Eugen Tomac să renunțe la mandat, în condițiile în care nu avea susținere parlamentară, iar partidele din fosta coaliție să formuleze o nouă propunere.
„Domnul președinte Kelemen Hunor nu a fost informat, consultat cu privire la această desemnare. Nu știa nici el, am discutat cu dânsul după ce am văzut în presă această informație. Ne-am gândit că poate se vor flexibiliza puțin pozițiile politice după ce Tomac nu strânge majoritatea sau renunță la mandat. Am crezut că va exista această situație când pozițiile politice se vor flexibiliza și vom fi în acea situație când putem merge la Cotroceni cu o propunere de premier. Nu a fost așa. Domnul Nicușor Dan a făcut această desemnare”, a afirmat el.
Duminică dimineața, președintele Nicușor Dan a anunțat că Eugen Tomac și-a depus mandatul de premier desemnat și îl propune în locul acestuia pe Adrian Veștea.
-
Breakingacum 2 zileUn bărbat din Texas, căutat de poliție după ce a ucis o persoană și a rănit alte 10 într-un atac armat, a fost găsit mort
-
Breakingacum 2 zileOvidiu Lipan Țăndărică: „Trupa Phoenix și-a ratat marea șansă în Germania. Nicu nu a vrut să accepte propunerile pe care le primeam”
-
Breakingacum o ziTrump organizează lupte MMA pe peluza Casei Albe. Cât costă show-ul
-
Breakingacum o ziAmenzi de peste 6000 de lei la marșul Pride din Capitală. Unii participanți ar fi avut asupra lor „obiecte periculoase”
-
Breakingacum 3 zileMomentul când delegatul palestinian al FIFA a refuzat să dea mâna cu Gianni Infantino
-
Actualitateacum 2 zile
Trump și Putin, prinși în propria capcană: de ce nu pot încheia războaiele pornite
-
Actualitateacum 2 zile
Un sat din Prahova a rămas izolat după ce viitura a luat un pod. 158 de oameni nu mai pot ajunge acasă
-
Actualitateacum 3 zile
A cumpărat un apartament la etajul 34 într-un bloc cu 32 de etaje. Povestea bărbatului rămas și fără locuință, și fără bani