Actualitate

Ultimele poze cu Nichita Stănescu. Alfredo Padron, fotograf venezuelean: „A avut o clarviziune poetică de neegalat“ EXCLUSIV

Publicat

acum 3 ani

decembrie 17, 2023

Nationalul

Ultimele poze cu Nichita Stănescu. Alfredo Padron, fotograf venezuelean: „A avut o clarviziune poetică de neegalat“ EXCLUSIV

Un foarte apreciat
fotograf, venezueleanul Alfredo Padron, are o poveste de viață
fascinantă. Și-a făcut studiile în România, a fotografiat
Bucureștiul în perioada comunistă, a fost prieten cu Nichita
Stănescu și îl apreciază mult pe Mircea Cărtărescu.

Nichita Stănescu imortalizat în 1982 FOTO Alfredo Padron

Originar din
Venezuela, Alfredo Padron (66 de ani) a venit în România în anul
1977 ca să urmeze cursurile Institutului de Artă Teatrală și
Cinematografică (IATC) din Capitală. După patru ani de facultate, plus un
an pregătitor, venezueleanul a devenit operator de filme și TV,
perioadă după care s-a întors acasă unde a realizat numeroase
producții de scurt și lungmetraj.

Ulterior, Padron a făcut
specializare la Florența, Italia, ca fotograf pentru restaurare de
opere de arte, continuând în acest domeniu cu fotografie de artă
și spectacol, în industria discografică, dar și fotografie
comercială publicitară. S-a mutat din 2017 din Venezuela în
Republica Dominicană, unde este profesor de fotografie la Institutul
Tehnologic (INTEC) și Școala
Internațională de Desen.

În 1982, când era
student în România, Alfredo Padron a avut onoarea să facă
un film despre marele poet român Nichita Stănescu, în calitate de
operator, ca lucrare de diplomă pentru a absolvi IATC. Aceste
imagini celebre cu unul dintre creatorii de limbă română sunt
printre ultimele cu Nichita: un an mai târziu, pe 13 decembrie 1983, Nichita
Stănescu murea în urma unui stop cardio-respirator, diagnosticul
oficial.

Însă poetul se lupta de ani întregi cu alcoolul și cu
boala. Poetul Cezar Ivănescu, un prieten de-ai lui, avea s-o spună
ceva mai târziu: „La autopsie s-a constatat că nu mai avea nici
măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot“.

Așadar, la 40 de
ani de la moartea marelui poet, Alfredo Padron ne
oferă povești emoționante, dar mai ales fotografii inedite cu
Nichita, cel care, în toamna lui ’83,
își făcea, la Belgrad, ultimul autoportret: „Eu m-am născut
după ce am murit. După ce am murit m-a înfiat cuvântul. Eu? Care
eu?“.

Venezueleanul Alfredo Padron a
avut șansa de a îl cunoaște pe Nichita Stănescu în 1982 datorită
bunului său prieten Branislav Guzina, care l-a ales dintre toți
colegii ca operator al acestui film despre
marele poet și i-a dat prilejul de
nepreţuit de a fi în preajma inegalabilului
Nichita Stănescu şi să-l asculte
cu atenţie.

Alfredo Padron, un foarte apreciat fotograf FOTO arhiva personală

Când s-au
văzut pentru prima dată în curtea studioului din calea Rahovei,
Nichita Stănescu
i-a spus lui Alfredo Padron: „Alfredo, tu şi cu mine o sa devenim cei mai buni prieteni din
lume, dintre aceia care se despart pentru totdeauna, căci o să se
amintească numai de lucrurile cele bune petrecute împreună“.

Într-un interviu
special acordat pentru Weekend Adevărul, Alfredo Padron a
vorbit cu emoție și sensibilitate într-o română impecabilă
despre amintirile sale legate de România și Nichita Stănescu,
despre motivul pentru care consideră țara noastră a doua sa
patrie, precum și despre întâlnirea cu Mircea Cărtărescu.

WEEKEND ADEVĂRUL: Ce
știați despre România înainte de prima venire aici, în 1977?

Alfredo Padron:
Impresia mea era condiționată de figura universal cunoscută
a Nadiei Comăneci și, bineînțeles, ca orice amator de film, de
imaginea iconică a lui Dracula, răspândită în lumea întreagă
de către Hollywood. Trebuie spus că a fost o dezămagire când am
aflat adevărata istorie
a lui Vlad Țepeș, foarte interesantă în sine, dar nu atât
de romantică precum povestea strigoiului care condamnă
la moarte-viață pe veci frumoasa protagonistă, din motive de
dragoste și fatalitate.

– Apoi, ce informații, evenimente
v-au impresionat mai mult?

După cinci ani de trăit zi de zi în
România, este de înțeles că percepția
mea inițială s-a
schimbat, mai ales din cauza situației politice determinată
de dictatura lui Nicolae Ceaușescu, un sistem economic și politic
complet diferit față
de cel în care am crescut. Am învățat să iubesc oamenii
care sufereau din cauza acestui regim, dar,
în același timp, am învățat să prețuiesc libertatea mai presus
decât toate celelalte bunuri ale
umanității.

– Care este prima amintire pe care o
aveți legată de România în 1977?

Curios, este o
amintire în care se amestecă teama cu anxietatea și este
legată de transportul cu taxiul
de la Otopeni până la căminul studențesc de tranzit, unde urma să
aștept repartizarea în zilele următoare
la Facultatea de Filologie pentru a învăța
limba română. Taximetristul
a tot încercat să mă întrebe dacă este prima dată pentru mine
în România. I-am răspuns
afirmativ și la sosirea la
Facultatea de
Agronomie a luat repede jumătate din
valizele mele și le-a dus până la intrarea
căminului, la o distanță de vreo 40 de metri de
mașină. La
întoarcere mi-a cerut să
îi plătesc de zece ori mai mult decât făcea cursa. În
momentul acela, singur fiind pe partea cealaltă
a lumii și fără să cunosc pe nimeni, ceea ce aveam în valize era
viața întreagă pentru mine. Știam că mă păcălește, dar m-am
gândit atunci că dacă îmi fură
valizele puteam să pierd mult mai mult și i-am plătit imediat. Așa
am învățat prima mea lecție din noua mea viață în singurătate.
Acum, dacă stau să mă gândesc, îmi
aduc aminte de un cântec al lui Mircea
Vintilă, care a fost foarte popular pe vremuri: „Pe pământ avem
de toate – și mai bune, și mai rele“.

Copii jucându-se în scheletul unei rable FOTO Alfredo Padron

Limba română,
cu „jumătate de normă“

– Cât de repede ați învățat limba
română?

Timpul prevăzut pentru învățatul
limbii române pentru studenții străini
era de un an, de fapt se numea anul pregătitor. Eu depusesem o
cerere de bursă la Ambasada României din Caracas, Venezuela, care a
fost aprobată, dar nimeni nu s-a deranjat să mă anunțe și pe
mine. Într-o călătorie cu tatăl
meu, am trecut din curiozitate pe la sediul ambasadei și am întrebat
de atașatul cultural, care fusese în
concediu. Mi s-a spus că eu ar fi trebuit
să fiu în România de o lună, deci, până
am aranjat totul cu actele, cu banii și cu
biletul de avion și așa mai departe, am ajuns în România
cu câteva luni întârziere, adică m-am
bucurat doar de jumătatea timpului dedicat
învățării limbii față
de ceilalți studenți.

– Aveți cuvinte preferate?

Cuvintele
care îmi plac sunt nenumărate, dar printre ele se află: văzduh,
aidoma, dragoste, uimire, înserare, rânjet, răcnet, hrană,
frunză, nedumerire – care de altfel pot fi găsite în versurile lui
Nichita Stănescu.

Frumusețea
României, de la Herăstrău la Voroneț

– Ați fost student la București. De
care loc din capitala României sunteți cel mai atașat?

În primul rând, parcurile. Herăstrău,
Cișmigiu sunt locuri de neuitat pentru
mine, locuri unde mă duceam fără
excepție primăvara şi vara, să mă
plimb cu barca. Iar localul de la Teatrul Național, unde a fost
rectoratul IATC-ului, este și acesta
unul dintre locurile care îmi revin în minte
când e vorba de România. La fel și
studioul nostru de pe Calea Rahovei.

– De ce vă e dor cel mai mult legat
de România și de București?

Din București îmi plăcea
enorm strada Lipscani, unde găseam
cafenele turcești de care îmi este tare
dor și acum. Cinemateca este un alt loc unde am petrecut momente
foarte fericite, la fel ca și clădirea
Poștei Române, de care mă
apropiam cu emoție în căutarea
scrisorilor de la mine din țară, iar din România, în general,
regiunea Transilvaniei rămâne cea mai
apreciată. La Clujul
în care m-am îndrăgostit prima oară și
Târgu Mureș unde am degustat niște
mâncăruri complet deosebite față de
restul țării și unde am cunoscut oameni
deosebiți. Nu aș vrea să uit nici
de impresiile deosebite lăsate
în general de toate mănăstirile,
în special de Voronețul cu albastrul său
mirific.

Imaginea 1/11:
Vinzator de legume foto Alfredo Padron jpg

Cu gândul
acasă

– Pe când o revenire în România?

O reîntoarcere pe pământul românesc
este o dorință care m-a însoțit de
foarte multă vreme. Sunt căsătorit de 18 ani și avem o fetiță
de 15 ani și nu prea ne despărțim ca
familie, iar o asemenea călătorie pentru trei persoane
este destul de costisitoare, dar dacă publicarea cărții mele va
avea loc, va trebui să facem tot posibilul ca să fiu și eu acolo
pentru lansare.

– Care ar fi principalele motive
pentru care considerați România a doua dumneavoastră patrie?

În primul rând, România mi-a dat o
meserie pe care o iubesc și cu care mi-am
câștigat existența până în
ziua de azi. În al doilea rând, în România
am devenit o fire independentă care a învățat să ia propriile
sale decizii, deci m-am dezvoltat ca om
datorită experiențelor trăite și la
bine și la greu. Am reușit să asimilez o
cultură diferită de a mea, ceea ce m-a făcut să mă maturizez ca
om. Acolo m-am îndrăgostit. Sistemul
feroviar mi-a permis să călătoresc cu ușurință și să văd
practic toată Europa. Am cunoscut oameni
deosebiți cu care m-am împrietenit, dar
cel mai frumos dintre toate cele spuse este faptul
că am învățat o limbă minunată
ce îmi permite să-i citesc pe acești
oameni direct de la sursă, fără
pierderile inevitabile care se produc și în cele mai bune
traduceri. Cred că nu trebuie spus mai
mult.

Portretul inexistent al românului
fericit

– Care este cea mai specială
fotografie pe care ați realizat-o în România?

Am făcut multe fotografii
pe care le-aș putea pune în
această categorie, dar este una specială pe care am făcut-o
într-un magazin cu plata în valută pe
Bulevardul Magheru. Eram înăuntru
și m-am prins că oamenii
de pe stradă se uitau printr-un geam mare
la marfa expusă.
Erau produse din Vest ce nu se găseau în
comerțul socialist și la care oamenii nu aveau acces deoarece legea
Partidului Comunist
Român interzicea
deținerea valutei străine de către cetățenii
români. Privirea acestor oameni transmitea
tristețe și deznădejde, iar lumina ce cade lateral pe scenă
îi sporește dramatismul.

Români uitându-se prin vitrina unui magazin cu prețuri în valută FOTO Alfredo Padron

– A fost o fotografie pe care v-ați
fi dorit să o realizați în timpul comunismului la noi și nu ați
reușit să o realizați?

Da, mie îmi place foarte mult să fac
portrete. Am fost într-o zi la aeroportul din Baia
Mare, și acolo era un soldat foarte tânăr
care stătea de
pază. Era lângă un geam prin care pătrundea o lumină
nemaipomenită ce scotea în evidență
culoarea ochilor săi, care erau de un
albastru de poveste. Aveam pelicula
diapozitivă color, dar n-am îndrăznit să
îmi scot aparatul, întrucât aeroporturile, ca
și podurile sau televiziunea, erau considerate
obiective strategice ale statului român, și precis
ar fi urmat să am probleme cu autoritățile.

– Dacă ar trebui să asociați
România cu o fotografie, care ar fi aceea?

Una care, din păcate, nimeni nu a
reușit s-o facă și care ar fi fost pe prima pagină
a tuturor ziarelor din lume, una unde
poporul român ar fi fost imortalizat sărbătorind
căderea comunismului în mijlocul unei
revoluții adevărate, fără mineriade și fără întoarcerea la
putere a foștilor comuniști din partid.

„Întâlnirea
cu Nichita Stănescu a fost o chestie de destin“

– Știu că
Nichita Stănescu v-a dăruit o poezie specială. Cât de emoționant
a fost acel moment?

Alfredo Padron:
Tare emoționant. Nichita avea acest frumos obicei
de a dărui poezii acelor oameni față de care
avea o stimă specială. El
improviza pe motivul fiecăruia dintre
omagiați, iar nevasta lui, Dora, scria pe
o foaie de hârtie pe
care Nichita urma să semneze cu sintagma
„Nichita Azi“.
Filmul meu de diplomă a fost un interviu
cu Nichita Stănescu. Într-o zi, la
filmarea din apartamentul poetului, aflat
în apropierea Pieței Amzei, făcuserăm o
pauză și Nichita a început cu ritualul său de
a dărui poezii. Pe mine m-a lăsat
la urmă și, întorcându-se către mine,
a spus: „Dar ce, pare că Alfredo nu merită
și el o poezie?“. Și în continuare a spus-o: „Alfredo,
văzându-te cum ești, atât de suav și
mult copilăros, mi-am amintit de câinele
din mine care roade un os. Și de dulăul de Saturn, cel inelat și
taciturn. Aprind un foc, și dau cu fum,
peste mormântul meu dement, și rog iarna ca să vie, murindu-ne,
ningând, să ne mai reînvie. Nichita
Azi“.

Inegalabilul
Nichita

– Cum ați ajuns să faceți
documentarul despre Nichita Stănescu?

Adevărul este că a-l cunoaște pe
Nichita a fost o chestie de destin, pentru că prietenul și colegul
meu Guzina Branislav, din Muntenegru, care
învăța și el la IATC, mi-a
propus să facem împreună
filmul nostru de diplomă pe subiectul „Alephul“
lui Jorge Luis Borges. Guzina era regizor
și eu eram operator. Singura obiecție pe
care o avea prietenul meu – Dumnezeu să-l
aibă în paza lui! – era să găsim un actor potrivit să-l
interpreteze pe Borges, iar pe mine mă frământa
ideea legată de
cum voi putea reprezenta la filmare sfera
asta nemaipomenită, ce conține toate
punctele de pe Univers. Brană – cum obișnuia să
îi spună Nichita – l-a găsit pe Andrei
Blaier, un regizor de la Studiourile
„Alexandru Sahia“, care avea un firesc
nemaigăsit pentru a-l juca pe Borges. Dar
la o săptămână după aceea, ne-a
dat vestea proastă că nu mai poate participa
la filmare. N-am știut niciodată motivele, dar la școală s-au
supărat foc pe noi și
ne-au amenințat
că dacă nu găsim repede un alt subiect de film, ne pică pe
amândoi și va trebui să repetăm anul. Branislav mi-a
propus să trecem la documentar din motive de timp și în
felul acesta s-a ivit posibilitatea de a-i face un interviu marelui
poet român Nichita Stănescu. Din motive lingvistice, nu putea
Branislav însuși să se ocupe de interviu, dar îl știa pe poetul
Patrel Berceanu și așa ne-am apropiat de
Nichita.

– Cum a fost prima întâlnire cu
Nichita?

Când ne-am
întâlnit prima dată, Nichita mi-a
spus că suntem destinați să devenim cei mai buni prieteni, pentru
că după ce plec în America de Sud nu ne
vom mai vedea probabil niciodată și ne vom aminti numai lucrurile
cele bune. Asta m-a marcat pe mine, iar
despre Nichita aș spune că a fost o ființă cu un spirit foarte
înalt, cu o clarviziune poetică de neegalat, cu un stil fără
concurență în ale limbii române, un mare poet
de care poporul român trebuie să fie foarte mândru.

Mircea Cărtărescu și Alfredo Padron FOTO arhiva personală

Alt mare prieten, Cărtărescu

– L-ați intervievat recent pe Mircea
Cărtărescu la Santo Domingo. Cum a fost întâlnirea cu marele
scriitor român?

Este una dintre cele mai speciale
întâlniri pe care le-am avut în ultima vreme.
Mircea Cărtărescu este, fără nicio îndoială, și el, la rândul
lui, un om cu un spirit înalt. La fel ca
și în cazul lui Nichita, ne-am împrietenit imediat. El
face parte dintr-o categorie de
oameni de o măreție cucerită prin
propriile sale merite, admirate peste tot de toată
lumea, dar care n-au nici cea mai mică pretenție de grandoare ca să
te privească pe tine de sus. După părerea mea, oamenii cu adevărat
mari sunt cu toții
oameni cumsecade, care se bucură de lucrurile cele mai simple ale
vieții și care sunt de o simplitate umană
la care nu te-ai
aștepta de la cineva atât de faimos și
de premiat peste tot. Întâlnirea cu
Mircea Cărtărescu și cu soția sa, Ioana
Nicolaie, la rândul ei o scriitoare de mare prestigiu la voi în
țară, a fost foarte caldă și dragă.
M-a emoționat foarte tare faptul că Mircea
Cărtărescu, în timpul desfășurării festivalului la Santo
Domingo, și-a luat un timp să scrie pe
Facebook, alături de o fotografie în care
stăm noi doi, un text pozitiv despre fotografiile mele realizate
pe vremea în care am fost în România, făcând
apel pentru editorii interesați să
publice o carte cu lucrările mele. Imediat a răspuns
cineva interesat. A doua
zi, când ne-am întâlnit
m-a întrebat imediat dacă am văzut postarea, tare emoționat la
rândul lui pentru răspunsul unui editor.
La întrebarea din partea mea, dacă ar fi
posibilă însoțirea acestei cărți cu un
Cuvânt-înainte al lui Mircea Cărtărescu, a răspuns imediat:
„Fără nicio îndoială“,
o propoziție care m-a făcut cel mai fericit dintre
pământeni. Ca s-o spun pe scurt, cuplul
Cărtărescu-Nicolaie este unul plin de umanitate și generozitate,
ceva ce nu este ușor de găsit la orice colț în ziua
de azi.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:Alfredo avut clarviziune cu de Exclusiv fotograf neegalat Nichita Padron poetică poze prima Stănescu Ultimele venezuelean

Urmatorul

Românii care au rămas fără bărcile de lux după ce au ajuns pe partea ucraineană a brațului Chilia: „Este o anomalie totală”

Nu ratati

Duminicii a XXVIII-a după Rusalii – Pilda celor poftiți la cină

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

10 pași necesari pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală

Publicat

acum 2 zile

septembrie 14, 2026

Sorin Draghici

10 pași necesari pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală

Certificatul de atestare fiscală este documentul emis de autoritatea fiscală locală care confirmă situația obligațiilor fiscale ale unei persoane la momentul solicitării. În practică, acesta este necesar în numeroase proceduri administrative, însă are un rol esențial mai ales în tranzacțiile imobiliare, deoarece atestă dacă există sau nu datorii către bugetul local. Documentul este emis de direcția de taxe și impozite locale competentă și trebuie obținut înainte de încheierea anumitor operațiuni notariale.

Dacă urmează să vinzi sau să cumperi un imobil, este util să cunoști etapele necesare pentru obținerea certificatului și să pregătești din timp documentele solicitate. O bună organizare poate reduce întârzierile și poate facilita desfășurarea tranzacției.

1. Identificarea autorității competente reprezintă primul pas

Certificatul de atestare fiscală este emis de direcția de impozite și taxe locale în evidența căreia figurează contribuabilul sau bunul imobil, după caz. Înainte de depunerea cererii, verifică instituția competentă și modalitățile prin care aceasta primește solicitările. În prezent, multe administrații locale permit atât depunerea fizică a cererii, cât și solicitarea online, prin platforme electronice dedicate, ceea ce simplifică procedura și reduce timpul de așteptare.

2. Verificarea obligațiilor fiscale evită întârzierile

Înainte de solicitarea certificatului este recomandat să verifici dacă ai impozite, taxe sau alte obligații fiscale restante. Documentul reflectă situația fiscală existentă la data emiterii, iar eventualele datorii vor fi evidențiate în certificat. De aceea, achitarea acestora înainte de depunerea cererii poate evita amânarea unor proceduri administrative sau notariale.

3. Pregătirea documentelor necesare simplifică procesul

Pentru emiterea certificatului este necesară completarea unei cereri și prezentarea documentelor de identificare. În funcție de situație, autoritatea poate solicita actul de identitate, documente de reprezentare sau procură, dacă solicitarea este făcută printr-un mandatar. Verificarea listei documentelor înainte de depunerea cererii reduce riscul solicitării unor completări ulterioare.

4. Depunerea cererii poate fi realizată și online

Digitalizarea serviciilor publice permite tot mai multor contribuabili să solicite certificatul fără deplasare la ghișeu. Dacă administrația locală oferă această posibilitate, cererea poate fi transmisă electronic, iar documentul poate fi descărcat ulterior în format digital. În alte situații, certificatul poate fi ridicat direct de la sediul instituției.

5. Verificarea datelor din certificat previne problemele ulterioare

După emitere, este recomandat să verifici cu atenție informațiile înscrise în document. Datele de identificare ale solicitantului, situația obligațiilor fiscale și alte informații relevante trebuie să fie corecte. Dacă observi neconcordanțe, acestea trebuie semnalate imediat autorității emitente pentru a evita întârzieri în utilizarea certificatului.

6. Respectarea perioadei de valabilitate este importantă

Certificatul de atestare fiscală nu poate fi utilizat pe termen nelimitat.

În cazul documentelor emise de autoritățile fiscale locale, valabilitatea este, în general, de 30 de zile de la data emiterii. Din acest motiv, este recomandat ca solicitarea să fie făcută cât mai aproape de momentul în care documentul va fi utilizat.

7. Certificatul fiscal este unul dintre documentele importante în tranzacțiile imobiliare

În cazul unei tranzacții imobiliare, certificatul fiscal de achiziție imobil reprezintă un document necesar pentru dovedirea situației fiscale a proprietarului înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Prezentarea acestuia oferă notarului confirmarea că imobilul figurează în evidențele fiscale și că situația obligațiilor fiscale poate fi verificată la momentul încheierii tranzacției.

8. Pregătirea tuturor documentelor reduce riscul amânării tranzacției

Certificatul fiscal reprezintă doar unul dintre actele necesare într-o tranzacție imobiliară. Verificarea din timp a documentelor de proprietate, a extraselor de carte funciară și a celorlalte acte solicitate de notar contribuie la desfășurarea rapidă a procesului și limitează riscul apariției unor întârzieri în ziua semnării contractului.

9. Informarea asupra pieței imobiliare facilitează luarea unei decizii

După clarificarea aspectelor administrative, urmează alegerea proprietății potrivite. Cei interesați de case de vânzare în județul Constanța pe Storia.ro pot analiza ofertele disponibile, compara prețurile și identifica locuințe în funcție de buget, suprafață, compartimentare sau localizare. O analiză atentă a pieței ajută la luarea unei decizii informate înainte de achiziție.

10. Planificarea din timp simplifică întreaga procedură

Obținerea certificatului fiscal este o etapă relativ simplă atunci când documentele sunt pregătite din timp și obligațiile fiscale sunt achitate. Planificarea etapelor administrative, verificarea termenelor de valabilitate și colaborarea cu notarul sau consultantul imobiliar contribuie la desfășurarea fără întârzieri a procesului de vânzare sau cumpărare a unui imobil.

Eliberarea certificatului de atestare fiscală presupune câțiva pași administrativi care pot fi parcurși rapid dacă documentele sunt pregătite corespunzător și situația fiscală este verificată înainte de depunerea cererii. Respectarea termenelor și verificarea informațiilor înscrise în certificat sunt aspecte importante pentru evitarea problemelor în cadrul procedurilor notariale.

În cazul tranzacțiilor imobiliare, organizarea din timp și informarea corectă asupra documentelor necesare contribuie la desfășurarea mai eficientă a întregului proces, reducând riscul întârzierilor și facilitând finalizarea achiziției sau vânzării în condiții optime.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

De la un atelier fondat în 1998 la un brand internațional: Povestea din spatele calității TEILOR

Publicat

acum 6 zile

septembrie 10, 2026

Sorin Draghici

Alegerea unei bijuterii de lux nu ține niciodată doar de design sau de strălucirea unei pietre prețioase. Este, mai presus de toate, o decizie bazată pe încredere: încrederea că brandul ales are expertiza, rigoarea și transparența necesare pentru a susține o investiție menită să dureze generații întregi. În România, un singur nume a transformat această încredere într-un reper pentru întreaga industrie a bijuteriilor fine: TEILOR. De la un mic atelier fondat în 1998, povestea brandului a ajuns astăzi la o rețea internațională de peste 60 de magazine, fără ca angajamentul față de calitate să fie vreodată compromis.

Când a fost fondat brandul TEILOR?

TEILOR a fost fondat în 1998, pornind de la un atelier mic, axat pe manoperă atentă și pasiune pentru detaliu. Era o perioadă în care piața românească de bijuterii era abia la început de drum, dominată de mici afaceri de familie și lipsită de un jucător capabil să impună standarde internaționale.

Chiar din acel moment, fondatorii au mizat pe o viziune pe termen lung: nu doar crearea unor bijuterii frumoase, ci construirea unui brand în care clienții să poată avea încredere deplină, la fel cum ar avea-o într-o casă de bijuterii cu tradiție seculară. De atunci, TEILOR are peste 25 de ani de activitate neîntreruptă, iar filozofia de la fondare a rămas neschimbată: s-a rafinat constant, pe măsură ce brandul a crescut.

Care este istoria brandului de bijuterii TEILOR?

Istoria TEILOR este, în esență, istoria unei creșteri constante, marcate de repere clare. Șapte ani după fondare, în 2005, brandul a devenit primul din România care a lansat colecții de bijuterii cu diamante și pietre prețioase, într-un moment în care astfel de piese erau greu accesibile pe piața locală sau rezervate aproape exclusiv brandurilor internaționale. Treisprezece ani mai târziu, în 2018, TEILOR a devenit din nou pionier, fiind primul brand românesc care a oferit clienților diamante certificate GIA (Gemological Institute of America), cea mai respectată certificare la nivel mondial pentru autenticitatea și calitatea diamantelor.

Aceste repere explică de ce TEILOR nu este perceput doar ca un retailer, ci ca un brand care a modelat activ evoluția pieței locale de bijuterii fine, transformând treptat un atelier local într-un nume recunoscut la nivel internațional.

Câte magazine are rețeaua TEILOR și în ce țări este prezentă?

TEILOR operează astăzi cea mai extinsă rețea de magazine de bijuterii fine cu diamante din România, cu peste 60 de magazine, în 4 țări din regiune: România, Polonia, Bulgaria și Ungaria. Prezența brandului este completată de 5 platforme de e-commerce, care aduc colecțiile mai aproape de clienți, indiferent de locație.

Pentru cei care caută piese de excepție, TEILOR operează și 6 locații Exclusive, dedicate seriilor limitate de bijuterii handmade, unde meșteșugul artizanal întâlnește exclusivitatea unor creații realizate în cantități restrânse. Expansiunea, susținută atât prin puncte de vânzare fizice, cât și digitale, reflectă o strategie de creștere construită pe reputație, nu doar pe extindere rapidă, motivul pentru care rețeaua TEILOR este astăzi un reper regional în domeniul bijuteriilor de lux.

Este TEILOR un brand românesc de bijuterii de încredere?

TEILOR este un brand 100% românesc, recunoscut drept cel mai mare retailer local de bijuterii fine cu diamante, iar încrederea acumulată în peste 25 de ani de activitate se bazează pe standarde riguroase aplicate fiecărei piese, indiferent de magazinul sau țara în care este achiziționată. Brandul folosește exclusiv aur de 18K (750‰), ales pentru durabilitatea sa superioară și capacitatea de a susține optim monturile bijuteriilor de lux.

Despre TEILOR se pot povesti și mai multe: respectă totodată Procesul Kimberley, garantând clienților că fiecare diamant comercializat este 100% Conflict-Free, o condiție esențială pentru cumpărătorii care vor ca achiziția lor să respecte standarde etice internaționale. Pentru transparență completă, brandul oferă consiliere gemologică bazată pe sistemul internațional al celor 4C (Carat, Cut, Color, Clarity), alături de servicii profesionale post-vânzare și mentenanță. Acest ansamblu: origine românească, certificare internațională și suport continuu face din TEILOR un reper de încredere pentru orice cumpărător matur de bijuterii fine.

De la un atelier fondat în 1998 la o rețea prezentă în 4 țări, povestea TEILOR este, în esență, povestea unei promisiuni respectate constant. Colecțiile de diamante din 2005, certificarea GIA din 2018, extinderea internațională și standardele de calitate aplicate astăzi fac parte din același fir narativ: transformarea unei ambiții locale într-un brand de încredere, capabil să concureze cu case de bijuterii internaționale. Pentru cumpărătorul care caută nu doar o bijuterie, ci o investiție cu valoare reală și o poveste autentică în spate, TEILOR rămâne un reper de stabilitate, inovație și profesionalism în industria bijuteriilor fine.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Ce trebuie să știi despre procesarea și evaluarea metalelor prețioase

Publicat

acum 6 zile

septembrie 10, 2026

Sorin Draghici

Ce trebuie să știi despre procesarea și evaluarea metalelor prețioase

Dacă deții bijuterii vechi, resturi industriale sau materiale care conțin aur și argint, valoarea lor reală depinde direct de modul în care le evaluezi și le procesezi. O analiză incompletă sau o cântărire imprecisă poate reduce considerabil suma pe care o încasezi. În schimb, o evaluare realizată corect, cu metode recunoscute și documente clare, îți oferă predictibilitate și siguranță juridică.

În România, piața metalelor prețioase funcționează într-un cadru reglementat. Operatorii trebuie autorizați, iar tranzacțiile trebuie documentate. În acest articol afli cum se desfășoară procesarea și evaluarea metalelor prețioase, ce metode de analiză există, ce factori influențează prețul și la ce trebuie să fii atent înainte de a preda materialele către un rafinator.

Ce înseamnă procesarea metalelor prețioase?

Procesarea include toate etapele prin care trece un material cu conținut de aur, argint sau alte metale nobile: colectare, sortare, analiză, topire, rafinare și certificare. Rafinarea reprezintă doar etapa în care elimini impuritățile și obții un metal cu puritate ridicată.

Termeni de bază pe care trebuie să îi cunoști

Finețe (titlu) – proporția de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată în miimi (‰).
Carat (K) – unitate folosită pentru aur; 24K înseamnă 999‰ (aproape pur).
Assay – analiză de laborator care stabilește conținutul exact de metal prețios.
Decontaminare – îndepărtarea substanțelor nedorite înainte de rafinare.

De exemplu, un lanț marcat 750‰ conține 75% aur și 25% alte metale. Dacă îl vinzi pentru rafinare, evaluatorul va calcula valoarea doar pentru conținutul efectiv de aur, nu pentru greutatea totală brută.

Ce tipuri de materiale poți procesa

În practică, operatorii autorizați prelucrează:

bijuterii uzate sau rupte;
monede și lingouri deteriorate;
resturi rezultate din producția de bijuterii;
contacte electrice și componente industriale;
reziduuri tehnologice cu conținut de metale nobile.

Bijuteriile reprezintă cea mai frecventă sursă pentru persoane fizice. În mediul industrial, volumele provin din procese tehnologice sau din reciclare.

Cum se realizează evaluarea metalelor prețioase?

Evaluarea corectă stabilește două elemente: greutatea și puritatea. Fără aceste date, nu poți calcula valoarea reală.

Analize nedistructive – rapide și orientative

Cea mai utilizată metodă este analiza prin fluorescență cu raze X, cunoscută drept XRF. Aceasta identifică compoziția chimică a suprafeței fără să deterioreze obiectul.

În majoritatea cazurilor, XRF oferă rezultate precise pentru aliaje omogene. Totuși, analiza măsoară stratul exterior. Dacă obiectul este placat, aparatul va detecta doar stratul superficial.

Analize chimice și metode de laborator

Pentru tranzacții importante sau loturi industriale, laboratorul poate utiliza:

Cupelația (fire assay) – metodă gravimetrică recunoscută internațional pentru aur.
Spectrometria de absorbție atomică (AAS) – determină concentrația metalelor în soluție.
Analiza ICP – utilizată pentru probe complexe.

Fire assay oferă o precizie foarte ridicată și este standard în tranzacții comerciale mari. Această metodă implică distrugerea probei, motiv pentru care se aplică doar dacă volumul justifică testarea.

Solicită întotdeauna un raport de analiză scris. Acesta trebuie să conțină metoda utilizată, rezultatul și data testării.

Cum decurge procesul de rafinare a metalelor prețioase?

După evaluare, urmează procesul efectiv de purificare. În România, RAFINOR este singura rafinărie specializată exclusiv pe aur, cu o capacitate de peste 2 tone anual. Compania utilizează clorurare chimică și tumblere cu aqua regia, procese care asigură eficiență operațională și control strict al impurităților.

Etapele standard includ:

Sortare și pregătire

Operatorul separă materialele pe categorii și elimină elementele neconforme. O sortare corectă reduce pierderile tehnologice.

Topire și omogenizare

Metalul se topește pentru a obține un aliaj uniform. În această fază se îndepărtează impuritățile grosiere și se pregătește materialul pentru purificare chimică.

Purificare chimică

În cazul aurului, procesul poate implica dizolvarea în aqua regia și precipitare controlată sau clorurare chimică. Procedura prin care se realizează rafinarea aurului si a argintului permite obținerea de aur și argint cu puritate 999‰, adecvat pentru turnarea lingourilor sau pentru utilizare industrială.

Turnare și certificare

Metalul purificat se toarnă în lingouri sau granule și se marchează cu finețea obținută. Certificatul emis atestă compoziția și lotul de producție. Pentru tranzacții comerciale, acest document facilitează revânzarea sau exportul.

Ce influențează valoarea finală a metalelor prețioase?

Valoarea pe care o primești rezultă dintr-un calcul obiectiv. Principalii factori sunt:

Greutatea netă stabilită pe balanțe verificate metrologic;
Finețea determinată prin analiză;
Cotația internațională (prețul spot) publicată pe bursele de mărfuri;
Costurile de rafinare și comisioanele.

Formula uzuală este:

> Greutate × puritate × preț spot – costuri de procesare = suma netă.

Prețurile aurului și argintului fluctuează zilnic. Consultă surse financiare recunoscute și ține cont de volatilitate. Dacă intenționezi să vinzi sau să cumperi volume importante, discută cu un consultant financiar sau un auditor pentru a evalua impactul fiscal și riscurile asociate.

Cadrul legal aplicabil în România

Activitățile de prelucrare și comercializare a metalelor prețioase se desfășoară sub supravegherea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), prin Direcția Metale Prețioase.

Ce trebuie să verifici

Autorizația operatorului emisă de ANPC.
Existența ștanței legale pe bijuterii.
Emiterea documentelor fiscale și a raportului de analiză.
Înregistrarea firmei în Registrul Comerțului.

Operatorii autorizați păstrează registre de evidență și asigură trasabilitatea metalelor. Această trasabilitate te protejează în cazul unui control sau al unei dispute comerciale.

Recuperarea din surse industriale și electronice

Aurul, argintul și metalele din grupa platinei apar frecvent în electronice și catalizatori. Totuși, conținutul pe unitate este redus.

Pentru rezultate stabile, procesarea acestor materiale necesită:

volume mari;
analiză de laborator înainte de preluare;
instalații adecvate pentru separare chimică.

Pentru o persoană fizică, recuperarea din electronice nu este rentabilă la scară mică. În schimb, companiile care generează deșeuri industriale pot valorifica aceste materiale prin parteneriate cu rafinatori autorizați.

Metalele prețioase ca instrument investițional

Aurul fizic, sub formă de lingouri sau monede, oferă deținere directă. Argintul are volatilitate mai ridicată și implică costuri mai mari de depozitare raportat la valoare. Platina și paladiul depind puternic de cererea industrială.

Acest articol are scop informativ și nu substituie consultanța financiară. Înainte să investești sume relevante, analizează:

orizontul de timp;
lichiditatea necesară;
regimul fiscal;
riscurile de piață.

Colaborează cu instituții autorizate și solicită documente de proveniență pentru fiecare lingou sau monedă.

Cum alegi un partener potrivit pentru rafinarea și evaluarea metalelor prețioase

Selectează operatorul pe baza unor criterii obiective:

autorizații valide;
laborator propriu și metode recunoscute;
proceduri transparente de cântărire;
contract scris și raport de analiză.

Un rafinator specializat îți explică pașii, îți prezintă rezultatele și îți oferă documente complete. Dacă reprezinți o companie, solicită și informații despre capacitatea anuală și procedurile de conformitate.

Dacă deții metale prețioase și vrei să le evaluezi sau să le rafinezi în condiții controlate, solicită o analiză într-un cadru autorizat și documentat. Informează-te, compară opțiunile și colaborează doar cu profesioniști care îți oferă transparență deplină asupra fiecărei etape.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare