La 12 februarie 1809 s-a născut naturalist englez Charles
Darwin, autorul teoriei evoluționiste. În anul 1884 s-a născut poeta Otilia
Cazimir, în 1904 regizorul Jean Georgescu, iar în 1923 regizorul Franco
Zeffirelli.
1554: Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile, a
fost decapitată pentru trădare
Lady Jane Gray a fost aşezată pe tronul Angliei de
intrigantul său socru, deposedată de verişoara sa, însetată de putere, şi
condamnată la moarte de trădarea propriului său tată. În dimineaţa zilei de 12
februarie 1554, Jane a fost adusă în locul special amenajat într-una dintre
camerele Turnului Londrei. Cu puţin timp înainte a privit cum a fost adus
înapoi, într-o căruţă, corpul neînsufleţit al soţului ei, care fusese executat
pe un deal din apropiere. Netulburată de spectacolul înfiorător, a înfruntat
moartea cu curaj. A ţinut un mic discurs, stăruind la cei prezenţi să se roage
pentru ea şi pentru că au fost orbiţi şi a îngenuncheat pe paiele aşternute
special în acest scop si a rostit ultima rugăciune. Fiind legată la ochi,
pentru un moment calmul a părăsit-o observând că butucul nu era aproape. „Ce
trebuie să fac ? Unde este?” a întrebat panicată. Şi-a recăpătat însă starea în
timp ce mâinile i-au fost ghidate către acesta. Câteva momente mai târziu
toporul căzu retezându-i capul dint-o singură lovitură timp în care cu hotărâre
şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tânăra Jane Gray şi-a trăit moartea ca pe ultima sa datorie
fata de această lume vitregă aşa cum a acceptat fără crâcnire, dar cu reţinere
numirea pe tronul Angliei , fără să îşi fi dorit sau să fi cerut aceasta, fapt
care a aşezat-o în ingrata postură de trădătoare în faţa poporului pe care se
angaja chiar în acel moment să îl slujească.
1709: marinarul scoțian Alexander Selkirk a fost salvat după
patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez. El a fost sursa de
inspirație a personajului Robinson Crusoe
Daniel Defoe s-a
inspirat în celebrul roman „Robinson Crusoe“ de aventurile unui marinar pe nume
Alexander Selkirk, membru în echipajul bucanierului englez William Damper, un
individ care, după ce a pus mâna pe o încărcătură de tinere sclave de culoare,
a schimbat denumirea navei în Bachelor’s Delight (Deliciul Burlacilor).
Robinson Crusoe Prima ediție Wikipedia
Damper a
fost, poate, singurul pirat care a efectuat o călătorie în jurul lumii, timp în
care a ţinut şi un jurnal. Selkirk, ofiţer cu navigaţia pe una dintre navele
lui Damper, a fost abandonat pe o insulă pustie având la dispoziţie doar
„hainele şi aşternutul de pat, o puşcă, ceva praf de puşcă, gloanţe, tutun, o
toporişcă, un cuţit, un ceainic, o Biblie, câteva scule, instrumentele şi
cărţile sale de matematică”. Era în 1704. În februarie 1709 a fost recuperat
tot de Damper, care pe atunci se alăturase unei expediţii piratereşti conduse
de căpitanul Woodes Rogers. Povestea lui Selkirk a fost publicată în 1712, într-o
carte publicată la Londra. În 1719, apărea Robinson Crusoe.
Robinson Crusoe Wikipedia
1809: s-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul
teoriei evoluționiste
În tinerețe, fiind impresionat de pe urma unui contact cu
aborigenii în timpul călătoriei în jurul lumii, Charles Darwin a scris în
Jurnalul său: „Mirarea pe care am resimțit-o văzând pentru prima dată un grup
de oameni din Țara de Foc nu-mi va părăsi niciodată memoria; imediat, un gând
m-a cuprins: așa arătau, deci, și strămoșii noștri. Acești oameni erau goi-goluți,
(…) părul le era lung și încâlcit, gura le tremura de emoție, iar fața le era
sălbatică, teribilă și neîncrezătoare. Nu posedau practic nicio tehnică și, ca
niște animale sălbatice, trăiau cu ce prindeau; nu erau conduși de nimeni și
erau fără milă față de toți cei care nu aparțineau micuțului lor trib”. Așadar,
lui Charles Darwin însuși nu i-a fost străină descrierea populațiilor aborigene
într-un limbaj obișnuit pentru secolul XIX, conform dihotomiei „rasă
superioară” versus „rasă inferioară”; deși aici Darwin a invocat totuși nivelul
dezvoltării lor culturale, nu nemijlocit apartenența rasială.
Charles Darwin
Comună pentru majoritatea cercetătorilor de atunci era
atitudinea negativă față de căsătoriile interrasiale. O opinie populară era că
încrucișarea interrasială provoacă alterarea speciei, ducând la pieirea ei din
punct de vedere atât fizic, cât și moral, iar Charles Darwin, vizitând Brazilia
în timpul călătoriei sale pe vasul Beagle, rămase uluit de faptul că văzuse
acolo cazuri multiple de coabitare a albilor cu oameni de altă culoare.
El a
scris că diferențele între negrii africani și europeni sunt atât de izbitoare,
încât orice anatomist i-ar clasifica drept specii separate și numai tendințele
de coabitare observate de el îl făcuseră să mediteze că totuși e vorba probabil
de rase (sau subspecii) ale unei singure specii.
În pofida acestor mențiuni și
impresii personale, Darwin, în general, avuse o gândire progresistă pentru
acele vremuri, nu doar sub aspect teoretic științific, ci și social. El s-a
manifestat foarte activ în favoarea abolirii sclaviei, considera că ar fi un
prilej de mândrie pentru Anglia dacă ar fi prima națiune europeană care să
condamne oficial practica sclaviei. De asemenea, susținea afirmarea femeilor în
domeniul științei, contrar stereotipurilor și impedimentelor din acele vremuri.
1884: s-a născut Otilia Cazimir, poetă şi prozatoare
Otilia Cazimir rămâne până în zilele noastre una dintre
puţinele femei care şi-au lăsat amprenta asupra poeziei româneşti.
Supranumită „poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a
povestit într-un interviu, cu doar 3 ani înainte de a se stinge din viaţă, de
ce nu i-a plăcut pseudonimul său literar. Mihail Sadoveanu şi Garabet
Ibrăileanu sunt cei care au botezat-o.
Talentata scriitoare a publicat în 73 de ani de viaţă,
dintre care 55 de activitate literară, aproape 60 de volume, constand în
lucrări originale şi traduceri – arată Muzeul Naţional al Literaturii Iaşi.
Otilia Cazimir Wikipedia
Scriitoarea s-a îndrăgostit iremediabil la doar 17 de ani de
poetul George Topîrceanu, care era mai mare cu 8 ani ea. Totuşi, cei doi au
ales să-şi ascundă relaţia, o legătură întreruptă doar de distanţă, în perioada
în care Topîrceanu a fost prizonier de război în Bulgaria (1916-1918).
Nu este cunoscută cauza exactă a morţii Otiliei Cazimir,
însă se ştie ca suferea de mai multe boli care au măcinat-o de-a lungul anilor.
Printre afecţiunile care au dus la decesul acesteia s-au numărat ”un
dezechilibru glandular, cu hipercalcemie, hipertensiune, stare rea a ficatului
şi mai ales un surmenaj accentuat” şi se bănuia că avea şi probleme cardiace.
Otilia Cazimir a murit la vârsta de 73 de ani, în noaptea de 7 spre 8 iunie
1967, la ora 2.30.
1904: s-a născut Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist
Actorul, scenaristul şi regizorul român Jean Georgescu şi-a
manifestat pasiunea pentru cinematografie în anii în care această artă începea
să evolueze şi în ţara noastră, rămânând cel mai bine cunoscut pentru regia
filmului „O noapte furtunoasă“ (1942), film produs de Ion C. Cantacuzino, cu
Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano.
Jean (Ion) Georgescu s-a născut în februarie 1901, în
Bucureşti. După absolvirea studiilor la Conservatorul Regal de Artă Dramatică,
a debutat ca actor în anii ’20, jucând în diferite companii teatrale alături de
actori de renume ai momentului, printre care şi Elvira Popescu. În
cinematografie şi-a început cariera tot ca actor, în filmul „Ţigăncuşa de la
iatac” (1923), unde interpreta rolul unui „bonjurist”. Atras din ce
în ce mai mult de cinematografie, a început să scrie scenarii de film.
Dintre acestea – „Milionar pentru o zi” (1924, pe care
l-a şi regizat), „Maiorul Mura” (1928, regia Ion Timuş) şi „Aşa e
viaţa” (1928, regia Marin Iorda). La începutul anilor ’30, cineastul s-a
îndreptat spre Paris, unde a rămas până la izbucnirea celui de-al Doilea Război
Mondial. Şi acolo, a realizat filme în calitate de regizor-scenarist, printre
care mediumetrajele „La miniature” (1933) şi „Ça colle” (1933), în
care rolul principal era interpretat de Fernandel, aceasta fiind una dintre
apariţiile pe ecran ce l-au consacrat pe celebrul actor francez de comedie.
Reîntors în România în 1939, Jean Georgescu şi-a îndreptat
atenţia către Caragiale, adaptând piese de teatru şi povestiri scurte scrise de
acesta. „O noapte furtunoasă” rămâne şi astăzi un reper al istoriei
cinematografiei româneşti. I-au urmat „Vizită” (1952), „Lanţul
slăbiciunilor” (1952), „Mofturi” (1965). În filmul „Directorul
nostru”, realizat în 1955, Grigore Vasiliu Birlic realiza un rol de
comedie memorabil.
În perioada comunistă, Jean Georgescu a fost marginalizat ca
regizor, în viaţa personală fiind silit să divorţeze de soţia sa franţuzoaică.
A murit în 1994, în Bucureşti.
1923: s-a născut regizorul Franco Zeffirelli
Gianfranco Corsi Zeffirelli s-a născut pe 12 februarie 1923
la Florenţa. A urmat cursurile Facultăţii de Arte Frumoase din cadrul
Universităţii din Florenţa. Şi-a început cariera ca asistent al lui Lucino
Visconti, cu care a lucrat la „La terra trema” (1947), „Bellissima”
(1951) şi „Senso” (1952). S-a făcut cunoscut ca actor, scenarist, regizor
şi producător. Alte filme care l-au ridicat printre titanii cinematografiei
sunt: „Frate Soare, soră Lună“, „Campionul“, „Traviata“, „Otello“, „Hamlet“,
„Jane Eyre“, „Un ceai cu Mussolini“ sau „Trei fraţi“.
Franco Zeffirelli
Creaţiile sale cinematografice au devenit pelicule clasice
ale celei de-a şaptea arte. În 1999, la Festivalul Internaţional de Film de la
Karlovy Vary, a primit Premiul special pentru contribuţia sa în lumea filmului.
Zeffirelli a fost activ până la o vârstă înaintată, deşi sănătatea sa era din
ce în ce mai şubredă.
El şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în scaunul cu rotile,
înconjurat de câinii săi credincioşi la vila sa de la periferia Romei, notează
AFP. A cochetat şi cu politica, fiind membru al Partidul Forza Italia şi
senator în perioada 1994-2001. Este considerat, potrivit unor înregistrări
genealogice, un urmaş al geniului renascentist Leonardo da Vinci.
