Actualitate
10 martie, ziua în care 13 partizani din Dobrogea au fost împușcați în Pădurea Verde din Timișoara, la ordinului călăului Alimănescu VIDEO
La 10 martie 1629 a început în Anglia perioada celor 11 ani
de tiranie. Tot într-o zi de 10 martie s-au născut Chuck Norris și Sharon Stone.
1629: Carol I al Angliei a dizolvat Parlamentul: începutul
celor „11 ani de tiranie” în care n-a existat parlament
Conflictele dintre rege și parlament au atins prima dată
apogeul în 1629, când membrii Camerei Comunelor au imobilizat pe speaker
(pentru a nu se suspenda ședința) în timp ce Sir John Eliot a ținut un discurs
anti-regal. Carol a dizolvat imediat parlamentul, l-a întemnițat pe Eliot și a
decis să guverneze în viitor fără parlament. Acest lucru era perfect legal, cu
condiția ca regele să poată supraviețui fără subvențiile pe care doar
parlamentul i le putea acorda.
Carol a reușit să facă acest lucru, în perioada pe care
dușmanii săi au numit-o Tirania de 11 ani (1629-1640), sfătuit de Contele de
Strafford și arhiepiscopul Laud. În ciuda faptului că făcea economii, coroana a
reușit să supraviețuiască doar prin punerea în aplicare a vechilor drepturi
regale și prin încălcarea legii în diverse moduri. Cea mai celebră a fost
colectarea taxelor navale, destinate sprijinului marinei. Suportată la început
doar de locuitorii ținuturilor învecinate cu marea, această taxă a fost
ulterior colectată de la întreaga populație din regat. Unul dintre liderii
parlamentului, John Hampden, s-a făcut cunoscut datorită procesului care i s-a
intentat pentru că a refuzat să plătească această taxă, mulți alții urmându-i
exemplul.
1876: Alexander Graham Bell a realizat primul apel telefonic
Pe certificatul de naştere al telefonului stă scrisă ziua de 14
februarie 1876. Acesta a fost momentul când ideea unui dispozitiv capabil să
transmită sunetul prin intermediul electricităţii a fost înscrisă la Oficiul
american pentru brevete. Însă lucrurile nu au mers tocmai lin. Întâmplarea a
făcut ca invenţia să fie înregistrată de două ori, în aceeaşi zi, la distanţă
de patru ore, pe numele a două persoane: Alexander Graham Bell şi Elisha Gray.
Primii au ajuns avocaţii lui Bell, care au cerut un brevet;apoi a
venit Gray, care a depus o fişă prin care semnala intenţia de a primi un brevet
în viitor. Funcţionarii oficiului nu au văzut niciun conflict între cele două
cereri;procesul în instanţă i-a fost favorabil lui Bell, cel care avea deja un
dispozitiv gata să fie testat şi dovezi că lucra la această invenţie de mai
bine de doi ani. Cel mai valoros brevet din istoria americană – după
considerentele mai multor istorici – a fost primit pe 7 martie 1878;la 4 zile
după ce Alexander Graham Bell împlinise 30 de ani. Procesul împotriva lui Gray
a fost începutul unei lungi serii de situaţii litigioase:după lansarea
invenţiei, timp de 18 ani, Bell a fost chemat în numeroase rânduri în instanţă,
fiind nevoie să îşi testeze dispozitivul în nu mai puţin de 600 de cazuri
separate. De fiecare dată sentinţa i-a fost favorabilă.
1940: s-a născut actorul american Chuck Norris
Carlos Ray „Chuck” Norris (n. 10 martie
1940, Ryan, SUA) este un actor american, expert în arte marțiale. După ce a
servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, el a devenit un
foarte popular expert în arte marțiale și și-a fondat propria școală
numită Chun Kuk Do.
Chuck Norris FOTO EPA EFE
Chuck Norris a jucat în numeroase filme de acțiune, cum ar
fi „Way of the Dragon”, în care a apărut alături de Bruce Lee,
fiind unul din principalii actori ai anilor 1980. El a fost personajul
principal în serialul televizat „Walker, Texas Ranger” între
1993 și 2001.
Chuck Norris s-a implicat şi în politică, în special în 1988,
atunci când l-a sprijinit în campania electorală pe George Bush.
Starul american a fost căsătorit de două ori: cu Dianne Holechek,
cu care are trei copii dar de care a divorţat în 1988, precum şi cu Gena
Okelley, cu care are doi gemeni.
În 1997, a devenit primul occidental ce a dobândit centura neagră
cu opt dani. Lui i se datorează şi stilul Chun Kuk Do, o îmbunătăţire a artei
Tang Soo Do.
1950: „Transporturile morții”
La 10 martie 1950, 13 partizani din Dobrogea au fost împușcați în Pădurea Verde din Timișoara. Doar după mulți ani s-a aflat adevărul.
În anii 1949 şi 1950 au avut loc o serie
de crime comise de
Securitate împotriva unor deţinuţi politic, deja condamnați de
instanțele de judecată, dar ale căror pedepse erau considerate prea mici
de către autoritățile comuniste.
Pădurea Verde din Timișoara este locul asasinării unor partizani
din lotul „Babadag”, trimişi în decembrie 1949 să-şi ispăşească pedeapsa la
penitenciarele Gherla şi Aiud. Cazul este mult mai complex şi, după
investigaţii migăloase, inginerul Teodor Stanca, preşedintele AFDP Timiş, a
reuşit să descopere amănunte lămuritoare.
Grup de partizani din Dobrogea. Fotografie făcută de Securitate după arestarea lor (arhiva CNSAS)
Se ştia iniţial că „dobrogenii” au fost transferaţi din cele două
închisori şi executaţi cu toţii în Pădurea Verde. Asta se întâmplase însă doar
cu o parte dintre ei, omorâți la 10 martie 1950.
Alţii au fost transferaţi în februarie 1950 la Piteşti, fiind
asasinaţi, unii la 20 martie, iar alţii la 23 martie 1950.
Dr. Gheorghe Petrov, istoric și arheolog la
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, atribuie executarea
partizanilor unui comando de temut al Securităţii. Echipa Fulger era un pluton
de execuţie condus de vestitul maior de miliţie Eugen Alimănescu, ce era
secondat de maiorul de securitate Zoltan Kling, un torţionar notoriu.
Alimănescu era recunoscut pentru duritatea sa cu care se ocupa de anihilarea
bandelor de „duşmani ai poporului“.
Cum s-a petrecut totul
aflăm dintr-un document de o importanță deosebită, descoperit în urmă cu câțiva
ani în arhiva fostei Securități. „Este vorba despre o declarație din 2 iulie
1954, dată în anchetă la Securitate de către fostul maior de miliție Eugen
Alimănescu, personajul care a fost implicat direct în asasinarea la ordin, în
mai multe zone ale țării, a zeci de deținuți politici condamnați inițial la
pedepse cu închisoarea. În document, Alimănescu face dezvăluiri despre locurile
din țară unde i-au fost încredințate misiuni criminale, despre metodele de
acțiune și persoanele care au participat și l-au sprijinit în teren sau, în
unele cazuri, chiar și despre cum s-au debarasat de cadavrele celor uciși“,
spune Gheorghe Petrov.
1958: s-a născut actrița Sharon Stone
Sharon Stone (n. 10 martie 1958 în
Meadville, Pennsylvania) este o actriță și producătoare americană de film.
Fiica unui muncitor, a studiat la Universitatea Edinboro University, iar după
absolvire a concurat la un concurs de frumusețe și a obținut titlul Miss
Pennsylvania, ceea ce a determinat-o să urmeze o carieră de model în New York.
Sharon Stone
A semnat un contract cu agenția Ford, dar la sfârșitul anilor
’70 a renunțat la cariera în modelling ca să se dedice actoriei. A devenit
celebra cu rolul din „Instinct primar” (Basic Instinct), unde
a jucat alături de un alt actor celebru, Michael Douglas.
2018: a murit designerul Hubert de Givenchy
Givenchy, care a fondat celebra casă de modă
Givenchy în 1952, şi-a dezvoltat o semnătură elegantă şi rafinată, fiind cel
care a impus stilul chic în anii ’50-’60, care influenţează şi astăzi
modul în care se îmbracă regina Angliei şi vechii socialişti americani şi chinezi.
Basmul: Hubert de Givenchy și Audrey Hepburn
Cariera lui Givenchy că
a fost marcată de prezența mai multor muze – Greta Garbo, Lauren Bacall,
Jacqueline Kennedy, Maria Callas, Marlene Dietrich, Grace Kelly sunt doar
câteva dintre zeițele care au purtat hainele semnate de couturierul francez.
Însă niciuna nu a fost ca Audrey Hepburn.
Probabil cea mai faimoasă creaţie a lui Givenchy este rochia
neagră (Little Black Dress) purtată de actriţa Audrey Hepburn în scena de debut
a clasicului „Breakfast at Tiffany’s“.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




