Actualitate
28 aprilie: Penelope Cruz, prima actriță spaniolă care a câștigat un Premiu Oscar, împlinește 50 de ani
Pe data de 28
aprilie, renumita actriță spaniolă, Penelope Cruz, își
sărbătorește cea de-a 50-a aniversare. Este, de asemenea, ziua în
care s-a născut omul politic Pache-Protopopescu
și a fost înființată Societatea
Scriitorilor Români,
sub conducerea publicistului Cincinat Pavelescu.
Penelope Cruz împlinește 50 de ani FOTO Profimedia
Sărbătoare ortodoxă: Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă
(ONU)
1882: S-a născut Theodor Angheluţă, matematician
Theodor Angheluță s-a născut în satul Adam din județul Galați,
ca fiu al unui țăran. A urmat studiile secundare la Bârlad și
apoi, în perioada 1902-1905, a frecventat Facultatea de Științe a
Universității din București.
Theodor Angheluță FOTO ictp.acad.ro
Pentru a-și continua formarea, s-a specializat la Sorbona în
perioada 1909-1914, avându-l ca profesor pe renumitul Émile Picard.
În 1923, și-a susținut teza de doctorat la București, intitulată
„O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea
cu care ele reprezintă o funcțiune continuă”.
Angheluță a fost numit profesor titular la cursul de algebră
superioară la Universitatea din Cluj în anul 1923, poziție pe care
a deținut-o până la pensionare. În 1948, a fost ales membru de
onoare al Academiei Române și a devenit membru titular al Academiei
de Științe din România începând cu data de 7 iunie 1943. În
1963, a primit titlul de „Om de știință emerit”.
Contribuțiile lui Angheluță în domeniul matematicii au fost
remarcabile, cu lucrări de pionierat în teoria funcțiilor,
ecuațiilor diferențiale și integrale, ecuațiilor funcționale și
algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele:
„Ecuații funcționale Angheluță”. De asemenea, a adus
contribuții semnificative în teoria seriilor trigonometrice.
Pe lângă activitatea sa academică, Angheluță a scris peste 90 de
lucrări originale, dintre care se remarcă: „Curs de algebră
superioară” (în două volume, 1940), „Curs de mecanică
rațională” (1926), „Aplicații de mecanică” (1927), „Curs
de teoria funcțiilor de o variabilă complexă” (1940) și
„Funcții analitice” (1945).
Lucrările sale au fost reunite sub titlul „Opera matematică” de
către profesorul Dumitru Ionescu și publicate în 1970 de Editura
Academiei Române. Angheluță a fost decorat cu Semnul Onorific
„Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”, la data
de 13 octombrie 1941.
1893: A murit Emmanuel Pache-Protopopescu, om politic
Emanoil Protopopescu-Pake, cunoscut sub numele de Pache Protopopescu,
s-a născut la data de 12 februarie 1845, în „Mahalaua Negustori”
din București, în Țara Românească, fiind fiul lui Iancu,
protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, denumire care a
dat și numele de familie „Protopopescu”.
„Pake” Protopopescu FOTO Arhivă
Copilăria i-a fost marcată de porecla „Pake”, provenită de la
pronunția abrevierii Mano-lake, fiind un nume cu care era
familiarizat încă din copilărie.
Emanoil Protopopescu a urmat o educație riguroasă în domeniul
juridic, obținând titlul de doctor în drept la universitățile
din Paris, Bruxelles și Geneva. După absolvire, timp de nouă ani
(1879-1888), a fost profesor de drept la Școala Comercială din
București, instituție cunoscută astăzi sub numele de Școala
Superioară Comercială „N. Krețulescu”.
În paralel cu activitatea sa didactică, Protopopescu a ocupat
funcția de primar al Bucureștiului între anii 1888 și 1891. În
timpul mandatului său, a fost recunoscut ca unul dintre cei mai buni
primari ai orașului, datorită modernizării pe care a impus-o. A
deschis noi linii de tramvai, a reorganizat primăria și a impus
reguli stricte de construcție, contribuind astfel la „europenizarea”
orașului.
De asemenea, Protopopescu a acordat o atenție deosebită
învățământului, inaugurând 28 de școli în București,
inclusiv actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr”. A lucrat
intens pentru extinderea rețelei de tramvai și pentru impunerea
unor reguli civilizate în transportul public.
Tragica sa moarte a avut loc la vârsta de doar 48 de ani, pe data de
28 aprilie 1893, la București, din cauza unei pietre la ficat care a
rupt vezica biliară. Emanoil Protopopescu-Pake a fost înmormântat
în Cimitirul Bellu.
În ciuda absenței unui monument fizic în prezent, memoria sa este
păstrată prin numirea unui bulevard din Sectorul 2 al capitalei și
prin Clubul de Dezbateri al Colegiului Național „Mihai Viteazul”
din București, care îi poartă numele.
1889: S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, politician,
prim-ministru al Portugaliei
António de Oliveira Salazar s-a născut în Vimieiro, localitate
situată în Districtul Viseu, Portugalia. A fost un prominent om
politic portughez, cunoscut pentru rolul său în instaurarea și
conducerea regimului dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia,
cunoscut sub numele de Estado Novo.
Antonio de Oliveira Salazar FOTO Wikipedia
După absolvirea Facultății de Drept la Universitatea din Coimbra,
Salazar a urmat o carieră în domeniul academic, devenind profesor
universitar. Ulterior, și-a început ascensiunea în lumea politică,
fiind numit Ministru de Finanțe în 1928, de către premierul José
Vicente de Freitas.
În 1932, Salazar a fondat partidul corporatist Uniunea Națională,
devenind președinte și impunând un regim autoritar în Portugalia
sub numele de Estado Novo. Acest regim a fost caracterizat de
cenzură, represiune politică și economică, precum și de
promovarea unui naționalism conservator și autoritar.
Salazar a deținut funcția de prim-ministru al Portugaliei între
1932 și 1968, devenind una dintre cele mai longevive figuri politice
din istoria Portugaliei. A condus țara printr-o perioadă
tumultuoasă, inclusiv prin neutralitatea în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial și printr-o serie de reforme economice și
sociale.
Cu toate că a avut o popularitate considerabilă în anii de început
ai regimului său, pe măsură ce timpul a trecut, critica internă
și presiunea internațională împotriva regimului său au crescut.
Regimul lui Salazar a fost sfârșit de Revoluția lui Cravatelor
Roșii din 1974, care a dus la căderea dictaturii și la instaurarea
democrației în Portugalia.
António de Oliveira Salazar a murit la data de 27 iulie 1970, la
Lisabona, Portugalia, la vârsta de 81 de ani.
1908: A luat fiinţă Societatea Scriitorilor Români
Pe 28 aprilie 1908, la București, s-a întemeiat Societatea
Scriitorilor Români, avându-l ca prim președinte pe Cincinat
Pavelescu. Acesta a fost urmat în mai multe rânduri de către
Mihail Sadoveanu, care a condus societatea de trei ori în perioade
diferite.
De-a lungul anilor 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut
un total de doisprezece președinți, aleși în 36 de adunări
generale. Printre aceștia, Liviu Rebreanu a fost reales de șapte
ori, iar Corneliu Moldovanu de șase ori. Alți scriitori care au
ocupat funcția de președinte au fost N. I. Herescu, Mihail
Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu și Mihail Dragomirescu,
fiecare de câte trei ori.
După evenimentele de la 23 august 1944, în urma cărora
președintele N.I. Herescu a fugit în străinătate, a fost
convocată o nouă adunare generală a Societății la 24 septembrie
1944. În ianuarie 1948, scriitorii, înțelegând noile orientări
ale literaturii române, au hotărât constituirea Societății
Scriitorilor din România în locul Societății Scriitorilor Români.
Noua organizație și-a extins sfera de activitate, incluzând și
scriitori de alte naționalități care activau în România, precum
și membrii Societății Autorilor Dramatici, cu întregul lor
patrimoniu. Comitetul ales în 1948 a fost format din Zaharia Stancu,
președinte; Ion Călugăru, secretar general; Gala Galaction, N.D.
Cocea, Gaal Gabor și Al. Șahighian, vicepreședinți. Acest comitet
a funcționat până la 27 martie 1949, când s-a înființat Uniunea
Scriitorilor din Republica Populară Română.
1954: A murit Leon Jouhaux, politician francez, laureat al
Premiului Nobel pentru Pace în 1951
Léon
Jouhaux s-a născut pe 1 iulie 1879 în Paris, Franța, și a murit
la 28 aprilie 1954, tot în Paris. A fost un sindicalist francez cu
orientare libertariană, cunoscut pentru activismul său în mișcarea
sindicală și pentru lupta sa pentru drepturile muncitorilor.
Leon Jouhaux FOTO Wikipedia
În
calitate de secretar general al CGT (Confederația Generală a
Muncitorilor) din 1909 până în 1947, Jouhaux a militat constant
pentru respectarea principiilor consacrate în Carta de la Amiens din
1906, care sublinia independența sindicală față de partidele
politice, stat și biserică. A fost un critic vocal al tentativelor
de control asupra sindicatelor de către diverse organizații,
inclusiv secțiunea franceză a Internaționalei Muncitorești și
bolșevicii.
În
1947, în contextul presiunilor exercitate de Partidul Comunist
Francez (PCF) asupra sindicatului, Jouhaux și colegii săi au
demisionat din conducerea confederației și au fondat CGT-FO,
continuând tradiția CGT, fidelă principiilor Cartei de la Amiens.
Jouhaux
a avut o contribuție semnificativă la reformele sociale din Franța,
inclusiv introducerea concediilor plătite, săptămâna de lucru de
40 de ore și naționalizarea unor sectoare economice. A fost pus sub
urmărire și arestat în timpul regimului de la Vichy și apoi de
către naziști în timpul ocupației franceze în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial. A fost deținut în lagărele de concentrare
Buchenwald și Itter, iar eliberarea sa a avut loc în mai 1945.
După
eliberarea Franței, Jouhaux și-a reluat activitatea sindicală,
devenind vicepreședinte al Confederației Internaționale a
Sindicatelor Libere și delegat la Organizația Națiunilor Unite
(ONU). A devenit președinte al Consiliului Economic și Social al
celei de-a Patra Republici Franceze în 1947 și a deținut această
funcție până la moartea sa în 1954.
Pentru
angajamentul său în promovarea păcii și drepturilor muncitorilor,
Léon Jouhaux a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1951,
în timp ce era președinte al CGT-FO.
1969: Preşedintele Franţei, generalul Charles De Gaulle
(1959-1969), a demisionat
1969
a fost anul în care Charles de Gaulle și-a încheiat mandatul de
președinte al Franței, marcând sfârșitul unei ere politice
importante pentru istoria țării.
Generalul Charles De Gaulle FOTO Arhivă
Succesul
său ca lider militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
l-a consacrat ca un erou național și l-a propulsat în sfera
politică, devenind primul președinte al celei de-a V-a Republici
franceze, în 1959.
De
Gaulle a fost perceput ca un simbol al forței și al rezistenței
naționale, fiind considerat „omul providențial al Franței”, în
momentele critice ale secolului al XX-lea.
Cu
toate acestea, sfârșitul mandatului său a fost marcat de tulburări
sociale și politice, cu evenimente precum revoltele studențești
din mai 1968 și grevele generale care au urmat. Acestea au pus sub
semnul întrebării autoritatea sa și au afectat popularitatea
guvernului său.
Tensiunile
dintre de Gaulle și prim-ministrul său, Georges Pompidou, au
crescut în această perioadă, iar relația lor a devenit mai
tensionată odată cu declarațiile lui Pompidou privind succesiunea
prezidențială.
În
aprilie 1969, de Gaulle a organizat un referendum pentru a-și
legitima politica de reformă a statului și pentru a-și consolida
puterea. Cu toate acestea, francezii au votat împotriva propunerilor
sale, iar în urma acestui eșec, el a decis să-și prezinte
demisia.
Demisia
lui de Gaulle a marcat sfârșitul unei ere în politica franceză și
a deschis calea pentru o nouă conducere. Georges Pompidou, fostul
său prim-ministru, a fost ales ca succesor în urma alegerilor
prezidențiale din iunie 1969, marcând o tranziție pașnică și
constituțională de la o eră la alta.
De
Gaulle a murit la scurt timp după aceasta, în noiembrie 1970,
din cauza unui anevrism.
1974: S-a născut Penelope Cruz, prima actriţă din Spania
recompensată cu un Premiu Oscar
S-a născut la Alcobendas, un oraș din apropierea Madridului.
Penélope Cruz Sánchez este una dintre cele mai cunoscute și
apreciate actrițe spaniole din industria filmului internațional.
Penelope Cruz în Vogue, Spania FOTO Arhivă
Cruz și-a început cariera artistică la vârsta de 15 ani, când a
fost remarcată de un agent al agenția de modele pentru care lucra,
iar apoi și-a făcut debutul în lumea filmului în 1989, într-un
film de lung metraj intitulat „El Laberinto Griego” (Labirintul
grecesc).
Filmul spaniol „Jamón, Jamón”, din 1992, a fost cel care i-a
adus notorietatea, jucând alături de actorul Javier Bardem.
După această apariție, Cruz și-a continuat ascensiunea în lumea
filmului, jucând într-o serie de filme de succes, atât în Spania,
cât și în străinătate. Printre rolurile sale notabile se numără
apariția în „Belle Epoque” (1992), care a câștigat Premiul
Oscar pentru cel mai bun film străin, și „La Niña de tus ojos”
(The Girl of Your Dreams) (1998).
În anii 2000, Cruz a devenit tot mai prezentă în filmele de la
Hollywood, apărând în producții precum „Vanilla Sky” (2001),
regizat de Cameron Crowe, alături de Tom Cruise, și „Volver”
(2006), regizat de Pedro Almodóvar, pentru care a primit o
nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță.
Filmul „Vicky Cristina Barcelona” (2008) regizat de Woody Allen,
i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol
secundar, pentru interpretarea sa captivantă a personajului Maria
Elena.
De-a lungul carierei sale, Penelope Cruz a continuat să își
demonstreze versatilitatea și talentul într-o varietate de roluri,
trecând cu succes de la drame intense la comedii romantice. Ea a
lucrat cu regizori de renume precum Pedro Almodóvar, Ridley Scott,
Sergio Castellitto și Asghar Farhadi.
În afara carierei sale cinematografice, Cruz este, de asemenea,
cunoscută pentru implicarea sa în diverse cauze umanitare și
caritabile. Ea este ambasador pentru Organizația Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și a fost implicată
activ în campanii pentru drepturile animalelor și protecția
mediului înconjurător.
Penélope Cruz este căsătorită cu actorul spaniol Javier Bardem,
cu care are doi copii.
1995: A murit Nicolae Dinică, actor
Nicolae
Dinică s-a născut pe 23 februarie 1940, în inima Bucureștiului,
fiind unul dintre cei mai apreciați actori români de film și
teatru. De mic, a fost fascinat de lumea artei și a teatrului.
Nicolae Dinică FOTO Cinemagia
După
absolvirea liceului, Nicolae Dinică a urmat drumul către Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografie din București, unde și-a
dezvoltat abilitățile actoricești sub îndrumarea unor mari
profesori și regizori. Aici, și-a pus bazele carierei sale
impresionante în lumea teatrului și a cinematografiei românești.
Debutul
său în lumea filmului a avut loc în 1965, odată cu rolul din
filmul „Calea Victoriei sau cheia visurilor”. Cu o prestație
remarcabilă, Nicolae Dinică și-a câștigat rapid admirația
publicului și aprecierea criticilor.
De-a
lungul carierei sale, a interpretat o varietate de personaje
memorabile într-o serie de filme notabile, precum „Somnul insulei”
(1994) și „O lumină la etajul zece” (1984), demonstrându-și
versatilitatea și talentul actoricesc.
Cu
toate că a cunoscut succesul și recunoașterea în lumea filmului,
Nicolae Dinică și-a păstrat întotdeauna legătura strânsă cu
teatrul. A fost un actor dedicat și pasionat, contribuind la
numeroase producții teatrale de succes și impresionând publicul cu
prezența sa scenică și interpretările sale captivante.
Pe
6 martie 2014, lumea artistică românească a suferit o mare
pierdere odată cu trecerea sa în neființă, la București, la
vârsta de 74 de ani.
1996: A murit Alexandru Jebeleanu, poet
Alexandru Jebeleanu s-a născut pe 7 octombrie 1923 în localitatea
Șipet din județul Timiș și a avut o contribuție semnificativă
în literatura română ca poet.
După absolvirea
liceului industrial din Timișoara, a urmat un semestru de studii la
Facultatea de Agronomie din aceeași localitate.
Cu toate acestea, adevărata sa pasiune a fost
literatura, așa că s-a orientat spre Facultatea de Filologie a
Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1959.
Debutul său în lumea literară a avut loc în revista „Universul
literar” în anul 1941, iar primul său volum, „Oglinzi sonore”,
a fost publicat în 1945.
Odată cu înființarea Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor
din România în 1949, Alexandru Jebeleanu a devenit una dintre
figurile de frunte ale acestei organizații, ocupând funcția de
Secretar (președinte) până în anul 1970. Între 1952 și 1972, a
fost redactor-șef al publicației „Scrisul bănățean”, care
ulterior și-a schimbat denumirea în „Orizont”.
În 1972, Jebeleanu s-a implicat în activitatea editorială,
devenind redactor și apoi director al Editurii Facla din Timișoara.
Contribuția sa la literatura română a fost recunoscută și în
domeniul muzical, fiind colaborator cu compozitorul Doru Popovici
pentru realizarea lucrării „Madrigale bănățene”.
Alexandru Jebeleanu a fost o figură importantă în dezvoltarea
literaturii române și a avut un impact semnificativ în promovarea
culturii și artei din regiunea Banatului. A încetat din viață la
28 aprilie 1996, la București.
1999: A murit Arthur Leonard Schawlow, fizician, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică în 1981
Biografie Schawlow s-a născut pe 5 mai 1921 în Mount Vernon, New
York. Mama sa, Helen (Mason), era din Canada, iar tatăl său, Arthur
Schawlow, era un imigrant evreu din Riga (pe atunci în Imperiul Rus,
acum în Letonia).
Arthur Leonard Schawlow FOTO Wikipedia
Schawlow a fost crescut în religia protestantă a mamei sale. La
vârsta de trei ani, Arthur și familia sa s-au mutat la Toronto,
Ontario, Canada. La vârsta de 16 ani, a absolvit liceul la Vaughan
Road Academy (apoi Vaughan Collegiate Institute) și a primit o bursă
în științe la Universitatea din Toronto (Colegiul Victoria).
După obținerea licenței, Schawlow a continuat studiile
universitare la Universitatea din Toronto, care au fost întrerupte
din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. La sfârșitul
războiului, a început lucrul la doctoratul său la universitate sub
îndrumarea profesorului Malcolm Crawford.
Ulterior, a ocupat o poziție postdoctorală cu Charles H. Townes la
departamentul de fizică al Universității Columbia în toamna
anului 1949.
A acceptat o poziție la Bell Labs la sfârșitul anului 1951. A
părăsit Bell Labs în 1961 pentru a se alătura facultății
Universității Stanford ca profesor. A rămas la Stanford până
când s-a pensionat, în 1996.
Deși cercetarea lui s-a concentrat pe optică, în special pe lasere
și utilizarea lor în spectroscopie, a desfășurat și investigații
în domeniile superconductivității și rezonanței nucleare.
Schawlow a împărțit Premiul Nobel pentru Fizică în 1981 cu
Nicolaas Bloembergen și Kai Siegbahn pentru contribuțiile lor la
dezvoltarea spectroscopiei cu laser.
Schawlow a fost coautor al lucrării larg utilizate Spectroscopie cu
microunde (1955) împreună cu Charles Townes. Schawlow și Townes au
fost primii care au publicat teoria proiectării și funcționării
laserului în lucrarea lor semnificativă din 1958 despre măsuri
optice, deși Gordon Gould este adesea creditat cu „inventarea”
laserului, datorită lucrărilor sale nepublicate care au precedat pe
cele ale lui Schawlow și Townes cu câteva luni. Primul laser
funcțional a fost realizat în 1960 de Theodore Maiman.
În 1991, Corporația NEC și Societatea Americană de Fizică au
instituit un premiu: Premiul Arthur L. Schawlow în Știința
Laserului. Premiul este acordat anual „candidaților care au adus
contribuții remarcabile la cercetarea de bază folosind laserele.”
În 1951, s-a căsătorit cu Aurelia Townes, sora mai mică a
consilierului său postdoctoral, Charles Townes. Au avut trei copii:
Arthur Jr., Helen și Edith. Arthur Jr. este autistic, cu foarte
puține abilități de vorbire.
Schawlow și profesorul Robert Hofstadter de la Stanford, care și el
avea un copil autist, s-au aliat pentru a se ajuta reciproc să
găsească soluții pentru această condiție. Arthur Jr. a fost
plasat într-un centru special pentru persoanele autiste, iar mai
târziu, Schawlow a înființat o instituție pentru îngrijirea
persoanelor cu autism în Paradise, California. Aceasta a fost
numită, mai târziu, Centrul Arthur Schawlow, în 1999, puțin
înainte de moartea sa.
Schawlow a murit de leucemie în Palo Alto, California, la 28 aprilie
1999. Avea vârsta de 77 de ani.
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari. Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
Actualitate
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă dreaptă Rassemblement National (RN), condus de Marine Le Pen — un moment considerat simbolic pentru posibila normalizare a partidului în viaţa politică franceză, relatează POLITICO.
Marine Le Pen. FOTO: EPA-EFE
Într-o şedinţă tensionată, 185 de parlamentari au votat în favoarea unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, care îndeamnă guvernul să abroge acordul semnat în 1968 între Franţa şi Algeria. Documentul reglementa regimul special de imigraţie al cetăţenilor algerieni în Franţa. Alte 184 de voturi, provenind în principal din zona stângii, s-au opus iniţiativei.
Rezoluţia RN a trecut cu o marjă extrem de strânsă, graţie sprijinului neaşteptat venit din partea unor parlamentari de dreapta şi de centru, dar şi absenţei inexplicabile a mai multor deputaţi din partidul preşedintelui Emmanuel Macron, Renaissance.
Deşi textul nu are efect juridic, votul reprezintă o victorie politică semnificativă pentru Rassemblement National, care a fost mult timp izolat în legislativ din cauza „cordonului sanitar” — o regulă nescrisă prin care partidele tradiţionale evitau colaborarea cu extrema dreaptă.
„Pentru prima dată, un text prezentat de Rassemblement National a fost adoptat”, a declarat Marine Le Pen, imediat după vot. Ea l-a îndemnat din nou pe premierul Sébastien Lecornu să abroge acordul franco-algerian.
Victoria a fost posibilă şi datorită sprijinului a 17 parlamentari din Horizons, partidul de centru-dreapta fondat de fostul premier Édouard Philippe. Ironia situaţiei este că, în trecut, chiar şi Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a pledat pentru denunţarea acordului, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Paris şi Alger. Attal nu a fost însă prezent la vot, iar doar 30 dintre cei 92 de deputaţi Renaissance au votat împotriva textului.
Grupurile de opoziţie de stânga au reacţionat dur, acuzând partidul prezidenţial că a deschis calea unei „victorii simbolice” pentru extrema dreaptă. „Prin neimplicare, au permis adoptarea unui text rasist, legitimând discursul Rassemblement National”, au transmis reprezentanţii stângii.
Adoptarea acestei rezoluţii marchează o schimbare importantă în dinamica politică franceză, fiind văzută de analişti ca un test al capacităţii RN de a-şi extinde influenţa şi de a se impune ca forţă politică legitimă înaintea alegerilor viitoare.
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu...
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia specială a...
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă...
Ucraina se confruntă cu perspectiva unei ierni „catastrofale” pe fondul atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice
Rusia continuă să lovească sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, într-o campanie menită să lase țara fără electricitate și căldură în...
Oameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii
La zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, care a avut loc pe 30 octombrie 2015 și s-a soldat...
GiftIdea te inspiră să alegi cadouri cu sens, nu doar cu ambalaj
Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie un gest făcut din obligație, ci o formă de a transmite emoție,...
Experiențe care apropie familiile și creează amintiri autentice
Într-o lume în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne separă adesea de cei dragi, momentele petrecute împreună devin...
-
Actualitateacum 2 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore
-
Actualitateacum 2 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare”
-
Actualitateacum 2 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți!
-
Comunicateacum 3 zileD’Olive: Prima livadă de măslini românească este, de astăzi, în Creta
-
Breakingacum 2 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA
-
Breakingacum 2 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier
-
Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți”
-
Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale