Actualitate
9 iunie: Ziua când Simona Halep a triumfat la Roland Garros
Tot pe 9 iunie a
avut loc Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia, a murit scriitorul IL
Caragiale și s-a născut soprana româncă Ileana Cotrubaş.
Simona Halep a câștigat în 2018 trofeul de la Roland Garros FOTO: Arhivă
1672: S-a
născut Țarul Petru I (cel Mare) al Rusiei
Petru I (Petru cel Mare) a condus Rusia din 7 mai 1682 până
la moartea sa, fiind considerat intemeietorul Rusiei moderne. Titlul complet al
lui Petru a fost începând cu 1721:
Țarul Petru cel Mare al Rusiei FOTO: Arhivă
„Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al
întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul
Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al
Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și
al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan,
Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor
de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran
ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților.”
1848: Începutul
revoluției pașoptiste în Muntenia
Anul revoluţionar 1848 a fost marcat de asemenea de două
Mari Adunări Naţionale, în cadrul cărora au fost lansate programe cu adevărat
revoluţionare ce vizau dezvoltarea societăţii româneşti.
O primă Mare Adunare Naţională a avut loc la Blaj, în
Ardeal, pe 3 mai 1848. După ce ungurii au proclamat anexarea Ardealului la
Ungaria, românii din Transilvania au ieşit să îşi ceară drepturile religioase,
etnice, culturale şi economice. S-a vorbit din nou despre naţiunea română. S-a
cerut atunci dreptul la o biserică românească independentă, dreptul la a scrie
şi vorbi în limba română, asigurarea libertăţii de exprimare, dreptul la o
corectă şi proporţională reprezentare, desfiinţarea iobăgiei, înfiinţarea de
şcoli româneşti…. Acestea sunt doar o parte din revendicări.
Revoluția pașoptistă FOTO: arhivă
Aproximativ în aceeaşi perioadă, pe 9 iunie 1848, are loc o
Mare Adunare Naţională şi la Islaz, în Ţara Românească. Pe 15 iunie cererile de
la Islaz sunt reluate pe Câmpia Filaretului în cadrul unei alte Mari Adunări
Naţionale la care au participat peste 30 000 de români. La probleme diferite şi
solicitări diferite. În mare, Adunarea dorea o mai mare independenţă, libertate
şi suveranitate pentru naţiunea română.
Astfel, pe 9 iunie 1848, la Islaz, în faţa unei mari adunări
populare, a fost citită de către Ion Heliade Rădulescu „Proclamaţia de la
Islaz”, programul mişcării revoluţionare din Ţara Românească, conceput ca act
constituţional, inspirat din Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului
din 1789. ,,Proclamaţia de la Islaz” este însăşi fundamentul democraţiei
româneşti şi actul din care putem spune că izvorăşte inclusiv Constituţia
României de azi.
1856: Vasile Alecsandri a publicat “Hora Unirii”
Vasile Alecsandri a fost unul dintre
fruntaşii Revoluţiei de la 1848. Mişcarea revoluţionară din Moldova a avut
un caracter paşnic (fiind denumită în epocă „revolta poeţilor”). La 27
martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc
la hotelul Petersburg din Iaşi, a fost adoptată o petiţie în 16 puncte adresată
domnitorului Mihail Sturdza, petiţie redactată de către Vasile
Alecsandri.
FOTO: Arhivă
„Hora
Unirii“ este o poezie de Vasile Alecsandri (unul dintre cei mai
importanţi paşoptişti), publicată pentru prima dată în 1856, în revista „Steaua
Dunării“, condusă de Mihail Kogălniceanu.
Avea însă să devină cunoscută abia după ce compozitorul
moldovean Alexandru Flechtenmacher (fost director la Conservatorul de Muzică şi
Declamaţiune din Bucureşti) a compus muzica.
A devenit un simbol naţional odată cu Unirea Mică, iar
dansul în cerc simbolizează unitatea spirituală şi egalitatea între români.
Hora Unirii, jocul popular ce aduce laolaltă românii care se
prind să-şi dea „mână cu mână“, a fost jucată prima dată la 24 ianuarie 1859,
când românii din ambele Principate s-au înfrăţit oficial. Prin alegerea
aceluiaşi domnitor Alexandru Ioan Cuza, Moldova şi Ţara Românească au înfăptuit
astfel Mica Unire. Momentul sărbătorit cu mare bucurie a prefigurat Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918, când Ardealul s-a alăturat principatelor de dincolo de
Carpaţi, ce alipiseră deja Dobrogea după Războiul de Independenţă din 1878.
1912: Moare în urma unui atac de cord la Berlin, I.
L. Caragiale
Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852, la
Haimanale ( în prezent Ion Luca Caragiale, județul Dâmbovița) și a murit la 9
iunie 1912, la Berlin. A urmat Gimnaziul „Petru și Pavel” din Ploiești, iar
studiile liceale le-a terminat la București.
Ion Luca Caragiale FOTO: arhivă
Fiind atras de teatru a urmat Conservatorul de Artă
Dramatică din București, ulterior a frecventat ședințele cenaclului „Junimea”,
în revista căreia, „Convorbiri literare”, își va publica principalele piese de
teatru. A fost copist, sufleur, redactor, revizor școlar, profesor, corector,
registrator și director general al teatrelor.
În anul 1905, marele dramaturg s-a stabilit la Berlin.
Amintim câteva dintre cunoscutele comedii scrise de I.L
Caragiale: „O noapte furtunoasă”, „Conul Leonida față cu Reacțiunea”, „O
scrisoare pierdută” și „D-ale carnavalului”.
1939: S-a născut soprana româncă Ileana Cotrubaş
Ileana Cotrubaș (n. 9 iunie 1939, Galați) este o soprană
română, a cărei carieră s-a desfășurat între anii 1960 – 1990. A fost admirată
pentru talentul actoricesc și pentru ușurința cu care cânta operă în diverse
limbi.
Dupa o cariera de succes,Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă în
anul 1990, însă a continuat să predea, ținând cursuri de măiestrie și sfătuind
tineri promițători printre care si Angela Gheorghiu.
1963: S-a născut popularul actor american de cinema
Johnny Depp
S-a născut la 9 iunie 1963, în Owensboro, statul american
Kentucky, potrivit imdb. A
renunţat la şcoală când avea 15 ani şi a început să se implice în diferite
trupe de muzică. Nicolas Cage l-a sfătuit să facă actorie
În cursul unei vizite în Los Angeles, l-a întâlnit pe
actorul Nicolas Cage, cel care i-a recomandat să se orienteze spre actorie și a
schimbat direcția. A debutat în pelicula „A Nightmare on Elm Street’‘
(1984).
În 1987, a jucat în seria televizată „21 Jump
Street”, iar în anii 1990, după numeroase roluri în diferite filme cu teme
dedicate tinerilor, a început colaborarea cu regizorul Tim Burton, interpretând
rolul principal în pelicula „Edward Scissorhands” (1990).
Succesul filmului l-a propulsat pe o nişă a cinematografiei, actorul selectând
roluri care surprindeau criticii şi publicul.
Johnny Depp FOTO: Shutterstock
A obținut rolul principal în producţia ”Ed Wood” (1994) și
a jucat în 1997 în „Donnie Brasco”, alături de Al Pacino. În
1998, a apărut în distribuţia filmului „Fear and Loathing in Las
Vegas”, în regia lui Terry Gilliam. În 1999, a jucat în pelicula „The
Astronaut’s Wife’‘ şi apoi în „Sleepy Hollow”.
De-a lungul carierei, a interpretat numeroase personaje,
printre care şi Fred Abberline din producţia „From Hell’‘, din
2001. A jucat apoi în „Once Upon a Time in Mexico”, în 2003,
an în care a început și periplul său pe marile ecrane cu franciza „Pirates
of the Caribbean’‘, primul film din serie fiind blockbusterul „The
Curse of the Black Pearl”. Grație succesului filmului primește o
nominalizarea la Oscar.
Personajul principal în „Secret Window’‘ (2004),
o adaptare a nuvelei lui Stephen King, rolul din „Finding Neverland” (2004),
care i-a adus o nouă nominalizare la Oscar şi premiul BAFTA pentru cel mai bun
actor, dar și interpretarea din producţia „The Libertine” (2004)
i-au sporit celebritatea.
Peste 80 de premii importante
„Charlie and the Chocolate Factory” (2005),„Alice
in Wonderland” (2010) şi „Dark Shadows” (2012) sunt
alte proiecte comune ale lui Johnny Depp cu Tim Burton. Pentru rolul principal
din „Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street’‘, în regia lui
Tim Burton, primeşte încă o nominalizare la Oscar, potrivit Imdb
1978: A murit Prințul Nicolae de România, al doilea
fiu al regelui Ferdinand I al României
Principele Nicolae s-a născut în 1903 la Sinaia şi a murit
în 1978, fiind înmormântat la Lausanne, în Elveţia.
Principele Nicolae l-a avut ca naş pe ţarul Nicolae al
II-lea. Din ianuarie 1926, după cea de-a doua renunţare a lui Carol la tron s-a
instituit o Regenţă. La moartea tatălui său Ferdinand, în 1927, principele
Nicolae a devenit regent la 24 de ani, apropiindu-se din nou de tron, de această
dată ca tutore al nepotului său Mihai, încă minor. Principele nu a vrut să-şi
depăşească condiţia de membru al Regenței, nefiind orgolios şi neavând ambiţii
politice.
Prințul Nicolae de România FOTO: Arhivă
Principele
Nicolae a murit în 1978, iar ultima sa dorinţă a fost ca osemintele să-i
fie aduse în ţară, când va fi posibil. A fost înmormântat, din generozitatea
soţiei sale, principesa Tereza, în cimitirul de la Lausanne-Elveția, lângă
Ioana Dolette, prima sa dragoste.
„Osemintele Principelui Nicolae și ale Principesei Ioana
vor fi aduse pe 15 noiembrie la Necropola Regală a Noii Catedrale de la Curtea
de Argeş. Pietrele funerare sunt deja pregătite. Nu cred că rămășițele Principelui
Mircea vor fi aduse în acest an”, a dezvăluit în exclusivitate pentru
”Adevărul” arhimandritul Caliopie Ichim.
2018: Simona Halep a câştigat primul său titlu
de Mare Şlem, la Roland Garros
Simona a câştigat trofeul de la Roland Garros, primul
Grand Slam al carierei, devenind al treilea român câştigător de Grand Slam la
jucătorii de simplu după Ilie Năstase şi Virginia Ruzici! Simona a jucat setul decisiv cu Sloane Stephens, pe care a
învins-o cu 3-6, 6-4, 6-1.
Halep a avut meci greu cu Sloane Stephens, dar a dovedit
tărie de caracter şi a luptat eroic, mai ales după ce a pierdut primul set.
Americanca a lovit puternic şi s-a dovedit redutabilă la loviturile lungi, din
spatele terenului. Totuşi, Simona a reuşit să o plimbe şi să o obosească şi a
revenit superb în meci, iar în decisiv a arătat de ce este numărul 1 mondial.
Titlul de la Roland Garros vine la zece ani după ce Simona a
câştigat acelaşi turneu, dar la junioare.
Pentru titlul câştigat, Simona Halep a primit 2,2 milioane
de euro şi 2000 de puncte WTA.
În acel moment era numărul 1 mondial.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Uncategorizedacum 3 zileMai mult confort, mai puțin efort: curățenia de după sărbători cu Dyson
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileThe List Estates: valoarea proprietăților tranzacționate a crescut cu peste 80% în 2025
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?




