Într-o lume în care rețelele sociale amplifică emoțiile și fac realitatea tot mai greu de distins de ficțiune, dezinformarea devine nu doar o amenințare la adresa adevărului, ci și un test al libertății noastre. Între algoritmi care promovează senzaționalul și atacatori care manipulează opinia publică, capacitatea noastră de a discerne realitatea este pusă la grea încercare. Astfel, va trebui să învățăm din nou să vedem cu ochii minții, nu doar cu cei ai ecranului, spun experții. 

Marea Britanie se confruntă cu revolte violente, amplificate de știrile false care circulă pe social media. Dezinformarea a atins cote maxime, mai ales că figuri de rang înalt au pus paie pe foc. 

Nimeni nu e la adăpost de „amenințarea” fakenews. De altfel un studiu publicat de Forumul Economic Mondial (WEF) sublinia la începutul anului că dezinformarea se plasează pe locul al doilea în topul celor mai importante riscuri globale pe parcursul următorilor doi ani. 

„Foarte interesant e faptul că am ajuns într-un punct, acum cu inteligența artificială, în care riscăm ca internetul în formă a lui descentralizată să devină inutilizabil. Pentru că nu vei mai putea să crezi ce vezi acolo. Nu mai poți să creezi ceea ce văd ochii tăi. Și asta se duce într-o paradigmă în care e foarte posibil ca internetul să trebuiască să fie centralizat. Adică informațiile se primească o bifă, un veto că provin de la o persoană verificată, că știi cine e persoana, așa se poate face tracking mult mai ușor la dezinformare”, avertizează expertul în IT,  Alexandru Panait. 

„Toți suntem vulnerabili la dezinformare, oricât ne închipuim că suntem de vigilenți sau de informați. Pentru că metodele și tacticile se actualizează mereu și, în același timp, cantitatea de dezinformare e tot mai mare.”, a explicat Codruța Simina, jurnalist Misreport, specializată pe investigații privind tacticile de dezinformare online și fact checking, pentru „Adevărul”.  

„Cea mai bună armă contra dezinformării este informarea” 

Alexandru Panait a subliniat că „cea mai bună armă contra dezinformării este informarea”.  

„Nu putem întotdeauna să fim suficient de informați despre toate subiectele, de aceea este bine ca atunci când citim o informație surpinzătoare, să facem un background check. Să verificăm informația din mai multe surse. Nu avem altă metodă care să zică ce e fals și ce nu”, a transmis tânărul care a digitalizat câteva mii de primării din România și alte câteva zeci din Statele Unite. 

Totodată, experții subliniază importanța educației: „Ar trebui duse campanii de informare cu privire la fakenews, poate chiar sistemul educațional să înceapă să facă ceva în a pregăti elevii, studenții pentru provocările vieții”, spune Octavian Ceban, doctor în Economie și Data Scientist în Finanțe. 

„Există studii care arată că putem face o corelație între un grad ridicat de educație media și educație în general cu reziliența la fenomenul dezinformării. Asta ne arată că putem elimina mare parte din vulnerabilități prin programe de educație.”, adaugă Codruța Simina. 

Cel mai nou Eurobarometru arată că în România, aproape 80% dintre respondenți folosesc televiziunea pentru a se informa, urmată de social media (48%) și platformele de știri online (47%). Radio-ul este pe locul al patrulea (33%), iar presa scrisă pe ultimul loc (19%). Facebook, WhatsApp și YouTube sunt cele mai utilizate platforme de socializare, iar 47% dintre respondenți urmăresc influenceri sau creatori de conținut. Statisticile arată că cele mai multe știri false provin din mediul online, mai ales din social media. 

Apoi, este important să alegem surse de informare credibile. 

„Primul pas în a evita capcana asta e să știm că ea există. Asta înseamnă să fim mult mai responsabili cu conținutul online, să nu distribuim orice poveste neverificată, să facem diferența clară între conținut autentic și fals, între conținut jurnalistic sau ficțional. Putem evita capcana asta și dacă acceptăm că nu știm chiar tot și mai avem de învățat și uneori putem greși – și atunci ne verificăm. În fine, poate dacă ne-am lua mai puțin în serios cu latura asta dramatică și ofensabilă, am evita să împrăștiem tot felul de bazaconii fără bază în realitate. Adică uneori soluția e fix puțin bun simț și puțină umanitate aplicată cu discernământ.”, a mai spus jurnalista Misreport, specializată pe investigații privind tacticile de dezinformare online. 

Canalele cu cei mai mulți pești 

Știrile false sunt propagate „pe un canal care are cât mai mult pești”, spune Alexandru Panait. 

„Adică TikTok, Facebook, peste tot unde atenția oamenilor este colectată, centralizată într-un singur loc, acolo se propagă.” 

De obicei aceștia aleg canale cât mai puternice, iar atacatorii găsesc fel de fel de „artificii” pentru a propaga știrile false, pentru că sunt limitați și de algoritmii rețelelor de socializare. 

„În general, în mediul online, dezinformarea se propagă mai ales pe rețele sociale – prin sharing, prin amplificare, prin sponsorizare. La propagare contribuie în mod esențial algoritmii rețelelor sociale, care favorizează conținutul care produce emoții puternice, de tip teamă sau revoltă. De asta suntem mai mereu ofensați de ceva și ne certăm între noi – de cele mai multe ori, acel ceva e un fals propagat pe rețele sociale și menit să ne antagonizeze, să ne pună să ne împărțim în două tabere. Avem și aici studii care arată că falsurile circulă mai repede pe rețele sociale decât informația factuală.  La propagare contribuim chiar și noi, atunci când dăm mai departe prietenilor noștri, pe rețele sociale, pe grupuri sau pe mesageria personală, materiale pe care nu le-am verificat, dar ni se par interesante. Sau revoltătoare.”, detaliază Codruța Simina. 

Emoțiile, combustibilul dezinformării 

Emoțiile puternice pot influența semnificativ modul în care oamenii percep și răspândesc informațiile, acestea sunt acceptate și distribuite rapid, fără a le verifica sau analiza critic.  

„Frica sau furia pot provoca o reacție rapidă și impulsivă. Emoțiile influențează modul în care interpretăm informațiile și ajută și la memorarea acestora. Când o persoană este supusă unei emoții intense, aceasta tinde să caute și să accepte doar acele informații care îi confirmă sentimentele și convingerile preexistente, ignorând dovezile contrare. Postările care evocă reacții emoționale puternice sunt adesea distribuite mai mult, crescând astfel expunerea și posibilitatea ca dezinformarea să ajungă la un număr mai mare de oameni. Mesajele care provocă furie, tristețe sau surpriză sunt mai ușor de reținut, ceea ce înseamnă că utilizatorii sunt mai predispuși să le recitească și să le împărtășească ulterior. Capacitatea noastră de a judeca critic informațiile este diminuată când intervin emoțiile. Acest lucru permite dezinformării să treacă neobservată și să fie acceptată ca adevărată.”, ne lămurește Mirela Husaru, consilier în dezvoltare personală. 

Dar, o știre ar trebui să informeze, nu să emoționeze, punctează Codruța Simina. 

„Până la urmă e și ceva care ține de un fel de simț comun: o știre ar trebui să ne dea informații, nu emoții. Ăsta e un semn la care ar trebui să fim atenți: dacă citim ceva ce ne provoacă spaimă sau revoltă puternică, e bine să facem o pauză și să verificăm informația. Să vedem dacă a mai fost publicată undeva, care e sursa ei inițială. Apoi, să facem puțină evaluare critică, adică, poate că un actor nu se pricepe la analiză de război, de exemplu, și atunci poate nu e așa de importantă părerea lui, mai ales dacă e alarmistă.”, explică jurnalista. 

Mai mult, oamenii care rezonează emoțional cu anumite dezinformări, știri false, crează o comunitate în jurul unor idei sau credințe comune.  

„Aceasta oferă un sentiment de apartenență și justificare emoțională, ceea ce întărește perpetuarea dezinformării.”, accentuează Mirela Husaru. 

Consultantul în dezvoltare emoțională care urmează programul Professional  Training cu Dr. Gabor Maté propune și niște exerciții pe care le putem face în fiecare zi pentru dezvoltarea gândirii practice: „Să verificam autoritatea unei surse, să cautam informații din surse diverse și să comparam perspectivele diferite. Să încurajaram un comportament mai conștient în consumul de informație, prin reflecție asupra propriei reacții emoționale la ceea ce citim și a impactului acesteia asupra judecății noastre. Să ne punem întrebări deschise despre informațiile pe care le consumăm (de exemplu, „Care sunt sursele acestei informații?” sau „Ce dovezi există pentru a susține această afirmație?”)”.  

Vom înțelege din ce în ce mai puțin realitatea 

Adevărul este că este dificil să ne obișnuim să verificăm sursele informațiilor, știrilor pe care le citim. Și mai greu este „să ne obișnuim cu ideea că există multe falsuri printre ceea ce citim noi pe post de informație validă”, consideră Codruța Simina, care adaugă există mai mulți actori, cu interese diferite, pe care le transformă în povești online. „Noi le consumăm de multe ori fără să fim conștienți ce ni se întâmplă”. 

Pe termen lung, „tot acest mumbo-jumbo conspiraționist, plin de ură și falsuri fără bază științifică, va deveni un fel de educație pop-cult. Asta înseamnă că vom înțelege realitatea din jurul nostru mai puțin, cu mai puține nuanțe”, spune jurnalista. 

„Vom renunța încet să mai chestionăm sistemele politice, să cerem informații factuale, să înțelegem cine ia decizii pentru noi. Cu alte cuvinte, unul din efectele pe termen lung e vulnerabilitatea la autoritarism. Care vine pe carul populismului, care vine și el pe trena falsurilor care inundă spațiul informațional. Da? Adică, n-o să mai putem evalua critic informații, pentru că nu avem un sistem de referință cu care să le comparăm. Dacă eu cred că 2 plus 2 fac 5, o să fie mai greu să facem matematică împreună. Pe termen lung, riscul este să nu mai avem o poveste comună despre realitatea în care trăim, și de regulă astea sunt momentele în care oamenii, așa, ca grupuri, au cam decis să-i elimine pe cei care nu gândeau ca ei.”, concluzionează Codruța Simina. 

Libertatea fiecăruia dintre noi este în pericol. 

Dar, „când ai libertate maximă, nu mai ai control. Când ai control, nu mai ai libertate. Cam ăsta-i pendulul în care ne învârtim. Problema e grea. Va fi foarte greu pentru guvernele lumii să meargă din nou spre zona asta de control. Dacă se va ajunge acolo, controlul va fi extrem. Dar va fi foarte dificil să se mai ducă în acea zonă, pentru că omul știe că-i liber, știe că poate să vadă informația, va găsi el metodele, să ajungă la informație.”, evidențiază Alexandru Panait. 

Ce e de făcut 

Uniunea Europeană a adoptat în 2024 o reglementare istorică privind inteligența artificială, având ca scop prevenirea înlocuirii oamenilor și protejarea credibilității conținutului digital. Această lege, considerată un „GDPR al A.I.“, impune notificarea angajaților despre utilizarea A.I. cu risc ridicat, asigurarea calității datelor și interzice practicile precum notarea socială și influențarea secretă a comportamentului. Specialiștii subliniază că noua legislație vizează protejarea împotriva deepfake-urilor și fake news-urilor și va reglementa modul în care companiile dezvoltă și utilizează A.I.  

Însă, rețelele social media nu pot verifica fiecare postare pentru a stabili dacă e reală sau nu. 

„În schimb ce ar putea face aia ar fi să verifice toate conturile, să pună acea bifă de verified, nu contracost, ci doar pentru a asigura că o persoană este verificată, e cineva real în spatele acelui cont.”, explică Alexandru Panait. 

De asemenea, ar putea ajuta „organele abilitate să urmărească mult mai ușor originea unui fake news”, mai spune el.   

„E o poveste lunga cu ce pot face platformele de socializare sa limiteze răspândirea. În mare, ele s-ar putea sa aibă resurse sa creeze soluții extrem de inteligente. Imaginați-vă ca de undeva apare știrea X, ea se tot propaga prin share uri, are vizualizări. Dacă mai mulți oameni (eventual care nu se cunosc între ei) ar da un feedback platformei ca știrea X e sigur un fake news, atunci fie știrea X sau celelalte extrem de similare cu X vor fi cu un flag de risc de fake news, sau chiar scoase din platforma, dacă și un om verifică.”, consideră Octavian Ceban, doctor în Economie și Data Scientist în Finanțe. 

Concret, noile tehnologii, cum ar fi modelele Large Language Models (LLMs), pot fi utilizate atât pentru răspândirea, cât și pentru combaterea dezinformării, spune expertul. De exemplu, LLM-urile pot compara știri similare și pot evalua riscul ca o știre să fie considerată fake news pe baza feedback-ului utilizatorilor și a unor criterii specifice. 

„Un exemplu mai complex de a combate fake news și propagarea lor este bazat pe Agenți, care au la baza LLM-uri. Dacă apare o știre nouă în social platform, mai multi roboței vor lua automat toate știrile și le vor compara între ele, cu ajutorul LLM urilor și s-ar putea identifica mai bine riscul ca o știre, care poate e senzațională, să fie promovata doar dintr-un trust de presă pentru cât de senzațională e sau sa îndeplinească mai multe condiții pentru a o face fake news. Aceste condiții pot fi identificate cu LLM uri, care se pricep destul de bine la a ‘înțelege’ textul.” 

În esență, LLM-urile sunt capabile să „înțeleagă” și să analizeze textele pentru a ajuta la identificarea și combaterea dezinformării. 

Exemple de dezinformare 

Autoritățile din Regatul Unit au declarat că dezinformarea, amplificată de personalități de rang înalt, a fost principalul factor care a alimentat escaladarea violențelor. Aproape 400 de persoane au fost arestate în ultima săptămână în Regatul Unit. De exemplu, Elon Musk, proprietarul X, scria că „Războiul civil este inevitabil”, răspunzând unei postări pe X care dădea vina pe migraţia în masă şi pe graniţele deschise pentru dezordinea din Marea Britanie. 

Un studiu recent realizat de Institutul Alan Turing arata că 9 din 10 (94%) din Regatul Unit au declarat că au fost martorii unor dezinformări pe social media. 

Săptămâna trecută, controversa privind sexul boxerului Imane Khelif la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 a exemplificat modul în care dezinformarea se poate răspândi rapid pe rețelele de socializare. Khelif a fost acuzată pe nedrept că ar fi bărbat după ce adversara sa italiană, Angela Carini, a abandonat meciul la doar 46 de secunde, invocând intensitatea loviturilor. Aceste acuzații au fost amplificate de personalități publice precum Logan Paul, JK Rowling și Donald Trump, fără ca informațiile să fie verificate. 

„Vad știrea cu Imane Khelif, „pugilista transexual”. Numai că ea s-a născut femeie, a rămas femeie și luptă în ring cu femei. (..)No, oricine putea să verifice în câteva secunde despre cine e vorba…..”, arată sociologul Gelu Duminică, pe Facebook, cât de ușor era de verificat informația.