Lovită de sancțiuni, Rusia se laudă cu un sistem de alianțe solid, dar în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Expert în Orientul Mijlociu, Ioana Constantin-Bercean explică de ce unele țări sunt mai degrabă aliate de conjunctură cu Putin și oricând s-ar putea întoarce împotriva Rusiei.

Economia
Federației Ruse a rezistat neașteptat de bine nenumăratelor sancțiuni și este pe
plus, conform FMI și Băncii Mondiale, chiar dacă mulți experți anticipau că va intra în faliment. A contat faptul că, deși este
cea mai sancționată țară din lume, Rusia continuă să facă
afaceri cu mai bine de jumătate din țările Globului, în special
cu cele din BRICS.

Interesant
este că tocmai aliatele Moscovei, care până acum au contribuit la
salvarea economiei sale, ar putea să o ruinez, așa cum remarcă Business Insider. Potrivit sursei citate, Rusia ar
putea să primească o lovitură serioasă din partea liderei OPEC,
Arabiei Saudite, dacă Riadul ar decide să crească producția și să aducă pe piața
internațională mai mult petrol, pentru a putea să controleze mai bine
prețurile. Și chiar dacă pentru moment prețurile ar merge în jos,
saudiții ar avea doar avantaje dacă s-ar afla în situația de a
dicta ulterior prețurile.

Financial Times a scris că Arabia Saudită ar fi intenționat inițial să reducă producția, pentru a
crește prețul barilului de petrol peste 100 de dolari, însă acum s-ar fi resemnat în fața scăderii prețurilor, iar pentru a-și recupera cota pe piață ar fi de acord cu noi scăderi ale prețurilor. Indirect, Riadul ar da o grea lovitură uriașului aparat de război al
Rusiei, care e dependent de sumele obținute din vânzările de petrol și gaze.

Expert
în Orientul Mijlociu, Ioana Constantin-Bercean e cercetător
științific la Institutul de Științe Politice și Relații
Internaționale al Academiei Române și analizează, pentru
„Adevărul”, relațiile Moscovei cu Arabia Saudită și Iran,
două dintre aliatele lui Putin.

Jocuri de culise

Deși
aparent relațiile dintre Rusia și Arabia Saudită sunt excelente,
există și unele dezacorduri în politica externă a celor două
țări. Miza cea mare este influența în zonă, dar relațiile celor două state sunt complexe.

„Cei
de la Financial Times și cei de la Business Insider spun că Arabia
Saudită ar putea reduce extracția de țiței pentru a menține sau crește prețul. Bun, se vorbește despre o înțelegere din aceasta care a
fost în cadrul OPEC, tocmai pentru că se dorește să crească
prețul barilului de petrol la peste 80 de dolari. Ceea ce nu s-a
întâmplat, cel puțin până acum, chiar dacă poate unii analiști estimau asta, mai ales
în contextul actualelor conflicte din Orientul Mijlociu”, începe
Ioana Bercean.

Ea
amintește de întâlnirea BRICS, care s-a încheiat joi, 24 octombrie.
Liderii BRICS, organizație din care fac parte
Brazilia,
Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran și
Emiratele Arabe Unite, s-au întâlnit la Kazan, în Rusia, iar printre invitate s-au numărat și țări ca Arabia Saudită, care, la fel ca Turcia,
intenționează să devină membră a organizației.

„Acum,
chiar când noi vorbim (n.r. – interviul a fost făcut joi, se întâmplă și întâlnirea aceasta BRICS
de la Kazan, unde sunt prezenți, inclusiv reprezentanții Arabiei
Saudită. Și sigur că acolo se vor discuta și inclusiv aceste
probleme ce țin de petrol. Pe de altă parte, strategia Arabiei Saudite nu este niciuna nouă și este de văzut în ce măsură ar
putea afecta economia Rusiei, pentru că, oricum, deja este supusă
sancțiunilor, așa că Rusia poate să-și exporte petrolul sau
gazele doar în anumite țări și prin anumite offshoruri”, explică experta.

Concurează pentru accesul pe piața chineză

În
plus, Rusia și Iran, la fel ca și Rusia și Arabia Saudită,
concurează pentru piața chineză, în special pentru exporturile de
petrol. Dacă Arabia Saudită poate exporta fără probleme pe orice
piețe, în cazul Rusiei și a Iranului lucrurile stau diferit din
cauza sancțiunilor la care cele două state sunt supuse. Acest lucru le aduce în concurență.

„Acolo,
sigur că este o competiție între ele și cine exportă mai mult
sau de la cine cumpără China. Pentru că în Asia China este
principalul importator de petrol. Și atunci, sigur că, pentru
China, este mai simplu să se îndrepte înspre țări care sunt
supuse unor sancțiuni, cum este Iranul, de exemplu, sau cum este
Federația Rusă, și prin diverse mecanisme economice să evite
sistemul Swift și sancțiunile. Așa China cumpără petrol la
prețuri sub cel al pieței, ceea ce reprezintă un plus pentru
economia acestei țări”, spune Ioana Bercean.

Totuși,
nu este încă foarte clar când și nici dacă vor intra în coliziune
interesele saudite cu cele ale Rusiei lui Putin. 

„Deocamdată
am avut și situațiile acestea în care China a exportat inclusiv în
Azerbaijan, în Egipt sau în India. Acolo petrolul și gazele au
fost preluate și redistribuite, inclusiv în Europa. Dar rămâne la
latitudinea economiștelor și, până la urmă, la înțelegerea lor
dacă va exista vreuna între Arabia Saudită și Federația Rusă și
celelalte state din Golf, din Consiliul de Cooperare al Golfului și
OPEC și OPEC plus, din care ultima făcând parte și Rusia. Rămâne
de văzut cum se vor înțelege ele și care vor fi, să spunem așa,
avantajele sau dezavantajele diplomatice cu care vor fi recompensate
una sau alta dintre părți pentru a reuși această menținere, cel
puțin, dacă nu creșterea prețului de baril”, mai spune Bercean.

O alianță (aparent) indestructibilă

Nici
alianța dintre Iran și Rusia nu este indestructibilă. Cele două
țări au o serie de interese comune, dar și unele divergențe.
Dosarul sirian, foarte important pentru Teheran, este un bun exemplu.

„Siria
este un alt dosar foarte complex și din păcate foarte puțin
discutat pentru că acum sunt alte probleme care captează atenția
publicului în general. În Siria, interesele Iranului coincid acum cu cele ale Federației
Ruse, dar asta nu înseamnă că joacă cartea în favoarea Rusiei.
Iranul joacă cartea aceasta de a-l susține pe Bashar Al-Assad, în
special prin gruparea Hezbollah, care este prezentă în Siria, și
prin membri ai Corpului Gărzii Revoluționare Islamice care sunt
acolo pentru a-l proteja și pentru a-l menține la putere. Iranul
are interesul de a-și menține pe propria sa influență în Siria”, adaugă experta.

Pentru
Iran, adaugă Ioana Bercean, este important să își păstreze acest
număr de state pe care le controlează sau îi sunt aliate din
Orientul Mijlociu. Ea explică și unde s-ar putea ciocni interesele
celor două state.

„La fel ca Federația Rusă, sigur din alte motive, alte contexte
istorice, și Iranul este relativ izolat pe plan regional și
foarte izolat pe plan internațional. Și atunci controlul Siriei,
Libanului, Irakului și Yemenului sunt condiții aproape existențiale
pentru politica externă și pentru strategia regională a Iranului.
Iran și Rusia rivalizează inclusiv în Siria, chiar dacă au
același obiectiv în acest moment. O competiție între ele chiar
există în prezent pentru cine are mai multă influență în Siria
și cine poate influența mai mult ceea ce va face această țară în
viitor. Și sigur că într-un viitor mediu și mai lung se va
discuta la un moment dat sigur și despre reconstrucția Siriei și
despre viitorul ei. Și sigur că atunci chiar dacă sunt interese
comune momentan, ele la un moment dat se pot ciocni, pentru că atât
Iranul cât și Federația Rusă funcționează puțin altfel decât structurile occidentale pe care noi le cunoaștem,
NATO sau Uniunea Europeană. Și vedem că până și în cadrul
acestor instituții occidentale există un anumit fel de competiție,
dar cu atât mai mult între Federația Rusă și Iran va fi o
ciocnire mult mai puternică, pentru că fiecare dintre cele două
țări va dori să-și mențină până la urmă această influență”,
completează Bercean.

Dacă
Iranul nu concepe să-și piardă influența asupra Siriei, Federația
Rusă are planurile sale diferite de ale Teheranului, în această
privință.

„Pentru
Federația Rusă este foarte importantă Siria pentru că are acel
port de la Latakia care îi conferă inclusiv ieșire înspre
mările calde pe care Federația Rusă altfel nu o are. Altfel, Federația
Rusă ar avea toate spațiile acestea închise, de fapt acesta este
punctul cel mai important sau unul dintre cele mai importante
obiective pe care Federația Rusă le are acolo”, mai afirmă Ioana
Bercean.

Iranul nu uită

În
plus, între cele două state există și o rivalitate altfel de rivalitate dincolo de provocările politice. Și nici istoria nu este de partea
lor. De-a lungul secolelor, cele două state au avut o serie de
conflicte, unele greu de uitat.

„Pe
de alta parte, fiind vorba despre state care au mari rezerve de
petrol și de gaze sigur că există o competiție și în ce privește
exporturile, mai ales că ambele sunt supuse unor sancțiuni
economice importante. Plus că, între Iran și Federația
Rusă sau, mă rog, între Iran și Uniunea Sovietică și Imperul
Țarist a existat și o istorie destul de complexă și complicat. Iar Iranul are această memorie în care Imperul Țarist, iar
ulterior Uniunea Sovietică au avut diverse ingerințe în politica
internă iraniană. Și iranienii nu uită acest lucru. De aceea,
repet, apropierea dintre ele nu poate fi considerată o alianță
inexpugnabilă, ci mai degrabă o să-i spunem o alianță de
conveniență”, mai arată experta.

În
cazul unor oportunități venite din altă parte, liderii Iranului nu
ar sta prea mult pe gânduri, crede Ioana Bercean. Iar dacă Teheranului i s-ar oferi ocazia, ar inunda piața cu petrol, ceea ce ar duce din nou în jos prețul barilului. Acest lucru ar însemna o lovitură cumplită dată sub centură Rusiei, care și-ar vedea veniturile obținute din petrol diminuate. În consecință, Moscova ar avea probleme cu finanțarea imensului său aparat militar și cu finanțarea războiului. Or, se știe, fosta Uniune Sovietică a ajuns să facă implozie într-un moment în care nu a mai putut să-și finanțeze imensa armată, tot în timpul unui război, dar în Afganistan. 

„Este
foarte important să reținem că dacă Iranul va primi recompensa
necesară sau să-i spunem stimulentul necesar diplomatic-economic
există o posibilitate foarte mare să facă un pas în spate și să
renunțe sau să se retragă discret din această cooperare
economico-militară cu Federația Rusă. Mai mult decât atât, la
Moscova există și un anume resentiment, sigur, acesta este mai mult
de natură diplomatică, pentru că Iranul nu a recunoscut niciodată
nici anexarea peninsulei Crimeea și nu a recunoscut niciodată acele
referendumuri ilegale organizate de Federația Rusă în Ucraina”,
încheie Ioana Constantin-Bercean.