Oligarhia trumpistă care prinde contur este mult diferită de tulpina post-sovietică.

La 14 decembrie 2016, președintele ales Donald Trump a
adunat o mână de mogulii, cei mai cunoscuți ai Americii, într-o sală de
conferințe de la etajul 25 al sediului său din Manhattan. Din grup făceau parte
Jeff Bezos de la Amazon, Elon Musk de la Tesla și Tim Cook de la Apple. În
ciuda faptului că tocmai câștigase cea mai puternică poziție de pe planetă,
Trump a adoptat o atitudine lingușitoare.

„Nu este nimeni ca voi în lume!” a exclamat Trump .
„În lume!” El a vrut ca ei să știe: „Sunt aici să vă ajut să o duceți bine”.

La acea vreme, Trump era o necunoscută, cel puțin în
ceea ce îi privea pe acești miliardari. Aceștia nu puteau fi siguri dacă el era
de fapt aliniat cu interesele lor, având în vedere sprijinul său pentru taxe,
ostilitatea față de imigrație și luările de poziție împotriva globalismului. În
plus, era un moment deosebit de inflamat în politica americană, iar ei aveau
motive să se teamă că forța lor de muncă, ca să nu mai vorbim de clienții lor,
ar putea protesta furibund față de o relație de lucru prea strânsă cu Trump.
Prin urmare, după încheierea reuniunii, oferta lui

rump de a încheia o alianță a fost lăsată în
suspensie, scrie The Atlantic.

Oportunitățile lui Trump

Dacă Trump se impune pe 5 noiembrie, o versiune a
parteneriatului la care a făcut aluzie în urmă cu opt ani va apărea în cele din
urmă, și într-o formă mult mai robustă decât și-ar fi putut imagina la momentul
respectiv. Acest lucru se datorează faptului că mulți dintre cei mai bogați
americani au ajuns la concluzia rece că oportunitățile prezentate de Trump
depășesc orice oprobriu social care ar putea urma unei alianțe.

Există un cuvânt pentru acest tip de aranjament
confortabil: oligarhie. Termenul evocă sistemul iliberal corupt care guvernează
Rusia lui Vladimir Putin. Dar, la fel ca fascismul sau democrația, conceptul
variază de la o țară la alta, un produs al culturii politice native și al
surselor de bogăție.

Oligarhia trumpistă, diferită de cea post sovietică

Oligarhia trumpistă care prinde contur este mult
diferită de tulpina post-sovietică. Ceea ce o face distinctă este faptul că
Trump intră într-un parteneriat cu cei mai puternici tehnologi din lume. Dar
problema de bază a oligarhiei este aceeași. Relația simbiotică dintre un lider
corupt și o elită de afaceri presupune întotdeauna schimbul de favoruri.
Regimul face pe placul miliardarilor și, la rândul lor, miliardarii fac pe placul
regimului. Puterea devine din ce în ce mai concentrată pe măsură ce
proprietarii și liderii corupți conspiră pentru a-și proteja controlul reciproc
asupra acesteia. În scurt timp, acest aranjament are potențialul de a da o
dublă lovitură sistemului american: Ar putea submina capitalismul și eroda
democrația în același timp.

Primul mandat Trump ar putea fi nimic

Poate că în curând va fi posibil să ne uităm cu
nostalgie la primul mandat Trump. În acele vremuri, exista o corupție
galopantă, dar era relativ redusă. Jared Kushner și copiii lui Trump se bazau
pe numele de familie. Mai erau prieteni vechi ai președintelui, precum Tom
Barrack, care ar fi încercat să profite de prietenia sa cu președintele pentru
a câștiga clienți în Orientul Mijlociu. Într-un al doilea mandat, acest tip de
tranzacționism flagrant va reapărea și, probabil, se va înrăutăți, pentru că
acum este clar că nu există consecințe pentru implicarea în acesta, notează The Atlantic.

Cea mai mare diferență între primul mandat Trump și un
posibil al doilea mandat Trump este că acesta ar reveni în funcție într-un
moment deosebit de periculos în istoria guvernului american. Niciodată până
acum statul nu a fost un centru atât de profitabil pentru afacerile private. Și
niciodată de la Epoca de Aur a Vestului Sălbatic nu a fost atât de vulnerabil
la corupție.

Ce s-a schimbat

În parte, acest lucru se datorează unei schimbări
bipartizane în ideologie. În ultimul deceniu, ambele partide politice au ajuns
să îmbrățișeze ceea ce se numește „politică industrială”. Adică, în grade
diferite, republicanii și democrații sunt de acord că guvernul ar trebui să
joace rolul de bancă de investiții, cheltuind miliarde pentru a subvenționa
sectoare ale economiei vitale pentru interesul național – și pentru a proteja
aceste întreprinderi naționale de concurența străină prin tarife vamale.

În același timp, guvernul federal a devenit un
consumator masiv de tehnologie, sub formă de cloud computing, inteligență
artificială și rachete, pe care nu o poate produce singur în mod eficient. Din
2019 până în 2022, potrivit unui studiu realizat de Institutul Watson pentru
Afaceri Internaționale și Publice al Universității Brown , Pentagonul și
comunitatea de informații au cheltuit cel puțin 53 de miliarde de dolari pe
contracte cu firme din domeniul Big Technology.

Toate aceste cheltuieli guvernamentale vin într-un
moment în care birocrația  care
supraveghează aceste cheltuieli este deosebit de precară. În cursul verii,
Curtea Supremă a emis o decizie care reduce puterea agențiilor federale. Trump
ar da probabil o nouă lovitură grea acestei instituții, extinzându-și puterea
de a concedia funcționari publici pentru a elimina experți, avocați și
funcționari angajați pentru a fi arbitri neutri ai interesului național, astfel
încât să îi poată înlocui cu acoliții săi.

Fără această responsabilitate, sumele uriașe cheltuite
de guvern pot fi mai ușor direcționate către firmele favorite; reglementările
pot fi mai ușor manipulate pentru a pedepsi rivalii acelor firme. Acei
miliardari care au acces la guvern vor avea un control aproape necontestat
asupra celor care se ocupă de economiei în cadrul Administrației.

Diferențe față de oligarhia lui Putin

Nimic din toate acestea nu va semăna cu oligarhia lui
Putin, formată în mare parte din vechi prieteni din KGB și din prietenii săi
din copilărie din Sankt Petersburg. Rusia este o aristocrație de aparatcici, al
cărei obiectiv principal este protejarea averii ilicite acumulate în timpul
tranziției haotice a țării de la comunism, o misiune care a necesitat
brutalitate și represiune.

Dar oligarhii lui Trump și ai lui Putin se aseamănă în
unele privințe. Miliardarii Big Tech atrași de Trump speră să își protejeze
monopolurile prin furnizarea de servicii esențiale care îi fac indispensabili
guvernului și națiunii. Această indispensabilitate îi va proteja, de asemenea –
conform teoriei – de aplicarea normelor antitrust. Este mult mai greu să
argumentezi pentru destrămarea unui monopol dacă acesta furnizează Pentagonului
tehnologii de comunicații și gestionează servicii de cloud computing pentru
agențiile de informații.

Ce vor oligarhii Big Tech

Dar există o întorsătură distinctă a obiectivelor
oligarhilor Big Tech: aceștia nu doresc doar să se izoleze de autoritățile de
reglementare și de tribunale. În cele din urmă, ei doresc să exploateze relația
lor cu guvernul pentru a-l suplini. Ei vor să fie cei care obțin controlul
asupra programelor și sistemelor care au fost cândva de competența statului.
Alianța lor cu Trump este, în fond, o acaparare a puterii.

Să luăm ca exemplu explorarea spațială. Musk și Bezos
nu vor doar ca guvernul să le subvenționeze rachetele și să le furnizeze
fondurile care le vor dezvolta în continuare companiile aerospațiale. Ei doresc
să devină arhitecții vieții umane în ceruri, să proiecteze colonii celeste, să
modeleze viitorul spațiului. Apoi sunt miliardarii din tehnologie care
promovează criptomonedele. Aceștia nu doresc doar să elimine restricțiile de
reglementare din industrie. În viziunea lor, companiile lor vor înlocui
Trezoreria SUA. Iar unele dintre aceste întreprinderi speră să împiedice
reglementarea inteligenței artificiale, astfel încât să poată exercita un
control mai invizibil asupra fluxului de informații și comerț.

Activitatea centrală a unui sistem oligarhic este
scărpinatul reciproc de spate. Șeful de stat contribuie la răspândirea
profitului, dar încasează și o taxă pentru serviciile sale. În Rusia și
Ucraina, președinții au primit comisioane sub formă de mită. Oligarhii spălau
bani în numele lor, transferând bani în conturi offshore și cumpărându-le vile
impunătoare. În esență, oligarhii servesc drept curieri. Dacă dețin mijloace de
informare în masă, atunci se folosesc de acestea pentru a-și susține subtil
patronul; angajează redactori mai înclinați să respecte linia partidului .

Este greu de imaginat transplantul oligarhiei ruse pe
aceste țărmuri, având în vedere statul de drept american și standardele
superioare ale capitalismului american. Dar este posibil să vedem cum directorii
executivi au început să joace acest joc – modul în care Musk a folosit X pentru
a-l promova neîncetat pe Trump sau modul în care Bezos a anulat susținerea lui
Harris de către The Washington Post și a angajat un om din imperiului lui
Rupert Murdoch în calitate de editor.

Fiecare sistem oligarhic își scrie propriile reguli
informale, ajungând la propriul său set de înțelegeri secrete. Spre deosebire
de Putin, Trump se aliniază cu antreprenori cu adevărat creativi. Totuși, acest
lucru nu face ca modelul american să fie mai bun, ci doar deosebit de
periculos. Tranzacționalismul lui Trump va fi legat de oameni conduși de
lăcomie, dar și de fervoare mesianică, iar rezultatul va fi ceva ce nu ați mai
văzut vreodată, conchide The Atlantic.