Actualitate
Ion Andrei Gherasim, fost șef de cabinet al lui Corneliu Coposu: „În campania din ’90, minciuna şi influenţa Moscovei şi-au spus cuvântul“
Democrația
noastră este fragilă, așa cum era în urmă cu 35 de ani, când românii învățau
primele lecții de libertate. Dacă în prezent campania electorală se duce la
televizor, la radio, pe stradă, dar mai ales în mediul online, politicienii de
acum 35 de ani aveau de înfruntat cenzura instituită de neocomuniști și aveau
de lămurit o Românie care nu știa nimic din istoria care se oprise odată cu
venirea la putere a comuniștilor, pe 6 martie 1945.
O campanie electorală de altădată, septembrie 1990 Colectie Fundatia Corneliu Coposu
Ion
Andrei Gherasim, fostul șef de cabinet al marelui om politic Corneliu Coposu,
liderul opoziţiei din România postcomunistă, care a fost în mijlocul acelor
evenimente, a povestit într-un interviu pentru „Weekend
Adevărul“ cât de greu i-a fost Seniorului să convingă tinerii care nu
învățaseră nimic la școală despre istoria adevărată a poporului român să se
lupte cu ingerințele rusești și să facă față asalturilor serviciilor secrete.
„Weekend
Adevărul“: Ați fost în mijlocul furtunii alegerilor din anul 1990. Cum se făcea
în acel an campania electorală?
Ion
Andrei Gherasim: Campania electorală din anul 1990 a fost o campanie
manipulată de către Frontul Salvării Naționale, de către liderul ei, Ion
Iliescu. Singurul care a intuit imediat după 22 decembrie 1989 ceea ce se va
întâmpla la alegerile din 20 mai 1990 a fost Corneliu Coposu, care i-a cerut în
șase rânduri președintelui de atunci al FSN să intre într-un partid politic, să
nu facă în așa fel încât să calce în picioare democrația noastră foarte tânără.
I-a propus să se înscrie în Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu,
condus la vremea aceea de Sergiu Cunescu, în Partidul Național Liberal, ba
chiar în Partidul Național Țărănesc, dacă simte și crede în valorile creștin-democrate.
Dar Ion Iliescu avea propria sa luptă. Președintele țării de atunci l-a mințit
de fiecare dată spunând „Nici vorbă, Frontul Salvării Naționale este doar un
organ tranzitoriu, nu va participa la alegeri“, ceea ce, din păcate, s-a
dovedit o minciună, pentru că pe 23 ianuarie 1990, FSN a declarat că va
participa la alegerile din 20 mai.
Ion Andrei Gherasim Arhivă personală
Acum,
mesajul ajunge la alegători în secunda următoare, dar în anul 1990, când aveam
un radio și un TV, cum se proceda?
Rezultatul
era știut dinainte, atât timp cât televiziunea, radioul și marea majoritate a
ziarelor apărute ca ciupercile după 1989, dar care erau 90% aservite noii puteri,
erau cu Ion Iliescu.
Puteți
spune, privind în urmă, că în 1990 a fost ceva asemănător cu ceea ce s-a
întâmplat în 1946, când comuniştii au ajuns la putere prin procedee
nedemocratice. Atunci, Blocul Partidelor Democrate a obţinut 78,46%, iar
partidele tradiţionale 17,36%.
Da, a
fost o campanie care a semănat puțin cu ce s-a întâmplat la alegerile din 19
noiembrie 1946 când, din păcate, minciuna și influența totală a Moscovei și-au
spus cuvântul.
„Am
fost așteptați cu bâte“
Se
putea face campanie electorală în afara Bucureștiului? Cum s-a derulat
mascarada cu alegerile unde s-a înscris FSN, deși inițial Ion Iliescu a spus că
nu se va prezenta la alegeri?
Eu am
fost alături de președintele Corneliu Coposu în campania electorală din județul
Sălaj, pentru că el și-a dorit atât de mult să candideze în județul unde s-a
născut, în județul lui Iuliu Maniu și al lui
Simion Bărnuțiu. Peste tot pe de unde am fost – Zalău, Șimleu, Bobota, Bădăcin,
Cehu Silvaniei –, am fost așteptați de către oameni cu bâte care ne-au spart
geamurile mașinii și ne-au înfipt cuțite în cauciucuri. Mai mult decât atât, la
Șimleu au intrat vreo 30 de oameni beți în sală și au început să ne înjure și
să arunce după noi cu bolovani. Deci, a fost o campanie foarte, foarte
dificilă, foarte dură.
Imagine document din aprilie 1991 Arhiva Fundatia Corneliu Coposu
La 20
mai, Iliescu și Frontul Salvării Naționale au câștigat acele alegeri.
Înainte
de alegerile din 20 mai, cam cu o lună, în anticamera cabinetului președintelui
Coposu a intrat un domn care a spus că vrea să-i înmâneze ceva. I-a dat un
bilețel și, după o lună, pe 20 mai, în momentul în care seara s-au anunțat
rezultatele, Corneliu Coposu a scos din buzunar acel bilețel, unde în proporție
de 99% erau date rezultatele exacte ale alegerilor. Deci, sunt lucruri care au
fost pregătite din timp, care au fost manipulate. Eu nu spun, de exemplu, că FSN,
din cauza manipulării, n-ar fi câștigat acele alegeri. Cu siguranță le-ar fi
câștigat, pentru că situația era dezastruoasă în toată țara, dar în niciun caz
nu le-ar fi câștigat în felul acela. Deci, din punctul meu de vedere, acea
campanie a fost una care a semănat 100% cu ceea ce s-a întâmplat în 1946.
Manipularea,
semnele lui 1990
Îmi
aduc aminte că a fost și o dezbatere electorală la televizor…
Acum
avem rețele sociale, multe posturi de televiziune, atunci era un singur post de
televiziune care era urmărit de către toată lumea, mai ales după ce se
întâmplase până în 1989 când aveam doar două ore de program și acelea ocupate
doar cu Nicolae Ceaușescu și Partidul Comunist. Toată lumea stătea în 1990 în
fața televizorului, în fața așa-zisei Televiziuni Române Libere, care a
manipulat populația continuu, prin toate misiunile pe care le avea.
În ce
sens manipula? Nu dădea știri și despre ceilalți doi candidați, respectiv Ion
Rațiu și Radu Câmpeanu?
În
sensul în care, în proporție de 95%, mai ales după momentul 23 ianuarie, toate
lucrurile care se făceau bine erau grație FSN, Iliescu era prezentat permanent,
iar în momentul în care Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu apăreau la televizor, erau
imediat contracarați cu minciuni și cu manipulări. Singurul moment în care, să
zicem, ar fi fost pe picior de egalitate cei trei candidați a fost acea
întâlnire televizată, cu două-trei zile înainte de alegeri. Degeaba Rațiu și
Câmpeanu spuneau niște lucruri cu substanță legate de democrație, care păreau
logice – sau acum, după 35 de ani, le putem privi altfel, la un alt nivel al
democrației –, mai ales în cazul domnului Rațiu, lumea era anesteziată, complet
manipulată. Lumea îl adula pe Iliescu, trebuie să recunoaștem. Eu când spun
„lumea“, nu mă refer la cei care am fost în Piața Universității. Mă refer
strict la marea masă care a votat cu Iliescu și cu Frontul Salvării Naționale.
Deci despre asta e vorba în momentul când vorbești de manipulare: n-au existat
condiții adevărate, de egalitate, în ceea ce privește campania electorală. N-a
existat nici CNA. Au existat niște făbricuțe care creau acești troli, cum se
numesc acum, aceste minciuni care se propagau peste tot. Iar dacă în cazul
orașelor mari vorbim de bătăi care se întâmplau prin cartiere, gândiți-vă ce
era în orașele mici și mai ales la țară.
Miting 1990 Fundaţia Corneliu Coposu
Tinerii
nu știau nimic despre lupta intelectualilor, despre Coposu, Maniu, Mihalache,
dar nici despre lupta țăranilor împotriva comunismului. La școală nu ni se
preda nimic despre haiducii din munți, nici despre tot ceea ce au pătimit
intelectualii. Ce ați reușit să faceți în acei ani pentru a aduce la
cunoștința românilor despre toate acestea?
Istoria
până în 1989 era o istorie mincinoasă, erau Congresele Partidului Comunist, se
vorbea despre cu totul și cu totul altceva decât despre perioada tristă de la 6
martie 1945 și până în 22 decembrie 1989. Dar și după această dată aveai posibilitatea
să vezi la televizor sau să asculți la radio la ore foarte târzii lucruri
despre democrație. Trebuie să ne amintim de dezbateri adevărate între
intelectuali și filosofi care se dădeau undeva după ora 23.30. Eu așa stăteam
să-i ascult pe Ana Blandiana, Paler, Paleologu, Pleșu și pe mulți alții care
discutau despre filozofie, istorie, literatură și era fascinant. Pentru mine
era o desfătare totală, dar pentru mulți tineri era un lucru foarte nou. Ca să
pui acele dezbateri la ore la care lumea, de obicei, doarme era cu siguranță o
altă formă de control, de manipulare. În 1992 au câștigat Ion Iliescu și cu
FDSN-ul, dar n-a mai fost același lucru ca în 1990, adică s-au simțit democrația
și influența liderilor adevărați, în special a lui Corneliu Coposu. Am fost
împreună cu Seniorul nu numai în București, dar şi în multe orașe din țară unde
eram invitați de către intelectuali, de către tineri, iar el le vorbea tinerilor,
și atunci sigur că asta a însemnat un câștig. Adică de la un 3% sau 8%, hai să
cumulăm cât au luat PNL cu PNȚCD, s-a ajuns la un rezultat de peste 20% în
1992. Încetul cu încetul, lucrurile începeau să se schimbe, fără discuții.
Miting la Cluj 1992 Arhivă Fundaţia Corneliu Coposu
Testamentul
lui Corneliu Coposu
Ce le
spunea Corneliu Coposu tinerilor?
În
primul rând, le spunea că fără istorie și fără memorie nu poți să construiești
nimic. În al doilea rând, le spunea despre proiectele de țară atât de
importante ale României, adică integrarea în structurile euro-atlantice. Nu
trebuie uitat aici, și repet de câte ori este nevoie: Corneliu Coposu a fost
primul lider politic din România de după 1989 care a vorbit despre necesitatea
imperioasă pentru ca România să se despartă definitiv pe Uniunea Sovietică și
de „valorile“ rusești și să se apropie cât mai repede posibil de Occident, de
tot ceea ce înseamnă integrarea în structurile euro-atlantice.
Mai mult decât
atât, el a spus cât de important este pentru un partid politic să se definească
doctrinar și să fie recunoscut de către partide similare din Occident. Corneliu
Coposu a spus că fără o recunoaștere internațională nu poți să exiști. Bine, se
referea la partidele profund democratice din Occident. Vă aduc aminte că el a
avut în ’90 întâlniri cu Jacques Chirac, care la vremea respectivă era primarul
Parisului, dar și președintele celui mai important partid de opoziție, RPR, a
fost la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie, condus de Margaret
Thatcher, a avut întâlniri cu reprezentantul lui Helmut Kohl, consilierul său,
Klaus Franke, și mai mult decât atât, în 1992 a fost invitat să participe la
convenția Partidului Republican din Statele Unite. Corneliu Coposu a știut și a
simțit practic ce mesaj este important să transmită în străinătate despre
România. Din păcate, s-a dus prea devreme și asta s-a văzut din plin pentru
fragila noastră democrație.
Credeți
că dacă s-ar fi ales alt candidat, despre care să nu i se fi reproșat că nu a
mâncat salam cu soia în comunism, ar fi avut altă șansă în fața lui Ion Iliescu
sau rezultatul ar fi fost același?
Corneliu
Coposu a spus foarte clar că, fiind monarhist, nu va candida la alegeri prezidențiale.
Și, din punctul meu de vedere, n-ar fi avut nicio șansă. Singura șansă pentru
România ca să se schimbe ceva era ca pe 22 decembrie, în balconul din Piața
Palatului, de la Comitetul Central, să fie Regele Mihai, nu Ion Iliescu. Ceea
ce era sigur puțin posibil. Cu toată manipularea, puteai să pui în 1990 la alegeri
pe absolut oricine că rezultatul ar fi fost același. Chiar dacă, să zicem, putea
să fie un singur candidat din partea celor trei partide tradiționale PNȚ, PNL, PSDR
Titel Petrescu, rezultatul era exact același, adică tot Iliescu ar fi fost
ales. Din punctul meu de vedere, alegerea lui Ion Rațiu în 1990 ar fi fost alegerea
cea mai potrivită, pentru că era semnalul că România trebuie să se rupă complet
cu tot ce înseamnă mentalitate, cu tot ce înseamnă gândire comunistă, iar Ion
Rațiu era exponentul unei adevărate democrații. Era lordul care venea să arate
și să dea României ceva ce practic țara asta nu a avut din 1945. Eu cred, la
fel cum credea mentorul meu, Corneliu Coposu, că singura soluție și atunci și
acum și în viitor pentru România este monarhia constituțională.
Acum
deja e prea târziu.
Aveți
rezultatele din primul tur? Tot ceea ce pare imposibil în România poate să devină
posibil. Nici liderii de opinie, nici liderii politici, nici jurnaliștii, nici
analiștii nu mai avem dreptul, după rezultatul din primul tur, să spunem că nu-i
posibil orice.
„Într-o
adevărată democrație, soluția nu este să votezi răul cel mai mic, ci să votezi
pentru ceva“
Ați
simțit ingerințele ruseşti în alegerile din ’90?
Da.
Sigur că au fost ingerințe rusești. Nu uitați că există filmarea aceea din decembrie
1989, în care Iliescu spune să luăm legătura cu ambasada Rusiei să așteptăm ce
spun rușii. Deci Iliescu a avut permanent această legătură cu Gorbaciov, cu
URSS-ul și cu toți ceilalți. Nu uitați că făcea parte dintr-un grup unde era un
agent recunoscut KGB, care era Nicolae Militaru, pe care l-a și numit imediat
în decembrie ministru al Apărării Naționale. Este un om pe care Corneliu Coposu
l-a întâlnit în acea zi groaznică pentru democrația din România, la 29 ianuarie
1990, și imediat, după o întâlnire tête-à-tête, coborând de la Ministerul
Apărării Naționale, Corneliu Coposu ne-a spus celor apropiați: „Acum am confirmarea
100% că rușii sunt băgați în România“. Dar încetul cu încetul, datorită
nivelului de educație ridicat al tinerilor, al oamenilor, n-au mai avut o
influență atât de puternică rușii. Din păcate, după rezultatul din primul tur
al prezidențialelor de acum, iarăși vorbim de același lucru. Este foarte,
foarte periculos pentru noi, ca stat membru al Uniunii Europene și NATO.
Da, și
noi râdeam de americani acum câteva săptămâni…
Noi
obișnuim să dăm lecții și să râdem de alții. În momentul în care se întâmplă la
noi în curte niște lucruri de genul acesta, dintr-odată n-am știut cine a fost
Călin Georgescu, n-am știut cine a fost George Simion, începem să ne plângem și
să spunem „totuși, hai să alegem răul cel mai mic“. Asta nu e o soluție
niciodată. Într-o adevărată democrație, soluția nu este să votezi contra ceva,
să votezi răul cel mai mic, ci să votezi pentru ceva. Intelectualii, lumea
noastră ar trebui să lase totul deoparte și să se gândească cât de divizați suntem
și că nu suntem capabili să ne unim între noi și să mergem înainte cu valorile
pentru care acești oameni, care au suferit atât de mult în închisorile
comuniste și care și-au sacrificat libertatea în decembrie 1989, le-au arătat.
Înseamnă că noi suntem principalii vinovați, cei care nu reușim să ne
înțelegem. Pentru că, dacă vă dau și un exemplu, mă uitam pe rezultatul
votului. Ludovic Orban a anunțat cu o săptămână înainte de primul tur că o
susține pe Elena Lasconi și, totuși, a luat 20.000 de voturi. Ce poate să
însemne asta?
Imagini de la venirea in țară a lui Ion Rațiu Arhivă Fundaţia Corneliu Coposu
Dar nu
țineți minte cazul primarului care a murit și totuși a fost votat în continuare…
Ba da,
ba da, dar noi trebuie să ieșim din lucrurile astea. Noi trebuie să mergem la
talpa țării. Exact asta spunea Coposu: „Când veți fi capabili să-i convingeți pe
cei care strigă «moarte» de dreptatea voastră, atunci puteți să spuneți că ați
câștigat“.
Cum a
dispărut partidul lui Iuliu Maniu
Ziceați
că s-a ajuns la situația asta pentru că noi nu suntem uniți. Dar de ce nu intră
oamenii buni în politică?
Oamenii
buni nu intră în politică pentru că le este scârbă să stea lângă non-valori, să
ia legătura cu tot felul de oameni care n-au absolut nicio treabă cu politica,
care s-au cocoțat acolo pentru că au fost împinși de către sistem și pentru că
serviciile secrete, dacă nu ești practic controlabil, fac tot posibilul să te
elimine. Și asta s-a dovedit în ultimul timp. Este incredibil că am ajuns ca după
35 de ani de libertate să avem niște oameni de o calitate politică din ce în ce
mai slabă. Asta-i tristețea mea. Fac parte dintr-o familie istorică, care a
făcut istorie, care a făcut România Mare, am stat lângă un om absolut
extraordinar, cum a fost Corneliu Coposu. Sigur că n-am să spun niciodată „nu“
întoarcerii în politică, dar nu oricum, pentru că eu am niște principii și
niște valori pe care trebuie să le apăr și pentru care nu voi negocia nicicând.
De ce a
dispărut Partidul Național Țărănesc? PNL a supraviețuit cu greu, dar a
supraviețuit.
PNL-ul
a știut să spună „da“ cui trebuie la momentul potrivit. În primul rând, din
cauza noastră, din cauza certurilor, care au fost și la nivel central și la
nivel județean, peste tot. Certurile au fost provocate, bineînțeles, imediat, după
moartea Seniorului, de către servicii. Și pe vremea lui Iuliu Maniu și a lui Ion
Mihalache, cel mai periculos partid pentru ei era tot Partidul Național
Țărănesc, care trebuia distrus complet. Și după ’89 s-a întâmplat exact același
lucru. Cel care nu ceda sub nicio formă era Corneliu Coposu. Și atunci și-au
dat seama că era foarte greu atât timp cât Corneliu Coposu era în viață.
Și mai
era pericolul că atât timp cât Corneliu Coposu era în viață, Regele Mihai putea
veni oricând.
Nu
uitați: Corneliu Coposu a spus foarte clar: „Eu sunt monarhist, eu nu pot să candidez
la această funcție pentru că nu cred în Republică“. Din păcate, Emil
Constantinescu i-a jurat lui Corneliu Coposu, și am fost martorul acelui
moment, că va face toate demersurile legale ca Majestatea Sa să se întoarcă pe
tronul României. Din păcate, în 2000, cu două luni înainte de alegeri, a
declarat că a fost învins de servicii.
Să
revenim la prezent. Cum să privim turul al doilea al alegerilor prezidențiale,
când au rămas în cursă Călin Georgescu și Elena Lasconi – cu speranță, cu
frică?
Mi-e și
greu să spun cum. Suntem în fața unui moment extraordinar de important în România.
Un moment în care noi trebuie să arătăm că după aproape 80 de ani în care talpa
rusească, talpa KGB-ului, talpa Securității ne-au călcat în picioare, ne-au
călcat eroii, ne-au călcat martirii adevărați, nu cei făcuți pe social media, să
luăm decizia clară și să le arătăm tuturor că suntem o țară care crede în
valorile adevărate. Pentru că atât timp cât nu ne întoarcem la adevăratele
principii și valori, nu putem să avem pretenții de la oamenii simpli, de la cei
care sunt manipulați, să fie de acord cu noi, despre asta e vorba. Aici nu se
mai pune problema de mămăliga care trebuie să explodeze. Suntem într-o situație
extremă, o situație foarte periculoasă, nu numai în România, dar și la nivel
mondial. Dacă noi nu înțelegem care este pericolul adevărat pentru România,
n-am înțeles nimic din ce se întâmplă. Și atunci ne merităm soarta.
PDF-ul pare un format rigid, făcut ca să nu fie modificat. În practică, ai nevoie să-l tai și să-l lipești destul de des: un dosar compus din șapte documente, un manual de 200 de pagini din care îți trebuie doar capitolul trei, un raport pe care trebuie să-l trimiți pe bucăți. Fiecare caz cere altă mișcare.
Când ai prea multe fișiere
Depunerea unui dosar la o instituție sau la o bancă cere adesea un singur document. Dacă ai cererea, copia actului de identitate, extrasul și o declarație, în patru fișiere separate, folosești unire PDF și obții un singur fișier, cu paginile în ordinea dorită. Verifică ordinea înainte de a descărca, pentru că greșelile de succesiune se observă abia când le citește altcineva.
Când ai un singur fișier prea mare
Unele platforme limitează dimensiunea fișierelor încărcate. Un contract scanat de 80 de pagini poate depăși cu ușurință limita. În cazul acesta ajută împărțire PDF, care desparte documentul în mai multe părți, fie după intervale de pagini, fie în fișiere mai mici. Denumește fiecare parte clar (de exemplu „contract_partea_1”), ca destinatarul să nu se încurce.
Când îți trebuie doar ceva din document
Cea mai subtilă situație e cea în care nu vrei să împarți nimic, ci doar să scoți câteva pagini dintr-un document lung. Un tabel dintr-un raport anual, un formular dintr-un pachet de documente, o singură pagină semnată. Cu extragere pagini PDF alegi exact paginile dorite și primești un document nou, fără restul. Originalul rămâne neatins.
Diferența față de împărțire e simplă. Împărțirea păstrează totul, doar în bucăți. Extragerea păstrează numai ce ai ales.
Câteva atenționări
Dacă documentul e protejat cu parolă, trebuie deblocat înainte. Dacă are semnături digitale, orice modificare le poate invalida, așa că păstrează un exemplar semnat original și lucrează pe o copie. Iar când combini fișiere din surse diferite, uită-te la orientarea paginilor: unele scanări ies pe orizontală, altele pe verticală, și un document amestecat arată neîngrijit.
Toate aceste operații se fac în browser. Fișierele tale nu pleacă pe un server străin, ceea ce contează destul de mult atunci când vorbim despre contracte, acte sau documente medicale.
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie seamana cu cele din restul Europei, dar ritmul traficului, obiceiurile soferilor si drumurile de munte au farmecul lor, pe care il descoperi doar dupa cateva sute de kilometri parcursi.
Inainte de primul drum lung, multi straini isi pun intrebari despre acte si despre statutul lor in tara. Unii discuta cu un avocat imigrari pentru a intelege mai bine ce documente sunt valabile aici si ce trebuie facut pe termen lung, mai ales daca vor sa ramana in Romania mai multi ani.
Drumul in sine ramane insa partea cea mai interesanta. Si cea mai frumoasa, mai ales vara, cand zilele sunt lungi si fiecare weekend poate insemna o destinatie noua.
Primele saptamani la volan in orasele mari
In orasele mari, traficul poate parea aglomerat la inceput, mai ales la orele de varf. Soferii nou veniti invata repede unde se gasesc locuri de parcare, care sunt strazile de evitat dimineata si cum se circula in intersectiile mari, unde fiecare are ritmul lui. Un GPS bun si putina rabdare rezolva cele mai multe situatii.
O tema care revine des in discutiile dintre strainii stabiliti aici este preschimbare permis auto, pentru ca fiecare tara emitenta are un regim diferit. Informatia potrivita se cauta pentru situatia proprie, din surse oficiale, nu din experienta unui prieten care venea din alta tara.
Lucrurile pe care un sofer nou venit le are, de obicei, in masina in primele luni sunt aceleasi:
- permisul si actul de identitate
- actele masinii si asigurarea valabila
- trusa medicala, extinctorul si triunghiurile
- o harta offline pentru zonele fara semnal
Excursiile lungi si planurile de viitor
Dupa cateva luni, drumurile scurte prin oras sunt inlocuite de excursii mai lungi. Muntii, Delta si satele cu case vechi devin destinatii de weekend, iar soferii straini descopera o tara mult mai variata decat se asteptau cand au ajuns prima data.
Pentru cei care raman aici multi ani, drumurile acestea devin parte dintr-un plan mai larg de viata, in care apare uneori si subiectul obtinere cetatenie romana. Fiecare situatie are conditiile ei, iar informatiile corecte se afla de la institutiile competente si de la oameni care lucreaza cu astfel de dosare.
Pana atunci, harta tarii se umple incet cu locuri vizitate. Fiecare excursie aduce o poveste noua, o fotografie si, uneori, un prieten nou intalnit la o pensiune de munte sau la un popas pe marginea drumului.
Rutele recomandate de soferii straini
Cei care au condus mult prin Romania au, aproape toti, o lista de drumuri pe care le recomanda celor nou veniti, in ordinea in care le-au descoperit:
- drumurile de munte din Carpati, vara
- satele cu biserici vechi din nordul tarii
- litoralul, in afara sezonului aglomerat
- Delta Dunarii, cu masina pana la Tulcea
- cetatile si orasele medievale din centru
Fiecare drum are particularitatile lui. Unele sunt spectaculoase, dar cer atentie la curbe si la vreme, altele sunt linistite si potrivite pentru o plimbare de duminica cu toata familia si cu un picnic la jumatatea drumului.
Iarna, drumurile de munte cer pregatire suplimentara. Anvelopele potrivite sunt obligatorii, iar verificarea prognozei inainte de plecare scuteste multe neplaceri.
Ce obiceiuri au soferii romani?
Orice sofer strain observa, dupa primele saptamani, cateva obiceiuri locale. Claxonul scurt de salut intre cunostinte, semnalul cu farurile pentru a avertiza ceva pe drum sau ajutorul spontan oferit cuiva ramas in pana sunt lucruri care raman in memorie.
Unii se adapteaza imediat, altii au nevoie de mai mult timp ca sa inteleaga ritmul. Ce ajuta mult este rabdarea, mai ales in orasele mari, unde traficul de la orele de varf poate obosi pe oricine dupa o zi lunga de munca.
Cu timpul, si strainii incep sa salute cu farurile. E semnul ca s-au acomodat si ca drumurile din Romania nu mai au secrete pentru ei.
Pauzele si popasurile de pe drum
Drumurile lungi au si ele ritualurile lor. O cafea la o benzinarie, un covrig cumparat de la marginea drumului sau o oprire la o stana pentru branza proaspata devin parte din experienta, la fel de importante ca destinatia insasi.
Multi straini spun ca aceste pauze sunt momentele in care au simtit cel mai bine tara. Oamenii de la marginea drumului sunt adesea curiosi sa afle de unde vine soferul, iar conversatiile scurte se transforma uneori in recomandari de locuri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.
Mancarea de la stana ramane, pentru multi, cea mai buna amintire de drum. Si un motiv sa revina pe acelasi drum, an de an, de cele mai multe ori cu prieteni noi.
Masina ca parte din viata in Romania
Dupa un an sau doi, masina devine pentru multi straini mai mult decat un mijloc de transport. Este felul in care au descoperit tara, au cunoscut oameni si au construit amintiri cu familia si prietenii, fie in weekend, fie in concedii mai lungi.
Actele s-au asezat, drumurile zilnice au devenit rutina, iar excursiile de weekend sunt planificate cu placere. Harta din telefon e plina de locuri salvate si de trasee pe care vor sa le refaca, iar prietenii de acasa primesc des fotografii cu peisaje pe care nu le banuiau.
Romania vazuta de la volan arata altfel decat din avion sau din tren. E o tara care se descopera incet, curba cu curba, si care rasplateste cu peisaje pe oricine are rabdare.
Actualitate
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles, mai ales dacă ai văzut boala de aproape, la un părinte sau la un bunic. Realitatea este însă mai nuanțată. Unii factori de risc țin de vârstă și de moștenirea genetică, deci nu-i poți controla. Alții țin de felul în care trăiești și de bolile pe care le ții sau nu sub control. Analizele internaționale din ultimii ani arată că o parte importantă a cazurilor, aproape jumătate potrivit unor estimări, ar putea fi prevenite sau amânate.
Ce nu poți schimba
Vârsta rămâne cel mai important factor de risc. Riscul crește vizibil după 65 de ani, deși demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, iar mulți oameni ajung la vârste foarte înaintate cu mintea limpede. Contează și genetica: anumite variante ale genelor cresc predispoziția, iar în cazuri rare boala se transmite direct în familie. Femeile sunt afectate ceva mai des, în parte pentru că trăiesc mai mult.
Totuși, a avea un părinte cu demență nu înseamnă că vei face și tu boala. Când vorbim despre cauze dementa, vârsta și genele sunt doar o parte din poveste. Restul se construiește în decenii, din obiceiuri și din afecțiuni care, de cele mai multe ori, pot fi ținute sub control.
Tensiunea, diabetul și colesterolul
Ce afectează inima afectează și creierul. Hipertensiunea netratată, diabetul, colesterolul crescut și obezitatea deteriorează în timp vasele mici care hrănesc țesutul cerebral. Riscul începe să se acumuleze încă de la vârsta mijlocie, cu mult înainte de apariția vreunui semn, de aceea contează atât de mult controalele regulate și tratamentul urmat corect după 40 de ani.
Acești factori vasculari nu duc doar la demența vasculară. La vârstnici, leziunile vaselor de sânge și modificările specifice bolii Alzheimer apar adesea împreună, iar medicii numesc această combinație dementa mixta. Este o formă frecventă la vârste înaintate, iar existența ei arată cât de mult contează sănătatea vaselor, chiar și atunci când boala de fond este alta.
Auzul și vederea, factori subestimați
Puțini oameni fac legătura între pierderea auzului și memorie, dar ea există. Când auzi greu, creierul primește mai puțini stimuli, depune mai mult efort ca să înțeleagă și, adesea, te retragi din conversații. Același lucru e valabil și pentru vederea slabă netratată. Mulți oameni amână ani la rând un test auditiv, deși scăderea auzului este frecventă după 60 de ani și poate fi corectată relativ ușor. Un control auditiv periodic și purtarea aparatului auditiv sau a ochelarilor recomandați sunt gesturi simple, cu beneficii mai mari decât par.
Mișcarea, fumatul și alcoolul
Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația, ajută la controlul greutății și al glicemiei și pare să aibă un efect protector direct asupra creierului. Nu e nevoie de sală: mersul pe jos în ritm alert, grădinăritul sau înotul, practicate constant, sunt suficiente. Fumatul și consumul excesiv de alcool lucrează în sens invers, afectând vasele și celulele nervoase. Renunțarea la fumat aduce beneficii la orice vârstă.
Mintea activă și oamenii din jur
Creierul are nevoie de provocări. Educația, învățarea lucrurilor noi, cititul sau jocurile care cer gândire construiesc o rezervă pe care o poți folosi mai târziu. La fel de importante sunt relațiile: izolarea socială și depresia netratată cresc riscul, motiv pentru care merită să păstrezi legătura cu prietenii și familia și să ceri ajutor când starea de spirit se strică. Nu în ultimul rând, protejează-ți capul, purtând cască la bicicletă și evitând căderile, pentru că loviturile repetate lasă urme.
Nu poți alege ce gene ai moștenit și nici nu poți opri trecerea anilor, dar poți influența multe dintre celelalte piese. Fiecare tensiune ținută sub control, fiecare plimbare și fiecare conversație contează, iar efectele se adună în timp. Iar dacă observi schimbări de memorie la tine sau la cineva drag, discută-le cu medicul, care te poate ajuta să afli ce se află în spatele lor.
Cine este Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor. Studii în Germania, experiență europeană și peste 20 de ani în administrație și politică
Alexandru Nazare, actualul ministru al Finanțelor, este unul dintre politicienii români cu experiență atât în administrația națională, cât și în...
Unești, împarți sau scoți pagini dintr-un PDF: ce faci în fiecare caz
PDF-ul pare un format rigid, făcut ca să nu fie modificat. În practică, ai nevoie să-l tai și să-l lipești...
Condusul in Romania pentru strainii stabiliti aici
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie...
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles,...
Lucrul la temperaturi înalte: echipamentul de protecție care contează, explicat de Hoffmann Group
Într-o turnătorie, lângă un cuptor de sticlă sau la postul de sudură, căldura nu este un disconfort trecător, ci un...
Curățenia de toamnă începe cu ferestrele: de ce merită să le pregătești înainte de iarnă
Ai observat că, odată cu venirea toamnei, casa pare mai întunecată, chiar dacă nu s-a schimbat nimic în ea? Zilele...
Lansări, gale, aniversări de companie: cum lucrează Maison Dadoo pentru evenimentele corporate
O lansare de produs, o gală de final de an sau aniversarea a zece ani de activitate par, pe hârtie,...
-
Uncategorizedacum 2 zileDebitare laser și îndoire tablă pe abkant lângă București: cum lucrează Laser Processing Romania
-
Uncategorizedacum 3 zileBergerat Monnoyeur își consolidează proximitatea față de clienții din Oltenia prin deschiderea sediului de la Craiova
-
Sanatateacum 2 zileMagneziu: beneficii, tipuri si cum alegi suplimentul potrivit
-
Socialacum 3 zileInfecțiile urinare recidivante și sănătatea intimă – Legătura strânsă dintre flora vaginală și episoadele de cistită
-
Comunicateacum 3 zileCum îți evaluezi cota de piață locală atunci când concurezi în distribuția de materiale industriale
-
Lifeacum 3 zileCum dezinfectezi bucătăria profesională a unui restaurant, pas cu pas
-
Uncategorizedacum 2 zilePopeci Utilaj Greu Craiova: ce piese mari poate prelucra și pentru cine lucrează
-
Uncategorizedacum 3 zileDe la fabrici la întreaga economie: HEINEKEN România a generat un impact local de 587 mil. euro în 2025, conform unui studiu