Negocierile
UE-Rusia bat la ușă, iar mizele sunt uriașe pentru București.
Expertul de la Oxford, Corneliu Bjola, dezvăluie liniile roșii pe
care România trebuie să le impună UE în fața Rusiei.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Negocierile
dintre europeni și Rusia, în dosarul ucrainean, ar putea începe în
viitorul apropiat, deși liderii europeni nu s-au înțeles încă în
privința numelui celui care va reprezenta UE. Surse ale Politico
vorbesc despre faptul că liderii celor mai importante state din UE,
președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul german,
Friedrich Merz, s-ar opune ca președintele Consiliului European,
António Costa, să preia inițiativa. Deși Franța și Germania au
început discuțiile cu Moscova pe cont propriu, acum cei doi
contraatacă și spun că Bruxelles-ul nu ar trebui să se grăbească.

În
același timp, statele de pe flancul estic al NATO, inclusiv România,
privesc cu anumite rezerve amestecate cu teamă viitoarele discuții
ale UE cu Rusia. Ca de fiecare dată în astfel de momente, planează anumite suspiciuni că cei mari ar putea face concesii pe seama celor mici. Minsk 1 și Minsk 2, acordurile semnate de Franța și Germania cu Federația Rusă, sunt doar cele mai recente exemple în care est-europenii consideră că cele două puteri europene ar fi putut da dovada de mai multă fermitate în negocierile cu Moscova și că acest lucru ar fi putut preveni invadarea Ucrainei.

Dincolo de neînțelegerile dintre statele europene în privința
acestui dosar, presa a vehiculat o serie de nume pentru viitorul
negociator european. Lideri de calibru precum Angela Merkel sau Mario
Draghi au apărut pe o listă care cuprinde mai multe opțiuni.

Politologul
Corneliu Bjola, de la Universitatea Oxford, este director al Oxford
Digital Diplomacy Research Group.
Într-o analiză pentru „Adevărul”,
Bjola vorbește despre liniile roșii pe care ar trebui să le impună
Bucureștiul și celelalte capitale est-europene, dar și despre
mesajul pe care acestea ar trebui să-l transmită Bruxelles-ului
înaintea negocierilor cu Moscova.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Mario Draghi, profilul ideal pentru negocierea cu Rusia

În
opinia lui Corneliu Bjola, fostul șef al Băncii Centrale Europene
și ex-premier al Italiei, Mario Draghi, ar fi cel mai potrivit să-i
reprezinte pe europeni în discuțiile cu Rusia. Corneliu Bjola
remarcă și faptul că în interiorul UE nu există încă un
consens că un stat de pe flancul nordic ar trebui să dea tonul
negocierii.

„Mario
Draghi mi se pare, cred, cel mai apropiat de profilul de care Europa
are astăzi nevoie. El este perceput ca un european convins, cu un
discurs consecvent în favoarea integrării aprofundate și chiar a
unei „federalizări pragmatice” a UE, dar nu este asociat cu
epoca dependenței energetice față de Rusia sau cu aranjamente
sulfuroase de tipul Nord Stream. Draghi a dovedit, în criza euro, că
poate lua decizii extrem de dificile și creative. Celebrul „whatever
it takes” a combinat disciplina financiară cu capacitatea de a
construi pachete complexe, acceptabile pentru Nord și Sud
deopotrivă. Aceste calități sunt esențiale într-o negociere care
nu va privi doar trasarea unor lines de demarcație sau încetarea
ostilităților, ci și reconstrucția Ucrainei, arhitectura viitoare
a sancțiunilor, ordinea energetică europeană și, nu în ultimul
rând, garanțiile de securitate pentru Europa în ansamblu”, este
poziția lui Corneliu Bjola.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Miza strategică a României pe Flancul Estic al NATO

Pentru
România și celelalte țăril situate pe flancul de Est al NATO, negocierile
ce vor urma cu Federația Rusă sunt extrem de importante. Corneliu
Bjola crede că Bucureștiul trebuie să transmită un mesaj clar
liderilor europeni, pentru ca aceștia să țină cont, atunci când
vor avea loc discuțiile, și de poziția României și a țărilor
din regiune. Politologul român nu crede că Bruxelles-ul va
sacrifica interesele est-europenilor pentru a face concesii majore
Moscovei, dar îndeamnă la prudență și la acțiune.

„Dacă
viitorul negociator european s-ar consulta cu statele membre înainte
de a începe discuțiile, mesajul României ar trebui să fie clar
și, în același timp, lucid cu privire la propriile limite. Ca stat
de frontieră al NATO și al UE, aflat direct la Marea Neagră,
România are un interes vital ca orice arhitectură de pace să nu
legitimeze anexări teritoriale prin forță și să nu producă un
„nou Donbas” permanent, un conflict înghețat la câteva sute de
kilometri de granițele sale”, spune Bjola.

UE anunță negocieri cu Rusia, iar vechea spaimă revine în Est. Avertisment pentru România: „Există motive de îngrijorare”

Pericolul unui conflict înghețat la Marea Neagră și vulnerabilitatea regiunii

România
și statele din zonă ar trebui, mai spune acesta, să țină cont de
faptul că, fără o Ucraina puternică, securitatea în bazinul
Mării Negre va fi mereu problematică. Asta înseamnă că orice
acord care ar face mari concesii Rusiei ar vulnerabiliza țările din
zonă.

„Securitatea
Ucrainei este inseparabilă de securitatea Mării Negre și de
stabilitatea Republicii Moldova, iar acest lucru trebuie spus
răspicat: un acord care lasă Rusiei libertatea de a menține,
amplifica sau repoziționa capacități militare ofensive în
regiune, inclusiv sisteme care ar controla spațiul aerian și
maritim, ar fi un acord împotriva intereselor României”, mai
afirmă expertul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În
același timp, Corneliu Bjola consideră că România și celelalte
state de pe flancul estic ar trebui să își susțină punctul de
vedere cu tărie la Bruxelles și în marile cancelarii europene.
Problema ar fi, în viziunea expertului, că Bucureștiul a fost mult
prea preocupat în ultimul timp să intre în grațiile
Washingtonului, fără a participa efectiv la inițiativele europene.
Această abordare reprezintă o provocare importantă pentru
administrația de la București, condusă de președintele Nicușor
Dan.

„România
ar trebui, de asemenea, să insiste ca orice calendar de ridicare a
sancțiunilor să fie strict condiționat de retragerea treptată și
verificabilă a trupelor ruse și de respectarea clauzelor de
securitate ale acordului de pace, nu de simple declarații politice
ale Moscovei. Din păcate, însă, trebuie spus că, în ultimul an,
politica externă a Bucureștiului a fost centrată aproape exclusiv
pe menținerea unei relații asimetrice și fără rezultate cu
administrația Trump, chiar cu prețul absenței din formatele
europene relevante, precum Weimar Plus sau inițiativele de
securitate europeană, einschließlich propunerea franceză privind
extinderea umbrelei nucleare.

Cum se poate apăra România pe mare. „Trebuie să avem tot pachetul: și legea, și oamenii, și mijloacele tehnice, și instituțiile pregătite să apere țara”

Trebuie
spus însă că, spre deosebire de Budapesta lui Viktor Orbán,
România nu a blocat inițiative europene majore, ceea ce este în
sine un lucru pozitiv, dar nici nu a contribuit în mod decisiv la
definirea lor și a ezitat să se asocieze unor proiecte europene mai
ambițioase. În aceste condiții, cel mai util lucru pe care îl
poate face Bucureștiul, pe termen scurt, este să nu blocheze
soluțiile constructive și să își recapete treptat credibilitatea
participând activ, nu doar formal, la procesul de definire a
pozițiilor comune europene”, explică Bjola.

Scenarii de pace pentru Ucraina: Condițiile ridicării graduale a sancțiunilor

În
ceea ce privește un compromis cu Federația Rusă, europenii ar
trebui să traseze anumite linii roșii, susține Corneliu Bjola. Un
astfel de compromis, dacă va exista, ar fi de dorit să fie mai
degrabă în termeni de calendar și de mecanisme, nu în termeni de
principii, mai spune Bjola.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Se
pot imagina formule graduale de ridicare a unei părți din
sancțiuni, în măsura în care Rusia își retrage treptat trupele,
respectă un regim de demilitarizare convenit și acceptă un grad
înalt de transparență militară. Se pot discuta, de asemenea,
aranjamente de securitate pentru Ucraina, de la un sistem de garanții
bilaterale și multilaterale, apropiat de un NATO-light, până
la o variantă europeană de securitate colectivă. În ceea ce
privește teritoriile ocupate, pot fi explorate formule temporare de
administrare sub egida ONU sau a unei misiuni internaționale, dar
numai dacă acestea sunt acceptate de societatea ucraineană și sunt
concepute ca o etapă către restabilirea unei păci durabile în
Ucraina și în regiunea Mării Negre, nu ca o soluție permanentă
de înghețare a conflictului”, încheie Corneliu Bjola.

O investigație publicată de Centrul „Dosare” aruncă în aer imaginea de tehnocrat curat a premierului rus Mihail Mișustin. Ancheta scoate la iveală modul în care apropiații acestuia au spălat miliarde de ruble și cum o companie controlată din umbră de familia sa a manipulat transporturi militare destinate chiar armatei ucrainene, în plin război.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În timp ce Kremlinul impune legi drastice privind „patriotismul” și cere sacrificii totale populației ruse, elitele de la Moscova continuă să își securizeze averile uriașe prin metode demne de romanele de spionaj. Cea mai recentă anchetă a jurnaliștilor de la Centrul „Dosare” o are în centru pe Natalia Stenina, sora premierului rus Mihail Mișustin. Documentele financiare scurse în spațiul public dezvăluie o discrepanță astronomică între veniturile oficiale ale acesteia și realitatea din conturile sale bancare.

Matematica corupției

În cursul anului 2022, Natalia Stenina a plasat nu mai puțin de 12 miliarde de ruble (peste 130 de milioane de dolari) într-un depozit la Gazprombank. Conform datelor analizate, sora premierului a încasat doar din dobânzi suma de un miliard de ruble într-un singur an. Cu un an înainte, în aceeași bancă, conturile sale adăposteau alte 6 miliarde de ruble.

Unde este anomalia? În registrele oficiale de muncă, Stenina figurează din 2017 ca directoare de publicitate la compania „Tekadom”, parte a grupului deținut de oligarhul Emin Agalarov, unde încasează un salariu lunar cuprins între 25.000 și 60.000 de ruble (aproximativ 300–700 de dolari). Analiștii financiari au calculat că, din acest salariu legal, sora oficialului rus ar fi avut nevoie de mii de ani pentru a economisi suma depusă în bancă. Chiar și dividendele istorice primite anterior de la grupul privat UFG (aproximativ 10 milioane de dolari) reprezintă doar o fracție infimă din averea reală afișată.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Mariajul fictiv și rețeaua imobiliară de pe Rubliovka

Pentru a legaliza și ascunde proveniența acestor fonduri, s-a apelat la scheme clasice de fațadă. Între 2008 și 2020, Stenina a fost căsătorită oficial cu Aleksandru Udodov, un om de afaceri din cercul intim al lui Mișustin. Însă investigația demonstrează că mariajul a fost complet fictiv.

Scurgerile de informații arată că, în toți acești ani, Stenina a continuat să locuiască și să își împartă viața cu primul ei soț, Serghei Stenin, tatăl celor doi copii ai săi, în timp ce Udodov nu a împărțit niciodată cu ea vreo adresă, mașină sau măcar un zbor cu avionul.

„Nu l-am văzut niciodată pe Udodov în compania Nataliei Stenina”, a declarat Kiril Kaciur, fost partener de afaceri al acestuia. Rolul lui Udodov a fost strict cel de interfață financiară. Prin intermediul lui, sora premierului a primit „donații” constând în vile și terenuri de lux pe șoseaua Rubliovo-Uspenskoe, în faimoasa zonă rezidențială Nikolina Gora, proprietăți care în registrele publice rusești apar astăzi secretizate sub proprietatea generică „Federația Rusă”.

Regretatul opozant Aleksei Navalnîi l-a etichetat încă din 2020 pe Udodov drept un „escroc fiscal” specializat în recuperări ilegale de TVA, un paravan care vindea pe piață influența politică a lui Mișustin.

Bani rusești și logistică militară pentru Ucraina

Cea mai explozivă dezvăluire a anchetei vizează însă compania germană VG Cargo, operată de Udodov și Kaciur în incinta aeroportului Frankfurt-Hahn. Deși procuratura germană a investigat firma pentru spălare de bani, dosarul a fost închis suspect în 2021 din „lipsă de probe suficiente”. În acel moment, compania rula profituri nete de milioane de euro.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ceea ce a urmat după declanșarea invaziei ruse în Ucraina depășește însă orice scenariu geopolitic. Potrivit mărturiilor unor foști angajați obținute de Centrul „Dosare”, la doar câteva săptămâni de la ordinul de atac dat de Vladimir Putin, prin hub-ul logistic din Frankfurt controlat de VG Cargo a început să treacă asistența militară occidentală destinată Ucrainei.

Compania controlată de omul de încredere al premierului rus a manipulat, descărcat și trimis mai departe spre Kiev mărfuri cu dublă utilizare și tehnologii militare avansate destinate să lovească forțele ruse pe front.

Deși Udodov a încercat să își piardă urmele la finele anului 2022, transferând oficial controlul VG Cargo către o firmă din Azerbaidjan (Sheer One Investments) pentru a evita sancțiunile americane, legăturile sale au rămas active. Ulterior, el s-a folosit de aceeași structură germană pentru a încerca să introducă ilegal în Rusia obiecte de artă și antichități din SUA.

Premierul britanic Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare, potrivit unui articol publicat de un ziar britanic, care susține că liderul laburist ar urma să anunțe luni un calendar pentru plecarea sa. Informația nu a fost confirmată oficial, iar o sursă guvernamentală a declarat că Starmer rămâne concentrat asupra atribuțiilor sale de guvernare.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Speculațiile privind viitorul politic al premierului s-au intensificat după ce rivalul său din interiorul Partidului Laburist, Andy Burnham, a câștigat vineri un loc în Parlament, ceea ce îi oferă posibilitatea de a lansa o provocare oficială pentru conducerea formațiunii.

Potrivit ziarului The Observer, Starmer și-ar fi petrecut weekendul la reședința oficială de la Chequers, unde ar fi analizat situația împreună cu soția sa înainte de a lua o decizie finală. Publicația susține că mai multe persoane importante din Partidul Laburist se așteaptă la o declarație clară privind viitorul său politic chiar de luni.

Cu toate acestea, premierul a transmis vineri că nu intenționează să cedeze fără luptă și a avertizat că disputele interne riscă să destabilizeze partidul aflat la guvernare.

Popularitatea premierului, în cădere liberă

Keir Starmer a condus Partidul Laburist către victorie în alegerile din 2024, însă popularitatea sa s-a erodat rapid pe fondul unor scandaluri și al mai multor schimbări de direcție politică. Criticii susțin că guvernul nu a reușit să livreze îmbunătățirile economice și sociale promise în campania electorală.

Potrivit unei analize Reuters, peste 100 de parlamentari laburiști – aproximativ un sfert din grupul parlamentar al partidului – au cerut public demisia lui Starmer sau stabilirea unui calendar clar pentru retragerea sa.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Dacă și-ar părăsi funcția, Marea Britanie ar ajunge la al șaptelea prim-ministru în puțin peste un deceniu, o situație fără precedent în ultimele aproape două secole și care reflectă instabilitatea politică și nemulțumirea publică față de performanțele guvernelor succesive.

Andy Burnham, favorit pentru succesiune

În cazul unei retrageri a lui Starmer, Andy Burnham este considerat principalul favorit pentru preluarea conducerii Partidului Laburist și a guvernului. În vârstă de 56 de ani, acesta și-a consolidat influența politică în ultimii ani în calitate de primar al Manchesterului.

Victoria sa în alegerile parțiale de vineri a fost interpretată de mulți observatori drept un pas important către o eventuală candidatură la șefia partidului. Deși nu și-a anunțat oficial intenția de a-l provoca pe Starmer, Burnham a promis în discursul său de victorie „o nouă direcție” pentru Regatul Unit.

Totodată, fostul ministru al Sănătății, Wes Streeting, a declarat că este dispus să intre într-o competiție pentru conducerea partidului. Presa britanică speculează deja asupra unui posibil guvern condus de Burnham. The Times a relatat că acesta ar intenționa să o înlocuiască pe ministrul Finanțelor, Rachel Reeves.