Ascult, aproape în fiecare dimineaţă, la un post de radio naţional, horoscopul zilei. Aşa se nimereşte, imediat după ce îmi las fetiţa la şcoală, aproape de ora opt, să aud ce mai fac nativii din taur, rac sau scorpion. Şi mă minunez, tot aproape în fiecare dimineaţă, de cum citeşte doamna de bine despre toţi cei care, născându-se, au primit o zodie în dreptul biografiei. Fiecare primeşte bani: fie o moştenire, fie încaseaază salariul, fie se plătesc nişte datorii mai vechi, fie se aprobă un împrumut, fie sunt lichidate ceva restanţe de la colaborări încheiate de ani şi ani.

Fiecare are cumva uşa deschisă spre iubire: fie apare o dragoste veche care îşi face iarăşi loc în noile realităţi, fie cunoaştem pe cineva la colţul străzii, când ieşim să cumpărăm pâine, fie iubitul ne cere în căsătorie, după ani de aşteptare, fie soţul, după ani buni de la semnarea actelor, îşi aduce aminte că atenţia şi tandreţea trebuie menţinute prin gesturi concrete, nu doar prin vorbe rostite printre dinţi.

Se mai întâmplă şi lucururi rele la horoscop, veţi spune, dar ele nu au niciodată efect prea puternic asupra noastră: fie suntem anunţaţi că ar putea să ne viziteze vreo viroză (probabil în 2019-2020, când era isteria COVID în floare, se sărea peste aceste presupuneri), fie că vom avea ceva cheltuileli suplimentare de făcut (dar să nu uităm că vin şi bani în plus din sursele deja citate), fie nişte musafiri neanunţaţi (dar şi acolo apare o parte bună, totdeauna: ba că ne era dor de ei, ba că le era lor dor de noi, ba că vin cu veşti care ne-ar putea schimba în bine viitorul şi tot aşa).

Ei, bine, viaţa nu e întotdeauna horoscop. Deşi cred, într-o anumită măsură, în ceea ce ar putea aduce diferit astrele în destinul fiecăruia.

În viaţa noastră de toate zilele, tocmai ce a trecut tradiţionala zi a păcălelilor, 1 aprilie. Şi noi azi, pe 2 aprilie şi chiar şi mâine, pe 3, şi poimâine, pe 4, tot păcăliţi vom fi. De diverşi care încearcă să ne vândă marea cu sare cu tot (şi cu piper, eventual), care dau din casă orice amănunt ar mai putea atrage un like, două, în marea construcţie a comunicării virtuale de care atâţia au devenit dependenţi.

Toţi au acum conturi de TikTok, chiar oameni pe care îi credeam serioşi, greu de păcălit sau de deturnat de pe drumul coerenţei, chiar şi copii un pic mai mari decât fetiţa mea (deci de 9, 10 ani), pe care părinţii înşişi îi conduc către astfel de reţele de comunicare pe care să îşi promoveze… talentele sau, pur şi simplu, existenţa.

Toţi vor să fie în pas cu moda, chiar dacă moda, se pare, nu vrea niciodată să rămână pe acelaşi traseu cu noi, schimbându-se, zi după zi, anotimp după anotimp.

Aşadar, viaţa nu e ca în horoscopul pe care îl aud eu, la radio, în fiecare dimineaţă, ci mai degrabă seamănă cu singura zi din an în care nu ar trebui să ne supărăm pentru că suntem minţiţi, fentaţi păcăliţi. Poate că nu era o idee rea ca măcar alegerile prezidenţiale din 2025 să fie fixate pe 1 aprilie. Ce dacă era marţi şi nu duminică? Pentru toate există un început.

Citește și:

Cu bec-ul stins

Asta ne lipsea!

Nici zi, nici noapte

Schengen, dragostea mea!