26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121, la aceeași dată se naște împăratul roman Marcus Aurelius, iar în 1963 moare poetul român Vasile Voiculescu. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

121: S-a născut împăratul roman Marcus Aurelius

Este cunoscut atât ca împărat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121, într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian.

Domnia sa, începută în anul 161, este marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), precum şi de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a respins atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180, de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi).

Este ultimul din şirul „celor cinci împăraţi buni“.

Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic.

Învăţăturile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciţii spirituale“ prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii, conform Humanitas.

1564: Se naște dramaturgul și poetul William Shakespeare

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

William Shakespeare (n. aprilie 1564, Marea Britanie – d. 23 aprilie/3 mai 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză și supranumit „Poetul din Avon”  sau „Lebăda de pe Avon”.

Din vasta sa operă – parte realizată în colaborare – s-au păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii traduse în aproape fiecare limbă vorbită.  

1798 – S-a născut pictorul Eugene Delacroix

Eugene Delacroix s-a născut la Charenton-Saint-Maurice. Tatăl său, Charles, a
fost ministru al Afacerilor Externe şi a servit ca prefect guvernamental în
Marsilia şi Bordeaux. Mama lui, Victoire Oeben, a fost o femeie cultă care a
încurajat dragostea tânărului Delacroix pentru literatură şi artă.

Eugene Delacroix a urmat
cursurile la Lycée Louis-le-Grand din Paris, dar a părăsit şcoala pentru a-şi
începe studiile artistice. Sponsorizat de un unchi, s-a alăturat atelierului
pictorului Pierre-Narcisse Guérin.

Delacroix a făcut şi multe vizite la Luvru, unde a admirat picturile unor
astfel 110 de maeştri vechi precum Titian şi Rubens. Elev al lui Guerin,
Delacroix a debutat la Salonul din 1822 cu lucrarea „Barque du Dante”. Momentul
a fost semnificativ nu doar pentru opera sa, ci şi pentru istoria picturii
romantice.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Începând din 1832, pentru Delacroix s-a deschis o perioadă
de prosperitate materială, astfel încât pictorul efectuează o călătorie în
Algeria şi Maroc. De aici, va reveni cu numeroase studii, care au stat la
originea celebrelor sale scene de viaţă „orientală”, „Femei din Alger” fiind
tabloul cel mai reprezentativ.

A ilustrat, totodată, operele lui Shakespeare,
Goethe, Byron, W. Scott.

Delacroix a murit la 13 august 1863, la Paris. 

1923 –  Ducele de York, viitorul rege George al VI-lea al
Marii Britanii (1936-1952), s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Bowes-Lyon
(regina-mamă)

George al VI-lea (n. 14 decembrie 1895 – d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 până la decesul său din 6 februarie 1952.  

A fost cunoscut înainte de încoronare ca prințul Albert, în copilărie prinț de York, și mai târziu ducele Albert de York. Fiind cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și-a petrecut primii ani în umbra fratelui său mai mare, Eduard, moștenitorul tronului.  S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, și au avut două fiice, Elizabeth (viitoarea regină Elisabeta a II-a) și Margaret.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La moartea tatălui său în 1936, Eduard al VIII-lea preia tronul englez. Totuși, în mai puțin de un an, Eduard își exprimă dorința de a se căsători cu americana Wallis Simpson. Din motive politice și religioase premierul britanic, Stanley Baldwin, l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege. Eduard a abdicat și s-a căsătorit. Prin acest act, unic în 2000 de ani de istorie britanică, George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor.

1933 – S-a înființat Gestapo, poliția secretă a
Germaniei naziste

Gestapo s-a aflat în subordinea SS-ului, administrat de
Reichssicherheitshauptamt (RSHA). Împreună cu aparatul de informații numit
Sicherheitsdienst, a fost încorporat în 1939 în RSHA (Departamentul IV).

În
fiecare lagăr de concentrare nazist exista o secție a Gestapoului, numită
oficial Politische Abteilung („secția politică”). Activând ca o instituție
inchizitorială, a fost responsabilă de moartea a mii de oameni. La Procesul de
la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele
militare aliate.

1956 – S-a născut actriţa Adriana Trandafir

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Adriana Trandafir (n. 26 aprilie 1956, Dâmbovița, România) este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1979.

A jucat în filme precum „Ciocolată cu alune” (1979), „Europolis” (2010) și „Sacrificiul” (2019).

Joacă pe scena teatrului Odeon din București. În anul 2004 a primit Premiul Uniter pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

Este căsătorită și are doi copii: Maria Speranța și Ștefan.

1963 – A murit poetul, prozatorul şi dramaturgul Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”.

13 aprilie: Ziua când s-a născut Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României

S-a născut în data de 13 octombrie 1884, în comuna Pîrscov, județul Buzău. A absolvit liceul „Gheorghe
Lazăr” din Bucureşti (1902), apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi
Filosofie a Universităţii din Bucureşti timp de doi ani (1902-1903), după care
s-a înscris la Facultatea de Medicină, ale cărei cursuri le-a urmat între
1903-1910.

A fost timp
de patru ani deținut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962). A fost
condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu
Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu,
Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.)

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru
convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și
luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament
artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete
închipuite ale lui Shakespeare …”. Creațiile au fost elaborate între 1954 –
1958.

Cele 90 de sonete ale sale sunt o monografie închinată
„paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea
de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.

1970: Se naște Melania Trump, designer, fost model, femeie de
afaceri și a 47-a Prima Doamnă a Statelor Unite

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Melania Trump (născută în Iugoslavia, acum Slovenia) este un designer de bijuterii și ceasuri, fost model și femeie de afaceri americană de origine slovenă.

Este căsătorită din 2005 cu miliardarul american Donald Trump, fost afacerist imobiliar și fost președinte al SUA.

Ea a devenit rezident permanent al Statelor Unite în 2001 și cetățean în 2006.

Melania și Donald sunt adesea văzuți și fotografiați împreună la evenimente și receptii din New York. Omul de televiziune Barbara Walters a fost impresionată de inteligența Melaniei, atunci când ea a întâlnit-o, a spus: „Poate pentru că e atât de frumoasă, nu ne așteptăm ca ea să fie la fel de inteligentă.”

1986 – S–a produs accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 200 km de Kiev

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La ora unu, 23 de minute şi 58 de secunde, reactorul şi clădirea grupului energetic numărul patru al Centralei de la Cernobîl au fost distruse de explozii puternice, după o serie de greşeli de exploatare şi ignorarea măsurilor de securitate. Norul radioactiv a fost transportat de vânt în direcţia nord-vest, peste Bielorusia şi peste republicile baltice, dincolo de frontierele URSS. Încărcătura mortală avea 50 de tone de combustibil nuclear, în vreme ce bomba de la Hiroshima avea masa substanţelor radioactive ce totaliza patru tone şi jumătate.

Mulţi dintre angajaţii centralei purtau deja pe trupuri semnele morţii: culoarea brun-cafenie, umflarea diferitelor părţi ale corpului, semn că fuseseră radiaţi. La sectorul sanitar fuseseră aduşi peste 100 de oameni. Cu toate acestea, unii angajaţi ai centralei refuzau să recunoască adevărul şi susţineau că reactorul este întreg şi turnau apă peste el ca să-l răcească.

În acest timp, oraşul Pripiat s-a trezit din somn. Viaţa îşi urma cursul firesc, deşi moartea pândea la tot pasul. Nici măcar toţi angajaţii centralei nu aflaseră despre tragedie. Liudmila Aleksandrovna Haritonova, inginer principal la serviciul administrativ – producţie al direcţiei şantierului CNE Cernobîl, a povestit că sâmbătă, 26 aprilie 1986, se pregăteau cu toţii pentru sărbătoarea de 1 Mai: „O zi caldă, senină. Primăvară. Grădini în floare. Soţul meu, şeful serviciului de reglare a ventilaţiei, se pregătea să plece împreună cu copiii, după serviciu, la casa de vacanţă. De dimineaţă am spălat şi am atârnat rufele în balcon. Până seara se acumulaseră în ele milioane de dezintegrări. Majoritatea constructorilor şi montorilor nu ştia încă nimic. Apoi, s-a zvonit că ar fi o avarie şi un incendiu la grupul energetic patru. Dar nimeni nu ştia exact ce anume se întâmplase“, povesteşte ea, mărturia fiind consemnată în cartea lui Grigori Medvedev, specialist atomist care a lucrat un timp la CNE Cernobîl, în cartea „Adevăruri despre Cernobîl“ scrisă în anul 1987.

15 aprilie: Ziua în care izbucnește incendiul de la Catedrala Notre-Dame din Paris

Copiii s-au dus la şcoală, iar cei mai mici au ieşit la joacă în stradă, la gropile cu nisip, cu bicicletele. „În seara zilei de 26 aprilie, toţi aveau hainele şi părul puternic radioactive, dar atunci n-am ştiut acest lucru. În apropiere se vindeau gogoşi gustoase. După-amiază a început spălarea oraşului. Dar nici acest lucru n-a atras atenţia. Este un fenomen obişnuit într-o zi călduroasă de primăvară. De avarie, oamenii au aflat în momente diferite, dar către seara zilei de 26 aprilie ştiau aproape toţi. Reacţia a fost calmă: toate magazinele, şcolile, instituţiile au funcţionat. Asta înseamnă, ziceam noi, că nu-i atât de grav“, au crezut iniţial.

Din după-amiaza zilei de 27 aprilie, au început să se ia primele măsuri. Au fost închise şcolile, oamenii şi-au pus la geamuri cârpe ude, dar era prea târziu. Totul era radioactiv. „Unii s-au dezinfectat cu spirt, că altceva n-aveau“, povestesc cei care au trăit drama secolului. Mulţi căpătaseră culoarea bronzului nuclear.

„Sicriul era mic, ca pentru o păpuşă mare“

Mulţi au primit radiaţia morţii. Unii au murit în chinuri, cu carnea sfâşiată de ei, cu gura umflată, cu scaune multe, frisoane, vomă. Svetlana Aleksievici, scriitoare din Bielorusia, a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2015 pentru volumul „Dezastrul de la Cernobîl“, în care îşi povesteşte propria dramă. Soţul ei, Vasia, care era pompier, a fost printre primii care au încercat să oprească focul de la reactor, neavând nicio şansă de supravieţuire. Deşi a fost transferat la Moscova cu un avion special, a murit pe patul din spital. Svetlana era însărcinată, iar fetiţa lor, care s-a născut prematur, a murit la scurt timp, din cauza radiaţiilor. „Arăta ca un copil sănătos. Mânuţe. Picioruşe. Dar avea ciroză. În ficat, 28 de rontgen, un defect congenital la inimă…“ A înmormântat-o în acelaşi sicriu: „Puneţi-o la picioarele lui. Spuneţi-i că e Nataşenka noastră!“.

Mai mari sau mai mici, mulţi copii au murit din cauza radiaţiilor. Toate mărturiile sunt strânse în cartea de referinţă despre ceea s-a întâmplat în acea primăvară la Cernobîl. Nikolai Fomici Kalughin, un tată al cărui copil, Katia, a murit după ce a fost supus radiaţiei a avut puterea să povestească drama sa.

Au părăsit oraşul radioactiv după trei zile de la tragedie. Prea târziu însă. Fetiţa, de doar şase ani, a ajuns la spital împreună cu mama ei după ce le-au apărut pe corp pete negre. După ce au fost internate, bărbatul a întrebat medicul: „Spuneţi-mi, care e rezultatul?“ „Nu e pentru dumneavoastră“, i-a spus medicul. „Dar pentru cine?“, a întrebat atunci tatăl. Situaţia era gravă. „Tată, vreau să trăiesc, sunt încă mică“, i-a spus fetiţa, la culcare. „Credeam că nu înţelege nimic. Am pus-o pe uşă. Pe uşa care cândva a stat şi tatăl meu. Până i-au adus sicriul mic. Era mic, ca o cutie de păpuşă mare“, este mărturia tatălui a cărui lume s-a prăbuşit în acel aprilie.

Europarlamentarul Victor Negrescu a transmis o solicitare oficială către șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, în urma incidentului din România, unde o dronă rusească a încălcat spațiul aerian național și a căzut pe teritoriul țării.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Am transmis o solicitare oficială către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, în urma incidentului produs în România, unde o dronă rusească a încălcat spațiul aerian național și a căzut pe teritoriul țării noastre”, a scris Negrescu pe Facebook.

Acesta avertizează că situația nu este una izolată: „Acest incident nu este unul izolat. Este parte a unui tipar periculos în proximitatea granițelor Uniunii Europene și ale NATO. Am semnalat, în repetate rânduri, aceste riscuri”.

Negrescu susține că episodul ridică întrebări privind capacitatea de reacție a Uniunii Europene. 

„Acest episod ridică, din nou, întrebări privind nivelul de protecție și capacitatea de reacție la nivel european în fața unor astfel de amenințări”, a declarat Negrescu. 

În solicitarea transmisă oficial, europarlamentarul a cerut consolidarea mecanismelor de reacție și coordonare la nivel european. 

„Am solicitat consolidarea mecanismelor europene de monitorizare și răspuns rapid la încălcări ale spațiului aerian; o coordonare mai strânsă între statele membre; evaluarea unor măsuri suplimentare de descurajare și integrarea acestor riscuri în viitoarele instrumente europene de securitate”, a mai spus acesta. 

Europarlamentarul a subliniat că România, aflată la granița estică a Uniunii Europene, resimte direct efectele războiului din regiune și a cerut un răspuns comun: „Protejarea cetățenilor europeni nu poate fi fragmentată. Este nevoie de un răspuns comun, coordonat și credibil. Europa trebuie să fie prezentă acolo unde cetățenii săi au nevoie de siguranță”.