Actualitate
Copilul de boier ajuns om de bază al lui Ceaușescu. Medicul personal al dictatorului și povestea sa de roman
Theodor Burghele a fost o somitate a cercetării și practicii medicale la nivel mondial. A fost un personaj care a născut controverse, un boier devenit, din rațiuni de supraviețuire, comunist, susținător și totodată medic personal al lui Nicolae Ceaușescu, dar și mare demnitar socialist.
Bustul lui Theodor Burghele în curtea spitalului care-i poartă numele FOTO wikipedia
Spitalul Clinic Prof Dr Theodor Burghele din București, o renumită clinică specializată mai ales în domeniul urologiei, poartă numele unui personaj bine cunoscut în lumea academică, dar despre care publicul larg știe puține lucruri. Theodor Burghele a fost un medic genial, dar și un român cu o poveste demnă de un roman. Medicul și profesorul Theodor Burghele, o somitate în domeniul chirurgiei și urologiei la nivel național și mondial a rămas în istorie ca singurul copil de boier ajuns medic personal al unui dictator. Născut într-o familie de mari moșieri, „cu origini nesănătoase”, Burghele a ajuns om de încredere al lui Nicolae Ceaușescu, dar și un înalt demnitar al „Epocii de Aur”.
„Profesorul Burghele rămâne unul dintre marii chirurgi ai ţării noastre, dominator şi vulcanic, diplomat sau agresiv, blând sau feroce, inegalabil ca îndemânare şi emoţie, care şi-a trecut sub tăcere victoriile, lăsând să se creadă că a învăţat mai mult din înfrângeri. Profesorul Burghele a fost , la vremea lui, iubit sau detestat, admirat sau criticat, căutat sau temut, dar niciodată ignorat“, scria renumitul profesor și medic Eugeniu Proca, elev al lui Theodor Burghele, în „Tratat de chirurgie”, apărut în anul 1980.
Un tânăr medic eminent dintr-o familie boierească, rudă cu domnitorul Cuza
Povestea medicului personal al lui Nicolae Ceaușescu începe pe data 12 februarie 1905, în târgul Iașilor. Theodor Burghele s-a născut într-o veche familie de boieri moldoveni. Era fiul inginerului Theodor Burghele și al Fenaretei Stoianovici.
Familia Burghele, așa cum arată și „Arhondologia Moldovei” operă a paharnicului Constantin Sion, provenea dintr-un neam de răzeși ridicați la boierie de Alexandru Moruzi. Unul dintre Burghelești ajunge și spătar, un ragn boieresc înalt. Era o familie ilustră de moșieri intelectuali cu studii serioase. „Bunicii paterni au fost Nicolae Burghele, cu studii la Dresda şi Berlin, cu moşii în judeţul Vaslui, şi Zoe Cerchez. Pe linia tatălui său, toţi unchii au făcut cariere în armată, diplomaţie şi medicină”, scria medicul Mihail Mihailide în articolul „Un rector în dosarele Securității” din revista „Viața Medicală”. Pe parte maternă, Theodor Burghele se înrudea cu familii aristocratice ilustre precum Sturdza, Capșa, Diamandi sau Burbure de Wesenbeek.
Theodor a urmat tradiția intelectuală a familiei sale. După ce a absolvit liceul cu brio, Burghele a urmat studiile Facultății de Medicii din Iași. În anul 1929 a obținut titlul științific de doctor în medicină și chirurgie cu teza „Splenomegalia micotică”. Tânărul medic era pasionat, în mod special, de urologie. Așa că a plecat la specializare la Clinia de Urologie din Viena în perioada 1930-1931. Era un medic eminent deosebit de talentat. Așa că a fost luat ca asistent universitar, în anul 1937, la clinica chirurgicală și urologică condusă de fostul său profesor, medicul Nicolae Hortolomei. În următorii trei ani își dovedește calitățile de pedagog, dar și de specialist și ajunge, în 1940, conferențiar la Catedra de Chirurgie a Spitalului Colțea.
O somitate internațională, întemeietor de spital și formator de mari specialiști
În 1939, exact în anul în care începea Cel De-al Doilea Război Mondial, viața tânărului medic avea să ia o turnură aparte. A avut ocazia de a se dedica activităților sale preferate, chirurgia, urologia și formarea de specialiști, într-un spital pe care putea să-l conducă după propriile principii. În acel an care avea să schimbe atât destinul Europei, Guvernul român autoriza cumpărarea unei case, de către Congregația surorilor de caritate „Saint-Vicent de Paul”, pe șoseaua Panduri, din București. Surorile catolice construiesc, în acest spațiu un spital cu scop caritabil, în anul 1942, mai ales fiindcă războiul apăsa greu majoritatea populației.
Profesorul și medicul Theodor Burghele FOTO wikipedia
După lovitura de stat de la 23 august 1944, spitalul este transferat Congregației surorilor oblate assompționiste și va purta numele de Spitalul „Sfântul Iosif”. Medicul Theodor Burghele reușește în anul 1948 cu ajutorul vărului său, ministrului Alexandru Alexandrini, să se transfere de Spitalul Colțea la „Sfântul Iosif”. După ce a preluat conducerea Spitalului, medicul și profesorul Burghele a reușit să aducă o contribuiție incredibilă cercetării și practicii medicale, mai ales în domeniul chirurgiei și urologiei. Până în anul 1977, Spitalul Panduri a devenit o instituție medicală etalon, specialiștii de aici fiind căutați de oameni din toată țara.
„În perioada îndelungată în care a condus clinica şi spitalul, de drept până în 1974 şi de fapt până la sfârşitul zilelor sale, în iunie 1977, a realizat următoarele: odată terminate lucrările de construcţie a spitalului, a extins clinica de chirurgie şi urologie; a mărit numărul de paturi, adăugând secţia de urologie bărbaţi de la etajul 2; la scurt timp de la începerea activităţii în clinică, în 1952, a înfiinţat secţia de anestezie-terapie intensivă care, împreună cu secţia similară de la clinica de chirurgie generală din spitalul Colţea, au fost primele secţii de ATI din ţara noastră“, se precizează în „Istoria urologiei românești”, scrisă de prof. dr. I. Sinescu și prof. dr. V. Tode, sub coordonarea academicianului L. M. Popescu.
Tot profesorul și medicul Burghele a creat, în anul 1965, atașată acestui spital, o policlinică de urologie și nefrologie, unde pacienții primeau investigații medicale complexe, dar și tratamente. La spitalul medicului Theodor Burghele au loc intervenții chirurgicale și terapii unice la aceea vreme în România. Medicul român era deschizător de drumuri. Mai ales fiindcă aici erau formați specialiști care, la rândul lor, au ajuns somități ale lumii medicale internaționale.
„La „Panduri“, cum se chema spitalul, s-au dezvoltat laboratoare paraclinice; în 1953, a fost iniţiată o activitate de chirurgie cardiovasculară (întreruptă în 1958). S-au format specialişti de marcă (inclusiv în transplant renal) în clinica profesorului Burghele ori trimişi de acesta la specializare peste hotare (Eugen Proca, Mihai Neagoe, Dragoş Momiceanu, Dan Costescu, Cezar Vlad). În 1959, a fost efectuată prima hemodializă (E. Proca, Sergiu Crivda, Mihai Neagoe), într-o secţie special înfiinţată pentru această activitate. Spitalul condus de profesorul Burghele a continuat să se dezvolte şi după dispariţia sa fizică”, preciza medicul Mihail Mihailide în articolul său din „Viața Medicală”.
Datorită importanței sale ca specialist, Theodor Burghele a făcut parte inclusiv din foruri medicale internaționale, de mare prestigiu, precum Academia franceză de medicină, Societatea Internațională de Chirurgie sau membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris, contribuind cu materiale științifice la publicații de renume.
Moșierul care s-a grăbit să devină comunist, pârât de portar la Securitate
Dincolo de meritele sale incontesabile ca om de știință, medic, profesor, Theodor Burghele a fost totuși un personaj controversat din cauza orientării sale politice. În anul 1948, după instaurarea comunismului în România, medicul Burghele a fugit să se înscrie în Partidul Comunist. Poate fi privită ca o renegare a originilor sale, mai ales că „tovarășii” i-au lăsat familia fără toate bunurile agonisite de-a lungul veacurilor. În realitate a fost mai degrabă o soluție de compromis, o adaptare la mediu sau un instict de supraviețuire. Theodor Burghele, spre deosebire de o parte a membrilor familiei sale, nu a vrut să fugă din România. Mai ales în contextul în care devenise profesor universitar și avea ocazia să conducă Spitalul „Sfântul Iosif”( Panduri).
De altfel, în timpul regimului Gheorghe Ghiorghiu Dej, medicul și profesorul Theodor Burghele nu a avut viață ușoară, aflându-se în vizorul Securității. În primul rând, Burghele a fost exclus din Partidul Comunist fiindcă avea origini nesănătoase. În plus, era vizat de Securitate fiind bănuit de spionaj (un frate de-al său a ajuns în Franța, și de aici bănuielile), de legături cu oameni din Ambasada Turciei, dar și faptul că ar fi protejat, „elementele dușmănoase” din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic. Medicul a fost denunțat de o sursă necunoscută din cadrul spitalului, dar și de portarul instituției. Atât medicul cât și opera sa, spitalul, erau în pericol.
Medicul personal al lui Ceaușescu, ascensiunea pe treptele socialismului
Șansa lui Burghele a fost apropierea de Ceaușescu, cel care devenise un rival al lui Dej la conducerea partidului. Profesorul și doctorul cunoscut drept o somitate medicală îl lăuda fățiș pe Ceaușescu, dar și politica sa, din anii 60. Atât competența sa profesională, dar și laudele aferente i-au deschis medicului Theodor Burghele și porțile socialismului.
„Sub Nicolae Ceauşescu, a cărei politică înşelătoare de liberalizare şi deschidere îl sedusese, lăudând-o în gura mare, a continuat să fie rector, a devenit preşedinte al Academiei, a fost numit ministru, prin Decretul 351/1972, semnat de N. Ceauşescu, apoi, preşedinte al Comisiei naţionale de demografie şi a fost „ales“ membru supleant al CC al PCR”, arată Mihailide în articolul „Un rector în dosarele Securității”.
Specialiștii spun că Ceaușescu i-a apreciat notorietatea, lucrurile extraordinare pe care le făcea, dar și faptul că îl trata în mod personal. Burghele a ajuns medicul lui Nicolae Ceaușescu, mai ales că dictatorul suferea de prostată. Se presupune că Theodor Burghele a rămas mereu fidel principiilor sale, deschiderea către socialism fiind o metodă de a încerca să profeseze, să inoveze și să construiască chiar în timpul unui regim totalitar.
„Avea răspunderea faptelor sale. Mi-a făcut odată următoarea confidenţă: „Eu ar trebui să fiu distins nu pentru ce am făcut, ci pentru ce nu am făcut“, în sensul că multora din solicitările „de sus“ nu le-a dat curs pentru că i s-au părut aberante, antiumane”, preciza profesorul doctor Benone Duțescu în articolul „Biblioteca chirurgului Theodor Burghele” în „Viața Medicală”. Este cunoscut faptul că, prin influența sa, a salvat și protejat mulți medici de valoare căzuți în dizgrația regimului.
„Desi provenea dintr-o familie boiereascã, în perioada socialistã, datoritã capacităților sale, a ocupat o serie de funcții administrative: Rector al U.M.F. Bucuresti (17 ani); Președinte al Societății Române de Chirurgie și redactor șef al revistei „Chirurgia”, ministru al Sănătății și Președinte al Academiei Române, care i-au permis accesul la conducătorii regimului pentru rezolvarea unor probleme de învățământ medical și de asistență medicală, precum: dotarea bibliotecii U.M.F., dotarea unor clinici cu aparatură și instrumentar și protejarea unor medici valorosi care cãzuserã în dizgratie, pe unii dintre ei, salvându-i chiar din detenție”, preciza reputatul chirurg român Nicolae Angelescu într-un articol dedicat lui Theodor Burghele din Revista „Chirurgia”.
Theodor Burghele a murit la vârsta de 72 de ani, în anul 1977, în urma unui infarct miocardic. Nu a avut copii. A fost căsătorit cu Evghenia Valentin, o rusoaică care i-a fost și femeie de serviciu.
Actualitate
Cât costă o călătorie cu metroul în capitalele europene. Biletul în București ar putea crește substanțial pentru a doua oară în 2026
Metrorex ar urma să scumpească din nou substanțial prețul biletului, pentru a doua oară în 2026. Costul ar ajunge printre cele mai mari, raportat la puterea de cumpărare. O călătorie cu metroul în capitalele din Europa variază de la sub 1 euro până la 17-19 euro, însă costurile implică experiențe diferite.
În multe ccapitale europene plata biletului îți asigură accesul la un sistem integrat FOTo: Pixabay
O nouă creștere a prețului biletului pentru o călătorie cu metroul în București este vestea care a creat deja nemulțumire în rândul călătorilor. Ar fi a doua scumpire substanțială în 2026. Totuși, decizia ar putea fi întoarsă de noul interimar de la Transporturi, după ce va prelua mandatul.
Făcând o analiză a prețurilor unei călătorii cu metroul în capitale din Europa, valoarea la care va ajunge tichetul pentru metroul bucureștean se situează în continuare printre cele mai mici. Dacă, în schimb, o raportăm la puterea de cumpărare, o călătorie cu metroul în București va fi printre cele mai scumpe.
Orașul european cu cele mai mari prețuri la transportul în comun
Cel mai scump bilet pentru călătoria cu metroul îl vei plăti în Londra, între 3 -3,8 euro (pentru cele mai frecventate zone), însă costul total al unei călătoriii, în funcție de distanța parcursă, poate să crească substanțial. Capitala este împărțită în nouă zone, iar pentru o călătorie cu metroul nu există o sumă fixă, ci plătești în sistem „pay as you go”, cu telefonul sau card contactless, sistemul calculând automat în funcție de zona în care ai intrat, zona în care ai ieșit și oră (în orele de vârf costul este mai mare). De menționat că există un plafon maxim zilnic/zone, dincolo de care călătoriile sunt gratuite în acea zi.
Ce se întâmplă diferit față de călătoria cu metroul bucureștean este că ai în fapt acces la tot sistemul urban (metrou, trenuri urbane, autobuze, unele tramvaie), nu doar la metrou. Pentru a traversa zone extinse poți ajunge, combinând diverse mijloace de transport, și ținând cont de tarifele în orele de vârf, și la costuri care să se apropie de 20 euro.
Tot un cost ridicat, în valoare nominală, pentru transportul cu metroul este și în Berlin. Sistemul de transport este de asemenea zonal, iar o călătorie poate ajunge la 3.5 – 4.5 euro pe distanțe urbane mai lungi. Plătești pe zone (orașul este împărțit în ABC, zona AB fiind cea mai folosită) și nu plătești doar o călătorie cu metroul, biletul standard pentru centrul orașului (zona AB) – care poate ajunge la 3,8 euro – incluzând metrou (U-Bahn), tren urban (S-Bahn), autobuz și tramvai, biletul fiind valabil pentru o anumită limită de timp.
Și Oslo are unul dintre cele mai simple dar și mai scumpe sisteme de transport urban din Europa. Un bilet simplu (cel mai folosit) costă între 3,8 – 4 euro, este valabil pe o anumită perioadă de timp, pe zone, și include călătoria în respectiva zonă cu: metrou, tramvai, autobuz, feribot urban.
În Copenhaga, biletul care de asemenea îți asigură accesul la întregul sistem de transport în comun – metrou, autobuz, tren urban – costă aproximativ 3,2 euro, acoperă două zone și are durată în timp.
Călătoria cu metroul nu este tocmai ieftină nici în Paris. Aici prețul călătoriei este fix – 2,55 euro, însă biletul îți permite accesul la metrou, autobuz, tramvai și trenul urban (RER) în interiorul zonei Paris. Călătoria de 2,55 euro nu include însă traseele spre aeroport sau zonele limitrofe și este de asemenea condiționată de timp.
Pe lângă biletul simplu există posibilitatea de a cumpăra abonamente: zilnic, săptămânal sau lunar, care te ajută să scazi din costuri.
Un sistem comparabil practică și Viena. Călătoria standard, doar în oraș, costă aici 2,4 euro și oferă acces la metru, tramvai și autobuz, pe care le poți schimba pe perioada valabilității biletului (există și în acest caz o limită de timp).
În Amsterdam, sistemul este diferit față de Paris, Viena sau Berlin și seamănă mai mult cu cel practicat în Londra. Folosești un card special sau un sistem de plată contactless și prețul călătoriei se calculează în funcție de distanța parcursă, o călătorie costând, în medie, între 2 – 3,5 euro în zona urbană cel mai intens frecventată. Poți folosi în același sistem: metrou, tramvai, autobuz, feribot urban.
Care sunt orașele cu cele mai mici prețuri
Cel mai mic preț pentru o călătorie cu metroul în capitalele din Europa este în capitala Ucrainei, Kiev. Costă sub 0,2 euro și funcționează pe principiul – o intrare = o călătorie, incluzând toate stațiile și transferurile interne. Poți să călătorești pe toate cele trei linii fără să ieși la suprafață.
În Sofia, biletul pentru metrou costă 0,82 euro, cel mai mic dintre capitalele din Uniunea Europeană, și plătești cu acești bani o călătorie scurtă, de 30 minute, cu metroul, autobuzul sau troleibuzul (le poți și schimba în acest interval de timp).
Un cost de asemenea mic oferă și Varșovia, unde biletul costă 1,02 euro și, timp ce 75 minute, poți schimba metroul cu orice alt mijloc de transport în zona pentru care l-ai achiziționat.
Cu 1,15 euro cumperi în Budapesta o călătorie neîntreruptă cu metroul și poți schimba liniile (patru linii de metrou). În schimb, așa cum se întâmplă și în București, biletul nu este valabil pentru transportul la suprafață.
Bucureștiul a scăzut, după anunțata majorare, din nou, a costului biletului, de pe primele locuri în top-ul capitalelor cu cele mai ieftine bilete de metrou.
Când calculezi însă cât de ieftine sau de scumpe sunt biletele pentru transportul în comun în Europa, diferențele de preț la metrou sunt mult mai mici dacă le raportezi la salariile locale decât când te uiți doar la valoarea nominală. În plus, biletul„ scump” din țările vestice asigură, în fapt, accesul la un întreg sistem de transport, nu doar metrou.
7 lei cartela de metrou în București, din 1 mai
În mai puțin de o săptămână, costul biletelor de metrou în București se majorează din nou, după ce o majorare substanțială a avut loc chiar la începutul acestui an, când prețul a crescut de la 3 la 5 lei. În ciuda controverselor, majorarea propusă de Consiliul de Administrație a primită undă verde de la ministrul PSD demisionar Ciprian Constantin Șerban, astfel că, de la 1 mai, un bilet ar putea costa 7 lei.
Pentru cei care folosesc frecvent metroul, mai avantajoase sunt abonamentele, care încă pot fi achiziționate la prețurile nemajorate. După 1 mai, o călătorie cu metroul ar putea costa 7 lei, o cartelă cu 10 călătorii – 55 lei, abonamentul de 24 de ore – 18 lei, iar abonamentul lunar – 140 lei.
Potrivit informaților Adevărul, ministrul interimar al Transporturilor, Radu Miruță, ar putea reanaliza decizia de aprobare a noilor tarife.
26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121, la aceeași dată se naște împăratul roman Marcus Aurelius, iar în 1963 moare poetul român Vasile Voiculescu.
26 aprilie: Ziua în care a avut loc gravul accident nuclear de la Cernobîl. FOTO: Shutterstock
121: S-a născut împăratul roman Marcus Aurelius
Marcus Aurelius
Este cunoscut atât ca împărat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121, într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian.
Domnia sa, începută în anul 161, este marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), precum şi de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a respins atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180, de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi).
Este ultimul din şirul „celor cinci împăraţi buni“.
Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic.
Învăţăturile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciţii spirituale“ prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii, conform Humanitas.
1564: Se naște dramaturgul și poetul William Shakespeare
FOTO: Profimedia
William Shakespeare (n. aprilie 1564, Marea Britanie – d. 23 aprilie/3 mai 1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză și supranumit „Poetul din Avon” sau „Lebăda de pe Avon”.
Din vasta sa operă – parte realizată în colaborare – s-au păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii traduse în aproape fiecare limbă vorbită.
1798 – S-a născut pictorul Eugene Delacroix
Eugene Delacroix autoportret.
Eugene Delacroix s-a născut la Charenton-Saint-Maurice. Tatăl său, Charles, a
fost ministru al Afacerilor Externe şi a servit ca prefect guvernamental în
Marsilia şi Bordeaux. Mama lui, Victoire Oeben, a fost o femeie cultă care a
încurajat dragostea tânărului Delacroix pentru literatură şi artă.
Eugene Delacroix a urmat
cursurile la Lycée Louis-le-Grand din Paris, dar a părăsit şcoala pentru a-şi
începe studiile artistice. Sponsorizat de un unchi, s-a alăturat atelierului
pictorului Pierre-Narcisse Guérin.
Delacroix a făcut şi multe vizite la Luvru, unde a admirat picturile unor
astfel 110 de maeştri vechi precum Titian şi Rubens. Elev al lui Guerin,
Delacroix a debutat la Salonul din 1822 cu lucrarea „Barque du Dante”. Momentul
a fost semnificativ nu doar pentru opera sa, ci şi pentru istoria picturii
romantice.
Începând din 1832, pentru Delacroix s-a deschis o perioadă
de prosperitate materială, astfel încât pictorul efectuează o călătorie în
Algeria şi Maroc. De aici, va reveni cu numeroase studii, care au stat la
originea celebrelor sale scene de viaţă „orientală”, „Femei din Alger” fiind
tabloul cel mai reprezentativ.
A ilustrat, totodată, operele lui Shakespeare,
Goethe, Byron, W. Scott.
Delacroix a murit la 13 august 1863, la Paris.
1923 – Ducele de York, viitorul rege George al VI-lea al
Marii Britanii (1936-1952), s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Bowes-Lyon
(regina-mamă)
Regele George o ține de mână pe Lilibet, iar Regina Mamă o ține de mână pe prințesa Margareta
George al VI-lea (n. 14 decembrie 1895 – d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 până la decesul său din 6 februarie 1952.
A fost cunoscut înainte de încoronare ca prințul Albert, în copilărie prinț de York, și mai târziu ducele Albert de York. Fiind cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și-a petrecut primii ani în umbra fratelui său mai mare, Eduard, moștenitorul tronului. S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, și au avut două fiice, Elizabeth (viitoarea regină Elisabeta a II-a) și Margaret.
La moartea tatălui său în 1936, Eduard al VIII-lea preia tronul englez. Totuși, în mai puțin de un an, Eduard își exprimă dorința de a se căsători cu americana Wallis Simpson. Din motive politice și religioase premierul britanic, Stanley Baldwin, l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege. Eduard a abdicat și s-a căsătorit. Prin acest act, unic în 2000 de ani de istorie britanică, George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor.
1933 – S-a înființat Gestapo, poliția secretă a
Germaniei naziste
Gestapo s-a aflat în subordinea SS-ului, administrat de
Reichssicherheitshauptamt (RSHA). Împreună cu aparatul de informații numit
Sicherheitsdienst, a fost încorporat în 1939 în RSHA (Departamentul IV).
În
fiecare lagăr de concentrare nazist exista o secție a Gestapoului, numită
oficial Politische Abteilung („secția politică”). Activând ca o instituție
inchizitorială, a fost responsabilă de moartea a mii de oameni. La Procesul de
la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele
militare aliate.
1956 – S-a născut actriţa Adriana Trandafir
Adriana Trandafir (n. 26 aprilie 1956, Dâmbovița, România) este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1979.
A jucat în filme precum „Ciocolată cu alune” (1979), „Europolis” (2010) și „Sacrificiul” (2019).
Joacă pe scena teatrului Odeon din București. În anul 2004 a primit Premiul Uniter pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Este căsătorită și are doi copii: Maria Speranța și Ștefan.
1963 – A murit poetul, prozatorul şi dramaturgul Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”.
13 aprilie: Ziua când s-a născut Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României
S-a născut în data de 13 octombrie 1884, în comuna Pîrscov, județul Buzău. A absolvit liceul „Gheorghe
Lazăr” din Bucureşti (1902), apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi
Filosofie a Universităţii din Bucureşti timp de doi ani (1902-1903), după care
s-a înscris la Facultatea de Medicină, ale cărei cursuri le-a urmat între
1903-1910.
A fost timp
de patru ani deținut politic în închisorile comuniste (1958 – 1962). A fost
condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu
Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu,
Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.)
Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru
convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și
luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament
artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete
închipuite ale lui Shakespeare …”. Creațiile au fost elaborate între 1954 –
1958.
Cele 90 de sonete ale sale sunt o monografie închinată
„paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit doborât de boală în noaptea
de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.
1970: Se naște Melania Trump, designer, fost model, femeie de
afaceri și a 47-a Prima Doamnă a Statelor Unite
Melania Trump (născută în Iugoslavia, acum Slovenia) este un designer de bijuterii și ceasuri, fost model și femeie de afaceri americană de origine slovenă.
Este căsătorită din 2005 cu miliardarul american Donald Trump, fost afacerist imobiliar și fost președinte al SUA.
Ea a devenit rezident permanent al Statelor Unite în 2001 și cetățean în 2006.
Melania și Donald sunt adesea văzuți și fotografiați împreună la evenimente și receptii din New York. Omul de televiziune Barbara Walters a fost impresionată de inteligența Melaniei, atunci când ea a întâlnit-o, a spus: „Poate pentru că e atât de frumoasă, nu ne așteptăm ca ea să fie la fel de inteligentă.”
1986 – S–a produs accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 200 km de Kiev
FOTO: FOTO Svetlana Aleksandrovna Aleksievici
La ora unu, 23 de minute şi 58 de secunde, reactorul şi clădirea grupului energetic numărul patru al Centralei de la Cernobîl au fost distruse de explozii puternice, după o serie de greşeli de exploatare şi ignorarea măsurilor de securitate. Norul radioactiv a fost transportat de vânt în direcţia nord-vest, peste Bielorusia şi peste republicile baltice, dincolo de frontierele URSS. Încărcătura mortală avea 50 de tone de combustibil nuclear, în vreme ce bomba de la Hiroshima avea masa substanţelor radioactive ce totaliza patru tone şi jumătate.
Mulţi dintre angajaţii centralei purtau deja pe trupuri semnele morţii: culoarea brun-cafenie, umflarea diferitelor părţi ale corpului, semn că fuseseră radiaţi. La sectorul sanitar fuseseră aduşi peste 100 de oameni. Cu toate acestea, unii angajaţi ai centralei refuzau să recunoască adevărul şi susţineau că reactorul este întreg şi turnau apă peste el ca să-l răcească.
Cernobîl FOTOGRAFII Shutterstock
În acest timp, oraşul Pripiat s-a trezit din somn. Viaţa îşi urma cursul firesc, deşi moartea pândea la tot pasul. Nici măcar toţi angajaţii centralei nu aflaseră despre tragedie. Liudmila Aleksandrovna Haritonova, inginer principal la serviciul administrativ – producţie al direcţiei şantierului CNE Cernobîl, a povestit că sâmbătă, 26 aprilie 1986, se pregăteau cu toţii pentru sărbătoarea de 1 Mai: „O zi caldă, senină. Primăvară. Grădini în floare. Soţul meu, şeful serviciului de reglare a ventilaţiei, se pregătea să plece împreună cu copiii, după serviciu, la casa de vacanţă. De dimineaţă am spălat şi am atârnat rufele în balcon. Până seara se acumulaseră în ele milioane de dezintegrări. Majoritatea constructorilor şi montorilor nu ştia încă nimic. Apoi, s-a zvonit că ar fi o avarie şi un incendiu la grupul energetic patru. Dar nimeni nu ştia exact ce anume se întâmplase“, povesteşte ea, mărturia fiind consemnată în cartea lui Grigori Medvedev, specialist atomist care a lucrat un timp la CNE Cernobîl, în cartea „Adevăruri despre Cernobîl“ scrisă în anul 1987.
15 aprilie: Ziua în care izbucnește incendiul de la Catedrala Notre-Dame din Paris
Copiii s-au dus la şcoală, iar cei mai mici au ieşit la joacă în stradă, la gropile cu nisip, cu bicicletele. „În seara zilei de 26 aprilie, toţi aveau hainele şi părul puternic radioactive, dar atunci n-am ştiut acest lucru. În apropiere se vindeau gogoşi gustoase. După-amiază a început spălarea oraşului. Dar nici acest lucru n-a atras atenţia. Este un fenomen obişnuit într-o zi călduroasă de primăvară. De avarie, oamenii au aflat în momente diferite, dar către seara zilei de 26 aprilie ştiau aproape toţi. Reacţia a fost calmă: toate magazinele, şcolile, instituţiile au funcţionat. Asta înseamnă, ziceam noi, că nu-i atât de grav“, au crezut iniţial.
Din după-amiaza zilei de 27 aprilie, au început să se ia primele măsuri. Au fost închise şcolile, oamenii şi-au pus la geamuri cârpe ude, dar era prea târziu. Totul era radioactiv. „Unii s-au dezinfectat cu spirt, că altceva n-aveau“, povestesc cei care au trăit drama secolului. Mulţi căpătaseră culoarea bronzului nuclear.
„Sicriul era mic, ca pentru o păpuşă mare“
Mulţi au primit radiaţia morţii. Unii au murit în chinuri, cu carnea sfâşiată de ei, cu gura umflată, cu scaune multe, frisoane, vomă. Svetlana Aleksievici, scriitoare din Bielorusia, a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2015 pentru volumul „Dezastrul de la Cernobîl“, în care îşi povesteşte propria dramă. Soţul ei, Vasia, care era pompier, a fost printre primii care au încercat să oprească focul de la reactor, neavând nicio şansă de supravieţuire. Deşi a fost transferat la Moscova cu un avion special, a murit pe patul din spital. Svetlana era însărcinată, iar fetiţa lor, care s-a născut prematur, a murit la scurt timp, din cauza radiaţiilor. „Arăta ca un copil sănătos. Mânuţe. Picioruşe. Dar avea ciroză. În ficat, 28 de rontgen, un defect congenital la inimă…“ A înmormântat-o în acelaşi sicriu: „Puneţi-o la picioarele lui. Spuneţi-i că e Nataşenka noastră!“.
Mai mari sau mai mici, mulţi copii au murit din cauza radiaţiilor. Toate mărturiile sunt strânse în cartea de referinţă despre ceea s-a întâmplat în acea primăvară la Cernobîl. Nikolai Fomici Kalughin, un tată al cărui copil, Katia, a murit după ce a fost supus radiaţiei a avut puterea să povestească drama sa.
Au părăsit oraşul radioactiv după trei zile de la tragedie. Prea târziu însă. Fetiţa, de doar şase ani, a ajuns la spital împreună cu mama ei după ce le-au apărut pe corp pete negre. După ce au fost internate, bărbatul a întrebat medicul: „Spuneţi-mi, care e rezultatul?“ „Nu e pentru dumneavoastră“, i-a spus medicul. „Dar pentru cine?“, a întrebat atunci tatăl. Situaţia era gravă. „Tată, vreau să trăiesc, sunt încă mică“, i-a spus fetiţa, la culcare. „Credeam că nu înţelege nimic. Am pus-o pe uşă. Pe uşa care cândva a stat şi tatăl meu. Până i-au adus sicriul mic. Era mic, ca o cutie de păpuşă mare“, este mărturia tatălui a cărui lume s-a prăbuşit în acel aprilie.
Actualitate
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
Europarlamentarul Victor Negrescu a transmis o solicitare oficială către șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, în urma incidentului din România, unde o dronă rusească a încălcat spațiul aerian național și a căzut pe teritoriul țării.
Europarlamentarul Victor Negrescu. FOTO: Facebook
„Am transmis o solicitare oficială către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, în urma incidentului produs în România, unde o dronă rusească a încălcat spațiul aerian național și a căzut pe teritoriul țării noastre”, a scris Negrescu pe Facebook.
Acesta avertizează că situația nu este una izolată: „Acest incident nu este unul izolat. Este parte a unui tipar periculos în proximitatea granițelor Uniunii Europene și ale NATO. Am semnalat, în repetate rânduri, aceste riscuri”.
Negrescu susține că episodul ridică întrebări privind capacitatea de reacție a Uniunii Europene.
„Acest episod ridică, din nou, întrebări privind nivelul de protecție și capacitatea de reacție la nivel european în fața unor astfel de amenințări”, a declarat Negrescu.
În solicitarea transmisă oficial, europarlamentarul a cerut consolidarea mecanismelor de reacție și coordonare la nivel european.
„Am solicitat consolidarea mecanismelor europene de monitorizare și răspuns rapid la încălcări ale spațiului aerian; o coordonare mai strânsă între statele membre; evaluarea unor măsuri suplimentare de descurajare și integrarea acestor riscuri în viitoarele instrumente europene de securitate”, a mai spus acesta.
Europarlamentarul a subliniat că România, aflată la granița estică a Uniunii Europene, resimte direct efectele războiului din regiune și a cerut un răspuns comun: „Protejarea cetățenilor europeni nu poate fi fragmentată. Este nevoie de un răspuns comun, coordonat și credibil. Europa trebuie să fie prezentă acolo unde cetățenii săi au nevoie de siguranță”.
Cât costă o călătorie cu metroul în capitalele europene. Biletul în București ar putea crește substanțial pentru a doua oară în 2026
Metrorex ar urma să scumpească din nou substanțial prețul biletului, pentru a doua oară în 2026. Costul ar ajunge printre...
26 aprilie: Ziua în care a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobîl
26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121,...
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
Europarlamentarul Victor Negrescu a transmis o solicitare oficială către șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, în urma incidentului din România,...
Colectiile devin o forma vizibila de exprimare personala
In ultimii ani, interesul pentru obiecte speciale a crescut mult. Tot mai multi oameni cauta produse care spun ceva despre...
„Culoarului de salvare” ar putea fi introdus în Codul rutier. Reguli noi pentru intervenția ambulanțelor și pompierilor
Forma actuală a Codului rutier nu prevede în mod clar obligațiile șoferilor în situații de ambuteiaj sau trafic intens, atunci...
Sărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
Înainte să îți calculezi veniturile, trebuie să îți analizezi convingerile. Felul în care învățăm să privim banii încă din copilărie...
SUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, vor călători sâmbătă în Pakistan pentru a relua negocierile menite...
-
Actualitateacum 3 zileLamine Yamal s-a accidentat și poate rata Cupa Mondială. Starul Barcelonei l-a învins pe Ionuț Radu din penalty
-
Breakingacum 3 zilePolitico: Criză de eficiență în UE. Cum au ajuns summiturile liderilor europeni să fie tot mai greu de gestionat, mai ales în situații critice
-
Actualitateacum 3 zileCum recreezi atmosfera Bridgerton acasă – ghid practic și reguli de etichetă
-
Breakingacum 24 de oreDan Dungaciu: „Reprezentanții Iranului nu au putere de negociere cu SUA din cauza Gărzilor Revoluționare”
-
Breakingacum o ziNYT: Administrația Trump a reintrodus plutonul de execuție ca pedeapsă supremă. Care sunt motivele
-
Actualitateacum 2 zileUn copil de 12 ani a fost izbit de o mașină după ce a căzut dintr-o căruță aflată în mers
-
Actualitateacum 2 zileUn val polar aduce o nouă răcire în România. De când se instalează asupra țării noastre și cum va fi vremea de 1 Mai
-
Actualitateacum 3 zileEste oficial: PSD iese de la guvernare. Demisiile miniștrilor DOCUMENT