Actualitate
Austeritate sau coșmar în țara cu munți de aur? Roșia Montană, Certej și Rovina, marile proiecte miniere care au dezbinat România
Măsurile de austeritate propuse de Guvernul României au readus în atenție subiectul exploatărilor resurselor naturale ale României, în special a zăcămintelor de aur, argint, cupru și alte metale prețioase, conturate în Munții Apuseni.
Cariera Coranda – Certej ascunde zăcăminte prețioase. Foto: Daniel Guță ADEVĂRUL
Rovina, Certej și Roșia Montană, trei mari proiecte miniere care au vizat exploatarea celor mai mari zăcăminte de aur din Europa, aflate în Munții Apuseni, au fost blocate în ultimii ani, în urma proceselor deschise de organizații de mediu, de localnici sau a unor decizii luate de statul român.
România stă pe munți de aur
Unii români consideră exploatarea acestor resurse ar putea oferi un impuls economiei naționale.
„Guvernul, ajuns cu spatele la zid, e nevoit acum să impună măsuri de austeritate care reduc veniturile reale, cresc taxele, impozitele, accizele, TVA-ul etc și afectează nivelul de trai al majorității populației. Din nou, cetățeanul de rând este cel care plătește nota pentru dezechilibrele bugetare, pentru incompetența managerială și pentru lipsa unei viziuni strategice pe termen lung. Toate acestea se întâmplă într-o țară care stă, la propriu, pe o mină de aur — la modul cel mai concret posibil”, scrie fostul jurnalist Alin Bena, geolog de profesie și locuitor al comunei Certeju de Sus.
El adaugă că România are resurse minerale uriașe, evaluate la zeci de miliarde de euro, dar care zac neexploatate de ani de zile din cauza unei combinații toxice de indecizie politică, activism extremist și lipsă de curaj guvernamental.
Imaginea 1/17:
Cariera minieră Coranda din Certej. Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (15) jpg
„Certej, Rovina, Roșia Montană — nume care ar trebui să fie sinonime cu relansare economică, cu investiții majore și cu venituri semnificative la bugetul de stat — au devenit simboluri ale stagnării și ratării oportunităților”, afirmă Alin Bena.
În comuna Certeju de Sus, exploatarea minieră propusă în ultimii ani, dar blocată în prezent, viza extragerea într-o perioadă de 16 ani a peste 63 de tone de aur și a altor aproape 375 de tone de argint.
Argumentele contra exploatării sunt bine cunoscute, adaugă localnicul: riscuri ecologice, corupție, concesionări dezavantajoase pentru stat. Dar toate acestea nu sunt motive reale pentru a închide complet subiectul.
„Sunt probleme care pot fi reglementate, negociate și controlate, dacă există voință politică și transparență. În loc să abandonăm ideea de a valorifica resursele, ar trebui să o modernizăm: cu tehnologie avansată, cu parteneriate strategice și cu un cadru legislativ care să protejeze atât mediul, cât și interesul public. România nu își poate permite luxul de a lăsa zeci de miliarde de euro îngropate în pământ, în timp ce se împrumută la dobânzi uriașe și impune sacrificii inutile populației”, completează Alin Bena pe site-ul Newshd.ro.
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”
Organizațiile de mediu, dar și localnicii afectați direct de exploatările miniere oferă, la rândul lor, argumente pentru care marile proiecte miniere plănuite în Munții Apuseni trebuie, în opinia lor, să fie abandonate definitiv.
Într-un mesaj viral pe rețelele de socializare, Viorel Bold, un localnic din comuna Bucureșci, care se opune proiectului minier minier Rovina – Colnic – Valea Gârzii (video), cu zăcăminte evaluate la peste 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, arăta că exploatarea la suprafață a resurselor ar distruge așezările din jur și ar fi păguboasă și pentru statul român.
„Sunt un locuitor al comunei Bucureșci, din care face parte și Rovina, de când mă știu. Am trăit cu speranța că îmi voi petrece ultimii ani din viață, în liniște, aici, la casa părintească, dar se pare că nu va fi așa. A apărut coșmarul Rovina. De ce Rovina? Pentru că deține circa 200 de tone de aur, cam 650 de tone de cupru și alte minerale despre care nu vorbește nimeni”, afirmă acesta, pe pagina sa de Facebook.
El adaugă în expunerea sa deși România are o tradiție veche în minerit, exploatările miniere din zonă au fost puse pe butuci, iar populația a fost sărăcită și lăsată fără perspectivă. Statul român ar fi trebuit să investească în minerit, dar să țină cont de interesele localnicilor, adaugă acesta.
„Așa am ajuns la versul: Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă! De ce Rovina? Pentru că a sosit momentul să fim prostiți, locuitorii de aici, cu mici pomeni și promisiuni, și mai ales cu locuri de muncă – multe –, câțiva euro pe un prun, câțiva euro pe un măr care urmează să fie rași. Presupun că marile pomeni s-au dus mult mai sus, ca să se obțină acordul pentru jaful care urmează: extragerea acestor bogății prin decopertarea a 94 de kilometri pătrați de pădure și munte. Descopertarea se va face cu utilaje moderne, computerizate, cu personal adus gata instruit, consideră localnicul și, apreciez eu, mai mult decât paznici, femei de serviciu, muncitori necalificați și poate la bucătărie, nu vor angaja”, afirma Viorel Bold.
El se întreabă, în mesajul său, ce efecte va avea proiectul Rovina – Colnic – Valea Gârzii asupra regiunii din Munții Apuseni, cu o tradiție minieră îndelungată.
„Sunt întrebări care nu mă lasă să dorm: Cât de mult va fi afectat mediul (94 km pătraţi descopertă)? Aerul, apa, vor mai fi la fel? Pânza freatică cum va fi? Animale, păsări, albine, unde se vor duce? Trăim fără ele?! Albinele se duc în pastoral, dar când se întorc…? Perdelele de apă promise care iau praful de oxizi formaţi în contact cu aerul, unde se duc? Anii sunt tot mai secetoşi. Zgomotul pe care îl vor face morile care sfarmă piatra, cât va fi de puternic, zi şi noapte? După ce iau tot şi pleacă, ce rămâne în loc? Ecologizare? Iazuri de decantare!? Ce efect vor avea în timp? Asta vreţi să lăsaţi copiilor voştri, un deşert? Cei care susţineţi proiectul, v-aţi gândit la toate astea? Merită?”, mai scrie localnicul.
Roșia Montană păstrează cel puțin 300 de tone de aur în adâncuri
În Roșia Montană, situația proiectului aurifer propus la sfârșitul anilor ‘90 pare tranșată: zăcământul uriaș de aur și argint din Munții Apuseni, estimat la peste 300 de tone de aur și peste 1.600 de tone de argint, nu poate fi exploatat, atât în urma unor decizii ale justiției și ale statului român, cât și pentru faptul că o parte a zonei a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO (video).
În 2024, statul român nu a mai prelungit licența de concesiune pentru Roșia Montană Gold Corporation, anunța Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale.
Minele de aur din Munții Apuseni au fost închise definitiv până la mijlocul anilor 2000, după ce intraseră într-un declin prelungit. Din 1997, noua companie minieră Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a început să cumpere casele și terenurile localnicilor din Roșia Montană, iar mulți foști mineri le-au vândut și au părăsit satul, peste care avea să se întindă proiectul minier de anvergură. Sute de proprietăți au fost vândute atunci, iar printre ele au fost numeroase clădiri istorice, vechi din secolul al XIX-lea, care acum sunt părăsite.
„Ceea ce a propus compania canadiană ar fi fost sfârșitul localității. Nu s-ar mai fi putut trăi aici. Pentru a realiza acest proiect, compania ar fi trebuit să cumpere 1.250 de proprietăți. A reușit să cumpere până acum 850 de proprietăți, iar restul nu au mai fost cumpărate, ceea ce a dus și la blocarea proiectului”, spune Sorin Jurca, localnic din Roșia Montană.
În 2021, peisajul minier Roșia Montană din Alba, cuprins într-un perimetru al comunei, a fost inclus în patrimoniul cultural mondial UNESCO, iar noul statut al localității, i-a sporit atractivitatea pe plan turistic.
Imaginea 1/29:
Roșia Montană Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (154) JPG
„Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO, iar soarta acestei așezări este alta decât cea legată de minerit. Ceea ce au lăsat în urmă exploatările miniere de mii de ani aici păstrăm și putem valorifica turistic. Roșia Montană este cunoscută acum ca un loc de valoare mondială, prin acele galerii romane care atrag mii de turiști”, adăuga Sorin Jurca, unul dintre cei care s-au opus proiectului minier.
Alți localnici, foști mineri, spun la rândul lor, că mineritul ar fi revigorat zona, unde cuprul continuă să fie exploatat prin cariera de la Roșia Poieni, deschisă la sfârșitul anilor ‘70. Aflată în imediata vecinătate a fostului mare centru aurifer Roșia Montană, la circa 1.000 de metri altitudine, cariera administrată de societatea Cupru Min, vizează un zăcământ estimat la 900.000 de tone de cupru, respectiv 60 la sută din rezerva de cupru exploatabilă a României.
Rovina ascunde 217 tone de aur
Proiectul minier Rovina–Colnic–Cireșata, al doilea ca mărime din Europa, a fost desemnat recent de Comisia Europeană drept investiție strategică, în cadrul programului pentru materii prime critice (CRMA).
„Proiectul Minier Rovina este unul dintre cele mai mari din lume, aflat în fază de dezvoltare. Zăcământul conține 10,1 milioane de uncii echivalent aur (217 tone de aur și 635.000 tone de cupru), iar mineralizația porfirică va permite exploatarea eficientă”, informa Euro Sun Mining (fosta Carpathian Gold), compania canadiană care gestionează proiectul.
Imaginea 1/13:
Satul Rovina din Munții Metaliferi Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (45) jpg
Aceasta deține, din 2018, un permis și o licență de exploatare valabilă 20 de ani, reînnoibilă, pentru o suprafață de peste 27 kilometri pătrați. Zăcământul de la Rovina a fost descoperit în 1973 și investigat intens până în anii 2000. Proiectul prevede cariere la Colnic și Rovina, urmate de o exploatare subterană la Valea Gârzii – Cireșata. Organizațiile de mediu și unii localnici au contestat în justiție acest proiect.
Proiectul Certej viza extragerea a peste 63 de tone de aur
Minele de aur și minereuri complexe din zona Certej au fost închise la mijlocul anilor 2000, după o activitate de aproape trei secole. Cea mai mare dintre exploatări, cariera Coranda a fost deschisă la începutul anilor ‘80 și s-a extins pe mai mult de 60 de hectare.
În anii 2000, teritoriul Corandei și împrejurimile sale au fost cuprinse într-un amplu proiect minier derulat, de societatea Deva Gold (un joint-venture între Eldorado Gold şi compania de stat Minvest Deva).
Planurile companiei vizau extragerea, în 16 ani de exploatare, a circa 63,5 tone de aur şi alte 375 de tone de argint, valoarea zăcământului de la Certej fiind estimată la aproape două miliarde de euro. Proiectul a fost contestat de mai multe organizaţii de mediu, care au acuzat folosirea cianurilor în procesul de prelucrare a minereurilor şi că investiţia va duce la defrişarea a peste 160 de hectare de pădure.
În 2021, magistraţii au anulat atât Planul Urbanistic Zonal emis în 2010 de Consiliul Local al comunei Certeju de Sus, cât şi Avizul de mediu emis în 2010 de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timiş (ARPM Timiş), ca urmare a unei proceduri care a durat aproximativ trei ani.
Actualitate
„Trist și revoltător!” Fântâna Maria Tănase din Sectorul 4, vandalizată chiar înainte de redeschidere. Băluță: „Vor plăti fiecare șurub distrus”
Fântâna Maria Tănase, din Parcul Orășelul Copiilor, a fost vandalizată în noaptea trecută, chiar înainte de momentul în care autoritățile se pregăteau să o redeschidă după o perioadă în care nu a funcționat, a anunțat primarul Sectorului 4, Daniel Băluță.
Fântâna a fost vandalizată chiar îniante de redeschidere Foto: Daniel Băluță/FB
Primarul a reacționat dur după incident și a transmis că a fost sesizată Poliția Română pentru identificarea celor responsabili.
„Trist și revoltător! E tot ce pot să spun. Noaptea trecută, fântâna Maria Tănase, din parcul Orășelul Copiilor, a fost vandalizată”, a transmis Daniel Băluță, pe FB.
Potrivit primarului, fântâna urma să fie repusă în funcțiune după o perioadă în care a fost oprită din cauza unor probleme legate de calitatea apei.
„Și acest lucru s-a întâmplat într-un moment în care ne pregăteam s-o redeschidem, după o perioadă în care nu a funcționat, fiindcă apa devenise nepotabilă. Așa înțeleg unii că e bine să se comporte cu acest obiectiv, atât de îndrăgit de cei din comunitatea noastră și nu numai”, a scris edilul pe rețelele sociale.
Primarul a cerut sprijinul Poliției pentru identificarea persoanelor care au provocat distrugerile.
„Am apelat, deja, la Poliția Română pentru a-i depista pe făptași, pentru a-i pedepsi și pentru a-i pune să plătească fiecare șurub distrus!”, a mai spus Daniel Băluță.
Fântâna Maria Tănase este unul dintre obiectivele cunoscute ale Parcului Orășelul Copiilor, fiind apreciată de locuitorii Sectorului 4 și de vizitatorii zonei.
Fântâna a fost ridicată din dorința pe care Maria Tănase a lăsat-o în testament, aceea ca în locul în care a copilărit, în vechea Mahala a Cărămidarilor, astăzi cartierul Tineretului, să existe o fântână „pe un drum secetos și dornic de apă”.
Actualitate
Satul de la Dunăre care a cucerit mii de cehi. „Vin de la o mie de kilometri, dar pentru ei este ca o întoarcere acasă”
Mii de cehi ajung anual în satul Eibenthal, din Clisura Dunării, o așezare fondată de coloniștii cehi stabiliți aici în urmă cu două secole. În urmă cu două decenii, după închiderea minei, Eibenthal părea sortit dispariției, dar a fost revitalizat prin turism.
Tiberiu a reușit să valorifice potențialul turistic al satului Eibenthal. Foto Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mai puțin de 200 de
oameni locuiesc în satul Eibenthal, din comuna Dubova, județul Mehedinți, o
așezare din Banatul Montan înființată în urmă cu două secole de familii de
coloniști din Boemia, aduse aici de Imperiul Habsburgic.
Eibenthal are două secole
La începutul secolului al
XIX-lea, câteva sute de familii din împrejurimile orașelor Praga și Čáslav și
din regiuni precum Sázava, Plzeň, Klatovy, Domažlice și Příbram s-au stabilit
în Banat, după ce autoritățile le-au promis pământuri dacă vor defrișa pădurile
seculare care acopereau munții de la Clisura Dunării.
Între anii 1826–1830,
coloniștii cehi, numiți și „pemi” de localnici, au întemeiat satele Gârnic,
Bigăr, Ravensca, Eibenthal, Frauendorf, Nový Županec, Șumița și Schöntal, de pe
culmile Clisurii Dunării. Alte patru localități populate de oameni veniți din
Boemia au fost înființate în aceeași perioadă în Banatul Montan, mai aproape de
Caransebeș și Reșița: Lindenfeld, Gărâna, Brebu Nou și Wolfswiesen, ultima
dispărută după doar câțiva ani.
În cele două secole de la
înființarea primelor sate cehești, acestea au trecut prin numeroase
transformări. Condițiile naturale vitrege i-au determinat pe mulți dintre
urmașii coloniștilor boemi să părăsească satele din Clisura Dunării. Unele
comunități au supraviețuit însă timpului și greutăților, reușind să-și păstreze
identitatea.
Închiderea minei a schimbat soarta satului
La mijlocul anilor 2000,
și Eibenthal, cunoscut din secolul al XIX-lea pentru exploatarea cărbunelui,
părea sortit dispariției. În 6 august 2006, un accident tragic a grăbit
închiderea minei de antracit de la Baia Nouă, o colonie minieră izolată, aflată
la capătul drumului care urcă de la Dunăre prin valea îngustă a râului
Tisovița, traversează Eibenthal și se oprește în munți.
În anii ’90, mina avea
peste 600 de angajați. În ultimele sale zile de funcționare, aici mai lucrau
puțin peste 200 de oameni: cehi din Eibenthal și din alte sate ale Clisurii
Dunării, muncitori români veniți din Moldova și găzduiți în colonia Baia Nouă,
dar și români și sârbi din zonă.
„Soțul meu a lucrat 44 de
ani la Baia Nouă, până la închiderea minei, în 2006. Atunci, doi muncitori,
Liviu Tomoiagă și Zdravko Ianculovici, care intraseră în mină pentru a
consolida puțul, au fost prinși sub dărâmături. Intraseră într-o duminică în
subteran, iar trupurile lor au fost scoase abia trei săptămâni mai târziu”, își
amintește Maria Fickel, văduva unui fost miner ceh din Eibenthal.
La scurt timp după
tragedie, ultima mină din apropierea satului Eibenthal a fost închisă. Câteva
zeci de localnici care mai lucrau aici au cerut să fie disponibilizați,
împreună cu minerii care locuiau în colonia Baia Nouă.
Mina a rămas părăsită, la
fel ca majoritatea locuințelor din Baia Nouă. Mai jos de colonie, satul
Eibenthal părea să aibă aceeași soartă. Mulți localnici îl părăsiseră încă de
la începutul anilor ’90, povestește pentru „Adevărul” Ioan Fighal, localnic ceh
din Eibenthal.
„Am lucrat și eu, în
ultima perioadă, la mina de antracit. După ce mina s-a închis, nu a mai rămas
nimic de lucru. Oamenii au plecat care încotro și s-au împrăștiat, fie în orașe
precum Timișoara, fie în străinătate. Copiii mei au plecat în Suedia. Înainte de 1990 era mai
strict și mai greu să pleci, dar după Revoluție oamenii au început să plece mai
ușor. Mulți cehi au plecat în Cehia, iar apoi au plecat și copiii lor. Unii au
mers la liceu în Orșova, alții la Timișoara, și-au cunoscut acolo partenerii și
au rămas în alte localități. De acolo, unii au plecat mai departe în
străinătate.
După 2006, când s-au
închis locurile de muncă și oamenii nu mai aveau unde să lucreze, au continuat
să plece. În multe case au mai rămas câte două persoane. Populația rămasă aici
este însă majoritar cehă”, povestește Ioan Fighal, acum pensionar.
Satul care i-a cucerit pe cehi
În Banatul Montan, unele
sate locuite de „pemi”, ca Lindenfeld, au dispărut aproape complet, iar în
altele populația cehă s-a împuținat și a îmbătrânit. După aproape două secole
în care mineritul a avut un rol important în viața comunității, Eibenthal a
reușit să supraviețuiască prin turism.
Satul și-a păstrat
identitatea istorică și culturală, este avantajat de apropierea de Clisura
Dunării și a devenit tot mai popular printre turiștii cehi. Anual, mii de
oameni vin din Cehia pentru a vizita Eibenthal. Unii sosesc în excursii
organizate, cu trenul sau cu autocarele, în timp ce alții preferă să
călătorească cu autoturismele personale ori cu autostopul.
Pe DN 57, șoseaua care
însoțește Clisura Dunării între Orșova și Baziaș, pot fi văzuți adesea turiști
cehi cu pancarte pe care scrie „Eibenthal”, așteptând să fie luați la ocazie.
„Am călătorit prin
Ungaria, România, Republica Moldova și din nou prin România, iar apoi urmează
să ne continuăm drumul prin Serbia. Este o excursie cu autostopul, prin care
ne-am dorit să vizităm mai multe zone din estul Europei. Scopul principal al
călătoriei a fost însă să ajungem aici, la Eibenthal. Ne-a plăcut România, mai
ales datorită mâncării și peisajelor. Am avut însă și unele probleme, pentru că
noi voiam să călătorim gratuit, cu autostopul, iar mulți șoferi ne cereau
bani”, spune Peter, unul dintre turiștii cehi veniți la Eibenthal.
Cum a renăscut satul
Eibenthal
Tiberiu Pospíšil este
unul dintre localnicii care au contribuit la transformarea Eibenthalului
dintr-un fost sat minier aflat în declin într-o destinație turistică tot mai
cunoscută. Născut aici, el a revenit acasă încă din timpul facultății și,
împreună cu doi prieteni din Cehia, a cumpărat și a renovat o casă veche. În
curtea acesteia a deschis, în 2009, barul U Medvěda, iar zece ani mai târziu,
restaurantul Eibenthal.
Satele întemeiate de cehi în Banatul Montan împlinesc două secole. Secretele locurilor pitorești de pe Clisura Dunării
Între timp, inițiativele
sale au atras tot mai mulți turiști cehi în satul din Clisura Dunării și au
contribuit la revitalizarea comunității, afectată puternic de închiderea minei
de la Baia Nouă și de plecarea localnicilor. De la câteva zeci de vizitatori pe
an, Eibenthal a ajuns să atragă mii de turiști, în special din Cehia, dar tot
mai mulți și din România.
Tiberiu Pospíšil a vorbit
pentru „Adevărul” despre revenirea sa acasă, dezvoltarea turismului și viitorul
uneia dintre cele mai izolate comunități cehești din România.
ADEVĂRUL: Cum ai
început să te implici în dezvoltarea turistică a satului Eibenthal?
Tiberiu Pospíšil: Sunt născut în Eibenthal, iar în timpul
facultății, împreună cu alți doi băieți din Cehia, am cumpărat această casă, U
Medvěda, prima casă pe care am cumpărat-o în Eibenthal. În timpul renovării ei,
am constatat că în curte putem amenaja un bar. Așa s-a născut barul U Medvěda,
adică „La Urs”.
Asta se întâmpla în 2009.
Primul sezon la U Medvěda a fost tot în 2009 și așa am început activitatea
turistică. În acea perioadă, în Eibenthal veneau în jur de 50–60 de turiști pe
an.
În 2019 aveam deja în jur
de 5.000 de turiști din Cehia. Organizăm excursii școlare cu autocarul, avem
Festivalul Banat, la care vin aproximativ 1.500–2.000 de oameni, și mai
organizăm evenimente care atrag vizitatori în Eibenthal.
Tot în 2019 am deschis
restaurantul Eibenthal. După zece ani de U Medvěda, am deschis restaurantul,
iar atunci s-a schimbat puțin și clientela, pentru că acesta atrage și turiști
români.
De ce satul este vizitat și de români?
În primul rând, România
are o populație mai mare decât Cehia, iar românii sunt mai aproape de Eibenthal
decât cei care vin din Cehia. Vrem să-i atragem și pe români, să ne viziteze și
să ne cunoască.
Pentru români este
interesant faptul că suntem un sat cehesc, cu bucătărie cehească și tradiții
cehești. Pentru cehi este interesant că parcurg o mie de kilometri și constată
că noi încă vorbim limba cehă, că suntem, de fapt, un sat cehesc aflat la o mie
de kilometri distanță.
Reușiți să-i aduceți
aici și pe cehii care au plecat după 1990?
Ei vin oricum acasă, la
părinți sau la rude. Dar nu ne adresăm doar celor plecați de aici, ci cehilor
în general.
Cum vezi viitorul
satului? Crezi că se va dezvolta turistic sau va avea soarta multor altor sate
izolate?
Eibenthal a avut o cădere
puternică în 2006, când s-a închis mina de la Baia Nouă. Atunci au plecat
foarte mulți localnici. A fost o perioadă de declin și de depresie pentru sat,
deoarece oamenii erau obișnuiți să lucreze la mină și nu aveau grija zilei de
mâine, pentru că aveau un loc de muncă.
Când mina s-a închis,
oamenii au intrat într-o stare de nesiguranță. Nu știau ce să facă, pentru că
generații întregi fuseseră obișnuite să fie angajate, nu să devină antreprenori
sau să aibă propriile afaceri.
Astăzi, oamenii s-au schimbat.
Au învățat să-și valorifice și să-și vândă produsele. Fac gemuri, miere,
căciuli, șosete și tot felul de alte lucruri care, în urmă cu 20 de ani, nu se
vindeau în Eibenthal.
Turismul este exclusiv
unul de vară?
Sezonul se extinde tot
mai mult. Începe în jurul datei de 1 aprilie și se termină la 1 noiembrie. Cei
mai mulți turiști sunt din Cehia.
Ce părere au turiștii
cehi despre sat? Cum îl văd?
În primul rând, sunt
plăcut surprinși când ajung în Eibenthal, coboară din mașină, ne salută în
limba cehă, iar noi le răspundem tot în cehă. Sunt surprinși de faptul că noi
chiar vorbim această limbă.
Pentru ei este, oarecum,
ca o întoarcere acasă. Eibenthal arată așa cum arătau satele din Cehia în urmă
cu 30 de ani.
Există vreo deosebire
între cehi și cei numiți „pemi”? În Gărâna, de exemplu, localnicilor li se
spune „pemi”.
„Pemi” este o denumire
folosită în această zonă pentru cehi. Este un fel de poreclă dată comunităților
cehești de ceilalți localnici.
Denumirea ar putea
veni de la Boemia?
Da, de la Boemia. Era o
denumire folosită pentru cehi. În zona aceasta li se spunea „pemi”.
Unii consideră că
termenul ar putea avea un sens peiorativ.
Nu neapărat. Oamenii din
Eibenthal nu își spun „pemi”, dar în zona Clisurii Dunării așa sunt cunoscuți cehii.
Mai sunt tineri în
sat?
Da, în Eibenthal mai sunt
tineri. Astăzi sunt în jur de zece familii tinere cu copii.
Din ce trăiesc?
În general, din turism.
Asta nu înseamnă că toți oferă cazare. Unii produc și vând diferite lucruri
pentru turiști. Turismul nu înseamnă doar cazare și masă.
Imaginea 1/15:
Satul Eibenthal Caras Severin Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (33) jpg
Povestea satului pustiu Lindenfeld. „Micul înger Hilde Grenzner a rămas de-a pururi acolo, împreună cu ceilalţi dispăruţi”
Cum au ajuns cehii în Banatul Montan
Numeroase localități din
Banat s-au dezvoltat datorită coloniștilor veniți din diferite regiuni ale
Imperiului Habsburgic. În prima parte a secolului al XIX-lea, mulți cehi s-au
stabilit în Banat, după ce li s-au promis pământuri dacă vor defrișa pădurile
seculare din Clisura Dunării.
„Satele cehe din sudul
Banatului au fost întemeiate între anii 1823–1830. La început au fost aduși
cehi din împrejurimile orașelor Praga și Čáslav și din regiunile Sázava, Plzeň,
Klatovy, Domažlice și Příbram. Cei veniți în anii 1823–1824 au întemeiat
colonia Elisabeta”, arăta istoricul Teodora Alexandru Dobrițoiu.
Din cauza lipsei apei,
coloniștilor din Elisabeta li s-a permis, în 1847, să se mute în satul Sfânta
Elena.
Între anii 1826–1830 au
fost întemeiate în sudul Banatului opt sate cehești: Gârnic, Bigăr, Ravensca,
Eibenthal, Frauendorf, Nový Županec, Șumița și Schöntal.
Alte patru localități
populate de oameni veniți din Boemia au fost înființate în aceeași perioadă,
mai aproape de Caransebeș și Reșița: Lindenfeld, Gărâna, Brebu Nou și
Wolfswiesen, ultima dispărută după doar câțiva ani.
Coloniștii boemi, numiți
și „pemi”, au fost aduși pentru popularea regiunilor montane din sudul
Banatului. Li s-au promis pământuri, fânețe, scutiri de taxe, lemn și pășuni.
În schimb, după zece ani de scutire, bărbații urmau să slujească drept
grăniceri.
Cehii au continuat să
vină, în grupuri mai mici, până în jurul anului 1860, fiind așezați și în
Ravensca, Șumița și Ogradena.
„Așezarea cea mai izolată
este Ravensca, situată într-o regiune greu accesibilă, ceea ce a dus la o mai
bună conservare a graiului ceh”, informa istoricul.
Imaginea 1/25:
Satul Eibenthal Caras Severin Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (14) jpg
La mijlocul secolului al
XIX-lea, câteva sute de cehi au ajuns și în localitățile Clopodia și Peregu
Mare, însă comunitățile lor au fost asimilate în timp.
„Inițial, ocupația de
bază a coloniștilor a fost aceea de tăietori de lemne. Mai târziu, au început
să se ocupe cu agricultura, mineritul și fabricarea varului. Colonia cu cei mai
mulți locuitori a fost Gârnic, iar cea mai mică, Ravensca”, arăta
cercetătoarea.
Condițiile naturale
dificile i-au determinat pe mulți să părăsească satele din Clisura Dunării.
Unii au emigrat în Statele Unite ori în fosta Iugoslavie. După Al Doilea Război
Mondial, numeroși cehi au revenit în Cehoslovacia.
Migrația a continuat și
după 1990, iar în prezent comunitățile cehe mai sunt păstrate în câteva
localități din Clisura Dunării. Vara, vechile sate sunt vizitate de foști
localnici și de urmașii lor, veniți în special din Cehia.
Actualitate
Topul celor mai slabe licee din București în 2026. Unde s-a intrat cu medii mici anul trecut
Cele mai slabe licee din București, după mediile de admitere 2025 și Bacalaureat 2026, sunt predominant tehnologice. Colegiul Tehnic „Carol I” are cel mai mic prag (1,85), urmat de Liceul Tehnologic Theodor Pallady (2,05).
Clasamentul celor mai slabe licee din București. Foto: Arhiva Adevărul
La Bacalaureat, Liceul Tehnologic Special nr.3 înregistrează cea mai mică medie obținută în București, 2,94, iar Colegiul „Dumitru Motoc” a ajuns doar la media de 4,50.
Analizând ultimele medii de admitere din 2025 și rezultatele de la Bacalaureat din 2026, putem contura o imagine clară a unităților de învățământ care se confruntă cu cele mai mari dificultăți în atragerea candidaților, fie din cauza specificului tehnic, fie din cauza percepției publice asupra calității actului educațional.
Media de admitere pentru licee în anul școlar 2026-2027 se calculează exclusiv din notele de la Evaluarea Națională, fără rotunjire, ceea ce accentuează polarizarea extremă între liceele de top și cele tehnologice, unde orice notă asigură locul. Elevii și părinții trebuie să cântărească aceste corelații înainte de a completa opțiunile.
Cele mai slabe licee din București după media de admitere
Când vorbim despre admiterea la liceu, cea mai grăitoare măsură este ultima medie cu care s-a intrat într-o unitate școlară în anul anterior.
În 2025, pe lista liceelor cu cele mai mici medii de admitere din București se află, în primul rând, Colegiul Tehnic „Carol I”, unde pragul a coborât până la doar 1,85, o valoare care arată că liceul a admis aproape orice candidat care s-a înscris, indiferent de rezultatul la Evaluarea Națională, potrivit platformei Bac Plus.
Foarte aproape de acest minim se situează Liceul Tehnologic Theodor Pallady, cu o medie de admitere de 2,05, urmat de Liceul Tehnologic „Petru Poni” și Liceul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, ambele cu 2,25.
În continuarea acestui clasament, găsim Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”, cu media de admitere 2,37, și Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Motoc”, împreună cu Liceul Tehnologic „Ion I.C. Brătianu”, ambele cu 2,40. O ușoară creștere se observă la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, unde pragul a fost de 2,42, în timp ce Liceul Particular „Onicescu-Mihoc” a înregistrat 3,57, iar Colegiul Tehnic Energetic 3,85.
Surprinzător, chiar și Colegiul German „Goethe”, o instituție cu nume sonor, a avut în 2025 o ultimă medie de admitere de doar 3,96, ceea ce sugerează că și unitățile cu tradiție pot avea fluctuații mari de la un an la altul, în funcție de numărul de locuri și de preferințele elevilor.
Cele mai slabe licee din București după media de la Bac
Un alt indicator crucial pentru calitatea unui liceu este rezultatul obținut de absolvenți la examenul de Bacalaureat, deoarece reflectă nu doar selecția la intrare, ci și efortul depus pe parcursul celor patru ani de studiu.
România celor două viteze: doar 7 medii de 10 la Evaluarea Națională și un dezastru al notelor în mediul rural. Cum se apără Ministerul
În sesiunea 2026, mediile la Bacalaureat pentru liceele cu performanțe slabe confirmă, în mare măsură, aceleași nume care apar și în topul celor mai mici medii de admitere.
Ultimul loc în acest clasament este ocupat de Liceul Tehnologic Special nr. 3, cu o medie de doar 2,94 la Bacalaureat, o valoare extrem de scăzută, care ridică semne de întrebare serioase cu privire la șansele reale ale elevilor de a promova acest examen.
De asemenea, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară „Dumitru Motoc” înregistrează o medie de 4,50, în timp ce Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” obține 4,99.
Lista continuă cu Liceul Tehnologic „Ion I.C. Brătianu”, a cărui medie la Bacalaureat este de 5,12 și cu Liceul Tehnologic Theodor Pallady, cu 5,26.
Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” și Colegiul Tehnic „Carol I” împart aceeași medie de 5,33, iar Liceul Tehnologic „Petru Poni” ajunge la 5,46. Un pic mai sus, dar tot în zona problematică, se situează Liceul Tehnologic de Metrologie „Traian Vuia”, cu 5,66, iar Colegiul UCECOM „Spiru Haret” și Liceul Tehnologic „Dragomir Hurmuzescu” au ambele o medie de 5,82.
Cum se calculează media de admitere la liceu
Pentru a înțelege de ce unele licee au praguri atât de scăzute, este esențial să cunoaștem modul în care se stabilește media de admitere. Potrivit Ordinului ministrului Educației nr. 6060/2025, această medie este calculată exclusiv pe baza notelor obținute la Evaluarea Națională, iar începând cu admiterea din 2024, media claselor V-VIII nu mai este luată în calcul. Formula este una simplă: media aritmetică a notelor de la probele examenului, calculată cu două zecimale, fără rotunjire.
De exemplu, un elev care obține 7,50 la Limba și literatura română și 6,20 la Matematică va avea o medie de admitere de (7,50 + 6,20) : 2 = 6,85, iar cu această valoare va participa la repartizarea computerizată. Este important de reținut că nu există rotunjiri, așa că orice zecimală contează în ierarhia finală.
Excepția de la această regulă o reprezintă elevii care au susținut și proba la Limba și literatura maternă. Aceștia pot solicita ca nota obținută la această disciplină să nu fie inclusă în calculul mediei finale, printr-o cerere depusă la școala de proveniență. În caz contrar, media se calculează inclusiv cu acea notă, ceea ce poate influența semnificativ punctajul final.
Odată calculată, media de admitere este cea care stabilește poziția fiecărui candidat în ierarhia județeană sau a municipiului București, iar pe baza acestei ierarhii și a opțiunilor completate de elevi, sistemul computerizat realizează repartizarea. Astfel, pentru liceele cu medii de admitere extrem de mici, precum cele din topul nostru, înseamnă că ultimul elev admis a avut o medie apropiată de 2 sau chiar sub 2, ceea ce indică fie că toate locurile nu s-au ocupat, fie că cererea a fost atât de redusă încât orice notă a fost suficientă pentru a intra.
„Trist și revoltător!” Fântâna Maria Tănase din Sectorul 4, vandalizată chiar înainte de redeschidere. Băluță: „Vor plăti fiecare șurub distrus”
Fântâna Maria Tănase, din Parcul Orășelul Copiilor, a fost vandalizată în noaptea trecută, chiar înainte de momentul în care autoritățile...
Satul de la Dunăre care a cucerit mii de cehi. „Vin de la o mie de kilometri, dar pentru ei este ca o întoarcere acasă”
Mii de cehi ajung anual în satul Eibenthal, din Clisura Dunării, o așezare fondată de coloniștii cehi stabiliți aici în...
Topul celor mai slabe licee din București în 2026. Unde s-a intrat cu medii mici anul trecut
Cele mai slabe licee din București, după mediile de admitere 2025 și Bacalaureat 2026, sunt predominant tehnologice. Colegiul Tehnic „Carol...
Ce este „guvernul de armistițiu” propus de Kelemen Hunor și cum va funcționa: „Trebuie să punem conflictul în paranteză”
Un „guvern de armistițiu”, care să lase deoparte conflictele politice și să se concentreze pe prioritățile României, este soluția propusă...
SAF-T în 2026: 5 criterii esențiale pentru alegerea unui software de gestiune compatibil
Ai primit notificarea de la ANAF sau ai auzit de la contabil despre amenzi. SAF-T a devenit, în 2026, o...
Familia Castro îi oferă lui Trump o insulă pentru dezvoltarea unui „super-complex turistic”, în timp ce președintele SUA amenință să decapiteze regimul cubanez
Membri ai familiei Castro ar fi încercat să atragă interesul președintelui american Donald Trump pentru un proiect turistic pe insula...
De ce nu te protejează crema cu SPF, chiar dacă folosești SPF 50. Greșeala pe care o fac cei mai mulți oameni
Crema cu protecție solară nu este doar un produs cosmetic, ci una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a...
-
Actualitateacum 2 zile
Cine sondează opinia publică și cum pot influența sondajele politica din România
-
Actualitateacum 3 zile
Jurnaliști din cea mai mare democrație a lumii, dați în judecată de Trump după ce au scris despre avionul președintelui SUA
-
Breakingacum 2 zileTurcia încă evaluează participarea la banca globală de apărare a Canadei
-
Actualitateacum 2 zile
Ce trebuie să faci dacă intră un liliac în casă
-
Breakingacum 2 zileSingurul oraș din România cu o biserică amplasată în mijlocul unui sens giratoriu
-
Breakingacum 2 zileMiruță susține că USR este irelevant în actuala criză politică
-
Actualitateacum 2 zile
Descoperire care poate schimba tot ce știm despre somn
-
Actualitateacum 3 zile
Beach, Please! Festival, ziua 2: 134.000 de participanți, iar Playboi Carti oferă show-ul așteptat de o țară întreagă