Breaking
ETF pe Sui, mai aproape de aprobare – Grayscale își actualizează dosarul la SEC
Uneori, marile mișcări din finanțe nu se aud ca o ușă trântită, ci ca foșnetul unei hârtii întoarse pe birou. În cazul Grayscale, acel foșnet a însemnat o nouă versiune a documentației depuse la autoritatea americană de supraveghere, o amendare a formularului S-1 care, fără să promită nimic, arată că discuția merge înainte.
Pentru investitorul obișnuit, esența e simplă: se conturează un produs listat la bursă care ar oferi expunere la tokenul SUI, fără cont pe exchange și fără grija cheilor private.
ETF-urile cripto au început să pară, în ultimii ani, un fel de punte inevitabilă între două lumi care multă vreme s-au privit cu suspiciune. Pe de o parte, piața digitală, rapidă și nervoasă, care funcționează fără pauză. Pe de altă parte, piața clasică, reglementată, cu ore fixe, proceduri și o disciplină care, chiar dacă pare greoaie, dă siguranță unor jucători mari.
Pe acest fundal, Sui a ajuns să fie urmărit tot mai atent, iar Grayscale, un nume deja familiar în “împachetarea” expunerii la cripto în produse destinate investitorilor tradiționali, încearcă să transforme ceea ce era un trust tranzacționat OTC într-un ETF listat pe NYSE Arca.
De ce contează o amendare a formularului S-1
O amendare a formularului S-1 nu este o ștampilă de aprobare. E, mai degrabă, semnul că dosarul nu a fost lăsat într-un sertar. În mod obișnuit, un emitent depune prospectul, autoritatea cere clarificări, apoi apar completări, ajustări de formulare, detalii noi despre riscuri și despre felul în care produsul va funcționa zi de zi. Nu e spectaculos, dar e mecanismul prin care un instrument financiar ajunge, treptat, să fie suficient de clar pentru ca investitorul să știe exact ce cumpără.
În cazul unui ETF cripto, acest nivel de claritate e esențial pentru că produsul nu cumpără o poveste, ci urmărește un preț. În practică, investitorul nu cumpără tokenul direct, ci unități ale unui fond care deține tokenuri și calculează o valoare netă a activelor, adică acel reper zilnic la care ar trebui să se raporteze cotația de pe bursă.
Când mecanismele de creare și răscumpărare sunt bine gândite, diferența dintre prețul de piață și valoarea din spate rămâne, de regulă, mică. Când nu sunt, apar prime și discounturi care îți pot mușca din randament chiar și atunci când piața se mișcă în direcția așteptată.
Merită reținut și un lucru pe care îl simt foarte bine cei care au urmărit trusturile din zona cripto: trecerea de la un vehicul OTC la un ETF listat nu este doar o schimbare de vitrină. Este o schimbare de mecanism. În spate intră participanți autorizați, intră un arbitraj mai eficient, intră reguli de raportare și o infrastructură care, în teorie, reduce distorsiunile de preț.
Ce propune Grayscale: de la trust la un ETF cu componentă de staking
Una dintre ideile centrale din documentele actualizate este transformarea Grayscale Sui Trust într-un produs care, odată listat, ar urma să poarte numele Grayscale Sui Staking ETF. Diferența dintre aceste două forme nu e doar de terminologie. “Staking” sugerează că fondul nu s-ar limita la a deține SUI pasiv, ci ar putea participa la mecanismele rețelei Sui pentru a obține recompense.
Pentru cititorul care nu trăiește în jargon, staking-ul poate fi înțeles ca un fel de participare la funcționarea unei rețele proof-of-stake. Tokenurile sunt “angajate” în procesul de validare, iar în schimb pot genera recompense. Într-un scenariu ideal, astfel de recompense ar putea adăuga un mic plus de randament, sau ar putea compensa o parte din costurile de administrare.
Nu există însă nimic garantat aici. Randamentul depinde de regulile rețelei, de condițiile de piață, de comisioane, de modul concret în care operațiunea este implementată și de limitele impuse de reglementare.
În același timp, tocmai pentru că miza este mare, detaliile devin importante. În momentul de față, pentru public, unele componente rămân nefixate complet, cum ar fi nivelul final al comisionului de administrare sau identitatea furnizorului care ar realiza efectiv staking-ul. Pentru investitor, aceste nuanțe pot cântări decisiv. Un comision aparent mic devine semnificativ când produsul e ținut ani la rând, iar modul în care sunt gestionate recompensele poate diferenția un instrument solid de unul doar atrăgător în titluri.
Mecanismul din spate: cum ar arăta “motorul” unui ETF pe Sui
Un ETF pare, la suprafață, un simbol de bursă și o cotație. În spate, însă, este o rețea de roluri și responsabilități care țin produsul în viață. În documentația asociată acestui tip de vehicul apar, de regulă, un trustee, un administrator, un agent de transfer, un custodian pentru activele digitale și un prime broker care susține operațiunile.
Imaginea e ușor de tradus. Administratorul și agentul de transfer se ocupă de evidență, calcul, raportări și procese zilnice. Custodianul este instituția care păstrează efectiv tokenurile, cu proceduri stricte de securitate și control, pentru ca “cheile” să nu depindă de improvizații. Prime brokerul și restul infrastructurii asigură, prin fluxuri operaționale, că produsul poate funcționa ca un instrument bursier, cu ordine, decontări și raportări.
Tocmai aici se vede diferența dintre a cumpăra direct de pe un exchange și a cumpăra printr-un ETF. În primul caz, îți asumi integral custodia, tehnicul și riscurile operaționale. În al doilea, plătești un cost de administrare, dar primești o structură reglementată și proceduri care au sens pentru investitorii instituționali.
Un alt detaliu care merită explicat fără termeni greoi este diferența dintre piața OTC și o bursă majoră. Pe OTC, lichiditatea poate fi mai mică, iar distanța dintre prețul tranzacționat și valoarea activelor din spate se poate lărgi. Pe o bursă majoră, un ETF cu mecanism eficient de creare și răscumpărare are, în teorie, șanse mai mari să stea aproape de valoarea netă a activelor, tocmai pentru că arbitrajul devine mai simplu și mai rapid.
Staking într-un ETF: randament potențial, întrebări inevitabile
Ideea de staking într-un ETF sună atrăgător, dar aduce și un strat suplimentar de complexitate. În rețelele proof-of-stake, staking-ul vine la pachet cu reguli, perioade de blocare, riscuri tehnice și, în unele cazuri, penalizări dacă validatorii nu își fac treaba corect. Chiar dacă astfel de riscuri pot fi gestionate, ele trebuie explicate în prospect, pentru că investitorul cumpără un produs care promite transparență, nu mister.
Apar și întrebări de reglementare. Cum sunt încadrate recompensele, cum sunt distribuite în structura fondului, ce se întâmplă dacă apar schimbări de reguli care limitează staking-ul, cum este tratată fiscal componenta de recompense, ce efect are o eventuală perioadă de “unbonding” atunci când fondul trebuie să răspundă la răscumpărări. Într-o piață unde regulile se pot schimba rapid, aceste întrebări nu sunt capricii, ci diferența dintre un produs sustenabil și unul vulnerabil la surprize.
De ce Sui atrage atenția: tehnologie, ecosistem și o ambiție de “utilitate”
Sui este un blockchain relativ tânăr, dar a crescut în atenția pieței datorită unei combinații de promisiuni tehnice și de ambiție de ecosistem. În linii mari, proiectul mizează pe performanță, pe o arhitectură care urmărește să gestioneze tranzacții rapid și pe o abordare orientată spre aplicații care au nevoie de costuri mici și de timpi de execuție scurți.
Pentru publicul larg, poate fi utilă o comparație de bun-simț: în lumea cripto, unele rețele se mișcă precum autostrăzile vechi, aglomerate, unde fiecare accident blochează traficul. Altele încearcă să fie autostrăzi noi, cu benzi suplimentare și cu reguli care previn blocajele. Sui se prezintă ca parte din această a doua categorie, iar un ETF ar fi, inevitabil, un test de maturitate. Nu tehnologia singură aduce capital instituțional, ci combinația dintre tehnologie, lichiditate, infrastructură de custodie și un preț de referință care poate fi urmărit fără suspiciuni.
În plus, un ETF schimbă și felul în care un activ este privit. Dacă intră într-un produs listat, SUI ajunge pe ecranele unor investitori care nu urmăresc trenduri zilnice, ci rapoarte, comitete și reguli interne de risc. Chiar și fără o apreciere spectaculoasă a prețului, această schimbare de “public” poate conta pentru imagine și pentru maturizarea pieței.
Cum a ajuns piața aici: lecția ETF-urilor cripto din ultimii ani
Faptul că astăzi se discută despre ETF-uri pentru altcoins ar fi părut, nu demult, o exagerare. Piața a trecut însă printr-o etapă de învățare, uneori dureroasă, în care custodia a devenit industrie, supravegherea a devenit mai concretă, iar cererea instituțională a căpătat forme tot mai precise. A existat o perioadă în care produsele bazate pe derivate au fost, în ochii autorităților, un compromis acceptabil. A existat apoi presiunea pentru produse spot, care cer un control mai atent al modului în care se formează prețul.
Grayscale a avut propriul drum în această poveste. Trusturile sale au fost multă vreme vehicule cu tranzacționare OTC, iar piața a văzut, în diferite momente, cum aceste instrumente se depărtează de valoarea activelor din spate. Transformarea într-un ETF este, în acest sens, un pariu pe disciplină și pe un mecanism care poate ține prețul mai aproape de realitatea din spate. Nu e o promisiune că volatilitatea dispare, ci o promisiune că produsul funcționează mai “curat”, cu distorsiuni mai mici.
Ce spun documentele: un preț de referință, o oră fixă și două calendare care nu se potrivesc
Când un activ cripto intră într-un prospect, intră și într-un ritm. Cripto se tranzacționează permanent, dar un produs listat în SUA trebuie să aibă repere zilnice clare. De aceea, astfel de instrumente folosesc o rată de referință calculată la o oră fixă, de regulă la finalul sesiunii americane, pentru a stabili valoarea netă a activelor.
Această “fixare” explică un fenomen pe care investitorii îl văd adesea și îl interpretă greșit. Dacă piața cripto se mișcă puternic noaptea sau în weekend, cotația unui ETF nu poate reflecta instant acel lucru, pentru că bursa este închisă. În momentul redeschiderii, ajustarea se face brusc, iar investitorul are impresia unui salt neobișnuit. Nu e o anomalie, ci o diferență structurală între un activ 24/7 și o piață cu program.
Aici intră în scenă și mecanismul de creare și răscumpărare. Dacă participanții autorizați pot aduce SUI în fond și pot primi unități sau pot face operațiunea invers, se creează o presiune naturală de aliniere între preț și valoare. Când acest flux este eficient, diferențele se reduc. Când apar fricțiuni, distorsiunile pot crește. Tocmai de aceea, documentele insistă pe proceduri, pe definiții și pe riscuri.
Competiția din jurul Sui: un semn de interes, nu o garanție
Faptul că un nume ca Grayscale urmărește un ETF pe SUI nu înseamnă că piața va rămâne fără alternative. În ultimul an, mai mulți administratori de active au studiat ideea de a aduce expunere la altcoins sub formă de produse listate, iar Sui a intrat în această conversație. Competiția are o logică firească. Fiecare emitent vrea să fie printre primii care oferă un produs ușor de accesat, iar fiecare investitor vrea costuri cât mai mici și un mecanism cât mai eficient.
Există însă și partea mai puțin romantică. Nu toate produsele noi prind volum. Unele rămân în zona de nișă, altele dispar discret dacă nu atrag capital. De aceea, chiar dacă “valul” de dosare e un semn de interes, el nu trebuie confundat cu o garanție de succes.
Informațiile despre pașii făcuți de Grayscale și despre felul în care se mișcă dosarul la SEC au fost urmărite și prezentate pentru publicul din România de portalul de știri crypto în limba română, Cryptology.ro.
Ce se întâmplă cu piața când “dosarele” încep să se miște
De fiecare dată când apare o știre despre un ETF “mai aproape de aprobare”, piața are tendința să reacționeze înainte să existe un rezultat final. Uneori, reacția e alimentată de logică. Un ETF poate aduce acces mai simplu, poate crește lichiditatea și poate atrage investitori care nu ar cumpăra altfel direct din piața cripto. Alteori, reacția e pur și simplu anticipativă, un pariu pe un viitor care, deocamdată, e doar posibil.
În jurul acestor episoade apar și poziționări speculative, în special prin instrumente derivate. De aici poate veni volatilitatea: oamenii nu cumpără doar SUI, cumpără și povestea despre SUI, cu tot cu riscul ca povestea să se răstoarne dacă autoritatea cere clarificări suplimentare sau dacă procesul se prelungește.
E util să privim și diferența de mentalitate între cripto și lumea instituțională. Cripto trăiește din reacție rapidă și sentiment. Instituționalul trăiește din pași mărunți, din aprobări, din procese care nu se grăbesc nici când piața ar vrea. Acolo unde un investitor ar vrea un verdict în câteva zile, un regulator lucrează cu luni.
De ce aprobarea nu e un buton și ce ar însemna o listare
Aprobarea unui ETF cripto în SUA presupune mai multe straturi de acceptare, atât pentru prospect, cât și pentru regulile de listare. Chiar și atunci când un emitent își pregătește documentația cu grijă, autoritatea poate pune întrebări despre custodie, despre riscuri operaționale, despre integritatea mecanismelor de preț, despre capacitatea de supraveghere și despre scenariile în care piața se comportă imprevizibil.
Dacă listarea s-ar concretiza, pentru investitorul de retail ar fi, în primul rând, o simplificare. Expunerea la SUI ar putea fi cumpărată dintr-un cont de brokeraj obișnuit, fără portofel digital și fără grija administrării tehnice. În același timp, simplificarea vine cu propriile limite. Tranzacționarea ar avea loc în orele bursei, pot apărea diferențe temporare față de valoarea activelor, iar comisionul de administrare rămâne un cost real.
Aici e bine de spus limpede. Un ETF îți face accesul mai comod, dar nu îți scoate riscul din joc. SUI rămâne un activ volatil. Dacă piața scade, scade și produsul. Dacă ecosistemul are probleme, prețul reacționează. Dacă apetitul global pentru risc se strânge, un prospect bine scris nu poate ține prețul pe loc.
Sui, ETF-urile și semnalul către industrie
Dincolo de SUI în sine, acest dosar spune ceva despre direcția generală. Industria cripto se mută, încet, din zona de experimente în zona de produse standardizate. Asta înseamnă custodie clară, metodologii de evaluare, raportări și o relație inevitabilă cu reglementarea. Pentru unii, e un compromis. Pentru alții, e singura cale prin care capitalul mare intră fără să-și încalce propriile reguli interne.
Dacă un ETF spot pe SUI ar ajunge să fie listat, ar fi un semnal de maturizare pentru proiect, dar și un precedent care ar putea încuraja dosare similare pentru alte rețele. Nu e neapărat o victorie a unui proiect anume, ci un semn că piața încearcă să își construiască un vocabular comun cu finanțele tradiționale.
Într-o notă de interpretare care circulă și în presa locală, Mihai Popa, analist și editorialist la Cryptology.ro, a insistat că interesul pentru ETF-uri trebuie citit cu două lentile: una a accesului mai ușor pentru investitori și alta a riscului ca produsul să fie confundat cu o garanție de creștere.
Ce merită urmărit de aici înainte
Din punctul acesta, piața va privi mai atent la detalii decât la titluri. Dacă apar amendamente suplimentare, înseamnă că dialogul continuă. Dacă sunt clarificate comisionul de administrare și modul în care ar funcționa staking-ul, investitorii vor putea face comparații mai oneste cu alte produse. Dacă se conturează un calendar mai clar pentru pașii următori, speculația va încerca, ca de obicei, să ajungă înaintea verdictului.
Pentru publicul larg, episodul are și o valoare educativă. Cripto intră în lumea clasică nu printr-o revoluție, ci printr-o succesiune de acte, definiții și reguli. Pentru cine așteaptă un moment spectaculos, asta poate părea plictisitor. Pentru cine urmărește accesul și maturizarea pieței, e tocmai semnul că se construiește o infrastructură.
Dacă unda verde va veni, povestea nu se încheie, ci începe o etapă în care Sui va fi privit și ca proiect, și ca produs financiar. Iar în lumea produselor financiare, entuziasmul se măsoară în lichiditate, costuri și cât de fidel reușește instrumentul să urmeze ceea ce promite.
Breaking
Avalansă de întrebări, după ce Donald Trump a decis să părăsească Turcia la bordul unui Air Force One vechi. Ce s-a întâmplat cu aeronava dăruită de Qatar
Președintele american, Donald Trump, a stârnit o avalanșă de controverse, seara trecută, după ce a părăsit, în mod neașteptat, Turcia, la bordul unui model mai vechi al avionului Air Force One, în loc de avionul recent renovat, dăruit de Qatar, cu care ajunsese acolo, scrie Reuters.
Noul Air Force One, trimis mai devreme la baza RAF Mildenhall din UK, Sură foto: Donad Trump/ truth Social
Oficialul de la Casa Albă s-a îmbarcat în noul avion tocmai în Marea Britanie pentru zborul spre Washington. Călătoria în Turcia pentru summit-ul NATO, prima călătorie internațională a noului avion, a avut loc pe fondul intensificării ostilităților cu Iranul, o țară care se învecinează cu Turcia.
Schimbarea neașteptată a avionului a survenit după luni de analize amănunțite privind cadoul de lux menit să servească drept înlocuitor temporar al Air Force One, în timp ce Boeing, se confrunta cu dificultăți în livrarea avioanelor Air Force One de nouă generație, a căror livrare a fost amânată de mult timp.
Trump a declarat pe Truth Social că va folosi un avion Air Force One mai vechi, de culoare albastru deschis, „de dragul vremurilor trecute”, pentru a zbura de la Ankara la baza RAF Mildenhall din Marea Britanie, în timp ce noul avion va face escală la aceeași bază, astfel încât militarii americani staționați acolo să poată vizita aeronava.
„Tocmai am aterizat și ne-am întâlnit cu noul nostru Air Force One, care fusese trimis mai devreme la baza RAF Mildenhall, pentru a-l prezenta personalului militar, conform cererii întregii baze. Au fost foarte entuziasmați; atașez o fotografie. Acest lucru s-a întâmplat în drumul nostru de întoarcere din Turcia spre Statele Unite, practic fără nicio abatere de la traiectoria de zbor.“, a explicat Trump pe Truth Social unde a postat și o fotografie cu o mulțime mare de oameni în fața noului Air Force One.
Un videoclip difuzat miercuri seara îl arăta pe Trump urcând la bordul noului Air Force One, oferit cadou de Qatar, la baza britanică, în timp ce aeronava se pregătea să decoleze spre SUA.
Sursă foto: X/ @HaberAero
Noul avion, cu o schemă de culori în roșu, alb, albastru închis și auriu aleasă de Trump, este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de către Qatar anul trecut și modernizat de către contractorul din domeniul apărării L3Harris Technologies.
Întrebat, în timpul zborului de întoarcere, dacă o amenințare cu asasinatul l-a determinat să schimbe avionul pentru plecarea din Turcia, Trump nu a răspuns direct, dar a recunoscut existența unei potențiale amenințări.
„Sunt pe primul loc pe lista celor vizați de Iran”, a declarat el reporterilor în cadrul unei conferințe de presă, la încheierea summitului NATO. „Nu știu. Nu vă pot spune asta, dar, sincer, nu-mi pasă.”
Când reporterii l-au întrebat pe Trump dacă știe de ce li s-a cerut să țină jaluzelele închise în timpul zborului din Turcia către Marea Britanie la bordul vechiului Air Force One, Trump a răspuns că probabil se datora „nemernicilor de acolo” — o referire aparentă la Iran. El a spus că nu i s-a cerut să închidă jaluzelele din compartimentul său.
President Donald J. Trump boards Air Force One at Ankara Esenboga International Airport in Ankara, Turkey on Wednesday, July 8, 2026, en route Joint Base Andrews, Maryland. (Official White House Photo by Daniel Torok)
Avertismentele experților
Potrivit Reuters, modernizările aduse avionului din Qatar au fost finalizate atât de repede, încât unii experți și-au exprimat îngrijorarea că aeronava ar putea să nu fie la fel de sigură ca vechiul Air Force One.
Trump declarase în Turcia că noul Air Force One urma să facă escală la două sau trei mari baze militare din Europa înainte de a se întoarce în Statele Unite, „pentru ca soldații să-l poată vedea, deoarece este cu adevărat magnific”. Se pare însă că singura escală a avionului a fost la baza britanică.
Acceptarea avionului din Qatar a stârnit o atenție deosebită. Modernizarea acestui avion de lux a necesitat îmbunătățiri în materie de securitate, perfecționarea sistemelor de comunicații pentru a preveni interceptarea convorbirilor și dotarea cu capacități de apărare antirachetă, au afirmat experții.
Democrații au estimat că această conversie a costat peste 1 miliard de dolari și și-au exprimat îngrijorarea cu privire la securitatea sa.
Potrivit AP, imaginile cu avionul oferit de Qatar, realizate de la momentul prezentării sale, arată că acesta nu este echipat cu unele dintre sistemele de detectare a rachetelor și de contramăsuri de care dispun avioanele mai vechi.
O a doua aeronavă care poate îndeplini rolul de „Air Force One” se află întotdeauna în așteptare în timpul deplasărilor prezidențiale.
Boeing lucrează la livrarea a două avioane 747-8 construite special în cadrul unui contract cu preț fix de 3,9 miliarde de dolari, semnat în 2018.
„Efortul accelerat al Forțelor Aeriene de a pregăti avionul din Qatar a omis unele modificări planificate pentru aeronava prezidențială de nouă generație, cu scopul de a livra mai repede o versiune provizorie.“, scrie Reuters.
Programul respectiv are acum o întârziere de patru ani față de termenul prevăzut, livrarea fiind preconizată abia la jumătatea anului 2028, ceea ce înseamnă că un nou avion construit în SUA s-ar putea să nu fie gata înainte de încheierea mandatului lui Trump, în ianuarie 2029.
Costurile programului Boeing au crescut la peste 5 miliarde de dolari, compania înregistrând cheltuieli de miliarde de dolari legate de acest proiect.
Breaking
Cel mai cunoscut pilot de la Tarom iese la pensie
Cezar Osiceanu (62 de ani), cel mai cunoscut pilot de la Tarom, și-a depus dosarul de pensie. Aviatorul spune că în ultima perioadă zbura foarte rar, pentru că Tarom mai are doar 8 aeronave, dintre care una va fi casată în curând. Osiceanu o acuză pe Oana Gheorghiu, vicepremier interimar, că ar fi încercat să „închidă compania Tarom”. „Cred că o să reușească, la câte avioane mai au”.
Cu o carieră de zeci de ani de experiență și cu foarte multe ore de zbor, cunoscutul pilot Cezar Osiceanu vrea să pună manșa „în cui”.
„Tarom mai operează acum cu doar patru avioane ATR 72-600 neachitate complet, un Boeing 737-700 ce urmează a fi trimis la tăiere în Franța și trei avioane Boeing 737-800 închiriate.
Mi-am depus dosarul de pensionare, aștept decizia. Din cauza numărului mic de avioane, zburam rar, mai mult stăteam. În aviație îi spune «Point of No Return PNR». Acel punct de unde nu te mai poți întoarce”, a declarat Cezar Osiceanu pentru Gândul.
Cezar Osiceanu: „Mi-au furat din sporuri”
Ba mai mult, pilotul vrea să dea compania în judecată.
„Efectiv mi-au furat între 120-140 din sporuri. Îi voi da în judecată”, spune pilotul.
În ceea ce privește situația de la Tarom, Osiceanu acuză PNL și USR de faptul că ar fi vrut să închidă compania românească de aviație.
„USR și PNL au încercat prin Oana Gheorghiu, vicepremierul din Guvernul Bolojan să o închidă, și s-ar putea să reușească”, este de părere aviatorul.
Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a transmis recent într-o postare pe Facebook că TAROM este o companie „aflată în zbor direct către eșec”. Aceasta a menționat că TAROM are datorii de 930 de milioane de lei și pierderi financiare estimate pentru 2025 de 186 de milioane de lei.
Pilotul, barza și Dinamo
Revenind la cariera lui Cezar Osiceanu, acesta este pilotul care în aprilie 2009 a reușit să aterizeze în siguranță la Iași cu o aeronavă ATR avariată după un impact cu o barză. La bord se afla echipa de fotbal Dinamo, care urma să joace a doua zi la Iași.
Pilotul spune că după acest incident a zburat cu aeronava goală, pe care a adus-o la București pentru reparații.
„Am adus cu succes avionul la sol după impactul cu o barză în cursa Otopeni-Iași.
În urma acestui incident, având aprobarea domnului director de zbor din acea perioadă, Dobrovolschi Emil, am decis să execut zborul cu aeronava avariată către Otopeni, pentru a putea fi reparată mai rapid și în condiții tehnice cat mai bune. Mi-am dorit ca interesele Tarom să fie cât mai puțin afectate de acest incident nefericit”, susține Osiceanu.
Breaking
În Astrahan, a fost introdusă vânzarea de combustibil în funcție de numerele de înmatriculare ale autoturismelor
În regiunea Astrahan, benzina va fi vândută în zilele pare și impare în funcție de ultima cifră de pe plăcuța de înmatriculare, a anunțat guvernatorul regiunii.
În zilele impare, carburanții vor fi vânduți șoferilor cu plăcuțe de înmatriculare care se termină în 1, 3, 5, 7 și 9, iar în zilele pare, șoferilor cu plăcuțe de înmatriculare care se termină în 0, 2, 4, 6 și 8.
Mai multe regiuni ale Rusiei se pregătesc să raționalizeze benzina
Astrahan se numără printre alte multe regiuni rusești care implementează vânzarea de combustibil în funcție de numărul de înmatriculare al vehiculului cu o cifră pară sau impară. Autoritățile încearcă să reducă cozile lungi de la benzinării.
Se pare că schema a fost aproape aprobată în regiunea Lipețk, unde personalul este deja instruit să supravegheze respectarea noilor reguli la benzinării.Locuitorii vor fi notificați în următoarele zile, iar noile reguli sunt așteptate să intre în vigoare sâmbătă.
„Sistemul funcționează după cum urmează: șoferii ale căror numere de înmatriculare încep cu 0, 2, 4, 6 sau 8 pot alimenta în zilele par, în timp ce cei ale căror numere încep cu 1, 3, 5, 7 sau 9 pot face acest lucru în zilele impare. Limita este de 30 de litri per vehicul”, a declarat Mash.
Potrivit agenției de știri ruse TASS, aliniată Kremlinului, regiunea Nijni Novgorod va implementa noile norme.
Atacurile ucrainene cu drone bagă Rusia în criză energetică
O criză a combustibilului se adâncește în Rusia și teritoriile ocupate pe fondul continuării atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor de petrol. Deficitul de combustibil raportat anterior în Sevastopolul și Crimeea ocupate s-a extins în regiunea Moscovei.
Reuters a relatat că Rusia a început să importe benzină din India pe cale maritimă. Rusia a negociat, de asemenea, cu Kazahstanul pentru a importa aproximativ 50.000 de tone metrice de benzină AI-92 pentru a atenua deficiențele interne cauzate de închiderea rafinăriilor și de lucrările de întreținere neprogramate, potrivit Pravda.
Sursa Foto: Hepta
-
Actualitateacum 3 zilePeste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
-
Breakingacum 2 zileEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 3 zile
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum 2 zile
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
-
Actualitateacum 2 zile
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
-
Actualitateacum o zi
Piața auto din România își revine. Dacia ajunge la un pas de BMW, iar BYD urcă puternic în top
-
Actualitateacum 3 zile
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
-
Breakingacum 2 zileRomânia se alătură programului NATO în care cumpără, cu alte 10 state, avioane de spionaj. Cum vor fi folosite





