Actualitate
Racheta „Oreșnik” a lui Putin și tunurile lui Ivan cel Groaznic: cum folosește Moscova mitul armelor-minune
De-a lungul istoriei, liderii autoritari au fost adesea obsedați de două idei recurente: extinderea puterii și posesia unei arme decisive, capabile să intimideze adversarii. Experiența trecutului arată însă că aceste „arme-minune” rareori au oferit avantajul strategic promis.
Racheta Oreșnik/FOTO:X
Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin își construise o parte din imaginea de forță în jurul unui arsenal de rachete prezentate drept extrem de precise și imposibil de interceptat – arme descrise frecvent în discursul oficial prin formula devenită celebră „nu are analog”.
Printre acestea s-a numărat și racheta hipersonică aerobalistică Kinjal, promovată de Kremlin drept invulnerabilă. În mai 2023, acest mit a fost însă serios zdruncinat, când forțele ucrainene au anunțat că au doborât pentru prima dată o astfel de rachetă cu ajutorul sistemului american Patriot. De atunci, Kinjal rămâne o armă periculoasă, dar aura sa de invincibilitate a fost pierdută.
Un nou simbol al intimidării
În toamna anului 2024, Kremlinul a început să promoveze un nou sistem: racheta balistică intercontinentală Oreșnik, utilizată în atacuri asupra unor orașe ucrainene precum Dnipro și Liov. Deși racheta nu a putut fi interceptată, eficiența sa fără încărcătură nucleară este considerată limitată chiar și de analiști ruși favorabili regimului.
Cu toate acestea, Oreșnik continuă să joace un rol central în retorica Moscovei. Pentru mulți experți, nu este vorba doar de o armă militară, ci de un instrument psihologic, menit să transmită un mesaj de forță și inevitabilitate.
Istoricul militar Oleg Malcenko observă, în pravda.ua, o paralelă clară cu trecutul: „Este o tehnică veche, folosită încă din epoca țarilor – intimidarea prin demonstrații de putere simbolică, uneori mult exagerată”.
Tunurile uriașe ale Moscovei medievale
Un exemplu clasic este așa-numitul „tun-țar”, asociat cu Rusia secolelor XIV–XV. În epoca apariției artileriei în Europa, statele care dispuneau de tunuri aveau un avantaj clar, atât defensiv, cât și ofensiv. Moscova, aflată atunci în urma centrelor tehnologice occidentale, a apelat la meșteri străini pentru a-și construi propriile arme spectaculoase.
Ivan al III-lea, considerat fondatorul expansionismului moscovit, a adus în capitală meșteri italieni pentru a produce tunuri de mari dimensiuni. Unele dintre acestea erau funcționale și au fost folosite efectiv în lupte. Altele, însă, aveau un rol preponderent simbolic.
În 1472, Ivan al III-lea s-a căsătorit cu Sofia Paleologul, nepoata lui Constantin al XI-lea, ultimul împărat al Bizanțului. După ce a creat stema Moscovei ca un vultur bicefal de tip bizantin, țarul și-a declarat pretențiile asupra moștenirii Constantinopolului. Dar pentru a realiza ambițiile imperiale, care au dus ulterior la formula „Moscova – a Treia Romă” , și pentru extinderea ulterioară, erau necesare arme.
În timpul domniei lui Ivan cel Groaznic, artileria a devenit un tip separat al armatei moscovite și o forță reală, care a ajutat la cucerirea Kazanului în 1552, punând capăt istoriei hanatului Kazan. De asemenea, a ajutat la cucerirea Polocskului în 1563, în timpul războiului livonian.
Ivan cel Groaznic miza nu numai pe cantitate, ci si pe calitatea armelor, pe care, cu ajutorul meșterilor europeni, au învățat să le producă artileriștii locali. Carul avea nevoie și de tunuri foarte vizibile, care să-i personifice măreția. Pentru ca inamicii, la o singura vedere a lor, să-și predea orașele sau să nu îndrăznească să atace posesiunile Moscovei.
Cel mai cunoscut exemplu este tunul-țar realizat în 1586 de meșterul Andrei Ciohov, la ordinul țarului Feodor I (fiul cel mic al lui Ivan cel Groaznic.). Deși impresionant ca dimensiuni și decor, istorici și ingineri sunt de acord că arma nu a fost niciodată utilizată în luptă. Ea servea mai degrabă ca instrument de intimidare și propagandă, fiind arătată solilor străini pentru a sugera o putere militară colosală.
Armele-minune și limitele lor
Istoria modernă oferă numeroase exemple similare. În Primul Război Mondial, Germania a investit în tunuri gigantice precum „Marea Bertha” sau „Tunul de la Paris”, capabile să lovească de la zeci sau chiar sute de kilometri. Deși au produs panică, aceste arme nu au schimbat cursul războiului.
Mai târziu, regimul nazist a mizat pe conceptul de Wunderwaffe – arme miraculoase care ar fi trebuit să asigure victoria finală. Nici tunurile Dora și Gustav, nici rachetele V-1 și V-2 nu au putut preveni înfrângerea Germaniei.
Odată cu apariția armelor nucleare, ideea artileriei gigantice și-a pierdut relevanța militară. Industria modernă de apărare s-a orientat către tehnologii scalabile și sisteme integrate. Cu toate acestea, Rusia pare să revină periodic la simboluri arhaice de forță.
O armă mai degrabă ideologică
„Oreșnik este, în mare măsură, o armă ideologică, la fel cum a fost cândva tunul-țar”, spune Malcenko. „Rusia contemporană păstrează trăsături imperiale și un mod de gândire care privilegiază simbolurile grandioase. Întrebarea este dacă acest lucru îi va asigura supraviețuirea pe termen lung.”
El compară situația cu imperii care au reușit să se adapteze – precum cel britanic sau cel otoman – și cu altele care nu au făcut-o.
Deși eficiența militară a acestor „arme-minune” poate fi discutabilă, capacitatea lor de a influența mentalități nu trebuie subestimată. Un exemplu adesea invocat este copia tunului-țar instalată în 2001 la Donețk, devenită un simbol local. Pentru o parte a populației, acest monument a contribuit la consolidarea unei identități orientate mai degrabă spre Moscova decât spre Kiev.
Istoria sugerează că armele gigantice pot impresiona privirea, dar rareori decid soarta războaielor. În cele din urmă, conflictele sunt câștigate sau pierdute de oameni, nu de mituri.
Actualitate
Secretele de miliarde ale familiei premierului rus Mihail Mișustin. Proprietăți ascunse, un mariaj de fațadă și afaceri cu echipamente militare destinate Ucrainei
O investigație publicată de Centrul „Dosare” aruncă în aer imaginea de tehnocrat curat a premierului rus Mihail Mișustin. Ancheta scoate la iveală modul în care apropiații acestuia au spălat miliarde de ruble și cum o companie controlată din umbră de familia sa a manipulat transporturi militare destinate chiar armatei ucrainene, în plin război.
Premierul rus Mihail Mișustin/FOTO:EPA/EFE
În timp ce Kremlinul impune legi drastice privind „patriotismul” și cere sacrificii totale populației ruse, elitele de la Moscova continuă să își securizeze averile uriașe prin metode demne de romanele de spionaj. Cea mai recentă anchetă a jurnaliștilor de la Centrul „Dosare” o are în centru pe Natalia Stenina, sora premierului rus Mihail Mișustin. Documentele financiare scurse în spațiul public dezvăluie o discrepanță astronomică între veniturile oficiale ale acesteia și realitatea din conturile sale bancare.
Matematica corupției
În cursul anului 2022, Natalia Stenina a plasat nu mai puțin de 12 miliarde de ruble (peste 130 de milioane de dolari) într-un depozit la Gazprombank. Conform datelor analizate, sora premierului a încasat doar din dobânzi suma de un miliard de ruble într-un singur an. Cu un an înainte, în aceeași bancă, conturile sale adăposteau alte 6 miliarde de ruble.
Unde este anomalia? În registrele oficiale de muncă, Stenina figurează din 2017 ca directoare de publicitate la compania „Tekadom”, parte a grupului deținut de oligarhul Emin Agalarov, unde încasează un salariu lunar cuprins între 25.000 și 60.000 de ruble (aproximativ 300–700 de dolari). Analiștii financiari au calculat că, din acest salariu legal, sora oficialului rus ar fi avut nevoie de mii de ani pentru a economisi suma depusă în bancă. Chiar și dividendele istorice primite anterior de la grupul privat UFG (aproximativ 10 milioane de dolari) reprezintă doar o fracție infimă din averea reală afișată.
Mariajul fictiv și rețeaua imobiliară de pe Rubliovka
Pentru a legaliza și ascunde proveniența acestor fonduri, s-a apelat la scheme clasice de fațadă. Între 2008 și 2020, Stenina a fost căsătorită oficial cu Aleksandru Udodov, un om de afaceri din cercul intim al lui Mișustin. Însă investigația demonstrează că mariajul a fost complet fictiv.
Scurgerile de informații arată că, în toți acești ani, Stenina a continuat să locuiască și să își împartă viața cu primul ei soț, Serghei Stenin, tatăl celor doi copii ai săi, în timp ce Udodov nu a împărțit niciodată cu ea vreo adresă, mașină sau măcar un zbor cu avionul.
„Nu l-am văzut niciodată pe Udodov în compania Nataliei Stenina”, a declarat Kiril Kaciur, fost partener de afaceri al acestuia. Rolul lui Udodov a fost strict cel de interfață financiară. Prin intermediul lui, sora premierului a primit „donații” constând în vile și terenuri de lux pe șoseaua Rubliovo-Uspenskoe, în faimoasa zonă rezidențială Nikolina Gora, proprietăți care în registrele publice rusești apar astăzi secretizate sub proprietatea generică „Federația Rusă”.
Regretatul opozant Aleksei Navalnîi l-a etichetat încă din 2020 pe Udodov drept un „escroc fiscal” specializat în recuperări ilegale de TVA, un paravan care vindea pe piață influența politică a lui Mișustin.
Bani rusești și logistică militară pentru Ucraina
Cea mai explozivă dezvăluire a anchetei vizează însă compania germană VG Cargo, operată de Udodov și Kaciur în incinta aeroportului Frankfurt-Hahn. Deși procuratura germană a investigat firma pentru spălare de bani, dosarul a fost închis suspect în 2021 din „lipsă de probe suficiente”. În acel moment, compania rula profituri nete de milioane de euro.
Ceea ce a urmat după declanșarea invaziei ruse în Ucraina depășește însă orice scenariu geopolitic. Potrivit mărturiilor unor foști angajați obținute de Centrul „Dosare”, la doar câteva săptămâni de la ordinul de atac dat de Vladimir Putin, prin hub-ul logistic din Frankfurt controlat de VG Cargo a început să treacă asistența militară occidentală destinată Ucrainei.
Compania controlată de omul de încredere al premierului rus a manipulat, descărcat și trimis mai departe spre Kiev mărfuri cu dublă utilizare și tehnologii militare avansate destinate să lovească forțele ruse pe front.
Deși Udodov a încercat să își piardă urmele la finele anului 2022, transferând oficial controlul VG Cargo către o firmă din Azerbaidjan (Sheer One Investments) pentru a evita sancțiunile americane, legăturile sale au rămas active. Ulterior, el s-a folosit de aceeași structură germană pentru a încerca să introducă ilegal în Rusia obiecte de artă și antichități din SUA.
Actualitate
Presa britanică: Keir Starmer ar putea demisiona zilele următoare. Premierul, sub presiune după scăderea dramatică a popularității
Premierul britanic Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare, potrivit unui articol publicat de un ziar britanic, care susține că liderul laburist ar urma să anunțe luni un calendar pentru plecarea sa. Informația nu a fost confirmată oficial, iar o sursă guvernamentală a declarat că Starmer rămâne concentrat asupra atribuțiilor sale de guvernare.
Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare. FOTO: AFP
Speculațiile privind viitorul politic al premierului s-au intensificat după ce rivalul său din interiorul Partidului Laburist, Andy Burnham, a câștigat vineri un loc în Parlament, ceea ce îi oferă posibilitatea de a lansa o provocare oficială pentru conducerea formațiunii.
Potrivit ziarului The Observer, Starmer și-ar fi petrecut weekendul la reședința oficială de la Chequers, unde ar fi analizat situația împreună cu soția sa înainte de a lua o decizie finală. Publicația susține că mai multe persoane importante din Partidul Laburist se așteaptă la o declarație clară privind viitorul său politic chiar de luni.
Cu toate acestea, premierul a transmis vineri că nu intenționează să cedeze fără luptă și a avertizat că disputele interne riscă să destabilizeze partidul aflat la guvernare.
Popularitatea premierului, în cădere liberă
Keir Starmer a condus Partidul Laburist către victorie în alegerile din 2024, însă popularitatea sa s-a erodat rapid pe fondul unor scandaluri și al mai multor schimbări de direcție politică. Criticii susțin că guvernul nu a reușit să livreze îmbunătățirile economice și sociale promise în campania electorală.
Potrivit unei analize Reuters, peste 100 de parlamentari laburiști – aproximativ un sfert din grupul parlamentar al partidului – au cerut public demisia lui Starmer sau stabilirea unui calendar clar pentru retragerea sa.
Dacă și-ar părăsi funcția, Marea Britanie ar ajunge la al șaptelea prim-ministru în puțin peste un deceniu, o situație fără precedent în ultimele aproape două secole și care reflectă instabilitatea politică și nemulțumirea publică față de performanțele guvernelor succesive.
Andy Burnham, favorit pentru succesiune
În cazul unei retrageri a lui Starmer, Andy Burnham este considerat principalul favorit pentru preluarea conducerii Partidului Laburist și a guvernului. În vârstă de 56 de ani, acesta și-a consolidat influența politică în ultimii ani în calitate de primar al Manchesterului.
Victoria sa în alegerile parțiale de vineri a fost interpretată de mulți observatori drept un pas important către o eventuală candidatură la șefia partidului. Deși nu și-a anunțat oficial intenția de a-l provoca pe Starmer, Burnham a promis în discursul său de victorie „o nouă direcție” pentru Regatul Unit.
Totodată, fostul ministru al Sănătății, Wes Streeting, a declarat că este dispus să intre într-o competiție pentru conducerea partidului. Presa britanică speculează deja asupra unui posibil guvern condus de Burnham. The Times a relatat că acesta ar intenționa să o înlocuiască pe ministrul Finanțelor, Rachel Reeves.
Actualitate
Mizele vizitei lui Nicușor Dan în Turcia. Analist: „Încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru țara noastră”
Președintele României, Nicușor Dan, a mers sâmbătă la Istanbul, unde a discutat cu președintele Turciei despre consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două țări și despre securitatea în regiunea Mării Negre.
Nicușor Dan și Recep Tayyip Erdoğan. FOTO: Administrația Prezidențială
Vizita șefului statului vine în contextul pregătirii summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie, unde urmează să fie luate decizii importante pentru flancul estic al Alianței. Printre subiectele abordate s-au numărat extinderea cooperării în infrastructura submarină, relocarea Centrului NATO de la Istanbul la Constanța și crearea unui hub european de securitate civilă la Marea Neagră.
Președintele Nicușor Dan a declarat că parteneriatul strategic dintre România și Turcia ar putea fi extins și în ceea ce privește infrastructura submarină din Marea Neagră. Această cooperare ar putea include proiecte legate de cablurile de energie și de comunicații submarine, care sunt esențiale pentru securitatea și interconectivitatea regională. „La summitul NATO de la Ankara, parteneriatul strategic dintre România și Turcia ar putea fi extins și în ceea ce privește infrastructura submarină din Marea Neagră”, a declarat președintele Nicușor Dan.
Emanuel Cernat, analist de politică externă, a explicat pentru „Adevărul” mizele vizitei președintelui Nicușor Dan în Turcia:
„Motivul principal al vizitei președintelui Nicușor Dan în Turcia este pregătirea summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie, prilej cu care urmează să fie luate decizii extrem de importante pentru întreaga Alianță Nord-Atlantică și, în mod special, pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România”.
Potrivit lui Emanuel Cernat, prin această vizită, președintele Dan încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru România, profitând de faptul că statul gazdă al unui summit beneficiază de o influență sporită în stabilirea agendei:
„În această vizită, Nicușor Dan încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru țara noastră, știut fiind faptul că statul gazdă al unui summit beneficiază de o influență sporită în stabilirea agendei. Pentru România, este esențial ca pe această agendă să fie incluse menținerea prezenței NATO în proximitatea conflictului și securitatea Mării Negre ca temă principală, iar acest ultim subiect reprezintă un interes comun al României și Turciei, oferind o bază solidă pentru discuții. Totodată, prin mesajul său, președintele Dan transmite diplomatic o invitație președintelui Erdoğan de a vizita România în această toamnă, ceea ce subliniază dezvoltarea și consolidarea relațiilor bilaterale”.
Un Nicușor Dan mai implicat în plan extern?
Analistul a comentat și acomodarea președintelui Nicușor Dan cu atribuțiile de reprezentare externă, subliniind că un an de mandat este un termen rezonabil pentru familiarizarea cu uzanțele diplomatice.
„În ceea ce privește implicarea externă a președintelui, este dificil de evaluat dacă până acum a acoperit cu succes această dimensiune a mandatului, mai ales că în România există o încărcătură emoțională puternică în raportarea la instituția prezidențială, deseori influențată de filtrele politicii interne. În mod firesc, oricărui președinte aflat la primul mandat îi trebuie timp pentru a se acomoda cu atribuțiile de reprezentare externă, iar în cazul lui Nicușor Dan, acest început a fost unul abrupt, deoarece nu avea o experiență guvernamentală anterioară. Totuși, după un an de mandat, este de presupus că s-a familiarizat cu uzanțele diplomatice și cu modul de desfășurare a întâlnirilor internaționale”, a explicat Emanuel Cernat.
Analistul a subliniat că întâlnirile bilaterale sunt mai ușor de gestionat, dar cele multilaterale, precum summiturile NATO, presupun provocări multiple, mai ales în contextul actual, în care relațiile interpersonale dintre lideri capătă o importanță tot mai mare.
„Deși întâlnirile bilaterale sunt mai ușor de gestionat din punct de vedere protocolar, cele multilaterale, precum summiturile NATO, Adunarea Generală a ONU sau Consiliul European, presupun provocări multiple și sunt mult mai dificil de coordonat, mai ales în contextul actual, în care relațiile interpersonale dintre lideri capătă o importanță din ce în ce mai mare, depășind uneori canalele diplomatice clasice. În această privință, președintele Nicușor Dan mai poate acumula experiență în interacțiunea directă cu omologii săi, iar în privința summitului de la Ankara, toate privirile se vor îndrepta către un posibil prim contact direct cu președintele american Donald Trump”, a precizat Emanuel Cernat.
Analistul a subliniat că, deoarece relația României cu Uniunea Europeană este deja pe un făgaș bun, accentul actual al politicii externe se îndreaptă către consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, o direcție pe care președintele Dan o subliniază constant.
„Vedem adesea accentul deosebit pus de președinte pe dimensiunea transatlantică a relațiilor internaționale ale României, de la înlocuirea termenului „pro-european” cu „pro-occidental”, până la încercările repetate de consolidare a relațiilor diplomatice cu SUA”, a concluzionat Emanuel Cernat.
-
Breakingacum 3 zileTrump a declarat că îl susține pe Netanyahu la alegerile din octombrie: „Dar vreau să văd cine altcineva mai candidează”
-
Breakingacum 3 zilePolițist din trupele speciale, bătut la băutură de unul dintre cei mai bogați interlopi din București
-
Breakingacum 2 zileCasa Albă a postat un nou meme controversat cu Trump: „Noi chiar am salvat America înainte de GTA 6”
-
Breakingacum 16 oreTOP 10 | Țări de vizitat în prima vacanță singur, dacă tocmai te-ai despărțit de partenerul de viață
-
Breakingacum o ziSingurul palat bizantin din Grecia s-a redeschis
-
Actualitateacum 3 zile
Amenda uriașă primită de o femeie după ce a uitat o frunză în căruciorul de cumpărături. Sancțiunea a iscat un adevărat scandal
-
Actualitateacum 2 zile
Limitele puterii americane în Orientul Mijlociu: Ce spune acordul cu Iranul despre noua strategie globală a SUA
-
Actualitateacum 2 zile
ASUS Zenbook Copilot+ PC: performanță mobilă cu noile procesoare AMD Ryzen™ AI 400 Series





