România nu este o putere nici măcar regională. Cumva, tind să cred că România nu este cea mai importantă putere nici măcar la ea în țară. Aș fi vrut să spun „la noi”, dar e riscant. Cine suntem „noi”, cetățenii? De ce ne tot băgăm în vorbă? Ce drept avem să ne dăm cu părerea și așa mai departe?

Ce drept, în definitiv, are România ca țară pretins independentă să aibă propria voce, să urmeze niște principii universal valabile, să deschidă gura atunci când i se pare că lucrurile o iau razna?

Sâmbăta trecută, SUA și Israel au atacat Iranul. Nu este război, cel puțin nu unul declarat. Nici SUA nu a declarat Război Iranului, nici Israel, dar nici Iran nu a declarat război SUA sau Israel. Este, așadar, o operațiune militară specială, așa cum desfășoară și Rusia în Ucraina.

Veți spune că operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina este una ilegală și imorală, un act de agresiune criminal, în timp ce operațiunea militară specială a SUA și Israel în Iran este una îndreptățită de situația politică internă din Iran, unde o autocrație bazată în principal pe religie, deci o teocrație, își asuprește cetățenii, le refuză minime drepturi democratice și dacă se revoltă îi omoară direct.

Luni, 2 martie, la o oră târzie a nopții, fostul ambasador al SUA în România, Adrian Zuckerman, s-a răstit agresiv la România, certând-o că nu s-a poziționat deja de partea Statelor Unite în această agresiune militară internațională neprovocată.

Adrian Zuckerman n-a avut o poziție în nume personal, ci a vorbit în numele unei organizații numită Alianța Româno Americană, care are drept membri mai mulți cetățeni americani și români, inclusiv 7 foști ambasadori SUA la București.

„România a păstrat tăcerea până acum cu privire la eforturile continue ale Statelor Unite de a elibera poporul iranian și de a pune capăt regimului său criminal. Sperăm că România, în calitate de partener strategic al Americii, se va alătura numeroaselor alte țări care și-au anunțat deja sprijinul pentru această inițiativă americană îndrăzneață și curajoasă” spune Zuckerman, în calitatea sa de președinte al Alianței, trăgându-ne de urechi pentru faptul că reprezentanții statului român nu au sărit să pupe cizma stăpânului partenerului strategic.

Este drept că președintele Nicușor Dan, principala voce a politicii externe românești, nu a avut decât o poziție uluitor de stupidă, pe rețelele de socializare, în care ne spunea să stăm liniștiți, că România este în siguranță. Din păcate, Nicușor Dan este atât de credibil în ultima vreme, încât tocmai în momentul în care ne spune că suntem în siguranță ar trebui să punem mâna pe lopeți și să ne săpăm adăposturi anti-atomice.

Dar reacția la limita stupizeniei a lui Nicușor Dan, reacțiile bâlbâite ale premierului și ministrului de Externe nu îi pot permite unui fost ambasador să ne certe că nu ne-am încolonat imediat în gașca celor care aplaudă agresiunile internaționale.

Obrăznicia acestui Zuckerman, care nu se află la primul derapaj, este uluitoare. Într-o țară demnă, ministrul de Externe l-ar convoca imediat pe ambasadorul SUA sau pe cel care îi ține locul, pentru a-i comunica protestul formal al guvernului României față de acest gest de tupeu de tip neocolonial.

Este a doua oară în doar câteva luni când SUA își arogă dreptul de a face ordine pe planetă. Practic, noțiunea de drept internațional a fost desființată total și, cel mai probabil, definitiv.

În loc să aplaude intervenția SUA în Venezuela și răpirea președintelui Maduro, în loc să aplaude intervenția SUA și Israel în Iran, statele lumii ar trebui să reacționeze așa cum au reacționat cele mai multe dintre ele în cazul invadării Ucrainei de către Rusia. SUA și Israel ar trebui supuse sancțiunilor internaționale. Cei care au decis acțiunile din Venezuela și din Iran ar trebui puși pe o listă neagră, asemeni responsabililor regimului Puțin. Căci nu este nicio diferență între tipul de agresiune practicat de cele trei țări.

Tot luni seară, Marco Rubio, șeful diplomației americane (dacă aia se mai poate numi diplomație) a explicat foarte clar că scopul agresiunii americano israeliene asupra Iranului nu este eliberarea poporului iranian de sub jugul teocratic, ci împiedicarea Iranului de a-și întări puterea militară. Pe cea clasică și, implicit, de a și-o dezvolta pe cea nucleară.

Măcar am ieșit din epoca ipocriziei poleite. Și Trump ne-a explicat că răpirea lui Maduro este legată de faptul că americanii pierdeau bani din petrolul Venezuelei, dacă nu l-ar fi schimbat pe președintele chavist, acum Rubio ne spune că puterea militară a Iranului este cea care îi îngrijorează, nu drepturile omului.

Putem fi de acord că armele nucleare sunt cele mai nenorocite arme create vreodată de om. Deși nu au fost folosite decât de două ori în istorie, ambele dăți de către SUA împotriva Japoniei, acum 81 de ani, a fost suficient ca toată lumea să se convingă că nu este de dorit ca astfel de arme să mai fie folosite vreodată.

Până în 1968, cinci state reușiseră să se înarmeze cu arme nucleare: SUA, URSS, China, Franța și Marea Britanie. Aceste 5 state au inițiat un tratat de non-proliferare nucleară, trata care, practic, interzicea celorlalte state ale lumii să dețină arme nucleare. Cele mai multe țări din lumea au semnat acest tratat. Au fost și câteva care nu au semnat și sunt deja câteva care au propriile arme nucleare.

India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel sunt țări care au arme nucleare în ciuda prevederilor tratatului din 1968. Construindu-și propriile arme nucleare, aceste țări s-au asigurat că nu vor fi niciodată atacate de mările puteri. Ba chiar că nu vor fi atacate de alte state. Au învățat asta de la SUA, Franța, Rusia, China și Marea Britanie.

Iran ar fi vrut să ajungă la același nivel. Doar că Iran nu are voie. Ajunge că între Mediterană și Oceanul Indian sunt deja trei forțe nucleare și este bine că niciuna dintre ele nu poate influența piața mondială a petrolului. Un Iran înarmat nuclear ar fi un pericol pentru întreaga lume, cel mai probabil. Doar că nu Israel și SUA trebuie să regleze acest lucru. Mai ales nu SUA, care au mai distrus o țară sub pretextul mincinos că ar deține arme de distrugere în masă. Nici astăzi, la 23 de ani de la invadarea Irakului, acele arme nu au fost găsite. Mai mult oficialii americani au recunoscut că nu au avut niciodată dovezi reale ale existenței lor.

Așadar, cum ne-au spus Marco Rubio și Pete Hegseth, ministrul american al războiului, operațiunea militară specială împotriva Iranului nu este despre drepturile omului și democrație. Dacă ăsta era motivul, atunci Israel și SUA ar fi trebuit să atace, în același timp, mai multe state din zonă: Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Qatar etc. Toate sunt regimuri autocratice, unele de-a dreptul dictaturi, iar drepturile omului sunt foarte vag sau spre deloc respectate acolo.

Nu este despre democrație, nu este despre drepturile omului, este despre petrol și mai ales despre controlul asupra petrolului din acea zonă.

Dacă sunteți alături de ucraineni și împotriva invaziei rusești, ar trebui să fiți și împotriva atacului americano-israelian asupra Iranului. Mai ales că ceea ce se întâmplă cu Iranul și s-a întâmplat cu Venezuela reprezintă, indirect, o mână de ajutor dată Rusiei. Căci țările care nu mai pot importa petrol din Venezuela și din zona Golfului Persic îl vor importa în principal de la ruși. Ba chiar la prețuri mărite de atacurile de zilele acestea. Iar Rusia avea nevoie ca de aer de banii ăștia pentru a-și putea continua operațiunea militară specială în Ucraina.

Până la urmă, de ce ne trage acel insolent de Zuckerman de urechi? Ce vrea el să aplaudăm? O operațiune militară ilegală? Încălcare până la desființare a principiilor dreptului internațional? Dreptul SUA de a urina cu boltă pe toată lumea?

Am înțeles, suntem la răscrucea vânturilor trase de mările puteri și avem tendința de a ne apleca la pământ ținându-ne de nas și zâmbind slugarnic.

Suntem prea slabi și poate prea săraci pentru a fi o putere, o forță. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim demni, că nu trebuie să avem principii. Sunt cam singurele lucruri pe care ni le permitem fără să-l stresăm pe Bolojan cu „deficitul”.

AUTORUL RECOMANDĂ: