Actualitate
România este mai sigură doar împreună cu partenerii săi transatlantici. Nu avem alternativă!
Ultima perioadă a creat impresia că România este tot mai izolată, că trebuie să se descurce singură și că vin peste noi tot mai multe provocări.
Iar discursul radical îndeamnă la refuzul partenerilor, la respingerea tuturor propunerilor (este criticată Uniunea Europeană pentru că ne-ar fi cerut prea multe și pentru că ne condiționează sprijinul de reguli pe care nu le vrem; este respins NATO pentru costul în creștere pentru apărare; este respinsă America pentru că Trump este un lider neobișnuit, diferit de stilul diplomatic al ultimilor zeci de ani). Atenție, respingerea asta a celorlalți nu vine doar la partide așa-zis suverniste (AUR, SOS, POT etc), ci și de la voci din partidele tradiționale (pentru prea mulți pro-europeni a devenit complicată ecuația pe care o propune administrația americană, de exemplu). Radicalismul îl auzim și de la cei care îl critică greșit pe Trump, neînțelegând logica competiției globale în care el acționează.
Votul de ieri, din Parlament, prin care s-a acceptat o prezență mai mare a americanilor la baza militară de lângă Constanța a ilustrat un moment rar. Ca „pe vremuri”, majoritate parlamentarilor au fost de acord cu ceea ce ne-au solicitat partenerii americani. Fără nuanțe, fără scuze. Este un moment excepțional, dar care trebuie tratat în context mai larg. Și este un moment care poate da un prilej liderilor politici, influencerilor din mass-media și oamenilor educați din România să readucă aminte ce contează în momente grele.
În acest context mai larg, trebuie să recunoaștem, nu se mai vede un acord general, transpartinic, despre cine ar trebui să fie partenerii României, și care să fie axa de politică externă. Confuzia este dominantă, și se speculează despre soluții improvizate (poate ne bazăm mai mult pe francezi, poate mergem singuri, poate facem alianțe regionale, poate redeschidem dialogul cu China, poate cerem mai mulți bani de la americani pentru folosirea bazelor militare, poate facem ca ungurii în relația lor teribilă cu UE etc). Este foarte ușor să servești acest tip de discurs în care îți ataci partenerii de până mai ieri. Vorbele nu costă nimic, iar teribilismul este extrem de simplu de ilustrat – mai ales pe rețele sociale, pe noile conturi de tiktok unde prea mulți cred cifrele de engagement prin care platforma netransparentă chinezească continuă să atragă simpatizanți.
Care este efectul social al acestei frenezii? Românii își pierd încrederea în partenerii lor. Pro-europenii cred mai puțin în SUA condusă de Trump, pentru că nu îi înțeleg nici stilul, nici direcția. Pro-trumpiștii nu mai cred în Uniunea Europeană. Suveraniștii nu mai cred în nimeni. Iar românii simpli, afectați de criza bugetară, de tăierile și austeritatea din ultimul an, ajung să se sperie de costul major pe care „străinii” ni-l impun. Din fericire, nu crește încrederea în Rusia, care este în continuare statul cel mai detestat de români, în majoritate de 90%. Dar unitatea încrederii transatlantice se fragmentează, cu efecte complicate pe termen mediu. Publicul care în trecut avea încredere și în SUA, și în NATO, și în UE este tot mai divizat și marcat de incertitudini.
Care este efectul politic? Aici e adevăratul risc. Partidele erau obișnuite să aibă un partener mare (SUA, de obicei) care să le „ceară” mereu ceva de făcut, și care să le „dea” și lor ceva în schimb. Ani de zile s-a căutat acest tip de diplomație, în care rolul românesc a fost minimalizat chiar de către politicieni și diplomați. Mulți dintre românii noștri, în fața propunerilor americane de a ne asuma un rol mai mare în regiune, au spus mereu că noi n-avem cu ce să ne lăudăm, ca nu suntem buni la nimic, și că n-are nici un sens să încercăm ceva pe cont propriu. Mereu au așteptat ca alții să ne „dea”, pentru că ei, pe cont propriu, n-au avut curaj să construiască mai nimic. Or, politica și respectul se fac de lideri care știu să arate că pot să facă și ei lucruri. Nu trebuie să cerem de la UE, de la Bruxelles, să ne urecheze politicienii și să ne dea directive. Nu trebuie să ne dorim „firmane”, nici directive. Suntem suficient de maturi democratic încât să facem și noi pași. Trebuie doar să învățăm că de noi depinde – de fiecare dintre noi (cetățenii pot să își mobilizeze aleșii, societatea civilă poate să aibă proiecte, mass-media pot susține campanii, instituțiile își pot urmări propriile strategii – la final, democrația înseamnă armonizarea tuturor acestor dinamici în trasee, strategii și mari dinamic).
Partenerii noștri nu se „supără” dacă noi avem inițiative. Dimpotrivă, și-ar dori să avem mai multe. Să stăm mai mult pe picioarele noastre, să ne ținem de cuvânt când spunem ceva și să rămânem „de încredere”. Putem să fim patrioți, putem să susținem capitalul românesc, putem să construim campioni economici cu prezență regională și internațională – și nu vom atrage supărarea nimănui! Putem să preluăm modele occidentale în economie, în consolidare democratică, în lupta anticorupție, în tranziția spre modele europene, dar mereu adaptându-le la specificul local, fără ca asta să însemne că suntem mai puțin europeni. Prea mult timp s-a forțat argumentul că, dacă nu facem la literă ce ne spun partenerii externi, ei ne vor părăsi și noi vom reveni rapid în brațele rușilor. Iar realitatea faptică ne demonstrează constant că nu este așa. Dacă vom avea inițiative locale, asta nu va duce la fuga nici a americanilor, nici a europenilor. Dimpotrivă, vom constata că partenerii noștri (americanii, în special) ne vor respecta mai mult, ne vor invita la mai multe acțiuni comune, ne vor trata mai mult ca egali și nu ca pe niște frați mai săraci.
Dacă însă liderii noștri vor continua să fie pasivi și să aștepte ordine de altundeva (din ambasade, din întâlniri în alte capitale, din păduri sau alte forme de relief), România va fi tot mai singură, tot mai lăsată pe margine în aproape toate ecuațiile de putere. Când ne vom prinde că lumea îi respectă pe cei curajoși și cu inițiativă, și că asta nu ne știrbește din încredere și respect, s-ar putea să constatăm că putem avea și discurs național, și mândrie locală, alături de deschidere spre modelul occidental, spre lumea liberă și avantajele ei.
Statele Unite vor continua să fie liderul categoric al acestei lumi. Alternativa la modelul american este, în prezent, modelul chinezesc (creștere economică într-un stat totalitar) sau chiar cel rusesc (în care nu există creștere și nici libertate). Știu că mulți anunță, ca alternativă, un model european, însă mai durează minim 10 ani în care se va realiza construirea unor capacități militare, financiare și economice proprii pentru continent. Fără ele, acel model nu poate să conteze la nivel global. După ce se va construi însă, pentru că ne îndreptăm spre această direcție, relația transatlantică nu va fi una concurențială, ci una de completare (pentru că există o compatibilitate culturală enormă între cele două părți ale acestui ocean).
Ce alegem între timp? Să ne izolăm tot mai mult, sperând că cineva ne va bate la ușă, din când în când, cu câte o rugăminte? Sau căutăm căi prin care să ieșim din cercul vicios al ultimilor ani? Alegerea este simplă, în opinia mea. Alături de partenerii săi, România este mult mai sigură. Alături de familia europeană care îi aduce bunăstare și libertăți. Dar și alături de America interesată de apărarea acestei regiuni a lumii de asalturile tot mai complexe venite din afara civilizației noastre.
Actualitate
Planul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
CNN a relatat o poveste rară despre supraviețuire, risc extrem și pierdere în care protagoniștii sunt doi frați nord-coreeni – aceștia au reușit să fugă în Coreea de Sud, în 2023, împreună cu întreaga lor familie, o evadare planificată atent vreme de un deceniu.
FOTO SHUTTERSTOCK
Kim Il-hyeok și Kim Yi-hyeok au dus la îndeplinire ani un plan de evadare minuțios gândit de tatăl lor, decedat între timp; acesta a lăsat în urmă nu doar o moștenire materială, ci și speranța unei vieți în afara regimului nord-coreean. Frații au ajuns în Coreea de Sud după o fugă pe mare, în noaptea de 6 mai 2023, sub acoperirea unei furtuni puternice în Marea Galbenă.
„Nu există speranță în societatea asta… nu există nicio modalitate de a o schimba”, își amintește Kim Il-hyeok cuvintele tatălui său, cel care a venit cu ideea evadării. „Există o lume mare, liberă. Hai să mergem în Coreea de Sud.”
O familie care a învățat să joace un rol
Frații nu proveneau dintr-o familie de pescari. Locuiau departe de coastă, într-un sistem în care orice greșeală putea costa libertatea sau viața. Și totuși, treptat, familia și-a construit o dublă existență.
Unul dintre frați a fost trimis să lucreze pe litoral, unde a învățat meseria de pescar, și-a cumpărat o barcă și a câștigat încrederea autorităților locale, prin construirea de relații și mită.
Pentru a ieși din Coreea de Nord, fugarii trebuiau să traverseze ceea ce este cunoscută drept Linia Limitei Nordice (NLL) – o graniță maritimă tensionată și disputată între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Apele de lângă graniță sunt bogate în viață marină, dar puțini îndrăznesc să pescuiască acolo, întrucât zona este puternic restricționată și atent supravegheată.
Frații au început să pescuiască aproape de linia de frontieră. „Ne întrebam: dacă ne urmăresc, cât de repede ne prind?”, povestește Kim Il-hyeok.
Astfel, acele incursiuni au devenit repetiții pentru evadare.
„Când eram prinși de patrule, ne tratau ca și cum am fi fost cei mai mari infractori.”
Câțiva ani familia a ieșit pe mare sub pretextul pescuitului, simulând rutine care le-au permis să studieze patrulele și reacțiile armatei nord-coreene.
Astfel au detectat un tipar: în timpul zilei, patrulele reacționau rapid, noaptea sau când era avertizare de vreme rea însă, timpii de reacție erau lenți.
Când Kim și fratele său au fost interogați de-a lungul anilor, au repetat de fiecare dată aceeași poveste: mituiseră paznici, implorându-i să-i lase să pescuiască în apropierea zonei NLL, unde captura de pește promitea să fie abundentă.
Familia Kim era considerată înstărită în Coreea de Nord, unde organizațiile umanitare internaționale estimează că peste jumătate din populație trăiește în sărăcie.
„Tatăl meu obișnuia să facă comerț cu antichități, aur și chiar să vândă cărbune transportat cu trenul”, a declarat Kim Il-hyeok pentru CNN.
Familia avea astfel acces la bunuri considerate un lux în Coreea de Nord, precum un televizor cu ecran mare, înregistrat oficial la autoritățile nord-coreene. Dar aveau și unul cumpărat în secret din China, pe care îl țineau ascuns.
Kim povestește că aveau o antenă improvizată din sârmă de cupru pe care o întindeau și o mișcau prin casă până prindeau semnal.
Din locuința lor de lângă granița cu Coreea de Sud, soții Kim puteau urmări 10 canale care transmiteau din Seul, își amintește Kim.
Pe ecran, vedeau o lume care părea ireală: case luminate noaptea, mâncare din abundență, libertate de mișcare.
Tatăl lui Kim a murit înainte ca visul evadării să devină realitate. El le-a lăsat banii copiilor săi, o moștenire care a sporit averea familiei Kim și le-a oferit un scut în fața vremurilor grele.
„Din 2015 până în 2020, am condus o afacere care se ocupa în principal de electrocasnice”, a spus el.
Apoi a venit pandemia.
„Am început să vând legume, fructe și produse agricole de bază. În acea perioadă, mulți oameni au murit de foame”, a relatat Kim.
„În fiecare zi auzeam povești despre cineva care murea, era jefuit sau era agresat. Odată am cumpărat orez cu 4.000 de woni (aproximativ 4,44 dolari) pe kilogram și, după o singură noapte, puteam să-l vând cu 8.000 de woni (8,89 dolari) sau chiar 10.000 de woni (11,11 dolari). Afacerea mea a prosperat. Nu am fost singurul. Alți negustori ca mine au câștigat mult mai mulți bani, în timp ce cei care nu aveau nimic au fost încă și mai înfometați”.
Raport: Mii de
femei nord-coreene, vândute ca sclave sexuale în China
Noaptea evadării
În mai 2023, condițiile meteorologice au oferit oportunitatea ideală. Sub acoperirea unei furtuni, nouă membri ai familiei au pornit spre libertate.
Femeile și copiii au fost nevoiți să traverseze inclusiv zone minate, urmând trasee sigure planificate dinainte. Printre ei se afla și soția însărcinată în cinci luni a lui Kim Il-hyeok, alături cei doi copii ai fratelui său, Kim Yi-hyeok care au fost ascunși în saci de pânză.
„Îi spuneam că trebuie să plecăm pentru copil”, povestește Kim despre perioada în care încerca să-și convingă soția să plece. „O întrebam dacă vrea ca ei să crească aici.”
Odată ajunși la barcă, familia a navigat cu motorul modificat pentru a reduce zgomotul, încercând să evite detectarea de către patrulele maritime nord-coreene. În timpul traversării, copiii au fost complet tăcuți, într-o atmosferă de tensiune palpabilă.
„În Coreea de Nord, bărbații se pot îmbarca pe o navă, dar femeile nu”, a explicat Kim. „Din punct de vedere legal, dacă o femeie se îmbarcă pe o navă, este imediat suspectată că are intenții necurate, presupunându-se că încearcă să dezerteze.”
„Mergeam încet, în ritmul unui pas alert pe jos”, spune Kim. „La viteza aceea, radarul ne vedea doar ca pe niște resturi plutitoare.”
„Se auzea doar motorul. Și bătăile inimii mele erau mai puternice decât el”, își amintește el. „Era o liniște pe care nu o pot descrie.”
Când au ajuns în apropierea Coreei de Sud, au văzut luminile insulei Yeonpyeong.
Strălucea ca ziua, deși era noapte, își amintește Kim.
După aproximativ două ore pe mare, au trecut linia de demarcație maritimă și au fost interceptați de forțele navale sud-coreene.
Un vas al marinei sud-coreene s-a apropiat și a întrebat prin difuzor dacă au probleme la motor.
„Am răspuns: «Nu, motorul nostru nu este stricat. Suntem pescari nord-coreeni și vrem să dezertăm în Coreea de Sud».”
„Am simțit ca și cum o greutate uriașă mi s-a luat de pe umeri”, a mărturisit Kim.
Libertatea și prețul ei
În Coreea de Sud, familia a început o nouă viață. Totuși, adaptarea la libertate nu a fost ușoară. Unii membri au descris un sentiment de confuzie și chiar senzația persistentă că încă trăiesc în Coreea de Nord.
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
La doar câteva luni după ce au început o nouă viață, familia fost marcată de o tragedie: unul dintre frați a murit într-un accident de scufundări.
„Vreau să muncesc din greu pentru a câștiga bani, astfel încât să pot susține educația copiilor mei și să mă asigur că aceștia primesc un nivel ridicat de educație”, spunea Kim Yi-hyeok la aniversarea de un an a nepoatei sale, ultimul său interviu.
Pentru Kim Il-hyeok, evadarea rămâne în același timp o realizare și o rană deschisă. Fratele său a trăit doar 10 luni în libertate, iar contrastul dintre planul atent construit și finalul tragic este greu de procesat.
„Nu pare real”, spune Kim.
Și totuși, chiar și în mijlocul pierderii profunde, Kim a ajuns să vadă călătoria în sine ca pe un miracol – o dovadă că supraviețuirea poate duce către noi orizonturi.
Astăzi, el încearcă să își reconstruiască viața, învățând noi meserii și vorbind public despre realitatea din Coreea de Nord. El continuă să-și împărtășească povestea, sperând să aducă lumină asupra unei țări pe care puțini o înțeleg cu adevărat.
„Mă consider unul dintre cei norocoși”, a spus el după nașterea celei de-a doua sa fiice în libertate, în Coreea de Sud.
Iranul a revenit
asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a reintrodus restricții, invocând
menținerea blocadei americane. Decizia este însoțită de incidente maritime și
de un șir de declarații de la Teheran și Washington.
Imagine din satelit a Strâmtorii Ormuz. FOTO: NASA
Iranul a anunțat că
a reintrodus restricțiile în Strâmtoarea Ormuz, la scurt timp după ce declarase
redeschiderea acesteia, într-un context marcat de tensiuni crescute cu Statele
Unite. Decizia vine după ce Washingtonul a transmis că nu intenționează să
ridice blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce Teheranul consideră o
condiție esențială pentru libertatea de navigație.
Situația din zonă a
fost amplificată și de incidente maritime raportate în cursul zilei de sâmbătă,
18 aprilie. O agenție britanică de monitorizare maritimă a transmis că nave ale
Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) au deschis focul asupra unui
petrolier care încerca să traverseze strâmtoarea Ormuz. În același timp,
Reuters a relatat că și o navă sub pavilion indian, încărcată cu țiței, ar fi
fost atacată în aceeași zonă maritimă sensibilă.
Autoritățile
iraniene au confirmat ulterior că strâmtoarea a revenit la „statutul său
anterior” și se află din nou „sub administrarea și controlul strict al forțelor
armate”, potrivit comandamentului militar Khatam al-Anbiya.
Teheranul a legat
menținerea acestor restricții de faptul că Washingtonului menţine blocada în
zonă şi a cerut „garantarea libertății
depline de navigație pentru navele care călătoresc din Iran spre alte
destinații și din alte destinații spre Iran”, notează The Guardian.
Într-o intervenție
făcută în Antalya, în marja unui forum diplomatic, ministrul adjunct iranian de
Externe, Saeed Khatibzadeh, a acuzat Statele Unite că „nu pot să-și impună voința de a asedia Iranul, în timp ce Iranul, cu
bună credință, încearcă să faciliteze trecerea în siguranță prin strâmtoarea
Ormuz”.
Iranul cere ca SUA
să facă un pas înapoi în strâmtoare
Pe linie militară,
comandamentul naval al IRGC a transmis, într-un mesaj publicat pe platforma X,
că situația din Ormuz rămâne condiționată de decizia Statelor Unite de a
menține blocada.
„Atât timp cât mișcarea navelor din Iran și spre Iran
este amenințată, statutul strâmtorii Ormuz va rămâne așa cum a fost anterior.
Orice încălcare a angajamentelor de către Statele Unite va primi un răspuns
adecvat”, a transmis Iranul
Se anunță progrese
în negocieri, dar rezultatele întârzie
În paralel,
negocierile dintre Teheran și Washington continuă într-un climat fragil.
Principalul negociator iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat că
discuțiile recente au adus unele progrese, însă diferențele de opinie rămân
semnificative, în special în privința dosarului nuclear și a Strâmtorii Ormuz.
„Am făcut progrese, dar încă există o distanță mare între
noi”, a spus el pentru
presa de stat, adăugând că „există unele
chestiuni asupra cărora insistăm… Și ei au linii roșii. Dar aceste probleme
ar putea fi doar una sau două”.
De cealaltă parte,
președintele american Donald Trump a afirmat că Statele Unite poartă „conversații foarte bune” cu Iranul, dar
a avertizat împotriva oricărui „șantaj”
legat de canalul maritim strategic. Ulterior, el a lăudat Israelul, aliat al
SUA, susținând că „alți aliați și-au
arătat adevărata față într-un moment de conflict și tensiune”.
Niciuna dintre părți
nu a oferit detalii clare despre stadiul negocierilor, în contextul în care
armistițiul fragil se apropie de expirare.
Donald Trump a
declarat că blocada americană va „rămâne pe deplin în vigoare” până la un acord
de pace permanent și a sugerat că armistițiul intermediat de Pakistan, cu
termen de expirare miercuri, ar putea să nu fie prelungit.
Actualitate
Noi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă normă care reglementează modul în care poate fi modificată modalitatea de plată a pensiilor facultative. Noile reguli au intrat în vigoare la 15 aprilie.
Noi reguli pentru pensiile facultative Pilon 3. Foto arhivă
Modificările aduse de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) prin Norma nr. 10/2026 vizează în principal flexibilizarea și simplificarea modului în care participanții la pensiile facultative (Pilonul 3) își pot retrage banii, precum și adaptarea procedurilor la realitățile digitale și la noile reglementări din sistemul public de pensii.
În primul rând, sunt clarificate și actualizate condițiile de retragere a activului personal net. Participanții pot solicita plata sumelor acumulate dacă au împlinit vârsta de 60 de ani, chiar dacă nu îndeplinesc toate condițiile pentru pensia facultativă completă, sau în cazul în care beneficiază de pensie de invaliditate, conform noii legislații privind pensiile publice. Astfel, norma corelează explicit regulile din Pilonul III cu cele din sistemul public.
O noutate importantă ține de extinderea și modernizarea modalităților de depunere a documentelor. Cererile de plată și documentele aferente pot fi transmise nu doar fizic sau prin poștă, ci și prin mijloace electronice, cu utilizarea semnăturii electronice calificate. Această digitalizare se aplică inclusiv în situațiile în care participantul este reprezentat de un mandatar, fiind reglementate detaliat condițiile în care documentele pot fi transmise în format electronic (inclusiv procuri și certificate).
De asemenea, norma aduce mai multă claritate în ceea ce privește reprezentarea prin mandatar, stabilind exact ce documente trebuie depuse în funcție de modalitatea de transmitere (fizic, poștă sau online) și tipul de situație (de exemplu, handicap grav sau accentuat).
O schimbare relevantă pentru participanți este creșterea flexibilității în modalitatea de încasare a banilor. Cei care au optat pentru plata eșalonată pot, pe parcursul derulării acesteia, să:
- schimbe tipul de plată (din eșalonată în plată unică),
- modifice valoarea ratelor,
- schimbe modalitatea de plată (din mandat poștal în virament bancar sau invers),
- actualizeze datele bancare (inclusiv IBAN).
Administratorii fondurilor de pensii private sunt obligați să opereze aceste modificări într-un termen scurt, de 5 zile lucrătoare de la depunerea documentației complete, ceea ce întărește drepturile participanților asupra propriilor economii.
În completare, sunt introduse reguli specifice pentru anumite situații practice: participanții trebuie să comunice un nou cont bancar dacă îl închid pe cel inițial, să prezinte documente justificative dacă sunt exceptați de la plata contribuției de sănătate sau să facă dovada domiciliului în cazul utilizării cărții electronice de identitate fără domiciliu, atunci când optează pentru plata prin mandat poștal.
În ansamblu, modificările nu schimbă fundamental dreptul de retragere a banilor, dar aduc îmbunătățiri semnificative în accesibilitate, flexibilitate și digitalizare, facilitând interacțiunea participanților cu administratorii fondurilor și oferindu-le un control mai mare asupra modului în care își primesc economiile din pensiile facultative.
Planul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
CNN a relatat o poveste rară despre supraviețuire, risc extrem și pierdere în care protagoniștii sunt doi frați nord-coreeni –...
Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
Iranul a revenit asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a reintrodus restricții, invocând menținerea blocadei americane. Decizia este însoțită de incidente...
Noi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă normă care reglementează modul în care poate fi modificată modalitatea de plată...
Iranul îl trimite pe Donald Trump la culcare: „Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și blochează-l pe Bibi o săptămână”
Imediat după postarea triumfalistă a lui Donald Trump pe rețelele sociale privind deschiderea Strâmtorii Ormuz, a venit și replica plină...
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
Familia Messi este stabilită din 2009 în Castelldefels, o localitate liniștită de lângă Barcelona, situată aproape de mare și cunoscută pentru zonele...
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
Duminică, 19 aprilie, Bulgaria organizează noi alegeri parlamentare, a opta rundă electorală din ultimii 5 ani. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev...
Uiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
Doar șapte zile de meditație îți pot crește semnificativ șansele de a-ți aminti să faci un lucru la momentul potrivit,...
-
Actualitateacum 3 zileDonald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
-
Actualitateacum 2 zileTraduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
-
Actualitateacum 2 zileCele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
-
Actualitateacum 2 zile
Uiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
-
Actualitateacum 3 zileIluzia iubirii la un „swipe” distanță. Cum a crescut apariția aplicațiilor de dating rata divorțurilor
-
Actualitateacum 2 zileNIBIRU: 90 de artiști și festivaluri noi, în cel mai mare anunț de până acum, dezvăluit într-un live-maraton de 5 ore
-
Actualitateacum 2 zile
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
-
Actualitateacum o zi
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro