Consiliul Național al Audiovizualului a retras licențele posturilor Realitatea Plus și Gold FM, invocând neîndeplinirea unei obligații administrative. Organizația APADOR-CH cere Parlamentului modificarea urgentă a legii audiovizualului, pe care o consideră abuzivă și disproporționată.

APADOR-CH cere urgent schimbarea legii

Potrivit CNA, decizia din 7 aprilie 2026 a fost luată în baza art. 57 alin. 1 lit. d) din Legea audiovizualului (504/2002), care spune că licența poate fi retrasă dacă titularul nu depune, în termen de 6 luni, dovada plății unei amenzi.

APADOR-CH critică frontal decizia și cadrul legal care a făcut-o posibilă. Organizația compară situația cu „aplicarea pedepsei cu moartea unei persoane fizice pentru că nu a depus în termen legal, la ANAF, dovada că a plătit o amendă.

„Astfel de reglementări legale, reminiscențe ale unui autoritarism cu mânecuțe de contabil, nu fac decât să contribuie la îngrădirea libertății de exprimare, prin crearea unui climat de incertitudine, de instabilitate. Canalele media nu trebuie reduse la tăcere pentru linia editorială (agreată de unii, detestată de alții), sub pretexte de natură pur birocratică”, se arată pe site-ul  APADOR-CH

Mai mult, potrivit unei adrese ANAF citate public, Realitatea Plus nu ar figura cu datorii la bugetul de stat, ceea ce sugerează că amenzile ar fi fost achitate.

Problemele ridicate de APADOR-CH

APADOR-CH atrage atenția că prevederea legală folosită de CNA pentru închiderea unei televiziuni cu audiență națională și a unui post de radio este deficitară și permite luarea unor măsuri excesive/disproporționate, având în vedere cel puțin următoarele două probleme:

„1) Prin redactarea sa deficitară, textul legal permite ca retragerea licenței să se dispună nu doar în cazul în care o amendă nu este plătită în termen de 6 luni de la aplicare, ci și în cazul în care amenda este plătită în termen, dar titluarul licenței nu depune la CNA dovada plății amenzii.

Ceea ce trimite în absurd o regulă care, până la un punct, ar putea fi acceptată, și anume sancționarea severă a celor care nu-și plătesc amenzile. Dar, a putea închide o televiziune sau un post de radio doar pe motivul că, deși a plătit amenzile aplicate de CNA, totuși nu a depus la sediul CNA dovada plătii acestor amenzi este deja o absurditate, un exces de gândire pur contabilă.

Acest exces este specific unui stat arogant, care își privește „supușii” cu superioritate, dar nu este în stare să-și țină evidența amenzilor pe care le încasează, obligând plătitorul amenzii să ducă la masa „stăpânului” dovada plății.

2) Prin redactarea sa deficitară, textul legal ignoră faptul că amenda aplicată poate fi contestată la instanța de judecată, iar, la instanță, procedura de judecată poate depăși termenul de 6 luni. Textul legal ar fi trebuit să prevadă că, pe durata judecății, termenul de 6 luni este întrerupt și că el se reia, de la început, după soluționarea definutivă a cauzei de către instanța de judecată”.

„Este o diferență de substanță”

”Or, actualul text legal se referă, nediferențiat, la termenul de 6 luni de la aplicarea amenzii, fără a reglementa cazul în care amenda este contestată la instanță, caz în care ar fi trebuit să prevadă că abia după soluționarea definitivă a cauzei încep să curgă cele 6 luni pentru plata amenzii.

Subliniem faptul că este o diferență de substanță între amenzile din domeniul circulației rutiere, care sunt relativ reduse și, de aceea, li se poate aplica regula că plata lor nu se suspendă pe durata contestării la instanță și amenzile din audiovizual, care pot deveni, la un moment dat, demolatoare pentru un post tv/radio.

De aceea, în cazul amenzilor din audiovizual, regula care ar trebui să se aplice este aceea că obligația de plată a amenzii, dacă amenda este contestată la instanța de judecată, se supendă de drept până la soluționarea definitivă a contestației împotriva amenzii”.

Ce ar fi de făcut pentru a reveni la normal?

În mod evident, actuala reglementare trebuie corectată, prin modificarea legii. Ar fi două variante:

1) Varianta radicală (susținută de APADOR-CH) – eliminarea (abrogarea) literei d) de la art. 57 al. 1 din legea audiovizualului, în sensul eliminării posibilității retragerii unei licențe audiovizuale pentru neplata amenzii sau pentru nedepunerea la CNA a dovezii plății amenzii.

CNA nu este organ fiscal, astfel că nu ar trebui implicat în activitatea de executare a creanțelor statului rezultate din amenzile aplicate. Dacă televiziunea amendată nu-și plăteste amenda, organele fiscale, foarte populare în țara noastră, au multiple posibilități legale pentru a proceda la executarea silită a unei creanțe al cărei beneficar este statul.

APADOR-CH consideră că acestă variantă trebuie adoptată urgent de Parlament, prin abrogarea art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualului.

2) Varianta moderată – dacă se dorește ca CNA să-și păstreze și rolul de organ fiscal (un ANAF sui generis), ceea ce nu ar mira foarte mult, pentru că acest organism pare a fi mai potivit mediului fiscal-contabil decât celui audiovizual,  textul art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualui ar trebui să sufere, cumulativ, două modificări, după cum urmează:

a) Să se prevadă în text că obligația pentru a cărei neîndeplinire poate fi sancționat titularul licenței este doar cea de a plăti amenda, nu și cea de a depune la CNA dovada plății amenzii. Aceasta deoarece, statul ar putea să-și țină singur evidența amenzilor încasate și a celor neîncasate.

b) Să se prevada în text că termenul de 6 luni începe să curgă după data rămânerii defintive a hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația împotriva amenzii aplicate de CNA.

APADOR -CH: cum trebuie modificată legea

Astfel, textul modificat al art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualui ar putea să aibă următorul conținut:

„Art. 57.

(1)Licenţa audiovizuală analogică se retrage de Consiliu în următoarele situaţii:

(…)

d) titularul nu achită amenda, în termen de 6 luni de la data aplicării de către Consiliu. În cazul contestării amenzii la instanța de judecată, termenul de 6 luni se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care este soluționată contestația.”

„Libertatea de exprimare va fi înlocuită cu „libertatea” de conformare”

În final, APADOR-CH subliniază că apărarea valorilor democratice nu presupune, ci contravine închiderii, sub orice pretext, a televiziunilor sau posturilor de radio. Folosirea unor astfel de mijloace brutale și vădit disproporționate inhibă discutarea deschisă a chestiunilor de interes public, inclusiv a celor care deranjează sau enervează, și ridică dubii serioase asupra naturii reale a valorilor care sunt apărate în acest mod.

„Parlamentul poate interveni și poate corecta, simplu și rapid, aberația legislativă care permite închiderea, pentru motive minore, pur birocratice, a unor televiziuni și radiouri incomode. Dar, dacă parlamentarii care alcătuiesc majoritatea (arcul guvernamental) se află printre cei mai supărați pe aceste canale media, șansele eliminării aberației legislative sunt, din păcate, foarte mici. Spre deloc.

Dacă se va continua pe acest drum, încet, încet, libertatea de exprimare va fi înlocuită cu „libertatea” de conformare. Vorba aia, libertate să fie, că nu contează de care e”.