Actualitate

29 ianuarie: ziua în care s-a născut actrița Oana Pellea, fiica legendarului Amza Pellea VIDEO

Publicat

acum 2 ani

ianuarie 28, 2024

Nationalul

29 ianuarie: ziua în care s-a născut actrița Oana Pellea, fiica legendarului Amza Pellea VIDEO

La 29 ianuarie 1916, Germania a efectuat primul bombardament
aerian cu aparate „Zeppelin” asupra Parisului. Tot într-o zi de 29
ianuarie s-au născut Tudor Vornicu, Oana Pellea, Carmen Trandafir și Mălina
Olinescu.

1860: s-a născut scriitorul rus Anton Cehov

Cehov a descris viaţa societăţii ruse contemporane lui
folosind o metodă înşelător de simplă, fără procedee literare vizibile, fiind
considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârşitul
secolului XIX.

1874: a murit omul politic și istoricul Eudoxiu Hurmuzaki

Eudoxiu Hurmuzaki s-a născut la 29 septembrie 1812 și a
murit la 29 ianuarie 1874. Hurmuzaki a fost un om politic, istoric și membru
titular al Societății Academice Române. A absolvit liceul la Cernăuți, ulterior
a urmat Facultatea de Drept a Universității din Viena.

Hurmuzaki a susținut autonomia Bucovinei, iar în anul 1861 a
fost ales deputat în Dieta Bucovinei. În anul 1862, Eudoxiu Hurmuzaki a fost
numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman.

Omul politic a luptat pentru drepturile românilor din
Imperiul Habsburgic.

1916 – Germania a efectuat primul bombardament aerian cu
aparate „Zeppelin” asupra Parisului

În intervalul ianuarie 1915-august 1918 au avut loc 53 de
raiduri ale zeppelinelor asupra Angliei, atacuri similare având loc asupra
orașelor franceze, inclusiv a Parisului.

1926: s-a născut Tudor Vornicu

Tudor Vornicu s-a născut la 29 ianuarie 1926 și a murit la 2
aprilie 1989. Celebrul realizator de televiziune a studiat la Galați, Tulcea,
ulterior a venit în București. În anul 1945 a absolvit Colegiul Național
„Gheorghe Șincai”.

Tudor Vornicu a învăţat la Galaţi, Tulcea, apoi a venit în
Bucureşti, unde a absolvit Colegiul Naţional „Gh. Şincai”, în 1945.
La concursul de admitere, a reuşit al 12-lea pe listă, între 130 de candidaţi
admişi. În timpul liceului a început să scrie versuri şi proză scurtă, pe care
le-a publicat şi a primit o bursă de la Revista Fundaţiilor Regale. Apoi a fost
admis la Academia Comercială şi la Facultatea de Filosofie a Universităţii din
Bucureşti, fără însă a le absolvi.

A făcut sport de performanţă – schi, atletism (probele
viteză şi obstacole) şi rugby (la echipa Armata Pandurul).

Debutul în cariera de jurnalist a fost în 1948, când a
început colaborarea la ziarul ”Sportul Românesc” şi la emisiunile sportive
ale Radiodifuziunii Române, în calitate de crainic sportiv. În 1953 a început
să scrie la revista ”Stadion”, iar în perioada 1955-1965 a devenit
corespondentul AGERPRES la Paris, oraş din care a transmis mai multe meciuri de
rugby. A călătorit în Africa (unde a realizat un interviu cu Haile Selasie,
împăratul Etiopiei, şi a transmis de la Oran, în timpul războiului din
Algeria), a participat ca jurnalist la Procesul Eichmann, desfăşurat în Israel
în 1961 şi la vizita lui Nikita Hrusciov în Franţa, în 1960 (prima vizită a
unui şef de stat rus în Franţa, după 1917).

În 1960, a fost prezent la Jocurile Olimpice de la Roma,
alături de delegaţia României. Întors în ţară, a publicat împreună cu Radu
Urziceanu volumul ”Jocurile Olimpice de la Roma”, iar ulterior alt volum –
„Cu sportivii români la Melbourne”.

În 1965, a început colaborarea cu Televiziunea Română, unde
a deţinut, pe rând, mai multe funcţii: redactor-şef la redacţia Actualităţi,
redactor-şef la redacţia Varietăţi/Divertisment, director de programe, director
adjunct al TVR. A realizat mai multe emisiuni de divertisment, magazine
culturale şi transmisiuni în direct – „De la A la… Infinit”,
„Studio N”, „Mozaic duminical”, „Fotograme din
realitate”, „Album duminical”, „Post Meridian”, programe
de Revelion, transmisiunea în direct a aselenizării în 1969, interviuri şi
reportaje cu şi despre personalităţi internaţionale şi româneşti – preşedintele
Georges Pompidou, actorul Jean Paul Belmondo, poetul Tudor Arghezi, scriitorul
Eugen Barbu, poetul Nichita Stănescu, actorii Amza Pellea, Leopoldina Bălănuţă,
Margareta Pogonat, Mircea Albulescu, Colea Răutu şi mulţi alţii, caricaturistul
Mihai Stănescu, Nadia Comăneci, personalităţi ale medicinei româneşti – prof.
dr. Dan Setlacec.

Tudor Vornicu a fost iniţiator şi director al Festivalului
Internaţional Cerbul de Aur – ediţiile 1968-1971.

Amintim câteva dintre emisiunile de succes realizate de
Tudor Vornicu: „De la A…la infinit”, „Magazin duminical”, „Fotograme din
realitate” și „Mozaic”.

A murit la 2 aprilie 1989, la Spitalul Fundeni din
Bucureşti, în urma unei afecţiuni cardiace.

1962: s-a născut actriţa Oana Pellea

Fiica legendarului Amza Pellea s-a născut la 29 ianuarie
1962, la București. Între 1984-1987 a jucat pe scena Teatrului din Piatra
Neamț, iar între 1987-1999 a fost actriță la Teatrul Bulandra din București.

Oana Pellea

Fiica marelui Amza Pellea nu voia să facă teatru după ce,
toată copilăria, a dormit prin cabinele Teatrului de Comedie din Bucureşti. Nu
îi plăcea nici mirosul fardului de scenă, pe care-l simţea tot timpul pe
obrazul tatălui său. Prima experienţă pe scenă, într-un spectacol improvizat,
de liceeni, a fost însă de ajuns să-i „schimbe destinul”.

Hotărâtoare a
fost, îşi aminteşte actriţa, reacţia spectatorilor la replicile ei,
„drogul”, cum numeşte azi acel moment. Dacă nu ar fi luat însă acest
„drog”, ar fi vrut să devină astronom: o fascina ideea de a calcula
distanţele dintre stele. Este recunoscătoare „normalităţii” din familia
ei, chiar dacă aceasta era departe de a fi o familie normală.

„Eram fascinată de ideea că m-aş putea ocupa cu socotitul
distanţelor dintre stele… Cert este că m-am trezit în acel spectacol de
liceeni, am intrat pe scenă şi (ghinionul sau norocul meu, depinde cum vrei s-o
iei), s-a râs… Şi a fost atât de neaşteptat, atât de ciudat, mi-a plăcut atât
de tare sentimentul de a primi această reacţie… A fost o senzaţie atât de
plăcută! Şi am ştiut. Eram în clasa a XI-a deja, aveam deci vreo 16 sau 17
ani… Iar până în momentul acela, totul era trasat în capul meu. Dar apare
câte o clipă, o secundă, o fracţiune de secundă în care ştii că ţi se schimbă
destinul. Eu am ştiut, jur! Nu ştiu dacă este singurul moment de felul acesta,
poate la pierderea părinţilor să mai fi simţit aşa… Dar atunci, acolo, am
ştiut că mi s-a schimbat viaţa: „de aici încolo va fi cu totul altceva şi asta
vreau să fac. Am rămas cu o plăcere… Eu tot mă uit la stele. Undeva, o parte
din Oana Pellea suferă că n-a făcut Astronomie. Mi-ar plăcea foarte tare
într-un Observator“, a povestit artista într-un interviu acordat cotidianului
Adevărul.

Oana Pellea a câștigat de două ori premiul UNITER pentru cea
mai bună actriță și a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de
teatru din România.

Din filmografia actriței Oana Pellea amintim: „Moromeții 2”,
„Triplu sec”, „The Gambler”, „Uniți, salvăm”, „Biblioteque Pascal”, „Fire and
Ice: cronica dragonilor”, „Cu un pas înainte”, „I really Hate My Job”,
„Tinerețe fără tinerețe” și „Children of Men””.

Registrul său interpretativ cuprinde o vastă paletă de
roluri de la Caragiale până la Shakespeare. În filmografia ei sunt incluse
filme regizate de Bogdan Dreyer, Alexandru Tatos, Dan Piţa şi Stere Gulea.

Despre extraordinara relație pe care a avut-o cu părinții
săi, pe care îi consideră minunați, actrița a vorbit în mai multe rânduri, însă
despre familia lărgită a pomenit de mult mai puține ori.

Oana Pellea este descendenta unei familii care a avut de
suferit din cauza poliţiei politice a regimului comunist, dar lucrurile acestea
le-a aflat târziu.

„Probabil ei au ştiut foarte bine când să-mi spună şi cum
să-mi spună, şi când să aflu şi cum să aflu, pentru că la vremea aceea eram,
într-adevăr, un copil şi nu cred că aş fi procesat foarte bine toate
informaţiile. Am aflat multe lucruri, dar în timp, de la bunici, de la mama,
dar foarte târziu; cu tata n-am discutat niciodată despre asta. Am aflat, de
exemplu, că tatăl lui tata a fost şi el ostracizat şi pus la colţ din motive
politice. Dar eu am aflat aceste lucruri nu din gura tatălui meu, ci de la
surorile lui tata, mult după ce a murit. Informaţia a venit de fapt încet şi
temeinic după ce el a plecat. Abia atunci am refăcut tot arborele…” povestea
actrița, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”.

Oana Pellea alături de părinți Arhivă personală

Tot atunci a aflat și despre străbunicii care au fost în
puşcărie.

„O străbunică a şi murit în puşcărie, pe numele ei Mota
Orman, din partea mamei. Că tataie Mihai Policrat, avocat, a fost trimis la
Canal; că mamaie Gigetta şi mama au avut domiciliu forţat în Craiova, toate
astea doar pentru că aveau pământ şi nu aveau „origine sănătoasă”… Amza,
cel bătrân, din partea tatălui, tot aşa a păţit: i s-au luat pământurile, a
fost dat afară din casă. E o poveste de la Băileşti pe care o ştiu de la
surorile lui tata, două dintre ele am norocul să mai trăiască, mătuşile Irina
şi Ileana. Ele mi-au povestit că Amza, bătrânul, a fost scos din casă cu tot cu
copii şi nevastă…”, mărturisea Oana Pellea.

Oana Pellea mărturisea într-un interviu că a ales „partea
care construieşte în loc de partea care distruge, am ales da-ul în loc de nu…
Vreau ca la 400 de ani după ce plec de pe planeta asta să mă întâlnesc cu Micul
Prinţ, lumea să se întrebe: «care Oana Pellea?»“.

1964: s-a născut cântăreața Carmen Rădulescu

Carmen Rădulescu s-a născut la 29 ianuarie 1964, la Onești,
județul Bacău. Cântăreața de muzică ușoară și-a făcut prima oară apariția pe
scenă la vârsta de trei ani. În anul 1979 a participat la concursul TV „Steaua
fără nume”, iar în 1983 a obținut Premiul II la secțiunea Interpretare a
Festivalului de la Mamaia.

Carmen Rădulescu

În anul 1984 a început colaborarea cu compozitorul Șerban
Georgescu, prima piesă fiind „Speranță dă-mi speranță”, iar anul 1986 i-a adus
primul disc single apărut la Electrecord, „Acelaşi vis”.

Câteva dintre șlagărele lansate de Carmen Rădulescu: „Nu
știu”, „Fericirea are ochii tăi”, „Nu-i un vis, e dragostea”, „De-aș uita
iubirea ta” și „Clipe de iubire”.

1974: s-a născut solista de muzică uşoară Mălina Olinescu

Mălina Olinescu s-a născut la 29 ianuarie 1974, la
București. Solista de muzică ușoară a murit la 37 de ani, după ce s-a aruncat
de la etajul șase al blocului în care locuia.

Născută într-o famile de artiști (mama, Doina Spătaru,
cântăreață consacrată, iar tatăl, Boris Olinescu, actor), Mălina Olinescu a
început să cânte încă de la vârsta de cinci ani.

S-a făcut remarcată în 1996, anul în care Mălina a început
să facă parte din echipa de tineri talentaţi „Şcoala Vedetelor”, alături de
Călin Goia, Adrian Despot, Lili Sandu, Nadine, Călin Geambasu, Kitty Cepraga,
Alice Bursuc, Diana Munteanu şi mulţi alţii.

A apărut în show-ul de televiziune realizat de Titus
Munteanu, iar prin multele concerte la care a participat alături de „Şcoala
vedetelor”, a devenit una dintre cele mai iubite și apreciate interprete ale
tinerei generații.

Mălina Olinescu

După ce a câştigat numeroase premii, printre care premiul I
la secţiunea „Şlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine” la Festivalul de muzică
uşoară de la Mamaia şi premiul I la secţiunea „Interpretare” a prestigiosului
festival „Cerbul de Aur”, Mălina a atins apogeul carierei sale în 1998.

Era anul în care, alături de compozitorul Adrian Romcescu, a
câştigat Selecţia Națională Eurovision şi a reprezentat România la Birmingham,
Anglia, cu melodia „Eu cred”.

În 2000, când s-a căsătorit cu Dan Stesco, Mălina Olinescu
credea că şi-a găsit iubirea adevărată. După şapte ani de relaţie, cei doi au
pus punct mariajului.

Nici cariera ei nu a mai fost la fel. Într-un interviu din
2008, Mălina a explicat că nu a fost decizia ei să dispară din peisajul
muzical. „În plin succes, brusc, toate uşile s-au închis”, spunea artista.

Pe 12 decembrie 2011, vestea morții fiicei Doinei Spătaru şi
a actorului Boris Olinescu cutremura o țară întreagă.

Mălina Olinescu și-a luat viața pe 12 decembrie 2011, la
doar 37 de ani, Gestul disperat a fost pus de unii pe seama despărțirii de
iubitul său, în timp ce alte voci au susținut că se simțea inutilă. La 12 ani
de la tragedie, moartea sa continuă să fie învăluită în mister.

2006: a murit Ludovic Spiess, tenor român

Ludovic Spiess s-a născut la Cluj, într-o familie de oameni
modești, fără educație muzicală. Tânărul Spiess a descoperit marea muzică
târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Brașov. Pe atunci avea meseria de
gravor în metal.

Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit
Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia
Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena
Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau. A colaborat cu dirijori precum: Leonard
Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane,
Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch,
Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni,
Boris Haitink, Michel Plasson sau Ricardo Muti.

A avut o carieră densă, deși destul de scurtă, pe care a
completat-o în plan socio-politic, fiind Directorul Festivalului Internațional
„George Enescu” în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul
Stolojan (1991-1992), director al Operei Române din București între 2001-2005
și Președintele Comitetului Național Român pentru UNICEF.

Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis
Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu și a organizat centre
culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York.

Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar
și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord,
RCA sau Ariola. Rolul său favorit a fost „Rodolfo“ din Boema.

A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în
județul Teleorman.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:Actriţa Amza care fiica ianuarie în legendarului născut Oana Pellea prima să VIDEO ziua

Urmatorul

Se interzice prin lege accesul la Facebook. Unele țări iau măsuri extreme împotriva dependenței de social media

Nu ratati

Iata de ce ar trebui sa folosesti crema cu protectie solara daca ai tenul gras!

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare