Tot pe 2 august s-au
născut Mihail Jora, compozitor, dirijor si pianist român, Cornel Dinu, fost fotbalist şi antrenor, Marcel Iureş, actor.

1776: A fost
semnată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii

Declarația de
independență a Statelor Unite ale Americii este un document prin care
cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat
independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul
pentru care au făcut-o.

Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua
de 4 iulie 1776. Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se
găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din
capitala Statelor Unite, Washington, D.C..

1788: A murit Thomas Gainsborough, pictor

S-a născut pe 14 mai 1727 la Sudbury, în Soffolk. S-a mutat
la Londra, după 1740, studiind împreună cu gravorul francez Hubert Francois
Gravelot.

S-a reîntors la Sudbury, în 1748. În 1752 a pictat o serie
de portrete la Ipswitch. Opera sa conţine lucrări ce reprezintă profiluri şi
portrete, dar şi portrete de grup în cadrul unor peisaje. Primele sale opere
din Suffolk, unde a pictat „Mr. şi Mrs. Robert Andrews”, au reminiscenţe din
picturile lui Salomon van Ruysdael. Treptat, a părăsit observaţia directă a
naturii şi a pictat figuri pe fonduri teatrale de perdele drapate. A realizat
multe peisaje, mare parte din ele doar în creion, cărbune sau cretă. Cei care
îi cumpărau lucrările erau negustorii din oraş şi din târgurile apropiate.

În 1768, a fost membru fondator al Academiei Regale, iar, în
1774, s-a mutat defi nitiv la Londra, potrivit www.nationalgallery.org.uk. A
fost un mare maestru al rococo-ului în Anglia. A devenit pictorul preferat al
familiei regale în condiţiile în care pictorul Joshua Reynolds, cel mai mare
portretist al secolului al XVIII-lea, era principalul pictor al regelui.

A murit în 1788. Lucrările sale sunt considerate ca fiind
cele mai lirice dintre lucrările engleze ale genului, din perioada respectivă.
Uşurinţa tuşei şi farmecul culorii sale îi făceau atrăgătoare până şi
portretele cele mai banale, iar celor mai bune le dădeau o iradiere, un fel de
bucurie a vieţii. Urmaşul lui Thomas Gainsborough, în interpretarea lirică a
naturii, a fost John Constable.

1891: S-a
născut Mihail Jora, compozitor, dirijor si pianist român

A fost membru titular al Academiei Române, profesor şi
Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti. Şi-a numit cele peste o
sută de partituri “Cântece”, pentru a sugera caracterul românesc şi
particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului
german, reprezentat în special de compoziţiile lui Schubert, Schumann şi
Brahms.

Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează
anual la Bucureşti “Concursul Naţional de
Interpretare Muzicală Mihail Jora”. Numele lui Mihail Jora îl poartă şi
Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte
simfonice şi corale din România.

1893: S-a născut Alfred Alessandrescu, compozitor,
pianist şi dirijor

S-a născut pe 18 februarie 1959, la Bucureşti. A studiat la
Conservatorul Bucureşti (1903-1911), la „Schola Cantorum” din Paris (1913-1914,
1923-1924), urmând în paralel Facultatea de Drept din Paris (1913-1914), după
cum indică volumul „Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi”, autor Viorel
Cosma (Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970).

A fost pianist de muzică de cameră, dirijor al Operei Române
din Bucureşti, dirijor, apoi subdirector al Filarmonicii din Bucureşti,
director artistic al Orchestrei Simfonice Radio-Bucureşti (1933-1959), director
muzical al Radiodifuziunii Române. A fost, de asemenea, profesor de
teorie-solfegii şi de armonie-contrapunct la Conservatorul Bucureşti.

În 1911 a obţinut Premiul de compoziţie al revistei „Muzica”
din Paris, apoi Premiul II onorific (1913) şi Premiul I de compoziţie „George
Enescu” (1916). Ulterior, a primit distincţiile de Cavaler al Legiunii de
Onoare Franceze (1930), „Maestru Emerit al Artei” (1954). A compus: muzică
simfonică („Amurg de toamnă”, 1910; „Fantezie română”, 1913; „Acteon”, 1915);
muzică de cameră („Vals lent”, 1910; „Adagio pentru 2 viori şi pian”, 1916);
muzică vocală („Sagesse”, 1910„Aube”, 1915; „Berceuse”, 1917); orchestraţii şi
transcripţii (lucrări de Bach, Brahms, Ceaikovski, Rossini, Verdi, Iacob
Mureşianu, L. Profeta, A. Vieru). 

1922: A murit
Alexander Graham Bell, considerat inventatorul telefonului

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția –
d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință,
inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat
pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze
cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă
de care era atașat un magnet permanent.

Încă din 1861 profesorul german Johann Philipp Reis,
descoperise un „aparat de vorbit la distanță”, care funcționa, mulțumindu-se cu
acesta și fără a căuta perfecționarea lui.

Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de
profesorului german Johann Philipp Reis care isi si denumise aparatul
„Telephon” si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in
Germania deja in octombrie 1861.

Bell a depus pe data de 14 Februarie 1876 cererea de patent
in America, dar patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa
functioneze niciodata, fapt care a dus la mari controverse.

Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu
câteva ore înaintea lui Elisha Gray, care perfecționase aparatului construit de
profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in
stare de funcționare. Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare
mult mai târziu, iar acest aparat nu era construit dupa patentul care ii fusese
acordat inițial.

1940: Stalin a
semnat un decret abuziv de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească 

A fost creata de Moscova, după ruperea provinciei Basarabia
din trupul României ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, RSS Moldoveneasca,
o republica unionala in cadrul U.R.S.S. Stalin a semnat un decret abuziv (fără
niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a acestei așa zise
“republici unionale” constituita prin
ruperea unor teritorii din vechea Basarabie fără județele Hotin, Ismail și
Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenești (aproximativ corespunzătoare
teritoriului actual al Transnistriei).

Este începutul unui șir nesfârșit de
umilințe si atrocități la care sunt supuși romanii basarabeni, de către
ocupanții comuniști ruși

1948: S-a născut Cornel Dinu, fost fotbalist şi antrenor

S-a născut la Târgoviște. A început să joace la echipa din
orașul natal, Metalul Târgoviște. La seniori a jucat numai pentru Dinamo
București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri marcate.

Cel căruia i se spune „Procurorul”, în semn de apreciere
pentru justețea opiniilor sale, a fost mulți ani căpitanul echipei naționale,
pentru care a jucat de 75 de ori și a marcat 7 goluri.

A fost titular în echipa României la Campionatul Mondial de
Fotbal 1970. „Procurorul” (cum este poreclit) a mai deținut și funcția de
secretar de stat în Ministerul Sporturilor imediat după revoluția din 1989,
respectiv între anii 1990-1992. Cornel Dinu a câștigat de trei ori titlul de
„fotbalistul anului” în ancheta ziarului Gazeta Sporturilor, în anii 1970, 1972
și 1974. A debutat în Divizia A la 25 septembrie 1966 (în meciul Dinamo –
Steagul Roșu 0-1). Ultimul meci l-a jucat la 18 iunie 1983.

1951: S-a născut Marcel Iureş, actor

S-a născut la Băilești, Dolj.  Absolvent al
Institutului de Arta Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, promoția 1978,
Marcel Iureș a debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa „Ferma”.

Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Național
Cluj, unde a jucat în piese precum „Afară în fața ușii” și „Perșii”. În
paralel, Marcel a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul „Vis
de ianuarie” (regia Nicolae Oprițescu), pottivit Cinemagia.

În anii ’80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât și la Odeon
iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanți
eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea și Richard al III-lea. În
paralel, actorul și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele
„Artista, dolarii si ardelenii” și „Să mori rănit din dragoste de viață” (r.
Mircea Veroiu), „Domnișoara Aurica” și „Cei care plătesc cu viața” (r. Șerban
Marinescu), „Un bulgare de humă” (r. Nicolae Mărgineanu), „Balanța” și „O vară
de neuitat” (r. Lucian Pintilie).

Cariera internațională a lui Marcel Iureș a început după
turneul din 1994, susținut în Marea Britanie cu spectacolul „Richard al
III-lea”, în regia lui Mihai Măniuțiu. După un mic rol în „Interviu cu un
vampir” (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise și Brad Pitt, a urmat un
rol episodic dar crucial pentru plotul filmului în „Misiune imposibilă” (r.
Brian De Palma), tot cu Tom Cruise și trei roluri principale, în
„Pacificatorul” (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney și Nicole Kidman, „Războiul
lui Tom Hart” (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell și Bruce Willis și „Layer
Cake”(r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig. 

Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural
Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de
teatru din România.

În stagiunea 1992-1993, Marcel Iureș a fost nominalizat la
premiul UNITER pentru rolul principal din spectacolul „Richard III”; în 1998 și
2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din
„Richard al II-lea” și, respectiv, „Creatorul de teatru”; în 2003 a prmit
premiul UNITER de excelență pentru fondarea Teatrului Act – catalizator al
mișcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de
Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul
„Acasă la tata” de Mimi Brănescu.

Din 2004 este președintele Festivalului Internațional de
Film Independent Anonimul.

Actorul este distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad
de Mare Cruce de către președintele României.

1969: A
avut loc vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon

În zilele de 2 şi 3 august 1969, a avut loc vizita oficială
în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon, aceasta fiind prima vizită a
unui preşedinte american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după
cel de-al Doilea Război Mondial, se arată în volumul ”Istoria României în
date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Sute de mii de români au ieşit în stradă ca să-i aclame pe
americanii atât de îndelung aşteptaţi. Vizita a fost socotită foarte importantă
de ambele părţi. Ceauşescu a amânat din cauza ei congresul partidului. Iar
Nixon, informându-i pe politicienii americani despre călătoria la Bucureşti,
insistase asupra renunţării la „abordarea monolitică“ a ţărilor din lagărul
comunist, conform documentelor citate de Mircea Răceanu (Istoria clauzei
naţiunii celei mai favorizate în relaţiile româno-americane, Institutul
Naţional pentru Memoria Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, 2009). În
viziunea preşedintelui american, „o politică externă independentă“ merita
răsplătită.  Avertisment usturător, perceput de Moscova ca atare.

Nixon a propus astfel tematica: „Aş sugera ca întreaga gamă
a discuţiilor să includă chestiunile bilaterale – relaţiile comerciale,
culturale, consulare etc -, relaţiile referitoare la pacea în lume, la
relaţiile Est-Vest, la Vietnam, unde domnul prim-ministru Maurer a avut o
contribuţie atât de însemnată.“

În plus, Nixon i-a încredinţat că  politica sa nu
presupune condiţionarea prieteniei  cu America de inamiciţia cu alţii. Şi
că doreşte „extindere cât mai mare a schimburilor“ dintre România şi Statele
Unite.  Ceauşescu  a etalat apoi următoarele solicitări: cooperare în
ştiinţă şi tehnică (nominalizând chimia, fizica nucleară, electronica, maşinile
de calcul), licenţe şi utilaje din SUA (spre exemplu, procedeele şi
instalaţiile de fabricaţie de la apa grea şi cauciucul izoprenic), credite de
la EXIMBANK şi acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate.

Medierea cu China

Îndelung au zăbovit cei patru lideri, în întrevederea 2
august, asupra situaţiei intrenaţionale. Iar Nixon a solicitat continuarea ei
şi în ziua următoare.

În prima zi, discuţiile s-au focalizat pe  China.
Conform stenogramei părţii române, Nixon i-a făcut lui Ceauşescu următoarea
propunere: „Dacă veţi considera că este în interesul dvs, al guvernului dvs, să
vă asumaţi cândva rolul de mediator între China şi Statele Unite, noi am salute
aceasta.“ Ceauşescu i-a răspuns astfel: „Cred că Statele Unite dispun de atâtea
mijloace, inclusiv directe, încât nu văd necesitatea de a apela la
intermediari. Noi am spus şi vom spune însă chinezilor părerile noastre despre
probleme internaţionale, inclusiv despre relaţiile cu Statele Unite“; „Vă rog
să mă scuzaţi; nu am folosit cuvântul potrivit. De fapt, chiar aceasta am avut
în vedere“,a admis Nixon ştiind prea bine că angajamentul românilor, fără a-i
consulta pe chinezi, i-ar ofensa pe aceştia din urmă.

Problema războiului americano-vietnamez

A doua zi, Nixon a deschis convorbirea cu chestiunea
Vietnamului. După memorandumul alcătuit de partea americană, i-a mulţumit lui
Maurer pentru rolul asumat în deschiderea canalelor de comunicare pentru
rezolvarea problemei Vietnamului. Dezbătând îndelung situaţia, Nixon a încheiat
întrevederea prin aceste asigurări şi solicitări: „Noi vrem să punem capăt
războiului şi vom fi rezonabili. Vreau să stabilesc un canal de comunicare cu
dumneavoastră în această privinţă. Aceasta se poate realiza prin ambasadă, dar
când apar chestiuni de importanţă majoră, acestea ar trebui transmite prin
intermediul lui Henry A. Kissinger. Ceea ce am discutat rămâne în această
cameră. Ceea ce îmi veţi trimite, va rămâne confidenţial. Probabil că vă voi contacta
în acest sens“.

Canal direct şi secret

Stenograma părţii române nu face decât să detalieze oferta
şi să precizeze  nominalizarea lui Macovescu pentru înştiinţări deosebite:
„Am convingerea fermă că vrem să încheiem acest război şi vom fi rezonabili, a
încheiat Nixon. Aş vrea să avem un canal de comunicare directă între noi, în
cazul când vom dori să ne transmitem lucruri de cea mai mare importanţă, să
avem garanţia că putem discuta ca şi cum am vorbi direct. Din partea mea va fi
Dr. Kissinger. Dacă îi vorbiţi lui este ca şi cum mi-aţi vorbi mie la ureche.
Aş prefera să nu folosim pentru asemenea comunicări canale diplomatice
obişnuite, care introduc pe circuit zeci de oameni şi până la urmă ştirile
ajung în 60 de capitale.“ 

„Cea mai emoţionantă experienţă“

Bucuros de înţelegerile încheiate, Nixon a declarat presei
americane că-n România a trăit „cea mai emoţionantă experienţă“ dintre toate
cele peste 50 de vizite în străinătate făcute. A doua zi după revenirea lui
Nixon acasă, unul dintre deputaţii americani a pus în Congres chestiunea
clauzei celei mai favorizate pentru România. Un ajutor de 11,5 milioane de
dolari a acordat apoi guvernul american României după inundaţiile din 1970.
În ceea ce-l priveşte pe Ceauşescu, înţelegerile cu Nixon l-au făcut să se
simtă un politician importanta al planetei. În orice caz, cel mai mare om
politic din istoria României. În raportul prezentat la congresul din 1969,
făcând bilanţul timpului trecut de la Congresul al IX-lea, Ceauşescu declară că
România a fost vizitată de 48 delegaţii guvernamentale. Iar vizite în
străinătate efectuaseră  52 de delegaţii guvernamentale româneşti.
Întreţinea relaţii economice cu peste o sută de state şi relaţii diplomatice cu
94. „Putem spune, concluzia Ceauşescu, că niciodată în istoria sa, România nu a
desfăşurat o politică intrenaţională atât de activă şi nu a avut atât de mulţi
prieteni ca azi”. 

1990: Irakul
a invadat Kuweitul, declanșând războiul din Golf

La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice
asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și
l-a anexat. Peste 100.000 de soldaţi irakieni, susţinuți de 700 tancuri si
aviație, au invadat statul vecin Kuweit, în primele ore ale dimineții.

Forţele irakiene au instalat un “ guvern provizoriu” iar
președintele Irakului Saddam Hussein a ameninţat să transforme oraşul Kuweit
intr-un “cimitir”, dacă o altă ţară ”îndrăznește “ sa conteste aceasta anexare.

Invazia a stârnit proteste si condamnarea
internaţională. ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo comercial
împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a
declanșat la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea “Furtună în
deșert”), grosul forțelor aeriene fiind asigurat de SUA.

În urma acestei acțiuni, Kuweitul a fost eliberat (27
februarie), dar Irakul a rămas sub un regim de sancțiuni și de control al ONU,
existând indicii că autoritățile de la Bagdad fabrică în secret arme
bacteriologice și chimice. Refuzul guvernului irakian de a coopera cu echipele
de control a determinat acțiunea de pedepsire americano-engleză
(bombardamentele aeriene), din decembrie 1998 (Operațiunea “Vulpea
deșertului”).

2015: Ziua naţională de comemorare a Holocaustului
împotriva romilor

La 2 august 1944, aproximativ 3.000 de romi din lagărul de
exterminare Auschwitz-Birkenau au
căzut victime ale regimului nazist. În total, în Europa, circa 500.000 de
romi au fost uciși în perioada Holocaustului.

Pentru a onora memoria victimelor, ziua de 2 august a fost
declarată Ziua europeană de comemorare a genocidului romilor prin Rezoluția
Parlamentului European din 15 aprilie 2015, notează site-ul MAE.

Totodată, prin Legea nr. 124/2020, ziua de 2 august a fost
instituită în plan național ca Zi națională de comemorare a Holocaustului
împotriva Romilor – Samudaripen. Cuvântul samudaripen înseamnă ucidere în masă
în limba romani.

Conform Raportului final al Comisiei Internaționale pentru
Studierea Holocaustului în România, aproximativ 25.000 de romi din România au
fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Dintre aceştia, circa
11.000 au murit.