Connect with us
agentie marketing politic

Actualitate

Cum ne-au păcălit sovieticii când au ocupat România: „În ’44 a fost un entuziasm general, lumea a înțeles că rușii ne eliberează, iar războiul e gata“

Publicat

pe

Cum ne-au păcălit sovieticii când au ocupat România: „În ’44 a fost un entuziasm general, lumea a înțeles că rușii ne eliberează, iar războiul e gata“

După ce România a întors armele împotriva naziștilor, în 23 august 1944, și era condusă de Rege și de Guvernul Sănătescu, populația a crezut că armata sovietică vine să asigure libertatea, nicidecum să terorizeze și să prăduiască.

Sovieticii au intrat în București ca niște eliberatori. FOTO: Wikipedia

Cei
aproape 15 ani de ocupație sovietică au asigurat terenul propice
comunismului, populația fiind decimată și terorizată de noul
regim. Astfel, într-o Românie jefuită de toate valorile economice
și industriale, în care elita era în mare parte sub zodia
oportunismului, comunismul s-a putut dezvolta fără opreliști timp
de jumătate de secol.

Într-un
interviu pentru „Weekend
Adevărul“, Stelian Tănase vorbește despre felul în care a fost
România abandonată de aliați în brațele lui Stalin, iar
sovieticii au instaurat la București unul dintre cele mai brutale
regimuri de ocupație din centrul și estul Europei. Această
perioadă a fost surprinsă în cartea sa, „Zvonuri despre
sfârșitul lumii. București, 1944-1953“,
apărută la Editura Corint. 

Weekend
Adevărul“: Între 1944 și 1958, România s-a aflat sub ocupația
directă a trupelor sovietice, una dintre cele mai negre perioade din
istoria noastră. Vorbind despre 1944, în ce măsură erau
conștienți aliații și liderii statelor din estul Europei de
adevăratele planuri ale lui Stalin?

Stelian
Tănase:
Ne amintim că
premierul sovietic Molotov spunea că URSS-ul nu este interesat să
se amestece în schimbarea regimurilor politice din țările
est-europene și că aceste state își vor putea continua existența
ca și până atunci. Era o minciună grosolană, pentru că tot de
la Moscova avem informația că Stalin spusese clar că regimurile
politice vor fi stabilite pe baza criteriului până unde va ajunge
armata respectivă. Adică, dacă Armata Roșie ajunge până în
punctul T, până acolo vor fi regimuri de tip comunist. Iar unde
ajung armatele aliaților, adică armatele americane, britanice și
franceze, ele vor stabili regimurile respective. Ceea ce s-a dovedit
exact: până la Berlinul de Est, Praga, Budapesta, Belgrad, Sofia,
București, Varsovia. Asta a fost harta regimurilor comuniste, pentru
că Armata Roșie a ajuns până acolo.

Și
atunci de ce s-a mai obosit Molotov să facă o astfel de declarație?
Ce calcule ascundea?

De
fapt, mințea, pentru că el știa foarte bine care era poziția
Kremlinului, dar a dat așa o declarație de tip diplomatic pentru că
voia să amețească puțin vigilența aliaților, adică
anglo-americanilor, care dădeau mari ajutoare Uniunii Sovietice și
trebuiau să le acorde în continuare. Stalin era chiar obsedat ca
aceste ajutoare să continue chiar și după perioada războiului.
Lucrurile au mers așa până când a apărut Planul Marshall, până
când a început Războiul Rece, până când lucrurile s-au
clarificat. Inițial, aliații, inclusiv URSS, au avut un interes
comun, să-l învingă pe Hitler, dar până la urmă sovieticii au
profitat de situație și și-au pus în aplicare planurile.

Care
ar fi momentul marcant, momentul rupturii decisive între aliați,
adică între ruși și ceilalți aliați ai lor?

S-ar
putea interpreta în mai multe feluri, dar eu cred că momentul
decisiv a fost la Potsdam când Stalin află de la Truman că
americanii au făcut experiența reușită cu arma atomică. Atunci,
cred că pentru Stalin a fost clar că nu va avea o pâine de
împărțit cu aliații, cu americanii, că nu va continua această
frăție militară și în perioada de pace, cum i-a mai fost clar că
America va juca rolul marelui învingător al războiului, iar URSS
risca să devină o putere de mână a doua, cel puțin până când
își procura și el bomba atomică. Care s-a întâmplat în 1949,
la sfârșitul lunii august.

  „A fost o mare neînțelegere“

Când
s-a
u
înțeles în România și în celalalte state est-europene
adevăratele planuri ale rușilor? A existat și speranța că rușii
se vor retrage în scurt timp și că, așa cum le-a spus Molotov,
fiecare țară și-ar fi reluat propria cale?

Stelian Tănase. FOTO: Arhivă Adevărulk

Aici
a fost o mare neînțelegere. Nici la București, nici la Varșovia,
nici la Budapesta, adică în tot estul și centrul Europei,
intențiile sovieticilor nu au fost clare de la început. Pentru că
ei veneau ca eliberatori, dar de fapt erau forțe de ocupație. Rușii
aveau interesul să-și instaleze propriul regim, adică regimul
bolșevic, și în țările respective. La început s-a jucat așa o
comedie a bunăvoinței, erau comisiile aliate de control, era, cum
să zic eu, ideea asta că ei erau eliberatori și încercau și ei
să o cultive.
Până a fost clar
că au venit să jefuiască, au demontat industriile din România,
Germania, Polonia și le-au mutat în URSS, deci era un jaf la scară
largă. Plus că avem și comportamentul soldaților Armatei Roșii
în raport cu populația locală
– violuri, crime,
jafuri, lucrurile astea nu puteai să le ascunzi atunci când se
forma o opinie despre această situație. Așa că rușii și-au dat
repede în petic.

Alături
de ruși au venit în țară și diviziile Tudor Vladimirescu și
Horea, Cloșca și Crișan, care au făcut o mare parte din treaba
murdară și s-au ocupat inclusiv de contestatarii sovieticilor. Plus
personaje precum Ana Pauker, care au devenit celebre. Până unde
erau dispuși să meargă acești oameni pentru a sluji Moscova?

Au
fost diviziile Tudor Vladimirescu și Horea, Cloșca și Crişan,
folosite de ruși și în lupte. Prima a fost Tudor Vladimirescu. Și
imediat cele două divizii au fost, să zic așa, instrumentul
Armatei Roșii de a pune la respect populația. Dar cozi de topor
erau mai curând comuniștii susținuți de Moscova, care făceau
politică la București:
Ana Pauker, Walter Roman, Leonte Tismăneanu, Leonte Răutu. Ei au
fost principalele instrumente ale instalării regimului comunist. Pe
acești indivizi s-au grăbit sovieticii să îi pună în capul
ministerelor, al guvernului, al armatei.

Bucureștiul anului 1944, capitala supraviețuirii


ne oprim puțin la Bucureștiul anului 1944, spre finalul războiului.
Cum arăta orașul, ce au găsit aici rușii?

În
primul rând, orașul scăpase oarecum bine până spre sfârșitul
războiului. Dar au fost două momente când Bucureștiul chiar a
simțit ce înseamnă război:
bombardamentul anglo-american
din 4 aprilie, care
a făcut prăpăd, au
fost aproape 3.000 de victime, și bombardamentul german din zilele
de 24, 25, 26 august, când aviația germană, ca o ripostă la
arestarea lui Antonescu și a guvernului său, și mai ales a
faptului că România schimbase tabăra, a bombardat Bucureștiul,
mai ales zona de centru – Ateneul, Palatul Regal, Teatrul Național.

Au
existat voci care au vorbit despre o anumită frustrare a rușilor,
care și-ar fi dorit să lupte cu românii și după 23 august, apoi
să intre triumfători, ca niște eliberatori în București. În ce
măsură sunteți de acord cu istoricii care susțin această
variantă?

Nu
cred că problema a fost chiar aici. Aș spune că, pentru că regele
l-a arestat pe Antonescu și că s-au schimbat guvernul și tabăra,
rușii nu au putut să vină aici să facă un masacru și să pună
imediat un guvern sovietic. Pe ei,
partea cu un guvern-marionetă îi interesa cel mai mult, pregătiseră
un guvern care era de la Moscova. Ei credeau că vor veni cu un
guvern Ana Pauker, cu exilații de la Moscova și că, eventual, vor
asezona puțin acest guvern cu 2-3 comuniști locali de la Doftana.
Lucrurile s-au întâmplat însă
altfel decât plănuiau rușii, pentru că regele l-a arestat pe
Antonescu și a pus Guvernul Sănătescu.

I-a
înfuriat mult acest lucru
?

Trebuie
să vă spun că la 16 septembrie, când Ana Pauker
aterizează la Băneasa, trimisă de Gheorghi Dimitrov, șeful
Cominternului, i-a certat pe comuniștii veniți s-o întâmpine. Ea
a certat toată conducerea partidului că au dat lovitura și că
s-au aliat cu regele și că, din cauza asta, vor trebui să mai
aștepte o vreme până când puteau să preia puterea și să
numească un guvern pur comunist. Ceea ce ulterior s-a și întâmplat.
Deci problema rușilor era că, din cauza acestei situații, pentru
că erau și aliații în joc aici, iar România devenise țară
aliată, nu puteau să treacă direct să-și pună propriul guvern,
așa cum au făcut în Bulgaria. La Sofia, ei au pus imediat un
guvern comunist, i-au asasinat pe cei din vechiul guvern, i-au
condamnat, au umplut pușcăriile cu politicieni.
În România nu au
putut face chiar imediat asta. România era o monarhie, avea un rege
care tocmai instalase un guvern aliat.

Bucuria adusă de un armistițiu nesemnat

Cum
a privit populația

momentul
intrării Armatei Roșii în țară și în București?

A
fost un entuziasm general, pentru că lumea a înțeles că rușii ne
eliberează și că războiul s-a terminat. Trebuie să vă spun că
în seara de 23 august lumea s-a strâns
în Piața Palatului, iar oamenii și-au manifestat entuziasmul și
susținerea pentru rege, pentru noul guvern. Lumea a fost mulțumită,
totul a venit ca o ușurare, să spunem așa, că dictatura militară
a mareșalului Antonescu s-a terminat. Și lumea a înțeles că e
pace și că am încheiat armistițiu cu rușii.

Și
chiar așa era, semnase
răm
deja armistițiul, așa cum le-a spus regele oamenilor, sau asta s-a
petrecut mai târziu, așa cum au consemnat mulți istorici?

Nu
era niciun
armistițiu, nu se semnase nimic
cu rușii. Deși comunicatul regal spunea că s-a încheiat
armistițiul și că am schimbat tabăra, nu era tocmai exact. Da,
schimbaserăm
tabăra, asta era adevărat, însă armistițiul nu era încă
semnat. Și a mai trecut ceva timp până să fie semnat.

Din
ce motiv a ales regele să procedeze astfel?

Regelui
nu am putea să-i reproșăm asta, nu a făcut-o cu intenție. De
fapt, el a făcut această declarație, celebrul comunicat de la
radio de la ora 10:00, pentru că era textul pe care i l-au dat
partidele istorice, care au negociat acest comunicat. El era un rege
constituțional, trebuia să citească declarația care îi fusese
dată. Dar armistițiul nu era încheiat la 23 august. Au mai trecut
aproape trei săptămâni până când s-a semnat:
pe 12 septembrie, la Moscova, de o delegație condusă de Lucrețiu
Pătrășcanu și Barbu Știrbey.

Sferele de influență, aliniate la Teheran

S-a
spus că armistițiul a fost unul total nefavorabil, dar că România
nu mai avea de ales. Așa au stat lucrurile?

De
fapt, nu era niciun armistițiu, era un dictat! La
fel cum ni s-a dictat la Viena în ’40. Rușii au dat textul și
românii l-au semnat fără să poată să obiecteze la niciun
articol. Erau condiții împovărătoare, România era obligată să
plătească datorii uriașe, pagube de război imense, era ceva greu
de descris.

Totuși,
armistițiul a fost semnat și cu aliații vestici. Nici ei nu au
avut niciun fel de obiecții față de condițiile impuse în primul
rând de URSS sau au fost perfect de acord cu sovieticii?

Da,
putem spune că practic nici ceilalți aliați, mă refer la
occidentali, nu au făcut absolut nimic, nu au mișcat un deget să
ne ajute. Au
acceptat tot ce au scris sovieticii
în armistițiu. Nu trebuie să vă mai spun că, de fapt, exista
deja o înțelegere între aliați care își împărțiseră deja
zonele de influență și era clar că România era în partea
sovietică. S-a spus că s-au înțeles la Ialta, și mai apoi la
Potsdam, dar în realitate deja stabiliseră multe dintre aceste
lucruri. Această împărțire a fost tacit sau explicit încheiată
încă din 1943,
de la Teheran.

Dacă
aliații occidentali erau indiferenți la suferințele Estului, iar
regele și politicienii români nu știau exact ce avea să urmeze,
cât timp a durat păcăleala, cât timp au jucat rușii teatru ca să
inducă în eroare autoritățile române și opinia publică?

Ei
nici măcar nu își puneau problema să păcălească. Ei erau o
armată de ocupație, aveau divizii de tancuri. Vă
amintiți o replică adresată Papei
de ruși: „Câte divizii are Papa?“.
Le-a arătat apoi Papa
câte divizii are în 1989, când a dat jos toate regimurile
comuniste deodată, iar în 1991 s-a prăbușit și URSS-ul. Totul
fără ca Papa să aibă vreo divizie. Rușii nu înțelegeau foarte
exact
situația,
considerau că totul este dat de diviziile de tancuri. Problema este
că s-au dus acasă după război și abia atunci au realizat că
trebuiau să-și plătească și populația, să facă pâine, să
facă apartamente, să facă școli, și s-a dovedit că nu erau în
stare. Nu contează numai să ai muniție și tancuri.

Comentarii Facebook
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Limitele puterii americane în Orientul Mijlociu: Ce spune acordul cu Iranul despre noua strategie globală a SUA

Publicat

pe

Acordul de pace încheiat între Statele Unite și Iran reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că Washingtonul nu a reușit să obțină prin forță militară obiectivele pe care și le propusese inițial. Analiza documentului convenit între cele două părți sugerează că administrația americană a renunțat la o serie de condiții considerate anterior esențiale în negocierile privind programul nuclear iranian.

Donald Trup a semnat acordul cu Iranul la Versailles/FOTO:X

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Semnarea memorandumului la Versailles – loc asociat în memoria colectivă cu tratatele impuse în urma conflictelor majore – a atras atenția observatorilor internaționali. Pentru criticii administrației Trump, alegerea locului simbolizează diferența dintre obiectivele declarate înaintea conflictului și rezultatul final al negocierilor, scrie The Guradian.

De la cerințe maximale la compromisuri majore

Înainte de izbucnirea războiului de 12 zile dintre Israel și Iran, susținut de Statele Unite, Washingtonul prezentase un set de condiții stricte pentru un eventual acord nuclear.

Printre acestea se numărau eliminarea aproape completă a capacităților iraniene de îmbogățire a uraniului, transferul în afara țării al stocurilor existente de material nuclear îmbogățit și interzicerea construirii unor noi facilități de procesare.

Documentul actual reflectă însă o abordare mult mai flexibilă. Președintele Donald Trump a recunoscut, în cadrul summitului G7 de la Évian, că Iranul va putea continua îmbogățirea uraniului pe propriul teritoriu, argumentând că și alte state din regiune dețin programe nucleare.

De asemenea, Washingtonul nu mai insistă asupra eliminării imediate a stocurilor iraniene de uraniu puternic îmbogățit. Oficialii americani acceptă acum posibilitatea ca acestea să fie diluate sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), chiar pe teritoriul Iranului.

Relaxarea sancțiunilor, un pas cu implicații majore

Memorandumul prevede și o relaxare treptată a regimului de sancțiuni economice. Pentru ca exporturile de petrol iranian să poată fi reluate, Statele Unite vor trebui să acorde derogări nu doar pentru tranzacțiile comerciale directe, ci și pentru servicii conexe precum transportul, asigurările și operațiunile bancare.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Experți în sancțiuni avertizează că o asemenea măsură ar afecta însăși arhitectura sistemului de presiune economică construit de Washington împotriva Teheranului în ultimele decenii.

Dacă negocierile nucleare vor evolua favorabil, ar putea urma și ridicarea unor sancțiuni primare și secundare, precum și a unor restricții internaționale, într-o schimbare care ar redefini relațiile americano-iraniene într-un mod fără precedent de la Revoluția Islamică din 1979.

Strâmtoarea Ormuz, miza principală

În centrul negocierilor se află și redeschiderea completă a traficului prin Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii.

Paradoxal, susțin criticii acordului, conflictul militar a contribuit la destabilizarea unei căi maritime care funcționa înainte de izbucnirea ostilităților. Textul memorandumului sugerează că actualul regim de navigație liberă este garantat doar pentru o perioadă de 60 de zile, după care Iranul și statele din Golf vor începe discuții privind administrarea viitoare a zonei.


„A fost păcălit”. Presa americană îl critică pe Donald Trump, după concesiile făcute Iranului

Reconstrucția Iranului, o provocare financiară

Documentul include și propunerea creării unui fond de reconstrucție de aproximativ 350 de miliarde de dolari pentru Iran. Statele Unite afirmă că vor facilita înființarea mecanismului financiar, însă nu intenționează să contribuie direct la finanțarea acestuia.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Pentru ca proiectul să devină realitate, statele din Golf ar trebui să suporte o parte semnificativă a costurilor, în pofida tensiunilor generate de conflictul recent și a impactului economic pe care l-au resimțit propriile economii.

Analiștii consideră că nici măcar deblocarea activelor iraniene din străinătate, estimate la aproximativ 24 de miliarde de dolari, nu va fi suficientă pentru a rezolva problemele structurale ale economiei iraniene.

Comparat cu acordul din 2015

Mulți dintre participanții la negocieri resping comparațiile directe cu acordul nuclear din 2015, negociat în timpul administrației Barack Obama. Contextul actual este diferit, în special după deteriorarea infrastructurii nucleare iraniene în urma conflictului recent.

Totuși, diferența fundamentală constă în natura documentelor. Acordul din 2015 era un tratat complex de control al armamentului, cu mecanisme detaliate de verificare și monitorizare. Memorandumul actual reprezintă mai degrabă un cadru pentru negocieri viitoare, fără a oferi soluții concrete privind verificarea programului nuclear iranian.

Textul se limitează la reafirmarea poziției Iranului potrivit căreia nu urmărește obținerea unei arme nucleare. Pentru experții în neproliferare, însă, declarațiile de intenție au o valoare limitată în absența unor mecanisme solide de control și verificare.

Factorul economic

Explicând motivele care au stat la baza acordului, Donald Trump a invocat în mod direct riscurile economice globale generate de continuarea conflictului.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Președintele american a avertizat că prelungirea războiului ar fi putut provoca o recesiune internațională și perturbări severe ale aprovizionării cu petrol.

„Nu am vrut să fiu președintele asociat cu o catastrofă economică”, a declarat Trump, făcând referire la Herbert Hoover, liderul american adesea asociat cu Marea Criză Economică.

Pentru mulți observatori, această justificare reflectă realitatea strategică a momentului: în fața riscurilor economice și energetice globale, Washingtonul a ales compromisul diplomatic în locul continuării confruntării, chiar dacă acest lucru a presupus renunțarea la o serie de obiective pe care anterior le considera ne-negociabile.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Amenda uriașă primită de o femeie după ce a uitat o frunză în căruciorul de cumpărături. Sancțiunea a iscat un adevărat scandal

Publicat

pe

O femeie din Nottingham (UK)a fost amendată de 150 de lire sterline (aprox. 175 euro) pentru că ar fi „aruncat gunoi” în coșul de cumpărături, deși, în realitate, a fost vorba de singură frunză de kale rămasă prinsă în cărucior.

Femeia nu a observat că în cărucior căzuse o frunză. FOTO Shutterstock

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Monica Serro, 42 de ani, se afla în parcarea unui supermarket Sainsbury’s, unde încărca în mașină alimente colectate pentru persoane vulnerabile, potrivit Daily Mail Online.

Când a returnat căruciorul, nu a observat că o frunză mare de kale se desprinsese și rămăsese blocată în cadrul metalic. În acel moment, un agent de la Gedling Borough Council a abordat-o, insistând că frunza reprezintă „deșeu alimentar”.

„Mi-a spus să folosesc un coș de gunoi data viitoare”

Agentul a emis pe loc amenda.

„Am fost uluită. Îi arătam că e doar o frunză de kale, dar mi-a spus să folosesc un coș de gunoi data viitoare”, a declarat ea.

Monica, care strânge gratuit alimente pentru comunitate, spune că agentul a amenințat-o cu o amendă mai mare dacă nu îi furnizează datele. „Mama mea era foarte afectată, nu am vrut să escaladez situația”, a spus ea.

După ce a contestat sancțiunea, femeia a descoperit că pe procesul-verbal figura o altă adresă și că motivul amenzii era trecut ca „aruncarea unui muc de țigară”, deși ea nu fumează. Consiliul a anunțat ulterior că a existat „o eroare tehnică” și a anulat amenda, cerându-și scuze.

„Nu am mai auzit pe cineva amendat pentru o frunză de kale”

Într-un mesaj oficial, Gedling Borough Council a transmis că incidentul „nu a fost un act deliberat de aruncare a gunoiului” și că sancțiunea a fost anulată după verificarea imaginilor de pe camera agentului.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Monica spune însă că experiența a lăsat-o cu anxietate: „Nu am mai auzit pe cineva amendat pentru o frunză de kale. M-a făcut să mă simt urmărită pentru orice gest mărunt”.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Polonia a reținut un suspect în cazul uciderii caricaturistului rus exilat. Premierul Tusk: „Totul indică faptul că e vorba de un asasinat politic”

Publicat

pe

Poliția poloneză a reținut un bărbat suspectat de implicare în asasinarea unui caricaturist rus exilat, ucis luni în nord-estul Poloniei, a anunțat joi premierul Donald Tusk. Alți doi cetățeni belaruși au fost reținuți, însă nu au fost puși sub acuzare până în acest moment. Anchetatorii încearcă să stabilească cine a ordonat crima.

Poliția poloneză a reținut un bărbat suspectat de asasinarea unui rus. FOTO: X/@HannaLiubakova

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Potrivit acestuia, reținerea a fost realizată în cooperare cu Agenția de Securitate Internă a Poloniei, suspectul folosind un pașaport georgian. Poliția locală din Lublin a precizat că documentul aparține unui bărbat în vârstă de 36 de ani.

În același dosar, alți doi cetățeni belaruși au fost reținuți, însă nu au fost puși sub acuzare până în acest moment.

Victima, cunoscut critic al Kremlinului

Procurorii au identificat victima ca fiind Robert Kuzovkov, cunoscut și sub pseudonimul Semion Skrepețki, un caricaturist rus stabilit în Polonia din 2021. Acesta era cunoscut pentru desenele sale critice la adresa președintelui rus Vladimir Putin și a altor figuri politice de la Moscova.

Autoritățile au precizat că victima a fost împușcată de cinci ori, printre care o dată în cap. Martorii și anchetatorii susțin că atacatorul ar fi tras inițial mai multe focuri, apoi s-ar fi apropiat și ar fi continuat atacul de la mică distanță.

Caricaturistul locuia în Polonia de mai mulți ani deoarece se temea de persecuții politice în Rusia. În exil, acesta a continuat să participe la evenimente ale opoziției ruse și să publice conținut critic la adresa regimului de la Kremlin.

Tusk a declarat că anchetatorii încearcă să stabilească cine a ordonat crima

Premierul Donald Tusk a declarat că anchetatorii încearcă să stabilească cine a ordonat crima, fără a oferi detalii suplimentare, subliniind că există indicii privind o posibilă motivație politică.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

„Totul indică faptul că este vorba de un asasinat politic”, a afirmat anterior Tusk, adăugând că, în cazul în care implicarea Rusiei va fi confirmată, incidentul ar avea „o dimensiune internațională extrem de gravă”.

Joi dimineață, viceministrul de Externe Władysław Bartoszewski a declarat pentru Radio Zet că printre posibilii suspecți ar putea fi și persoane de origine cecenă, având în vedere criticile frecvente ale victimei la adresa acestora.

Anchetă în desfășurare

Poliția și procurorii polonezi continuă investigațiile pentru a stabili circumstanțele exacte ale atacului și eventualele legături internaționale ale cazului.

Autoritățile nu au confirmat deocamdată dacă reținerile efectuate sunt direct legate de autorul sau comanditarii crimei.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

Actualitateacum 4 ore

Limitele puterii americane în Orientul Mijlociu: Ce spune acordul cu Iranul despre noua strategie globală a SUA

Acordul de pace încheiat între Statele Unite și Iran reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că Washingtonul nu a reușit...

Actualitateacum 10 ore

Amenda uriașă primită de o femeie după ce a uitat o frunză în căruciorul de cumpărături. Sancțiunea a iscat un adevărat scandal

O femeie din Nottingham (UK)a fost amendată de 150 de lire sterline (aprox. 175 euro) pentru că ar fi „aruncat...

Actualitateacum 17 ore

Polonia a reținut un suspect în cazul uciderii caricaturistului rus exilat. Premierul Tusk: „Totul indică faptul că e vorba de un asasinat politic”

Poliția poloneză a reținut un bărbat suspectat de implicare în asasinarea unui caricaturist rus exilat, ucis luni în nord-estul Poloniei,...

Actualitateacum 23 de ore

Companiile din România caută angajați rezistenți la stres. Unii le cresc salariile cât să acopere inflația

Într-un climat economic marcat de scăderea consumului, creșterea costurilor și incertitudine politică, companiile din România își schimbă prioritățile. Angajatorii caută...

Care sunt cele mai bine plătite nișe în dezvoltarea web? Care sunt cele mai bine plătite nișe în dezvoltarea web?
Actualitateacum o zi

Care sunt cele mai bine plătite nișe în dezvoltarea web?

Am avut cândva trei anunțuri deschise în același timp, într-o dimineață în care cafeaua se răcise lângă laptop și browserul...

Actualitateacum o zi

Cum și-au recăpătat culoarea satele din Banat. Radu Trifan: „Nimeni nu vrea să-și crească copiii într-un sat decăzut”

Radu Trifan, fondatorul Asociației Acasă în Banat și managerul Muzeului Satului Bănățean, a cutreierat aproape toate satele din Banat. El...

Actualitateacum o zi

Debut de coșmar pentru Ronaldo la Mondial! Portugalia s-a chinuit cu RD Congo, 1-1, în grupa K

Portugalia și RD Congo s-au duelat la Houston, într-o partidă din Grupa K a Campionatului Mondial 2026. Meciul a fost...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2025 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro