Actualitate
Îngerul păzitor: supraviețuitori ai naufragiilor, accidentelor aviatice și atacurilor teroriste povestesc despre întâlnirea cu salvatori miraculoși
O nouă carte, Opening Heaven’s Door, vă va face să regândiți tot ceea ce ați crezut despre moarte. Supraviețuitori ai naufragiilor, prăbușirilor aeriene și atacurilor teroriste povestesc cum au fost conduși în mod misterios în siguranță.
Supraviețuitori ai atacului din 11 septembrie FOTO: Profimedia
O serie de fragmente au fost publicate, în premieră, de dailymail.
Într-o noapte, în timp ce dormea într-un șanț noroios din Franța, William Bird s-a trezit că cineva îl scutura. Era anul 1917. Tocmai trecuse prin bătălia de la Vimy Ridge și era epuizat. Iritabil, a încercat să se dea la o parte, dar persoana în cauză a continuat să îl scuture cu o anumită urgență. Bird – jurnalist în viața civilă – a deschis ochii cu greu și, spre marea sa uimire, l-a recunoscut pe fratele său, Steve, care fusese dat dispărut în misiune cu doi ani înainte.
„Steve și-a pus mâna caldă peste gura mea. Apoi a arătat spre cei care dormeau și spre pușca mea. <Ia-ți echipamentul>”, a spus el.
Multe povești ciudate au apărut în urma Marelui Război, inclusiv cea a jurnalistului William Bird, care s-a trezit că cineva îl scutura în 1917,
Fusese un vis, cu siguranță. Bird s-a târât în cea mai apropiată groapă din tranșee și a adormit. A doua zi dimineață, a fost trezit de soldați care erau foarte încântați să îl găsească în viață. Șanțul în care „visase” că fratele său îl scutura a fost lovit de un obuz cu explozibil puternic.
Îl visase pe fratele său? Poate că da. Cu toate acestea, abundă poveștile despre soldați care au fost ajutați de o prezență fantomatică la nevoie.
Un alt soldat din Primul Război Mondial, George Maxwell, a fost separat de plutonul său în țara nimănui. Nu numai că s-a rătăcit, dar nu cunoștea conturul liniilor inamice. Îngrozit, era pe punctul de a fugi într-o direcție oarecare, când o voce i-a ordonat: „Stai jos și așteaptă eliberarea”
Poveștile tulburătoare ale atacului terorist din 11 septembrie
În trecutul mai recent, trei supraviețuitori ai World Trade Center din 11 septembrie au susținut că au fost ghidați spre siguranță de prezențe „simțite”.
Acoperiți de praf, supraviețuitorii caută refugiu după ce două avioane deturnate s-au prăbușit în World Trade Center pe 11 septembrie 2001
Unul s-a oprit la un zid de foc, dar a fost împins prin el și mai târziu condus pe scările Turnului de Nord. Altul a fost consolat în timp ce zăcea sub dărâmături. O a treia, care a fost prinsă sub beton, a primit vizite încurajatoare din partea „unei prezențe pe care a perceput-o ca fiind un călugăr”.
În mod similar, în 1989, doi alpiniști au observat separat o femeie tibetană amabilă, de vârstă mijlocie, în timp ce se aflau pe Muntele Kanchenjunga din India. Lou Whittaker a cunoscut-o ca fiind „un spirit prietenos” în tabăra de bază. El spune că i-a ținut companie în fiecare seară, timp de trei luni.
Ingrid, soția lui Whittaker, între timp, cobora din vârf spre tabăra de bază cu un grup de expediție, când a făcut rău de altitudine. Timp de câteva zile, a stat într-un cort, unde s-a trezit îngrijită în timpul zilei de o femeie tibetană.
„Purta un văl pe cap și o rochie lungă. Era întunecată și bidimensională, ca o siluetă – și foarte reconfortantă”, a povestit ea.
În 1989, în timp ce se aflau pe Muntele Kanchenjunga din India, doi alpiniști au observat separat o femeie tibetană amabilă, de vârstă mijlocie
Abia câteva luni mai târziu, cei doi și-au comparat notițele și și-au dat seama că au fost vizitați de aceeași femeie eterică.
Ce sun oamenii de știință despre cel de-al treilea om?
În ultimul deceniu, neurocercetătorii elvețieni au încercat să reproducă o prezență simțită în laboratoarele lor, folosind electrozi pentru a stimula o parte a creierului numită joncțiunea temporoparietală stângă.
Cercetătorul principal Olaf Blanke, de la Mind-Brain Institute din Lausanne, suspectează că orice disfuncție în această zonă – datorată, de exemplu, unei reduceri a oxigenului – ar putea face ca o persoană să fie dezorientată. Mai exact, el crede că „această disfuncție a creierului ar putea determina oamenii să estompeze granițele dintre ei și ceilalți”.
Până în prezent, însă, teoria sa nu a fost dovedită. De asemenea, nu este de natură să explice de ce o prezență simțită poate continua să reapară sau să rămână cu cineva luni de zile, până când nu mai este nevoie de ea.
Căci Al Treilea Om nu este decât de ajutor. După cum a descoperit jurnalistul John Geiger atunci când a cercetat subiectul, există literalmente zeci de referințe în memorii, jurnale și scrisori la intervențiile sale cruciale.
Ceea ce, desigur, face și mai puțin probabil ca al treilea om să fie un produs al lipsei de oxigen sau al insolației.
O altă jurnalistă, Maria Coffey, a început să scrie o carte despre sportivii de anduranță și a fost surprinsă de ceea ce a găsit. Mulți dintre sportivi erau de obicei pragmatici cu capul tare. Cu toate acestea, ei nu numai că au simțit tovarășii, dar adesea au avut vise precise cu privire la proba care urma să le vină și acces telepatic la mesajele de ajutor ale partenerilor.
De asemenea, atleții aveau în comun o concentrare intensă și o conștiință crescută. Se întreba Coffey dacă nu cumva acest lucru le permitea să se conecteze la fie
Posibil. Dar poate că o întrebare și mai dificilă este: de ce Omul al Treilea sprijină atât de intenționat oamenii care îl simt? La urma urmei, departe de a fi doar o voce în capul cuiva, el adesea împinge, intimidează, se amestecă și preia controlul.
Salvarea alpinistului american James Sevigny
În 1983, alpinistul american James Sevigny a fost grav rănit de o avalanșă în Parcul Național Banff și abia se mai putea mișca.
Spatele îi era rupt, la fel și brațele, nasul și câteva coaste. Avea hemoragie internă și și-a pierdut cunoștința timp de o oră. Chiar când era pe punctul de a ceda șocului și hipotermiei, o prezență simțită l-a forțat să se ridice. Apoi l-a împins prin zăpada adânc încrustată, 1,5 km înapoi în tabără.
„Toate deciziile au fost luate de o anumită <prezență>. Eu doar am primit instrucțiuni”, a mărturisit James Sevigny.
Imediat ce a ajuns la cort, companionul său autoritar a dispărut. Câteva clipe mai târziu, Sevigny a fost găsit de niște schiori de fond și dus cu elicopterul la spital.
Primul om care a navigat singur în jurul lumii
Joshua Slocum, primul om care a navigat singur în jurul lumii, a avut parte de o experiență similară. În mijlocul unei furtuni, el se îmbolnăvise de toxiinfecție alimentară și nu mai era capabil să își conducă barca.
Spre uimirea sa, a apărut un bărbat înalt care i-a spus că se va ocupa el de cârmă. Cumva, Slocum a avut impresia că era „un prieten și un marinar cu o vastă experiență”.
Bărbatul a ținut nava pe curs timp de 145 km, până când Slocum a putut relua controlul. Apoi s-a dematerializat.
În cele mai multe astfel de cazuri, prezența pare să dispară la câteva momente după ce problema este rezolvată, chiar dacă persoana în pericol nu este încă conștientă că este în afara pericolului.
De exemplu, Ensio Tiira, supraviețuitor al unui naufragiu, a declarat că își pierduse orice speranță, în timp ce plutea în derivă pe o plută. „Insoțitorul său” a dispărut în cea de-a 30-a zi. Dar aceasta s-a dovedit a fi și ziua în care Tiira a fost salvat.
De ce este Al Treilea Om atât de reconfortant și atât de real?
Majoritatea oamenilor de știință cred că răspunsul se află adânc în creier, care proiectează cumva imaginea unei prezențe consolatoare și călăuzitoare. În realitate, aceasta este doar o altă teorie. Nimeni nu știe cu adevărat.
„Nu ar trebui să presupunem că putem explica tot ceea ce contează în termeni de chimie, biologie și fizică. Și, cu siguranță, nu ar trebui să deducem că tot ceea ce nu poate fi explicat în acești termeni nu contează”, a declarat Martha Farah, director al Centrului pentru Neuroștiințe și Societate din cadrul Universității Pennsylvania.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Comunicateacum 3 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 2 zileHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Comunicateacum 3 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Uncategorizedacum 3 zileHONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme
-
Sanatateacum 2 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele
-
Comunicateacum 13 oreCum să alegi ușa de garaj perfectă pentru casa ta




