Actualitate
Zgârie-norii abandonați ai industriei comuniste. Povestea celor mai înalte coșuri de fum din România
Cele mai înalte construcții industriale din România au rămas neclintite în mijlocul terenurilor virane, ce au luat locul fostelor mari uzine, astăzi dezafectate. Structurile, cu înălțimi de peste 200 de metri, sunt spectaculoase, dar le amintesc localnicilor și de poluarea insuportabilă din trecut.
Unul dintre coșurile fostei Termocentrale Mintia. Foto: Daniel Guță ADEVĂRUL
Mai multe coșuri de fum, înalte de peste 200 de metri, au rămas emblema unor orașe industriale din România. Au fost construite pentru a diminua poluarea produsă de uzinele, termocentralele și combinatele locale, însă unele dintre ele au fost folosite pentru o perioadă scurtă sau aproape deloc.
Coșurile de fum, construite în anii ’70 și ’80
În anii ’70 și ’80, în aproape fiecare județ din România au fost construite coșuri de fum impunătoare, considerate de regimul comunist drept adevărate monumente ale industriei, chiar dacă utilitatea unora dintre ele a fost ulterior pusă la îndoială.
Până la sfârșitul anilor ‘80, peste 300 de coșuri au fost ridicate în România, majoritatea folosite în industrie pentru diminuarea poluării. Recordul îl deținea atunci coșul din Zlatna, un oraș extrem de poluat în comunism. În anii ’90, coșul de fum al combinatului din Baia Mare a devenit cel mai înalt din România.
Coș de fum din Lupeni. Foto: Daniel Guță
„Turnurile au devenit blazoane contemporane. Există orașe care au și câte zece astfel de coșuri industriale. S-ar putea spune oricând că Bucureștiul, Brașovul sau Hunedoara sunt „orașele dintre turnuri”. Iar în fiecare dintre județele țării, în armonia dezvoltării lor economice, s-au înălțat în acești ani impresionante turnuri, marcând nu numai creșterea dimensiunilor lor în înălțime, ci și creșterea industrială a țării”, informa revista Contemporanul, în 1988.
În timp ce fostele centre industriale au ajuns în ruină, marile lor coșuri de fum au rămas neclintite, veghind de la înălțimi amețitoare asupra transformărilor prin care a trecut zona din jurul lor.
Orașele poluate din comunism, dotate cu coșuri „zgârie-nori”
În urmă cu trei decenii, orașele Copșa Mică, Baia Mare, Zlatna și Lupeni se numărau printre cele mai poluate din Europa, din cauza industriei grele extinse în perioada comunistă.
În anii ’90, Copșa Mică (județul Sibiu) era cunoscut drept cel mai poluat oraș din Europa. Praful negru provenit de la uzina de negru de fum Carbosin acoperea localitatea, iar localnicii erau expuși unei poluări severe, la care se adăuga toxicitatea provenită de la uzina metalurgică Sometra, unde erau prelucrate metale neferoase precum plumbul.
În Baia Mare, Uzina Romplumb, aflată la marginea orașului, și combinatul metalurgic Phoenix, înconjurat de cartierele orașului, erau responsabile pentru poluarea atmosferică, dar și a solului și apelor. În anii ’90, din cauza efectelor nocive ale acestora, localitatea din Maramureș ajunsese să fie marcată pe unele hărți turistice europene cu simbolul „capului de mort”.
Uzina metalurgică din Zlatna avea aproape 10.000 de angajați în anii ’80 și producea anual 15.000 de tone de cupru, dar și o serie de substanțe chimice extrem de periculoase, precum pulberea de aluminiu sau acidul sulfuric. Orașul din Apuseni era faimos pentru ploile acide care afectau zona, în timp ce numeroși localnici sufereau de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii din cauza emisiilor de gaze care conțineau plumb și cadmiu.
Copșa Mică. Foto: Primăria Copșa Mică.
Fabrica de mătase din Lupeni (județul Hunedoara) a fost transformată de regimul comunist într-una dintre cele mai mari, dar și mai poluate uzine textile din România, având scopul de a oferi locuri de muncă pentru câteva mii de femei din Valea Jiului, pentru a aduce astfel un echilibru demografic într-o zonă dominată de bărbați, muncitori în minele de cărbune. Substanțele chimice folosite și noxele produse făceau ca această uzină să fie una dintre cele mai poluante din țară, atât muncitoarele, cât și ceilalți locuitori ai Lupeniului fiind afectați.
Pentru a diminua poluarea, în fiecare dintre aceste orașe, în anii ’80 și ’90 au fost construite coșuri de fum de dimensiuni uriașe, cel mai mare dintre ele atingând înălțimea de 350 de metri. Investițiile au fost lăudate de presa vremii, însă coșurile au avut o durată scurtă de utilizare, întrucât marile uzine din jurul lor și-au încetat activitatea în anii următori. Coșurile de fum au rămas „embleme” ale industriei locale, iar unii localnici cred că acestea ar putea deveni repere turistice.
Coșul de fum din Baia Mare, înălțat la 350 de metri
În anii ’80, uzinele din Baia Mare produceau materiale de cupru, seleniu, plumb, aur, zinc și numeroase produse chimice, precum diverse sulfuri și compuși din acid sulfuric, săruri anorganice, pământuri decolorante, reactivi și oxigen lichefiat. Aveau peste 10.000 de angajați, dar se confruntau cu probleme grave de poluare.
La începutul anilor ’90, toxicitatea din orașul supranumit odinioară „Cetatea Cuprului” devenise o problemă la nivel internațional.
„Costul uman este îngrozitor. Pentru cei 150.000 de rezidenți din Baia Mare, speranța de viață este de 50 de ani, cu aproape 20 de ani sub media românească”, nota atunci The New York Times.
Soluția găsită de autorități a fost construcția, în cadrul combinatului Phoenix, a unui coș de fum înalt de 350 de metri, menit să disperseze gazele emanate de combinat. Turnul a fost planificat la sfârșitul anilor ’80, iar construcția a început în 1992.
„Coșul de 350 de metri are o fundație cu un diametru de 59 de metri. Peste soclul tronconic, de 45 de metri înălțime, s-a realizat structura exterioară cu un diametru de 20 de metri, iar în interior se află o structură sub formă de roți – un fel de „coș în coș” – care asigură protecția împotriva coroziunii gazelor „agresive” și evacuarea lor la vârful coșului cu o viteză de 35 m/s. Coșul din Baia Mare are posibilitatea de reținere a noxelor prin condens pe pereții tubului de evacuare a gazelor și a camerei de amestec al gazelor”, precizau în 1992 reprezentanții combinatului Phoenix.
Baia Mare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Turnul, construit în șase luni, dar inaugurat abia trei ani mai târziu, în 1995, în prezența președintelui de atunci, Ion Iliescu, a reprezentat o investiție de 11 milioane de dolari. Cu toate acestea, soluția propusă nu și-a atins scopul, după cum notau și jurnaliștii străini. „Are rolul de a transporta emisiile de la Phoenix la o înălțime mai mare în atmosferă, dar acest lucru nu a făcut decât să transforme o problemă locală într-una regională”, nota The New York Times.
În anii 2000, marile uzine din Baia Mare au fost închise, la fel ca majoritatea minelor din vecinătatea orașului. Platforma industrială din jurul coșului de fum a fost demolată treptat, iar acesta a rămas solitar, în mijlocul unor întinderi virane.
Coșul de fum din Copșa Mică, rămas în urma marii uzine Sometra
În anii ’90, orașul Copșa Mică stârnea curiozitatea presei internaționale, din cauza problemelor grave de mediu, dar și a înfățișării sale.
„Pe o întindere de aproape 15 mile în jur, fiecare loc din această vale odinioară delicată arată ca și cum ar fi fost înmuiat în cerneală. Arborii și tufișurile sunt negre. Casele și străzile arată de parcă ar fi fost într-un șemineu. Chiar și oile din turmele de pe deal sunt de un gri murdar”, nota, în 1990, The New York Times.
Carbosin înnegrise orașul în cele peste șase decenii de existență, până în 1993, când uzina a fost închisă, dar nivelul poluării din Copșa Mică era dublat de Sometra, singura fabrică producătoare de zinc și plumb din România acelor ani. Câteva coșuri de fum erau menite să reducă poluarea produsă de uzină, dispersând substanțele toxice la mari înălțimi. Construit în anii ’80, cel mai înalt dintre ele nu și-ar fi atins scopul, potrivit specialiștilor, ci ar fi contribuit la extinderea poluării.
Turnul, înalt de aproape 200 de metri, a rămas în picioare după oprirea furnalului de la Sometra, în 2008, și dezafectarea vechilor uzine.
Coșul din Zlatna, folosit un deceniu
Cea mai înaltă construcție din Zlatna a rămas fostul turn de evacuare a gazelor, ridicat pentru combinatul metalurgic al orașului. Coșul, înalt de peste 200 de metri, a fost construit într-un timp record, în doar două luni, în 1986, pentru noua uzină de cupru din Zlatna.â
„Muntele Măgura Dudașului de la intrarea în orașul Zlatna s-a înălțat în această toamnă cu 200 de metri. Faptul s-a petrecut în timp record, în numai 67 de zile, prin înălțarea coșului de dispersie a gazelor arse de la noua uzină de cupru pe care o construim. Cei 200 de metri ai coșului de gaze arse s-au glisat într-un timp record și deja a devenit o emblemă a dezvoltării industriale a Apusenilor”, informa inginerul Adrian Covaciu, în 1986.
Zlatna. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Coșul de dispersie a fost folosit un deceniu, fiind dezafectat odată cu închiderea uzinei în 1997. La poalele dealului se întind cartierele cu clădiri din diferite epoci ale orașului, precum și ruinele combinatului și ale unor mine, traversate de calea ferată Alba Iulia – Zlatna, care urmează valea Ampoiului.
Coșul din Lupeni nu a mai fost folosit
Construit la începutul anilor ’80, turnul fostei uzine textile Vâscoza din Lupeni domină, prin înălțimea sa de peste 200 de metri, întreaga Vale a Jiului de Vest, unde se află orașele Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani. Nu a apucat însă să fie folosit, spun unii localnici care au urcat în el în perioada în care era dotat cu scări.
„Coșul era necesar pentru evacuarea gazelor toxice de la Uzina Vâscoza. Se lucra cu sulf, dar acest turn nu a mai fost folosit. Cândva, în anii ’83-’85, la uzina de fibre artificiale munceau 3.000, aproape 4.000 de femei, iar la minele din Lupeni erau vreo 5.000 de salariați”, își amintește Bruno, fost miner la mina Bărbăteni din Lupeni.
După 1990, uzina Vâscoza din Lupeni, întinsă pe aproape 20 de hectare, a fost privatizată, iar numărul angajaților a scăzut la circa 100. În anii următori, cele mai multe dintre construcțiile sale au fost dezafectate.
Coșul din Lupeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Câteva hale ale fostei uzine mai sunt folosite de unele societăți, însă cea mai mare parte a terenului pe care funcționa Vâscoza a rămas acoperită de ruine. Deasupra lor, dar și a exploatării miniere din Lupeni, aflată în proces de închidere, veghează uriașul de beton, pe care unii localnici l-au propus să fie clasat ca monument istoric.
Actualitate
Secretele de miliarde ale familiei premierului rus Mihail Mișustin. Proprietăți ascunse, un mariaj de fațadă și afaceri cu echipamente militare destinate Ucrainei
O investigație publicată de Centrul „Dosare” aruncă în aer imaginea de tehnocrat curat a premierului rus Mihail Mișustin. Ancheta scoate la iveală modul în care apropiații acestuia au spălat miliarde de ruble și cum o companie controlată din umbră de familia sa a manipulat transporturi militare destinate chiar armatei ucrainene, în plin război.
Premierul rus Mihail Mișustin/FOTO:EPA/EFE
În timp ce Kremlinul impune legi drastice privind „patriotismul” și cere sacrificii totale populației ruse, elitele de la Moscova continuă să își securizeze averile uriașe prin metode demne de romanele de spionaj. Cea mai recentă anchetă a jurnaliștilor de la Centrul „Dosare” o are în centru pe Natalia Stenina, sora premierului rus Mihail Mișustin. Documentele financiare scurse în spațiul public dezvăluie o discrepanță astronomică între veniturile oficiale ale acesteia și realitatea din conturile sale bancare.
Matematica corupției
În cursul anului 2022, Natalia Stenina a plasat nu mai puțin de 12 miliarde de ruble (peste 130 de milioane de dolari) într-un depozit la Gazprombank. Conform datelor analizate, sora premierului a încasat doar din dobânzi suma de un miliard de ruble într-un singur an. Cu un an înainte, în aceeași bancă, conturile sale adăposteau alte 6 miliarde de ruble.
Unde este anomalia? În registrele oficiale de muncă, Stenina figurează din 2017 ca directoare de publicitate la compania „Tekadom”, parte a grupului deținut de oligarhul Emin Agalarov, unde încasează un salariu lunar cuprins între 25.000 și 60.000 de ruble (aproximativ 300–700 de dolari). Analiștii financiari au calculat că, din acest salariu legal, sora oficialului rus ar fi avut nevoie de mii de ani pentru a economisi suma depusă în bancă. Chiar și dividendele istorice primite anterior de la grupul privat UFG (aproximativ 10 milioane de dolari) reprezintă doar o fracție infimă din averea reală afișată.
Mariajul fictiv și rețeaua imobiliară de pe Rubliovka
Pentru a legaliza și ascunde proveniența acestor fonduri, s-a apelat la scheme clasice de fațadă. Între 2008 și 2020, Stenina a fost căsătorită oficial cu Aleksandru Udodov, un om de afaceri din cercul intim al lui Mișustin. Însă investigația demonstrează că mariajul a fost complet fictiv.
Scurgerile de informații arată că, în toți acești ani, Stenina a continuat să locuiască și să își împartă viața cu primul ei soț, Serghei Stenin, tatăl celor doi copii ai săi, în timp ce Udodov nu a împărțit niciodată cu ea vreo adresă, mașină sau măcar un zbor cu avionul.
„Nu l-am văzut niciodată pe Udodov în compania Nataliei Stenina”, a declarat Kiril Kaciur, fost partener de afaceri al acestuia. Rolul lui Udodov a fost strict cel de interfață financiară. Prin intermediul lui, sora premierului a primit „donații” constând în vile și terenuri de lux pe șoseaua Rubliovo-Uspenskoe, în faimoasa zonă rezidențială Nikolina Gora, proprietăți care în registrele publice rusești apar astăzi secretizate sub proprietatea generică „Federația Rusă”.
Regretatul opozant Aleksei Navalnîi l-a etichetat încă din 2020 pe Udodov drept un „escroc fiscal” specializat în recuperări ilegale de TVA, un paravan care vindea pe piață influența politică a lui Mișustin.
Bani rusești și logistică militară pentru Ucraina
Cea mai explozivă dezvăluire a anchetei vizează însă compania germană VG Cargo, operată de Udodov și Kaciur în incinta aeroportului Frankfurt-Hahn. Deși procuratura germană a investigat firma pentru spălare de bani, dosarul a fost închis suspect în 2021 din „lipsă de probe suficiente”. În acel moment, compania rula profituri nete de milioane de euro.
Ceea ce a urmat după declanșarea invaziei ruse în Ucraina depășește însă orice scenariu geopolitic. Potrivit mărturiilor unor foști angajați obținute de Centrul „Dosare”, la doar câteva săptămâni de la ordinul de atac dat de Vladimir Putin, prin hub-ul logistic din Frankfurt controlat de VG Cargo a început să treacă asistența militară occidentală destinată Ucrainei.
Compania controlată de omul de încredere al premierului rus a manipulat, descărcat și trimis mai departe spre Kiev mărfuri cu dublă utilizare și tehnologii militare avansate destinate să lovească forțele ruse pe front.
Deși Udodov a încercat să își piardă urmele la finele anului 2022, transferând oficial controlul VG Cargo către o firmă din Azerbaidjan (Sheer One Investments) pentru a evita sancțiunile americane, legăturile sale au rămas active. Ulterior, el s-a folosit de aceeași structură germană pentru a încerca să introducă ilegal în Rusia obiecte de artă și antichități din SUA.
Actualitate
Presa britanică: Keir Starmer ar putea demisiona zilele următoare. Premierul, sub presiune după scăderea dramatică a popularității
Premierul britanic Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare, potrivit unui articol publicat de un ziar britanic, care susține că liderul laburist ar urma să anunțe luni un calendar pentru plecarea sa. Informația nu a fost confirmată oficial, iar o sursă guvernamentală a declarat că Starmer rămâne concentrat asupra atribuțiilor sale de guvernare.
Keir Starmer s-ar putea retrage din funcție în zilele următoare. FOTO: AFP
Speculațiile privind viitorul politic al premierului s-au intensificat după ce rivalul său din interiorul Partidului Laburist, Andy Burnham, a câștigat vineri un loc în Parlament, ceea ce îi oferă posibilitatea de a lansa o provocare oficială pentru conducerea formațiunii.
Potrivit ziarului The Observer, Starmer și-ar fi petrecut weekendul la reședința oficială de la Chequers, unde ar fi analizat situația împreună cu soția sa înainte de a lua o decizie finală. Publicația susține că mai multe persoane importante din Partidul Laburist se așteaptă la o declarație clară privind viitorul său politic chiar de luni.
Cu toate acestea, premierul a transmis vineri că nu intenționează să cedeze fără luptă și a avertizat că disputele interne riscă să destabilizeze partidul aflat la guvernare.
Popularitatea premierului, în cădere liberă
Keir Starmer a condus Partidul Laburist către victorie în alegerile din 2024, însă popularitatea sa s-a erodat rapid pe fondul unor scandaluri și al mai multor schimbări de direcție politică. Criticii susțin că guvernul nu a reușit să livreze îmbunătățirile economice și sociale promise în campania electorală.
Potrivit unei analize Reuters, peste 100 de parlamentari laburiști – aproximativ un sfert din grupul parlamentar al partidului – au cerut public demisia lui Starmer sau stabilirea unui calendar clar pentru retragerea sa.
Dacă și-ar părăsi funcția, Marea Britanie ar ajunge la al șaptelea prim-ministru în puțin peste un deceniu, o situație fără precedent în ultimele aproape două secole și care reflectă instabilitatea politică și nemulțumirea publică față de performanțele guvernelor succesive.
Andy Burnham, favorit pentru succesiune
În cazul unei retrageri a lui Starmer, Andy Burnham este considerat principalul favorit pentru preluarea conducerii Partidului Laburist și a guvernului. În vârstă de 56 de ani, acesta și-a consolidat influența politică în ultimii ani în calitate de primar al Manchesterului.
Victoria sa în alegerile parțiale de vineri a fost interpretată de mulți observatori drept un pas important către o eventuală candidatură la șefia partidului. Deși nu și-a anunțat oficial intenția de a-l provoca pe Starmer, Burnham a promis în discursul său de victorie „o nouă direcție” pentru Regatul Unit.
Totodată, fostul ministru al Sănătății, Wes Streeting, a declarat că este dispus să intre într-o competiție pentru conducerea partidului. Presa britanică speculează deja asupra unui posibil guvern condus de Burnham. The Times a relatat că acesta ar intenționa să o înlocuiască pe ministrul Finanțelor, Rachel Reeves.
Actualitate
Mizele vizitei lui Nicușor Dan în Turcia. Analist: „Încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru țara noastră”
Președintele României, Nicușor Dan, a mers sâmbătă la Istanbul, unde a discutat cu președintele Turciei despre consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două țări și despre securitatea în regiunea Mării Negre.
Nicușor Dan și Recep Tayyip Erdoğan. FOTO: Administrația Prezidențială
Vizita șefului statului vine în contextul pregătirii summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie, unde urmează să fie luate decizii importante pentru flancul estic al Alianței. Printre subiectele abordate s-au numărat extinderea cooperării în infrastructura submarină, relocarea Centrului NATO de la Istanbul la Constanța și crearea unui hub european de securitate civilă la Marea Neagră.
Președintele Nicușor Dan a declarat că parteneriatul strategic dintre România și Turcia ar putea fi extins și în ceea ce privește infrastructura submarină din Marea Neagră. Această cooperare ar putea include proiecte legate de cablurile de energie și de comunicații submarine, care sunt esențiale pentru securitatea și interconectivitatea regională. „La summitul NATO de la Ankara, parteneriatul strategic dintre România și Turcia ar putea fi extins și în ceea ce privește infrastructura submarină din Marea Neagră”, a declarat președintele Nicușor Dan.
Emanuel Cernat, analist de politică externă, a explicat pentru „Adevărul” mizele vizitei președintelui Nicușor Dan în Turcia:
„Motivul principal al vizitei președintelui Nicușor Dan în Turcia este pregătirea summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie, prilej cu care urmează să fie luate decizii extrem de importante pentru întreaga Alianță Nord-Atlantică și, în mod special, pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România”.
Potrivit lui Emanuel Cernat, prin această vizită, președintele Dan încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru România, profitând de faptul că statul gazdă al unui summit beneficiază de o influență sporită în stabilirea agendei:
„În această vizită, Nicușor Dan încearcă să realizeze un demers de advocacy pentru țara noastră, știut fiind faptul că statul gazdă al unui summit beneficiază de o influență sporită în stabilirea agendei. Pentru România, este esențial ca pe această agendă să fie incluse menținerea prezenței NATO în proximitatea conflictului și securitatea Mării Negre ca temă principală, iar acest ultim subiect reprezintă un interes comun al României și Turciei, oferind o bază solidă pentru discuții. Totodată, prin mesajul său, președintele Dan transmite diplomatic o invitație președintelui Erdoğan de a vizita România în această toamnă, ceea ce subliniază dezvoltarea și consolidarea relațiilor bilaterale”.
Un Nicușor Dan mai implicat în plan extern?
Analistul a comentat și acomodarea președintelui Nicușor Dan cu atribuțiile de reprezentare externă, subliniind că un an de mandat este un termen rezonabil pentru familiarizarea cu uzanțele diplomatice.
„În ceea ce privește implicarea externă a președintelui, este dificil de evaluat dacă până acum a acoperit cu succes această dimensiune a mandatului, mai ales că în România există o încărcătură emoțională puternică în raportarea la instituția prezidențială, deseori influențată de filtrele politicii interne. În mod firesc, oricărui președinte aflat la primul mandat îi trebuie timp pentru a se acomoda cu atribuțiile de reprezentare externă, iar în cazul lui Nicușor Dan, acest început a fost unul abrupt, deoarece nu avea o experiență guvernamentală anterioară. Totuși, după un an de mandat, este de presupus că s-a familiarizat cu uzanțele diplomatice și cu modul de desfășurare a întâlnirilor internaționale”, a explicat Emanuel Cernat.
Analistul a subliniat că întâlnirile bilaterale sunt mai ușor de gestionat, dar cele multilaterale, precum summiturile NATO, presupun provocări multiple, mai ales în contextul actual, în care relațiile interpersonale dintre lideri capătă o importanță tot mai mare.
„Deși întâlnirile bilaterale sunt mai ușor de gestionat din punct de vedere protocolar, cele multilaterale, precum summiturile NATO, Adunarea Generală a ONU sau Consiliul European, presupun provocări multiple și sunt mult mai dificil de coordonat, mai ales în contextul actual, în care relațiile interpersonale dintre lideri capătă o importanță din ce în ce mai mare, depășind uneori canalele diplomatice clasice. În această privință, președintele Nicușor Dan mai poate acumula experiență în interacțiunea directă cu omologii săi, iar în privința summitului de la Ankara, toate privirile se vor îndrepta către un posibil prim contact direct cu președintele american Donald Trump”, a precizat Emanuel Cernat.
Analistul a subliniat că, deoarece relația României cu Uniunea Europeană este deja pe un făgaș bun, accentul actual al politicii externe se îndreaptă către consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, o direcție pe care președintele Dan o subliniază constant.
„Vedem adesea accentul deosebit pus de președinte pe dimensiunea transatlantică a relațiilor internaționale ale României, de la înlocuirea termenului „pro-european” cu „pro-occidental”, până la încercările repetate de consolidare a relațiilor diplomatice cu SUA”, a concluzionat Emanuel Cernat.
-
Actualitateacum 3 zile
Polonia a reținut un suspect în cazul uciderii caricaturistului rus exilat. Premierul Tusk: „Totul indică faptul că e vorba de un asasinat politic”
-
Breakingacum 3 zileTrump a declarat că îl susține pe Netanyahu la alegerile din octombrie: „Dar vreau să văd cine altcineva mai candidează”
-
Breakingacum 2 zilePolițist din trupele speciale, bătut la băutură de unul dintre cei mai bogați interlopi din București
-
Breakingacum 2 zileCasa Albă a postat un nou meme controversat cu Trump: „Noi chiar am salvat America înainte de GTA 6”
-
Breakingacum 14 oreTOP 10 | Țări de vizitat în prima vacanță singur, dacă tocmai te-ai despărțit de partenerul de viață
-
Breakingacum o ziSingurul palat bizantin din Grecia s-a redeschis
-
Actualitateacum 3 zile
Amenda uriașă primită de o femeie după ce a uitat o frunză în căruciorul de cumpărături. Sancțiunea a iscat un adevărat scandal
-
Actualitateacum 2 zile
Limitele puterii americane în Orientul Mijlociu: Ce spune acordul cu Iranul despre noua strategie globală a SUA





