În vara anului 1994, România a trăit unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sa sportivă. „Generația de Aur“, condusă de Gheorghe Hagi, a cucerit publicul și a făcut milioane de români să creadă că nimic nu este imposibil. A fost la 5 minute de o semifinală. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Anul
1990 a marcat nașterea „Generației de Aur“ în fotbalul românesc. Un grup de
jucători tineri care pășiseră din comunism direct în blugi și în fotbalul mare
european, crescuți la marile cluburi românești din perioada comunistă, cele
care făceau performanță în Europa anilor ’70-’80, și șlefuiți, după Revoluția
din 1989, la echipele europene la care s-au transferat imediat după Coppa del
Mondo, un Mondial la care jucătorii români au impresionat.

„Generația
de Aur“ a lui Hagi, Dumitrescu, Răducioiu, Sabău, Belodedici, Popescu, Stelea,
Lupescu, Petrescu, Prodan, Munteanu a transformat naționala României într-o
prezență constantă, solidă și de temut la marile competiții internaționale, mai
ales la Campionatele Mondiale. România „Generației de Aur“ dădea impresia că
putea învinge pe oricine, mai ales după Campionatul Mondial din 1994, organizat
în Statele Unite, când românii au fost la numai cinci minute de o semifinală cu
Italia. Și, având în vedere că România învinsese marea Argentina a lui
Batistuta, Caniggia și Redondo, nimeni nu s-ar fi arătat surprins dacă
„tricolorii“ s-ar fi luptat pentru titlul mondial cu Brazilia.

O surpriză fierbinte

Campionatul
Mondial din SUA 1994 a rămas în istorie drept cel mai fierbinte și mai solicitant
turneu final, cu meciuri în care temperaturile la nivelul gazonului au depășit
frecvent 40 de grade Celsius. Partidele s-au disputat la prânz pentru a putea
fi transmise în direct în Europa, iar condițiile au fost un adevărat infern
atât pentru jucători, cât și pentru spectatori. Temperaturile extreme din orașe
precum Dallas și Orlando au provocat leșinuri în tribune și au dus, pentru
prima dată în istoria fotbalului, la introducerea pauzelor de hidratare.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Campionatul
Mondial din Statele Unite a reprezentat și o bornă importantă în evoluția
fotbalului modern. La acest turneu au fost implementate aproape toate regulile
pe care le regăsim și astăzi: interzicerea pasei deliberate la portar,
acordarea a trei puncte pentru victorie, echipamente distincte pentru arbitri
și inscripționarea numerelor jucătorilor și pe partea din față a tricourilor.

Organizarea
Mondialului în SUA a reprezentat o surpriză uriașă. Fotbalul nord-american se
prăbușise aproape complet în anii ’80. După ce americanii au ratat atât
organizarea, cât și calificarea la Campionatul Mondial din 1986, liga
profesionistă fusese desființată. În plus, ei păreau mult mai interesați de
baseball și de fotbal american. Cu toate acestea, FIFA a decis să acorde
organizarea Campionatului Mondial din 1994 Statelor Unite, în detrimentul
Marocului și Braziliei. Forul internațional a argumentat că turneul va
revitaliza acest sport în SUA și că stadioanele americane erau mai moderne și
aveau o capacitate superioară celor europene. Ca o condiție pentru organizarea
competiției, Statele Unite au fost obligate să înființeze un campionat
profesionist de fotbal, astfel luând naștere Major League Soccer. Deși mulți au
anticipat un eșec răsunător, realitatea a fost cu totul alta. Mondialul
american a stabilit un record de audiență în tribune, cu o medie de aproape
69.000 de spectatori pe meci și un total de aproximativ 3,6 milioane de
spectatori. În plus, meciurile au fost spectaculoase, suprafețele de joc
excelente, iar organizarea ireproșabilă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Formatul
competiției era același ca în 1990: 24 de echipe împărțite în șase grupe a câte
patru. În faza eliminatorie se calificau ocupantele primelor două locuri din
fiecare grupă și cele mai bune patru echipe clasate pe locul al treilea. A fost
ultima ediție desfășurată în acest sistem, deoarece din 1998 numărul
participantelor a crescut la 32.

De pe primul loc

România
își formase între timp un lot de excepție. Spre deosebire de Mondialul din
Mexic 1970 sau de Coppa del Mondo 1990, jucătorii de bază ai naționalei nu mai
evoluau în campionatul intern, la Steaua, Dinamo, Rapid sau Universitatea
Craiova. Cei mai mulți ajunseseră deja la cluburi importante din Europa: Florin Răducioiu
juca la AC Milan, Gheorghe Hagi și Ioan Sabău la Brescia, Dan Petrescu la
Foggia, Ionuț Lupescu la Bayer Leverkusen, Gică Popescu la PSV Eindhoven, Ilie
Dumitrescu la Tottenham Hotspur, Miodrag Belodedici la Valencia, Dorinel
Munteanu și Tibor Selymes la Cercle Brugge, iar Bogdan Stelea la Mallorca. Din
campionatul intern proveneau Daniel Prodan, Basarab Panduru și Constantin
Gâlcă, de la Steaua, Florin Prunea, Viorel Moldovan și Gheorghe Mihali, de la
Dinamo, Iulian Chiriță și Jean Vlădoiu, de la Rapid, Corneliu Papură și Ovidiu
Stângă, de la Universitatea Craiova, Marian Ivan, de la FC Brașov, iar al
treilea portar, Ștefan Preda, de la Petrolul Ploiești. Cu acest lot,
selecționerul Anghel Iordănescu a atacat preliminariile pentru Mondialul
american.

„Tricolorii“
au avut o campanie foarte bună. Nu au pierdut niciun meci, însă lupta pentru
calificare s-a dat până în ultima etapă cu Belgia, Țara Galilor și
Cehoslovacia. Belgienii și galezii fuseseră învinși în tur, iar cu cehii
România obținuse două remize. Meciul decisiv s-a jucat la Cardiff, împotriva
Țării Galilor. Cine câștiga mergea la Campionatul Mondial. Partida a fost
dramatică. Fazele se succedau într-un ritm amețitor, iar românii arătau deja
tehnica și forța ofensivă care aveau să impresioneze la Mondial. Hagi a deschis
scorul în minutul 32, după un dribling și un șut puternic, la care portarul
galez a greșit intervenția. Gazdele au egalat în repriza secundă prin Dean
Saunders și au primit chiar și un penalty. Zeii fotbalului au fost însă de
partea României, iar Paul Bodin a trimis mingea în transversală.

Francezul care va arbitra Turcia – România a purtat noroc naționalei. Francois Letexier a oficial la meciul care a adus calificarea la EURO 2024

Finalul
a aparținut românilor. Ilie Dumitrescu a pornit o acțiune personală și i-a pasat decisiv
lui Florin Răducioiu, care a înscris fără emoții. România se califica la
Campionatul Mondial de pe primul loc și își făcea bagajele să plece peste Ocean.

Din nou pe primul loc 

România a debutat la Campionatul Mondial din
Statele Unite pe 18 iunie 1994, într-o grupă din care mai făceau parte țara-gazdă,
Elveția și Columbia. Primul adversar a fost Columbia, una dintre favoritele
turneului. Columbienii aveau o generație excepțională, cu jucători precum Valderrama,
Rincón, Asprilla şi Valencia.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În partida disputată la Pasadena, sud-americanii
au început în forță și au dominat primele minute. Românii au rezistat însă
asediului și au răspuns cu contraatacuri devastatoare, mai ales pe benzi. În
minutul 15, Răducioiu, lansat magistral de Hagi cu o pasă printre fundași, și-a
întors adversarii și a șutat la colțul lung, deschizând scorul. A urmat
momentul de magie. După ce îl testase pe Córdoba cu un șut puternic de la
distanță, Hagi a observat că portarul columbian stătea ieșit dintre buturi. În
minutul 34, de pe partea stângă a terenului, a trimis un lob șutat de la
aproximativ 35 de metri, care l-a surprins pe Córdoba și s-a oprit în plasă. A
fost unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria echipei naționale. Adolfo
Valencia a redus din diferență în minutul 43, însă România era echipa mai bună.
În minutul 89, Răducioiu și-a trecut în cont dubla și a stabilit scorul final,
3-1, provocând una dintre marile surprize ale turneului.

Pe 22 iunie a urmat confruntarea cu Elveția. După
victoria în fața Columbiei, România era considerată una dintre revelațiile
Mondialului și pornea favorită. Elvețienii obținuseră doar un egal cu Statele
Unite în primul meci. Pe stadionul Silverdome din Detroit, arenă proiectată de
un român, elvețienii i-au readus însă cu picioarele pe pământ pe „tricolori“. România a rămas
în inferioritate numerică după eliminarea lui Jean Vlădoiu, încă din minutul 3,
iar Elveția s-a impus categoric, cu 4-1. Românii și-au luat însă revanșa rapid.
Pe 26 iunie au învins Statele Unite, la Pasadena, cu 1-0, după un nou gol
spectaculos, marcat de Dan Petrescu în urma unei pase excelente a lui Gheorghe
Hagi. România a câștigat grupa cu șase puncte și s-a calificat în optimile de
finală.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Împotriva tuturor

În optimi, România avea de înfruntat Argentina.
Echipa lui Maradona terminase grupa pe locul al treilea, la egalitate de puncte
cu Nigeria și Bulgaria, dar cu un golaveraj inferior. Deși Diego Maradona
fusese suspendat în urma unui control antidoping, Argentina rămânea una dintre
marile favorite. În lot se aflau Gabriel Batistuta, Claudio Caniggia, Abel
Balbo, Ariel Ortega, Diego Simeone, Néstor Sensini și Fernando Redondo. Puțini
le acordau românilor șanse reale. Încă o dată însă, „tricolorii“ au contrazis
toate pronosticurile și au demonstrat valoarea extraordinară a „Generației de
Aur“.

România a mizat pe aceeași rețetă care funcționase
împotriva Columbiei: o apărare disciplinată și contraatacuri devastatoare. Meciul
s-a disputat pe 3 iulie, pe stadionul Rose Bowl din Pasadena, în fața a peste
90.000 de spectatori. Argentina a început în atac și a dominat posesia, însă
românii au gestionat excelent partida. În minutul 11, Ilie Dumitrescu a
executat impecabil o lovitură liberă și l-a învins pe Islas pentru 1-0. Bucuria
a durat puțin. Batistuta a obținut un penalty și tot el l-a transformat.

Înaintea barajului, Mircea Lucescu i-a lăudat pe turci, dar i-a și amenințat: „Sunt aici să câștig”

A urmat însă recitalul lui Gheorghe Hagi. Decarul
României i-a oferit o pasă genială lui Ilie Dumitrescu, care a readus România
în avantaj. Apoi, după un nou contraatac de manual, Dumitrescu i-a întors
serviciul lui Hagi, iar acesta a înscris pentru 3-1. Argentina a redus din
diferență prin Abel Balbo, însă era prea târziu. Anghel Iordănescu și-a
reorganizat perfect echipa, iar România s-a impus cu 3-2.

A fost unul dintre cele mai mari momente din
istoria sportului românesc. Milioane de oameni au ieșit în stradă și au uitat,
pentru câteva ore, de greutățile tranziției. Pentru prima dată în istorie,
România se califica în sferturile de finală ale unui Campionat Mondial.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La cinci minute de o semifinală

Pe 10 iulie 1994, România a întâlnit Suedia în
sferturile de finală, pe stadionul Stanford. Nordicii trecuseră în optimi de
Arabia Saudită, cu 3-1, și dispuneau de jucători foarte valoroși, precum Tomas
Brolin, Henrik Larsson, Kennet Andersson și Stefan Schwarz. Suedezii mizau pe
forța fizică, în timp ce românii compensau prin viteză și tehnică. A rezultat
un meci dramatic.

În minutul 78, Tomas Brolin a deschis scorul
pentru Suedia. România a reacționat rapid, iar opt minute mai târziu Florin
Răducioiu a egalat cu un șut din interiorul careului, trimițând partida în
prelungiri. În minutul 101,  Răducioiu a reușit dubla, ducând scorul la 2 la 1. Ulterior, suedezul Stefan Schwarz a primit al doilea cartonaș galben
și a fost eliminat. Mai erau doar cinci minute până la o
calificare istorică în semifinale. Atunci a venit faza care avea să rămână una
dintre cele mai dureroase din istoria fotbalului românesc. La un corner, Florin
Prunea a ieșit greșit dintre buturi, iar Kennet Andersson a egalat cu o
lovitură de cap.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

La 2-2, calificarea s-a
decis la loviturile de departajare. Suedezii au transformat toate cele cinci
penaltyuri. Pentru România au ratat Dan Petrescu și Miodrag Belodedici, ale
căror execuții au fost apărate de Thomas Ravelli. Suedia mergea în semifinale,
iar România părăsea competiția cu fruntea sus, după cea mai

Data sfârșitului lumii a fost stabilită deja, dar mai este mult timp până planeta noastră, Pământ, să fie distrusă.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Noile cercetări sugerează că Pământul va fi distrus când Soarele va muri, peste aproximativ cinci miliarde de ani.

Astronomii de la Universitatea din St. Andrews au studiat ce se întâmplă cu planetele după moartea soarelui, oferind o privire asupra viitorului sistemului solar.

Echipa de cercetători de la universitatea scoțiană a folosit Telescopul Spațial James Webb al NASA/ESA/CSA pentru a observa o exoplanetă de dimensiunea lui Jupiter, numită WD 1856 b, trecând în fața stelei sale gazdă „moarte”, scrie Metro.

Au reușit să măsoare masa și temperatura planetei și chiar să-i detecteze atmosfera.

Cercetătorii au descoperit că planeta este „semnificativ mai caldă” decât se așteptau și au stabilit cum a ajuns, cel mai probabil, pe orbita sa.

Echipa a explicat că, peste aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele va rămâne fără hidrogen în nucleu și se va umfla până la o dimensiune de peste 100 de ori mai mare decât cea actuală, transformându-se într-o stea gigantică roșie.

Apoi își va pierde straturile exterioare și își va încheia viața. Mercur, Venus și, posibil, Pământul vor fi distruse de steaua gigantică roșie, potrivit studiului publicat în revista Nature.

Dar, la fel ca în cazul majorității fenomenelor din spațiu, există încă multe necunoscute.

Una dintre acestea este soarta planetelor mai îndepărtate. Ele sunt alcătuite în principal din hidrogen și heliu, iar printre cele mai cunoscute din această categorie se numără Jupiter și Saturn.

Cercetătorii au explicat că descoperirea și studierea planetelor care orbitează în jurul rămășițelor stelelor asemănătoare Soarelui după dispariția acestora reprezintă o modalitate de a afla ce s-ar putea întâmpla în propriul nostru Sistem Solar într-un viitor îndepărtat.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ce este „planeta ciudată” WD 1856 b?

Exoplaneta cu acest nume a fost descoperită în 2020, orbitând în jurul WD 1856+534, la aproximativ 80 de ani-lumină de Pământ, o distanță pe care ar dura peste un milion de ani să o parcurgem folosind tehnologia modernă a rachetelor.

A fost observată cu ajutorul satelitului TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA și al Telescopului Spațial Spitzer.

Autorul principal al studiului, dr. Ryan MacDonald, de la Universitatea din St Andrews, a declarat: „Planeta este cu adevărat ciudată.

„Are aproximativ dimensiunea lui Jupiter, dar pitica albă pe care o orbitează are dimensiunea Pământului, așa că planeta este de șapte ori mai mare decât steaua sa.”

Ceea ce este atât de neobișnuit la WD 1856 b este orbita sa „extrem de apropiată” de steaua gazdă, la o distanță de 50 de ori mai mică decât cea la care Pământul orbitează în jurul Soarelui, a spus dr. MacDonald.

A fost prima descoperire de acest gen a unei planete intacte care orbitează la mică distanță de o pitică albă.

Însă dr. MacDonald a afirmat că, dacă WD 1856 b ar fi orbitat inițial la acea distanță, ar fi fost distrusă pe vremea când steaua era o gigantă roșie.

Sănătatea mintală a adolescenților nu mai este doar o problemă medicală, ci și una economică. Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, realizat pe peste 600.000 de adolescenți, arată că riscul de a dezvolta tulburări psihice crește atunci când un prieten apropiat se confruntă cu astfel de probleme. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Avertismentul vine în contextul în care Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) trage un semnal de alarmă: deteriorarea stării de bine a noilor generații a început cu mult înainte de pandemie și, dacă nu este oprită, va avea consecințe economice severe pe termen lung. Tinerii cu probleme de sănătate mintală întâmpină mai des dificultăți școlare, au o tranziție mai dificilă către piața muncii și sunt mai predispuși la perioade de inactivitate sau șomaj.

Ce au descoperit cercetătorii

Studiul, realizat pe 600.000 de adolescenți finlandezi, a scos la iveală faptul că tinerii din anturajul unei persoane cu o tulburare mintală sunt mult mai predispuși să primească un diagnostic similar. Mai mult, riscul a fost mai mare și în cazul adolescenților ai căror prieteni aveau o predispoziție genetică pentru astfel de afecțiuni, adică proveneau din familii în care existau deja diagnostice de depresie sau alte tulburări psihice, relevă un material publicat de The New York Post. Asocierea a fost cea mai puternică în rândul elevilor de liceu.

Cu toate acestea, autorii atrag atenția că vulnerabilitățile emoționale nu sunt propriu-zis „contagioase”. Medicul psihiatru Consuelo Cagande explică faptul că, la această vârstă, sentimentul de apartenență se construiește mai degrabă prin prieteni decât prin familie. Astfel, când un adolescent vorbește deschis despre stările sale, ceilalți devin mai atenți la propriile emoții și ajung să recunoască simptome pe care înainte le ignorau. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ea avertizează, însă, că sprijinul între prieteni nu este suficient atunci când apar probleme serioase. Dacă un adolescent vorbește despre depresie severă sau despre sinucidere, prietenii ar trebui să îl susțină, dar și să anunțe un adult.

OECD: sănătatea mintală a tinerilor a devenit și o problemă economică

Într-un raport lansat chiar în acest an („Child, Adolescent and Youth Mental Health in the 21st Century”), OECD avertizează că declinul sănătății mintale în rândul tinerilor a început cu mult timp înaintea pandemiei. În fața unui număr record de adolescenți care raportează stări de anxietate și depresie, experții subliniază că problema a depășit granițele sistemului medical. Vulnerabilitatea emoțională se traduce direct în dificultăți școlare, eșecuri la integrarea pe piața muncii și o dependență tot mai mare de ajutoarele sociale.

Impactul economic este semnificativ. Un al doilea document publicat de OECD în 2026, „The Economic Case for Preventing Mental Ill Health”, estimează că afecțiunile psihice reduc anual PIB-ul Uniunii Europene cu aproximativ 1,7%. Pierderile sunt cauzate de absenteism, renunțarea la locul de muncă și scăderea productivității angajaților.

Raportul estimează că depresia, anxietatea și tulburările asociate consumului de alcool generează costuri medicale de aproximativ 76 de miliarde de euro anual, reprezentând 6% din bugetele de sănătate ale UE. Pentru a reduce aceste costuri, experții OECD susțin că intervenția psihologică timpurie, direct în școli și comunitate, a devenit nu doar o necesitate morală, ci și o investiție vitală.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Laura Găvan: „Influența grupului este firească în adolescență”

„Adolescența este una dintre cele mai importante etape în dezvoltarea psihologică a unei persoane. Este perioada în care tinerii încep să își construiască identitatea, să își definească valorile și să își caute locul într-un grup. Dacă în copilărie părinții reprezintă principala sursă de siguranță și validare, în adolescență această nevoie este împărtășită tot mai mult cu prietenii. De aceea, influența grupului devine atât de puternică și este firească din punctul de vedere al dezvoltării”, declară pentru „Adevărul” Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Ea explică faptul că, în această perioadă, validarea socială capătă o importanță deosebită.

„În această perioadă, tinerii sunt deosebit de sensibili la validarea socială. Au nevoie să simtă că sunt acceptați și înțeleși, iar opiniile prietenilor pot avea uneori o greutate mai mare decât cele ale adulților. Este un proces normal, care face parte din dezvoltarea autonomiei și nu trebuie interpretat automat ca o respingere a familiei”, continuă aceasta.

Tabere, cursuri, ateliere. Câte activități sunt prea multe pentru un copil în vacanța de vară?

Când sprijinul dintre prieteni poate deveni insuficient

Laura Găvan atrage atenția că există situații în care discuțiile dintre adolescenți, deși pornesc din dorința de a se susține reciproc, pot întreține stările emoționale dificile.

„Un fenomen observat frecvent este acela în care adolescenții discută ore întregi despre problemele lor, despre nedreptăți sau despre experiențele negative, fără să ajungă la soluții. Deși aceste conversații creează apropiere și sentimentul că nu sunt singuri, ele pot menține sau amplifica stările de tristețe și anxietate, deoarece atenția rămâne concentrată aproape exclusiv asupra aspectelor dificile ale vieții”, avertizează specialista.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Ea subliniază că apropierea dintre adolescenții care trec prin dificultăți similare poate avea și o explicație diferită de cea intuitivă.

„Este important de înțeles și faptul că adolescenții care trec prin dificultăți asemănătoare tind să se apropie unii de alții. Un tânăr anxios poate simți că este înțeles mai bine de cineva care trăiește aceleași emoții, iar un adolescent deprimat poate căuta persoane cu experiențe similare. Prin urmare, nu întotdeauna grupul generează problema; uneori vulnerabilitățile comune sunt cele care apropie oamenii”, mai spune acesta.

De ce interdicțiile nu sunt soluția

Și, crede că reacția instinctivă a unor părinți – aceea de a interzice anumite prietenii – poate avea efectul opus celui dorit.

„Din acest motiv, soluția nu este interzicerea unei prietenii. Atunci când părinții încearcă să controleze cu cine are voie adolescentul să se întâlnească, există riscul ca acesta să devină mai secretos și să reducă comunicarea cu familia. În plus, interdicțiile pot transforma prietenia într-un simbol al independenței, ceea ce o face și mai atractivă”, avertizează Laura Găvan.

În schimb, recomandă ca părinții să rămână implicați în viața socială a copiilor lor.

„Mult mai util este ca părinții să cunoască prietenii copilului, să manifeste interes autentic pentru relațiile acestuia și să creeze un climat în care adolescentul să simtă că poate vorbi deschis despre ceea ce trăiește. Întrebările formulate fără critică și disponibilitatea de a asculta sunt mult mai eficiente decât judecățile sau avertismentele repetate”, spune ea.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Psihoterapeutul atrage atenția și asupra semnelor care ar trebui să îi determine pe părinți să ceară ajutor de specialitate: „În același timp, există schimbări care merită observate atunci când persistă mai multe săptămâni: retragerea din activitățile care înainte îi făceau plăcere, izolarea socială, modificări importante ale somnului sau alimentației, scăderea performanțelor școlare, iritabilitatea accentuată, lipsa speranței, autocritica excesivă sau afirmațiile frecvente că «nu mai are rost nimic». Aceste semnale nu trebuie ignorate și justifică o discuție calmă, iar dacă dificultățile persistă, evaluarea de către un specialist poate fi un pas important.”

Relația cu familia rămâne principalul factor de protecție

Laura Găvan subliniază că, deși prietenii ocupă un loc central în adolescență, relația cu familia continuă să fie esențială pentru echilibrul emoțional al tinerilor.

„Cel mai puternic factor de protecție rămâne relația dintre adolescent și familie. Chiar dacă în această etapă prietenii ocupă un loc central, tinerii au în continuare nevoie de părinți disponibili emoțional, care oferă siguranță, ascultare și sprijin, fără a minimiza sau dramatiza ceea ce copilul trăiește”, subliniază aceasta.

„Pe Instagram mă simt ultimul om”. Dezbaterea virală care scoate la iveală un fenomen îngrijorător: statutul social cumpărat pe datorie

Ea amintește că influența grupului nu este doar un factor de risc, ci poate deveni și o resursă importantă.

„Prietenii pot influența sănătatea emoțională atât în sens negativ, cât și pozitiv. Un grup în care există susținere, empatie și modele sănătoase de adaptare poate deveni un factor esențial de protecție împotriva anxietății și depresiei. De aceea, obiectivul nu este limitarea relațiilor sociale, ci dezvoltarea unor adolescenți care au încredere în ei, pot cere ajutor atunci când au nevoie și beneficiază de o relație solidă cu familia. În cele din urmă, nu prieteniile reprezintă principalul risc sau principala resursă, ci calitatea legăturilor pe care adolescentul le construiește atât în afara casei, cât și în interiorul ei”, conchide psihoterapeutul.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>