Actualitate
Jumătate dintre școlile românești riscă să se închidă | Nationalul.ro
„Când eram eu elevă, la sfârşitul anilor ’80-începutul anilor ’90, învăţam în trei schimburi şi erau cam zece clase în fiecare an. Acum, la aceeaşi şcoală din Berceni, se învaţă într-un singur schimb şi sunt cinci-şase clase pentru fiecare generaţie. Ca să nu mai spun că noi eram şi 40 în clasă, iar acum sunt între 20 şi 30 de copii”, povesteşte Cornelia, învăţătoare la o şcoală de cartier din Bucureşti.
Statisticile confirmă: în 1995 erau înscrişi în învăţământul preuniversitar (şcoli primare şi gimnaziale, licee şi şcoli profesionale) aproape 3,7 milioane de copii. În 2017 numărul lor a fost de numai 2,4 milioane, cu o treime mai puţin. Iar având în vedere tendinţa de permanentă scădere din ultimii ani (de la 2,65 milioane în 2013 la 2,61 milioane în 2014, 2,55 milioane în 2015 şi 2,52 milioane în 2016), se poate presupune că în anul 2018/2019 vor călca pragurile şcolilor şi mai puţini elevi. Declinul se vede şi în zona celor mai mici „clienţi” ai sistemului de învăţământ: de la aproape 700.000 de copii în grădiniţe şi creşe în 1995 s-a ajuns la circa 540.000 în 2017, cu aproape 25% mai puţin.
Bătrâni şi tot mai puţini
De ce s-a ajuns aici? Declinul demografic este, desigur, de vină. În 2002, de când avem cele mai vechi date disponibile referitoare la populaţia rezidentă, trăiau efectiv în România 21,7 milioane de persoane. În 2018 mai sunt 19,5 milioane. Iar lucrurile stau şi mai grav în ceea ce priveşte locuitorii sub 20 de ani. În 2002 aceştia totalizau aproape 5,5 milioane, faţă de numai 4,1 milioane la debutul acestui an.
Cauzele principale sunt două şi le ştie toată lumea. Prima este sporul natural negativ (respectiv se nasc mai puţini copii decât numărul celor decedaţi). Anul trecut, numărul persoanelor decedate a fost cu peste 71.000 mai mare decât numărul născuţilor‐vii. A doua cauză majoră o reprezintă migraţia. „România continuă să fie o ţară de emigrare, fenomenul constituind cea de a doua cauză principală a reducerii populaţiei ţării. În anul 2017 numărul emigranţilor a depăşit numărul
imigranţilor cu peste 53.000”, se arată în documentele Institutului Naţional de Statistică (INS).
Lacătul pe uşă
În cazul în care ritmul de scădere se va menţine, în mai puţin de zece ani numărul de elevi din sistemul românesc va scădea sub două milioane, iar peste două decenii va ajunge undeva la 1,5 milioane. Adică undeva la 40% din cel înregistrat în anii ’90. Impactul va fi semnificativ în ceea ce priveşte numărul de unităţi de învăţământ şi de cadre didactice. Cu semnificativ mai puţini elevi, multe şcoli vor fi nevoite să-şi închidă porţile, iar mulţi învăţători şi profesori vor trebui să-şi găsească alte meserii.
De altfel, lipsa elevilor (la care s-a adăugat dorinţa de a eficientiza din punct de vedere financiar sistemul educaţional) a dus deja la desfiinţarea, la propriu sau prin comasare, a numeroase unităţi de învăţământ. Ultimele statistici disponibile arată că de la peste 15.000 de şcoli şi licee în 1995 mai existau în 2016 în jur de 5.700, în timp ce din peste 12.000 de grădiniţe şi creşe mai rămăseseră sub 1.200.
Nici numărul de învăţători şi profesori nu arată prea bine. Conform INS, acesta a scăzut de la un vârf de 232.000 în 2000 la circa 174.000 în 2016, respectiv cu 25% mai puţini. „Și nici măcar statisticile astea nu arată realitatea. În zonele rurale s-a ajuns să fie mulţi profesori care lucrează cu jumătate sau chiar cu sfert de normă, pentru că nu există decât o clasă pentru fiecare generaţie, iar cel mai apropiat post disponibil e la zeci de kilometri distanţă”, spune învăţătoarea Cornelia.
Sub ochii noştri
Evident că, în funcţie de politicile guvernamentale, vor putea exista două abordări ale situaţiei. Fie se va adopta o atitudine de acceptare şi sistemul educaţional va fi lăsat să se micşoreze treptat, prin neînlocuirea cadrelor didactice ieşite la pensie şi prin închiderea treptată a şcolilor rămase fără elevi, fie se va încerca, din motive populiste şi electorale, menţinerea infrastructurii educaţionale la aceleaşi dimensiuni. Asta pentru a păstra un anumit număr de slujbe (într-un sat, de pildă, desfiinţarea a 10-20 de posturi bugetare cântăreşte mult) şi pentru a reduce distanţa pe care copiii o au de parcurs până la şcoală.
„La noi, de pildă, am dus muncă de lămurire cu trei elevi dintr-o clasă în care erau 20 şi am reuşit să-i convingem să se mute într-o clasă în care mai rămăseseră doar 12 copii. În caz contrar, clasa respectivă ar fi trebuit desfiinţată, ceea ce înseamnă că am fi pierdut din numărul de posturi alocate şi din finanţarea de la buget”, dezvăluie directoarea unui liceu din Capitală.
Pentru moment, se pare că se va încerca o abordare mixtă: în unele zone şcolile vor fi menţinute în viaţă chiar dacă nu mai au suficienţi elevi, în
timp ce în altele s-ar pregăti închideri şi comasări. În ianuarie, deputatul PNL Florin Roman declara că are informaţii potrivit cărora Guvernul ar intenţiona să închidă 1.000 de şcoli şi grădiniţe, ca urmare a unor măsuri luate în teritoriu prin intermediul inspectoratelor şcolare. „Este o decizie care nu are niciun fel de studiu de impact, care nu are niciun fel de analiză serioasă. (…) În fapt, ce se întâmplă: în loc să consulte primarii şi operatorii economici, aşa cum spune legea, alături de şcoli pentru a face propuneri referitor la planul de învăţământ şi reţeaua de şcolarizare, ministrul Educaţiei a scos din circuit primarii şi operatorii, a lăsat doar directorii de scoli, care sunt chemaţi la inspectorate şi sunt ameninţaţi să reducă costurile, altfel vor pleca acasă”, a explicat Roman.
Informaţia a fost confirmată până în prezent de decizii luate de inspectoratele şcolare judeţene. De exemplu, consiliera pentru reţeaua şcolară din cadrul Inspectoratului Școlar Judeţean Maramures, Simona Cătană, anunţa în primăvară că numărul de unităţi şcolare va scădea de la 237 la 227, ca urmare a scăderii populaţiei şcolare. În ultimii cinci ani, numărul elevilor din Maramureş s-a redus cu circa 10.000, a mai precizat ea. Opt şcoli primare şi cinci grădiniţe din mediul rural vor fi desfiinţate în judeţul Sălaj începând din această toamnă, tot ca urmare a scăderii numărului de elevi. Asta în timp ce în Vrancea s-a luat decizia desfiinţării a 14 şcoli şi grădiniţe, comasarea a două şcoli şi fuziunea altor două.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Comunicateacum 2 zileHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Comunicateacum 3 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa
-
Comunicateacum 18 oreCum să alegi ușa de garaj perfectă pentru casa ta
-
Sanatateacum 3 zileFlora intestinală „distrusă”: ce înseamnă, de fapt, disbioza și care sunt simptomele
-
Uncategorizedacum 3 orePuterea unui smartphone pliabil, într-o nouă generație. HUAWEI Mate X7 – excelență în fotografie și durabilitate remarcabilă




