Actualitate
Un concert de excepție marca inimitabilă a Britten Sinfonia la Sala Radio
În seria concertelor Muzica secolului XXI a avut loc la Sala Radio, începând cu ora 15:00 un eveniment mult așteptat al ansamblului Britten Sinfonia, sub bagheta dirijorului Andrew Gourlay. Solist a fost Vikram Sedona, la vioară, laureat al Concursului Internațional „George Enescu” 2018.
În program am audiat: Reflections in time de Charlotte Bray, Prin lumina florilor de Ulpiu Vlad, Concert pentru vioară –de John Woolrich, o lucrare în prima audiție de Mark-Anthony Turnage și Spiralling de Colin Matthews.
Britten Sinfonia este un ansamblu britanic, creat în 1992 la Cambridge. Și-a câștigat o reputație internațională atât datorită interpretărilor de o mare virtuozitate, cât și prin pionierat în abordarea inspirată a repertoriului, marcat de conexiuni îndrăznețe și inteligente între lucrări muzicale contemporane și unele create cu 400 de ani în urmă. Britten Sinfonia iese din tipare și prin faptul că nu are un dirijor principal și nici un director artistic, alegând să colaboreze cu numeroși artiști invitați de calibru internațional, din întregul spectru muzical, spectacolele lor dobândind astfel, de fiecare dată, o perspectivă inedită și proaspătă. Britten Sinfonia a înregistrat cu Harmonia Mundi, Hyperion, Sound Circus și EMI, printre altele. Albumele lor au fost nominalizate la Grammy, au primit un premiu Gramophone și un premiu ECHO / Klassik, iar cel mai recent a fost distins cu un premiu BBC Music Magazine – albumul Oboe Concerto, de James MacMillan.
Programul a permis o privire de ansamblu asupra muzicii contemporane britanice, aducând pe scena Festivalului o selecție a celor mai cunoscuți și cântați compozitori în viață.
Compozitoarea Charlotte Bray (născută în 1982) s-a impus ca un talent distinctiv al generației sale, prin muzica ei plină de emoție, expresivă și de o mare intensitate lirică.
Reflections in time a deschis acest concert.Atmosfera piesei structurată în două mișcări(prima alertă iar a doua lentă) a fost realizată cu mare știință de către cei treizeci de membrii și acestei orchestre.Am remarcat toate construcțiile metro-ritmice cu efect pulsatoriu din prima mișcare cât și trimiterile expresive,lente din cea de-a doua.
Compozițiile ei au fost deja cântate de numeroase ansambluri și orchestre de clasă mondială, printre care Royal Opera House Covent Garden, London Sinfonietta, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group, London Symphony Orchestra, CBSO Youth Orchestra, London Philharmonic Orchestra, BBC Scottish Symphony Orchestra și BBC Symphony Orchestra. Lucrările ei au fost prezentate la BBC Proms, Aldeburgh, Cheltenham, Tanglewood, Aix-en-Provence, Verbier, West Cork și la Festivalul de vară din Copenhaga.
Ulpiu Vlad compozitor, muzicolog și profesor român (născut în 1945) este un reprezentant al generației de muzicieni români afirmate în anii ’70-’80. Compozițiile sale au o orientare onirică, de un lirism profund, folosind mult emoțiile, în cheie neo-romantică și improvizația de sorginte folclorică. A fost elevul lui Anatol Vieru și a urmat studii aprofundate la Academia “Santa Cecilia” din Roma, la Borovetz și Amsterdam. Distins cu numeroase premii pentru activitatea sa, Ulpiu Vlad a compus în aproape toate genurile, de la cel cameral, la cel simfonic și de la cel coral, la cel vocal-simfonic, abordând inclusiv muzica electronică.
„Prin lumina florilor ” a fost proiectată un cu totul alt univers sonor cât și acea „bucurie a frunosului”, prin insolitul și coloritul sonor.Lucrarea se detașează prin combinațiile sonore inedite, prin asemănarea muzicii cu natura , făcând parte din seria opusurilor cu accent pus pe latura expresivității.
John Woolrich (născut în 1954) este un compozitor britanic a cărui muzică este interpretată frecvent, consacrându-l drept o figură importantă în viața muzicală britanică. El este și un profesor extrem de creativ și este interesat de programarea pe computer. Are o abordare practică a muzicii, considerând că aceasta are nevoie de cât mai multe căi ca să ajungă la oameni, așadar a fondat un grup muzical (Composers Ensemble), un festival (Hoxton New Music Days) și are o colaborare intensă cu Orchestra din St Johns, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group (unde a și fost artist asociat, în 2002). Este preocupat de arta transcrierii creative, promovând re-compunerea unor lucrări clasice după Monteverdi, Mozart, Corelli, Berio, Schumann sau Beethoven.
Într-o singură lucrare, acest concert a avut mai degrabă linii simple, facilitate de un limbaj tehnic și expresiv destul de limitat.De altminteri,nici prestația laureatului Concursului Internațional „George Enescu” din 2018 Vikram Sedona nu a avut nimic specia.Violonistul a redat plat, plicticos materialul sonor.A etalat un sunet destul de departe de noțiunea de „a fi solist”.Vibrato-ul nediferențiat și atitudinea mereu plicticoasă a fost realizată de acest muzician.Ceea ce a fost însă de excepție, de cu totul alt calibru a fost munca de creație a orchestrei perfect manageriată de către maestrul Andrew Gourlay.
În concluzie, fără a critica sau a discrimina,numai secțiunea mediană și finalul au fost la înălțimea așteptărilor.
Britanicul Mark-Anthony Turnage (născut în 1960) este unul dintre cei mai admirați și mai performanți compozitori ai generației sale. A studiat cu Oliver Knussen și John Lambert, la Londra și Gunther Schuller, din Tanglewood. În creațiile sale amestecă cu abilitate idiomuri clasice și de jazz, obținând o țesătură ingenioasă între modernism și tradițional. A fost artist în rezidență și a semnat creații dedicate pentru City of Birmingham Symphony Orchestra, English Opera, BBC Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra și Chicago Symphony Orchestra. Printre dirijorii lucrărilor compuse de Turnage se numără Simon Rattle, Andrew Davis, Vladimir Jurowski, Daniel Harding, Antonio Pappano, Andris Nelsons, Vassily Petrenko, Oliver Knussen și Leonard Slatkin. A colaborat cu muzicieni de jazz, printre care John Scofield, Peter Erskine și Joe Lovano, soliștii Håkan Hardenberger, Christian Lindberg, Christian Tetzlaff și Marc-André Hamelin și cu Ensemble Modern, London Sinfonietta și Nash Ensemble. Muzica sa este înregistrată la Decca, Deutsche Grammophon, Warner Classics, Chandos, LPO și LSO Live.
Lucrarea insolită, cu totul proaspătă, aflată în primă audiție-„Refugee” l-a avut ca solist pe charismaticul tenor Allan Clayton.Vocea sa a dat sens și a expresivizat această lucrare descriptivă postmodernă, cu multe trimiteri și înțelesuri de factură neo-consonantă.
Drept aceea am reușit să compar acest inspirat opus că fiind punctul de interes,de greutate al concertului.
Colin Matthews s-a născut la Londra, în anul 1946. A studiat cu Arnold Whittall și Nicholas Maw. În anii ’70, a fost asistentul lui Benjamin Britten. A colaborat mulți ani cu Imogen Holst și Deryck Cooke. În cei peste 40 de ani de activitate, a semnat numeroase compoziții, de la piese pentru pian solo, până la cvartete de coarde și numeroase lucrări orchestrale. Printre lucrările sale orchestrale de anvergură se numără Reflected Images, compusă pentru Orchestra Simfonică din San Francisco, Berceuse for Dresden, compusă pentru Filarmonica din New York, Turning Point – compusă pentru Orchestra Concertgebouw și Traces Remain – compusă pentru Orchestra Simfonică BBC.
Un univers amestecat,pe deplin lugubru, mai mereu întunecat.Pe parcursul celor 25 de minute, elementele ostinate,repetitive ale streich-ului au fost distribuite și au „împărțit” toate pachetele armonice (tipice unei deconstrucții atent realizate pe verticala partiturii).
Episoadele sonore s-au succedat într-o perpetuă stare de căutare.”Spirala” este nu numai un punct de vedere sau o titulatură ci și o tehnică de a introduce publicul în acest joc cu valențe intelectuale.
Intervențiile stilistice presărate cu accente variate ale alămurilor (con sordino) au coincis cu anumite zone încărcate sonor.Cu toate acestea, pe parcursul lucrării au fost atinse și zone de liniște, de relaxare din punct de vedere al texturii sonore, totul fiind în proporții omogen realizate.
Atentă și redusă a fost arta gesturilor tânărului maestru dirijor Andrew Gourlay care a avut darul de a antrena, de a bucura publicul de specialitate, aflat în număr redus la Sala Radio.
Chiar dacă acest concert a avut o prezență nesemnificativă, lucrările compozitorilor englezi (unii aflați în public)au fost bine primite și aplaudate.
Sursa foto: https://google.com
Această cronică a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media independente Criteriul Național
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 3 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Comunicateacum o ziHidroizolații bituminoase profesionale: ghid pas cu pas pentru siguranta cladirii tale
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei




