Un concert de excepție marca inimitabilă a Britten Sinfonia la Sala Radio

0
56

 


În seria concertelor Muzica secolului XXI a avut loc la Sala Radio, începând cu ora 15:00 un eveniment  mult așteptat al ansamblului Britten Sinfonia, sub bagheta dirijorului Andrew Gourlay. Solist a fost Vikram Sedona, la vioară, laureat al Concursului Internațional „George Enescu” 2018.

În program am audiatReflections in time  de Charlotte Bray, Prin lumina florilor de Ulpiu VladConcert pentru vioară –de John Woolrich, o lucrare în prima audiție de Mark-Anthony Turnage și Spiralling de Colin Matthews. 

 Britten Sinfonia este un ansamblu britanic, creat în 1992 la Cambridge. Și-a câștigat o reputație internațională atât datorită interpretărilor de o mare virtuozitate, cât și prin pionierat în abordarea inspirată a repertoriului, marcat de conexiuni îndrăznețe și inteligente între lucrări muzicale contemporane și unele create cu 400 de ani în urmă. Britten Sinfonia iese din tipare și prin faptul că nu are un dirijor principal și nici un director artistic, alegând să colaboreze cu numeroși artiști invitați de calibru internațional, din întregul spectru muzical, spectacolele lor dobândind astfel, de fiecare dată, o perspectivă inedită și proaspătă. Britten Sinfonia a înregistrat cu Harmonia Mundi, Hyperion, Sound Circus și EMI, printre altele. Albumele lor au fost nominalizate la Grammy, au primit un premiu Gramophone și un premiu ECHO / Klassik, iar cel mai recent a fost distins cu un premiu BBC Music Magazine – albumul Oboe Concerto, de James MacMillan.

Programul  a permis o privire de ansamblu asupra muzicii contemporane britanice, aducând pe scena Festivalului o selecție a celor mai cunoscuți și cântați compozitori în viață.

 Compozitoarea Charlotte Bray (născută în 1982) s-a impus ca un talent distinctiv al generației sale, prin muzica ei plină de emoție, expresivă și de o mare intensitate lirică.

Reflections in time a deschis acest concert.Atmosfera piesei structurată în două mișcări(prima alertă iar a doua lentă) a fost realizată cu mare știință de către cei treizeci de membrii și acestei orchestre.Am remarcat toate construcțiile metro-ritmice cu efect pulsatoriu din prima mișcare cât și trimiterile expresive,lente din cea de-a doua.

Compozițiile ei au fost deja cântate de numeroase ansambluri și orchestre de clasă mondială, printre care Royal Opera House Covent Garden, London Sinfonietta, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group, London Symphony Orchestra, CBSO Youth Orchestra, London Philharmonic Orchestra, BBC Scottish Symphony Orchestra și BBC Symphony Orchestra. Lucrările ei au fost prezentate la BBC Proms, Aldeburgh, Cheltenham, Tanglewood, Aix-en-Provence, Verbier, West Cork și la Festivalul de vară din Copenhaga.

Ulpiu Vlad compozitor, muzicolog și profesor român (născut în 1945) este un reprezentant al generației de muzicieni români afirmate în anii ’70-’80. Compozițiile sale au o orientare onirică, de un lirism profund, folosind mult emoțiile, în cheie neo-romantică și improvizația de sorginte folclorică. A fost elevul lui Anatol Vieru și a urmat studii aprofundate la Academia “Santa Cecilia” din Roma, la Borovetz și Amsterdam. Distins cu numeroase premii pentru activitatea sa, Ulpiu Vlad a compus în aproape toate genurile, de la cel cameral, la cel simfonic și de la cel coral, la cel vocal-simfonic, abordând inclusiv muzica electronică.

 „Prin lumina florilor ” a fost proiectată un cu totul alt univers sonor cât și acea „bucurie a frunosului”, prin insolitul și coloritul sonor.Lucrarea se detașează prin combinațiile sonore inedite, prin asemănarea muzicii cu natura , făcând parte din seria opusurilor cu accent pus pe latura expresivității.

John Woolrich (născut în 1954) este un compozitor britanic a cărui muzică este interpretată frecvent, consacrându-l drept o figură importantă în viața muzicală britanică. El este și un profesor extrem de creativ și este interesat de programarea pe computer. Are o abordare practică a muzicii, considerând că aceasta are nevoie de cât mai multe căi ca să ajungă la oameni, așadar a fondat un grup muzical (Composers Ensemble), un festival (Hoxton New Music Days) și are o colaborare intensă cu Orchestra din St Johns, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group (unde a și fost artist asociat, în 2002). Este preocupat de arta transcrierii creative, promovând re-compunerea unor lucrări clasice după Monteverdi, Mozart, Corelli, Berio, Schumann sau Beethoven.

 Într-o singură lucrare, acest concert a avut mai degrabă linii simple, facilitate de un limbaj tehnic și expresiv destul de limitat.De altminteri,nici prestația laureatului Concursului Internațional „George Enescu” din 2018 Vikram Sedona nu a avut nimic specia.Violonistul a redat plat, plicticos materialul sonor.A etalat un sunet destul de departe de noțiunea de „a fi solist”.Vibrato-ul nediferențiat și atitudinea mereu plicticoasă a fost realizată de acest muzician.Ceea ce a fost însă de excepție, de cu totul alt calibru a fost munca de creație a orchestrei perfect manageriată de către maestrul Andrew Gourlay.

În concluzie, fără a critica sau a discrimina,numai secțiunea mediană și finalul au fost la înălțimea așteptărilor.

 

Britanicul Mark-Anthony Turnage (născut în 1960) este unul dintre cei mai admirați și mai performanți compozitori ai generației sale. A studiat cu Oliver Knussen și John Lambert, la Londra și Gunther Schuller, din Tanglewood. În creațiile sale amestecă cu abilitate idiomuri clasice și de jazz, obținând o țesătură ingenioasă între modernism și tradițional. A fost artist în rezidență și a semnat creații dedicate pentru City of Birmingham Symphony Orchestra, English Opera, BBC Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra și Chicago Symphony Orchestra. Printre dirijorii lucrărilor compuse de Turnage se numără Simon Rattle, Andrew Davis, Vladimir Jurowski, Daniel Harding, Antonio Pappano, Andris Nelsons, Vassily Petrenko, Oliver Knussen și Leonard Slatkin. A colaborat cu muzicieni de jazz, printre care John Scofield, Peter Erskine și Joe Lovano, soliștii Håkan Hardenberger, Christian Lindberg, Christian Tetzlaff și Marc-André Hamelin și cu Ensemble Modern, London Sinfonietta și Nash Ensemble. Muzica sa este înregistrată la Decca, Deutsche Grammophon, Warner Classics, Chandos, LPO și LSO Live.

Lucrarea insolită, cu totul proaspătă, aflată în primă audiție-„Refugee” l-a avut ca solist pe charismaticul tenor Allan Clayton.Vocea sa a dat sens și a expresivizat această lucrare descriptivă postmodernă,  cu multe trimiteri și înțelesuri de factură neo-consonantă.

Drept aceea am reușit să compar acest inspirat opus că fiind punctul de interes,de greutate al concertului.

Colin Matthews s-a născut la Londra, în anul 1946. A studiat cu Arnold Whittall și Nicholas Maw. În anii ’70, a fost asistentul lui Benjamin Britten. A colaborat mulți ani cu Imogen Holst și Deryck Cooke. În cei peste 40 de ani de activitate, a semnat numeroase compoziții, de la piese pentru pian solo, până la cvartete de coarde și numeroase lucrări orchestrale. Printre lucrările sale orchestrale de anvergură se numără Reflected Images, compusă pentru Orchestra Simfonică din San Francisco, Berceuse for Dresden, compusă pentru Filarmonica din New York, Turning Point – compusă pentru Orchestra Concertgebouw și Traces Remain – compusă pentru Orchestra Simfonică BBC.

Un univers amestecat,pe deplin lugubru, mai mereu întunecat.Pe parcursul celor 25 de minute, elementele ostinate,repetitive ale streich-ului au fost distribuite și au „împărțit” toate pachetele armonice (tipice unei deconstrucții atent realizate pe verticala partiturii).

Episoadele sonore s-au succedat într-o perpetuă stare de căutare.”Spirala” este nu numai un punct de vedere  sau o titulatură ci și o tehnică de a introduce publicul în acest joc cu valențe intelectuale.

Intervențiile stilistice presărate cu accente variate ale alămurilor (con sordino) au coincis cu anumite zone încărcate sonor.Cu toate acestea, pe parcursul lucrării au fost atinse și zone de liniște, de relaxare din punct de vedere al texturii sonore, totul fiind în proporții omogen realizate.

Atentă și redusă a fost arta gesturilor tânărului maestru dirijor Andrew Gourlay care a avut darul de a antrena, de a bucura publicul de specialitate, aflat în număr redus la Sala Radio.

Chiar dacă acest concert a avut o prezență nesemnificativă, lucrările compozitorilor englezi (unii aflați în public)au fost bine primite și aplaudate.

 

 

Sursa foto: https://google.com

Această cronică a fost realizată de către Prof.Dr.Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor șef al platformei media independente Criteriul Național

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here