Royce Williams a fost un „Top Gun„ în viața reală cu 10 ani înainte ca Tom Cruise să se fi născut. Într-o zi rece de noiembrie 1952, Williams a doborât patru avioane de vânătoare sovietice – și a devenit o legendă de care nimeni nu a mai auzit timp de peste 50 de ani.

Fostul pilot de navigație, acum în vârstă de 97 de ani, a primit Crucea Marinei, a doua cea mai înaltă distincție militară a serviciului, în cadrul unei ceremonii care a avut loc vineri în California, potrivit CNN. 

Secretarul Marinei, Carlos Del Toro, a declarat vineri că, printre numeroasele propuneri pe care le-a analizat pentru a oferi distincțiile marinarilor, cazul lui Williams „a ieșit în evidență mai presus de toate celelalte”.

„A fost foarte clar pentru mine că acțiunile sale au fost cu adevărat extraordinare și mai apropiate de criteriile care descriu o medalie de acest fel”, a declarat acesta. 

„Libertatea nu este ieftină”, a spus Del Toro. „Ea vine prin sacrificiul tuturor celor care au servit și continuă să servească în armată. Acțiunile voastre din acea zi v-au păstrat libertatea. Astfel, ne-ați oferit libertatea tuturor”. 

La 18 noiembrie 1952, Williams pilota F9F Panther – primul avion de vânătoare cu reacție al US Navy – într-o misiune în timpul Războiului din Coreea.

A decolat de pe portavionul USS Oriskany, care opera în Marea Japoniei, cunoscută și sub numele de Marea de Est, la 160 de kilometri de coasta Coreei de Nord.

Williams, pe atunci în vârstă de 27 de ani, și alți trei piloți de vânătoare au primit ordin să efectueze o patrulă aeriană de luptă deasupra celei mai nordice părți a Peninsulei Coreene, în apropierea râului Yalu, care separă Coreea de Nord de China. La nord-est se află Rusia, pe atunci parte a Uniunii Sovietice, care a susținut Coreea de Nord în conflict.

În timp ce cele patru avioane ale marinei americane își efectuau patrularea, liderul grupului a avut probleme mecanice și, împreună cu însoțitorul său, s-a întors la grupul operativ din largul coastei.

Astfel, Williams și însoțitorul său au rămas singuri în misiune.

Apoi, spre surprinderea lor, au fost identificate șapte avioane de vânătoare sovietice MiG-15 care se îndreptau spre grupul operativ american.

Comandanții precauți din cadrul grupului operativ au ordonat celor două avioane ale US Navy să se pună între MiG-uri și navele de război americane.

În timp ce făceau acest lucru, patru dintre MiG-urile sovietice s-au întors spre Williams și au deschis focul, și-a amintit el.

El a spus că a tras asupra MiG-ului din coadă, care apoi a ieșit din formația sovietică, iar însoțitorul lui Williams a urmărit avionul sovietic până la sol. 

În acel moment, comandanții americani de pe portavion i-au ordonat să nu se lupte cu sovieticii, a spus el.

„Am spus: «Deja sunt în luptă»”, și-a amintit Williams în interviu.

Singura lui opțiune a fost lupta

Williams a spus că știa că avioanele sovietice erau mai rapide decât ale sale, iar dacă încerca să fugă, acestea îl puteau prinde din urmă și îl puteau doborî. 

„La acea vreme, MiG-15 era cel mai bun avion de luptă din lume, mai rapid și capabil să urce și să se scufunde mai repede decât avioanele americane”, a spus el în interviu.

Avionul său era potrivit pentru lupte aer-sol, nu pentru lupte aeriene, iar acum era încolţit nu doar de unul, ci de şase avioane sovietice, pentru că între timp, celelalte trei MiG-uri care se desprinseseră de formaţie mai devreme reveniseră.

A urmat o jumătate de oră de luptă aeriană, cu Williams învârtindu-se constant – singurul domeniu în care F9F putea concura cu avioanele sovietice – pentru a nu lăsa MiG-urile să îşi fixeze armele asupra lui. 

Unul dintre avioanele inamice a zburat spre el, dar la un moment dat s-a oprit din tras şi a coborât sub el. Williams s-a gândit că probabil pilotul acestuia a fost ucis de tirurile sale. S-a trezit apoi faţă în faţă cu un alt MiG.

A tras şi a văzut cum avionul inamic se dezintegrează, așa că Williams a făcut manevre bruşte pentru a nu fi lovit de resturile avionului lovit. În timpul luptei luptei, Williams a consumat toate cele 760 de cartuşe de tun de 20 mm pe care F9F le avea la bord. La rândul său a fost lovit de sovietici, așa că a pierdut controlul compelt asupra avionului.

Din fericire, a povestit el, în acel moment se îndrepta în direcţia forţei operative americane din largul coastei. Însă unul dintre avioanele sovietice era încă pe urmele lui. Singura soluție a fost să zboare în sus şi în jos, în timp ce gloanţele şuierau pe lângă el.

Pilotul sovietic a încercat să obțină o ţintă clară, moment n care camaradul lui Williams a reintrat în luptă, ajungând în spatele avionului sovietic şi făcându-l să se îndepărteze. Ajuns pe puntea portavionului, echipajul a numărat nu mai puţin de 263 de găuri în avionul lui Williams.

Avionul era într-o stare atât de proastă, încât a fost împins în mare.

  Vestea despre eroismul lui Williams a ajuns până la preşedintele de atunci Dwight Eisenhower care a dorit să vorbească personal cu pilotul.

„În urma bătăliei, Williams a stat de vorbă personal cu mai mulţi amirali de rang înalt din cadrul Marinei, cu secretarul apărării şi, de asemenea, cu preşedintele, după care a fost instruit să nu vorbească despre ce s-a întâmplat, deoarece oficialii se temeau că incidentul ar putea provoca o escaladare a tensiunilor dintre SUA şi Uniunea Sovietică şi chiar că ar putea declanşa cel de-al Treilea Război Mondial”, potrivit site-ului Navy Memorial.

O relatare a Departamentului american al Apărării despre incident notează, de asemenea, că forţele americane încercau în acea zi un nou echipament de interceptare a comunicaţiilor, iar oficialii se temeau că dezvăluirea incidentului ar fi compromis acel avantaj al SUA.