La 26 martie 1937 s-a născut Cristian Țopescu, cel mai mare
comentator al tuturor timpurilor. Tot într-o zi de 26 martie s-a născut
Majestatea Sa Margareta. Cercetătorul Jonas Salk a anunţat descoperirea
vaccinului împotriva poliomielitei.

1913: a murit, la Leipzig poetul Panait Cerna

Poetul Panait Cerna (nume real Panait Stanciof) s-a născut
în comuna Cerna. A debutat în 1897, cu un „Sonet” apărut în „Povestea vorbei”,
urmat de o transpunere din Lenau, în revista „Foaie interesantă”. În perioada
studenţiei a colaborat cu versuri la mai multe reviste, printre care
„Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”. Poezia sa a fost
obiectul unor vii dezbateri, adesea polemice. A fost încurajat de Nicolae Iorga
şi elogiat de Mihail Dragomirescu, care l-a declarat atunci „un nou Eminescu”.
A lăsat un număr restrâns de poezii, majoritatea fiind cuprinse în volumul
„Poezii” (1910), premiat de Academia Română în 1912. A murit prematur, în urma
unei pneumonii, la scurt timp după susţinerea tezei de doctorat.

1923 – Parlamentul României a votat Constituţia României
Mari

Constituția Regatului României din 29 martie 1923 a fost
constituția României adoptată după Marea Unire. România era o monarhie
constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari
și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de
articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866.

Regele reprezenta elementul cheie al vieții politice. El
exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga
legile, era șeful armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea
decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva parlamentul,
încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament).

 Parlamentul
constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral
(Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le
abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Constituția a fost abolită în anul 1938 odată cu instaurarea
dictaturii regale a lui Carol II.

1937: s-a născut Cristian Ţopescu, comentator sportiv de
radio şi de televiziune, senator PNL de Bucureşti

Născut la 26 martie 1937, Cristian George Ţopescu a moştenit
dragostea pentru sport de la tatăl său, Felix Ţopescu, membru al echipei hipice
a României, participantă la Olimpiada de la Berlin din 1936. Tocmai de aceea,
primele relatări sportive le-a şi făcut din universul familiar al hipismului.
Regretatul comentator a vorbit constant despre rigurozitatea documentării,
fiind iubit şi respectat de sportivi prin felul în care readucea în atenţie, cu
fiecare ocazie, performanţele fiecăruia în parte.

„Tatăl meu a practicat sportul hipic de performanţă, a
participat la Jocurile Olimpice, a câştigat premii internaţionale. Normal, din
fragedă copilărie, m-a molipsit. Cum sunt toţi taţii care vor ca fiii să le
urmeze tradiţia. Aşa că m-am împrietenit cu aceste animale care, de multe ori,
sunt mai bune, mai generoase, mai prietenoase decât mulţi oameni. M-a urcat în
şaua unui cal la 7 ani. Am început să particip la concursurile de juniori la 13
ani şi, la maturitate, am câştigat două titluri de campion naţional. Evident,
neridicându-mă la valoarea internaţională a tatălui meu. Aveam 25 de ani“, a
rememorat fostul comentator pentru „Weekend Adevărul“ în 2012.

Trecerea lui Cristian Ţopescu de la statutul de sportiv de
performanţă la comentator al evenimentelor sportive, a avut legătură tot cu
hipismul. Rădăcinile acestei treceri au fost însă în copilăria reputatului
jurnalist, după cum a povestit chiar el, în cadrul aceluiaşi interviu.
„Obişnuinţa mea cu microfonul se trage din casă: stăteam la geam, luam una
dintre cupele tatălui meu şi ziceam că e microfon. Mă uitam pe geam şi descriam
ce vedeam pe stradă: trecători, tramvaie, maşini. Mă jucam de-a crainicul străzii.
Nu pot să spun că lucrul ăsta a fost hotărâtor, dar, oricum, m-a învăţat să
vorbesc liber, adică să descriu ceea ce văd“, şi-a amintit Ţopescu.

1949: s-a născut Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei
Române

Actualul șef al Familiei Regale s-a născut la Lausanne, în
Elveţia, pe 26 martie 1949. Majestatea Sa Margareta este prima fiica a Regelui
Mihai I şi a Reginei Ana ai României. A fost oficial desemnată Principesă
Moștenitoare în anul 1997 și numită Custodele Coroanei române în anul 2007.

Majestatea Sa este licenţiată în Sociologie, Ştiinţe
Politice şi Drept Internaţional a Universităţii din Edinburgh, Scoţia.

Margareta, Custodele Coroanei a fost angajată, înainte de
1989, în proiecte ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul
Naţiunilor Unite şi ale Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii
(IFAD).

În august 1989, când devenea evident că ceva avea să se
schimbe în sfârşit în Europa de Est, Majestatea Sa părăseşte Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru a se dărui cauzei României.

Sosește în țară pe 18 ianuarie 1990. În acelaşi an
înfiinţează, împreună cu tatăl său, Regele Mihai I, Fundaţia Principesa
Margareta a României, dedicată sprijinirii bătrânilor şi tinerilor aflaţi în
dificultăţi fizice sau materiale. Custodele Coroanei l-a însoţit pe Regele
Mihai I în turneele susţinute în 1997-2007 pentru sprijinirea aderării României
la NATO şi Uniunea Europeană.

195: s-a născut fotbalistul şi antrenorul Costică Ştefănescu

Supranumit „Ministrul Apărării“, Costică Ștefănescu a ajuns
la Universitatea Craiova în 1973 de la Steaua. Primul său
sezon în alb-albastru a însemnat și primul titlu de campioană al Universității.

Costică Ștefănescu a fost căpitanul alb-albaștrilor mai bine de un deceniu, în
perioada de vârf a Craiovei Maxima. A purtat tricoul Științei între anii
1973-1986. Are 490 de meciuri în Liga 1 și 19 goluri, precum și 66 selecții în
naționala României. A câștigat trei titluri de campion cu Universitatea și de
patru ori a ridicat Cupa României.

Despre el, Ioan Chirilă spunea: „Ai mereu impresia că şi-a
uitat valiza-diplomat pe o masă de conferinţă, la Geneva sau Stockholm.
Vorbeşte puţin şi asta îndeosebi în anii de când e căpitan la Craiova şi la
echipa naţională. Îşi cântăreşte greu cuvintele. În faţa lui, glumele devin
întotdeauna mai pudice. Până şi Cârţu se supune acestei reguli. Deseori, lasă
impresia că este şeful unei brigăzi de şoc, care se bate pentru a asigura
rezistenţa digului în timpul unor inundaţii“.

1965: s-a născut atleta Violeta Beclea-Szekely

Violetă Beclea a fost descoperită într-o competiție școlară
în toamna lui 1979. Un an mai târziu, deși era junioară, a început pregătirea
la lotul național de seniori în grupa antrenorului emerit Ion Puică.

A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, la
Sydney, în 2000, cucerind medalia de argint la 1500 m, sub îndrumarea
antrenoarei Maricica Puică. A fost de trei ori învingătoare în finală IAAF
Grand Prix, iar în anul 2001 a învins în toate cele șapte etape de Golden
League împărțind cu alți cinci sportivi 50 kg de aur puse în joc de Federația
Internațională de Atletism. În anul 2001 a fost nominalizată de forurile
internaționale pentru titlul de cea mai bună atletă a lumii. În anul 2002,  și-a anunțat retragerea din sportul de performanță.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000
i-a fost conferit ordinul național „Serviciul credincios”, în grad de
cavaler.

1977: a murit Justinian Marina, al treilea patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române

Patriarhul Justinian rămâne cea mai controversată imagine a
Bisericii Ortodoxe Române. El a fost numit „Patriarhul Roșu“ întrucât, în loc
să fie aproape de „oile“ sale, credincioșii, a preferat să facă pact cu
„diavolul“, comunismul, care se instaura în România. În timpul în care a fost
în fruntea BOR, au avut de suferit toate religiile.

Ascensiunea la putere a lui Justinian Marina a fost legată
strâns de prietenia cu primul lider al României comuniste, Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Potrivit relatărilor biografice, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost
ascuns de preotul Justinian Marina într-o casa parohială din Râmnicu-Vâlcea,
imediat după ce Dej a evadat din lagărul din Târgu Jiu, în 1944. Dej evadase
împreună cu alt viitor important lider al României comuniste, Gheorghe Maurer,
care avea să declare că „după ce am trecut cu maşina de Craiova, la vreo 30 de
kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiţi de un popă care a
fost, şi el, omul comuniştilor“.

1990 – A fost înfiinţat Serviciul Român de Informaţii (SRI)

Prin Decretul nr. 181 a fost înfiinţat Serviciul Român de
Informaţii, instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii
privind siguranţa naţională.

1923: a murit actriţa Sarah Bernhardt.

Sara Marie Henriette Bernhardt (Sarah Bernhardt) s-a născut
la Paris. Supranumită vocea de aur sau divina, a studiat Conservatorul în 1862.
S-a făcut remarcată în 1869, cu rolul din „Le Passant” de François Coppée, însă
a triumfat în 1872, în „Ruy Blas”. În 1874, interpretează un rol în „Phedre”,
iar trei ani mai târziu, în „Hernani”. În 1880, a început să joace şi în
străinătate, devenind în scurt timp celebră.

 A evoluat pe scenele
din Londra, Copenhaga, SUA (1880-1881), Rusia (1881). Revenită în Franţa, a
condus Théâtre de la Renaissance, începând din 1893, apoi Théâtre des Nations,
unde a jucat în „La Dame aux camélias”. La începutul anului 1900, devine
actriţă a cinematografului mut, realizând primul film de acest gen intitulat
„Le Duel d’Hamlet”. În 1914, primeşte distincţia Legiunea de onoare. Talentată
autoare, a publicat numeroase cărţi şi a scris piese de teatru.

1953: cercetătorul Jonas Salk a anunţat descoperirea
vaccinului împotriva poliomielitei

Jonas Edward Salk a fost un medic virusolog american,
creatorul vaccinului contra poliomielitei. Jonas Salk s-a născut la New York,
ca fiul cel mai mare al unei perechi de evrei originari din Imperiul Rus. În
1947, Salk s-a hotărât să caute un institut unde să conducă un laborator
propriu de cercetări. După ce s-a lovit de trei refuzuri, a acceptat propunerea
lui William McEllroy, decanul facultății de medicină de la Universitatea
Pittsburgh, și în toamna anului 1947 s-a transferat în Pennsylvania, scrie wikipedia.

La început
a trebuit să se măsoare cu condiții de lucru inferioare, în spații rău dotate
în pivnițele Spitalului Municipal local, în cele din urmă a obținut ameliorarea
situației, sprijin financiar și recunoașterea necesară. A prezentat decanului
planul sau de munca în cercetarea în domeniul poliomielitei, al gripei,
rujeolei, și a răcelilor comune. Deși novice în cercetarea legată de
poliomielită, a știut ca aceasta poate să atragă un sprijin adecvat din partea
Fundației Naționale pentru Paralizia Infantilă.

La Pittsburgh Salk a reușit să dezvolte primul său vaccin
activ contra virusului poliomielitei, pe care l-a testat pe sine însuși și pe
membrii familiei sale. Era un vaccin cu viruși uciși cu ajutorul formolului.
Vaccinul a fost aprobat pentru folosință în anul 1955.

Vaccinul zis Salk a fost unul dintre primele vaccinuri
eficace pentru imunizarea contra unui virus în general. El a fost esențial
pentru campania mondială de eradicare a poliomielitei, altădată una din bolile
cele mai ucigătoare și invalidante, mai ales la copii.

Poliomielita este o boală virală care afectează sistemul
nervos central. În trecut, era una din cauzele principale ale decesului,
paraliziei acute și invalidității pe viață.