Uciderea bloggerului rus cunoscut sub numele de Vladlen Tatarski a adus în lumina reflectoarelor universul tulbure al așa-zișilor corespondenți de război ruși și rolul extrem de influent pe care aceștia îl au în cadrul mașinăriei de propagandă a Rusiei, relatează CNN.

Pe numele său real Maxim Fomin, Tatarski a murit săptămâna trecută într-o explozie la o cafenea din Sankt Petersburg, unde venise la invitația unui grup pro-război.

O voce cunoscută în rândurile vloggerilor militari – susținător înflăcărat al războiului dus de Kremlin în Ucraina și al lui Evgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner – cu mai bine de 500.000 de abonați pe canalul său de Telegram – face parte dintr-o lume restrânsă a corespondenților de război ce au dobândit o influență tot mai mare în contextul invaziei ruse în Ucraina.

După ce și ultimele portaluri ruse independente au fost forțate să se închidă de la declanșarea războiului, orice acoperire mediatică a conflictului a intrat sub controlul strict al Kremlinului. În plus, presa străină este blocată în Rusia, în timp ce majoritatea jurnaliștilor ce se opun războiului fie se află în închisoare, fie au părăsit țara.

În acest context, comentatorii pro-Kremlin precum Tatarski au preluat într-o anumită măsură acest rol, umplând parțial vidul informațional.

Rolul bloggerilor militari

„Bloggerii militari din Rusia oferă astăzi un serviciu învăluit în obscuritate, dar totuși un serviciu. Ei sunt cu adevărat singurii care monitorizează ceea ce se întâmplă pe linia frontului”, a apreciat pentru CNN Candace Rondeaux, directorul programului Future Frontlines din cadrul New America Foundation.

De altfel mulți dintre bloggerii militari ruși au surse în cadrul forțelor armate, în grupul Wagner sau printre separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, ceea ce le oferă un acces fără egal la informații.

Tatarski s-a născut în Ucraina, a luptat alături de separatiștii ruși din Donbas, în estul țării, și avea legături strânse cu Wagner. El avea și un trecut infracțional: potrivit relatărilor din presa rusă, dar și propriei sale mărturii, a făcut închisoare pentru un jaf bancar.

„În mod evident, au o viziune foarte părtinitoare asupra războiului. Dar ei au un rol critic pentru a înțelege ce se întâmplă cel puțin de o parte a fluxului”, a adăugat Rondeaux.

La rândul său, Ruslan Trad, analist în domeniul securității la Laboratorul de cercetare criminalistică digitală al Atlantic Council, a explicat pentru CNN că acești bloggeri militari formează o comunitate unită, cu toate că adesea sunt asociați cu Ministerul rus al Apărării și alte agenții de securitate.

„Acești oameni se cunosc, călătoresc adesea spre aceleași destinații, comunică unii cu alții și au un sistem închis. Tatarski a ocupat un loc important în această comunitate”, a adăugat el.

„În același timp, el a fost și un critic destul de dur al corpului de ofițeri ruși și al eșalonului superior care ia decizii privind acțiunile militare. Uneori, analiza sa … a provocat un val de reacții negative în rândul ofițerilor, întrucât el, în calitate de apărător fervent al Rusiei și al armatei sale, dorea să vadă această armată ca fiind mai de succes decât era în realitate”, a adăugat Trad.

Acești corespondenți încalcă și granițele etice: de pildă, Tatarski s-a filmat cu o armă în zona de război.

Origini ultranaționaliste

Mulți dintre acești bloggeri, inclusiv Tatarski, își desfășoară activitatea de mulți ani, acoperind operațiunile militare ale Rusiei și ale Wagner în Orientul Mijlociu și în Africa, precum și conflictul din regiunea estică Donbass, care a început în 2014.

După invazia din februarie 2022, au avut un rol esențial în incurajarea sprijinului pentru războiul pe scară largă împotriva Ucrainei.

„Au stabilit o dietă constantă de propagandă pro-război, anti-occidentală și anti-ucraineană pe care o servesc de mulți ani elementelor de dreapta de line dură din Rusia. Și au popularizat, în multe feluri, marca grupului Wagner și modul rusesc de a face război”, a explicat Rondeaux.

Influența bloggerilor a crescut și mai mult după măsurile autorităților ruse împotriva platformelor occidentale de socializare, precum Twitter și Instagram.

„Cu toții au început să migreze pe Telegram, după care preluarea conținutului produs de ei a avut o explozie în jurul lunilor aprilie- mai ale anului trecut, adică în momentul în care rușii au început să traverseze o mulțime de eșecuri militare”, a explicat pentru CNN Katerina Stepanenko, analist în materie de Rusia la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW).

Rusia a avut o tentativă nereușită de a bloca Telegram anterior deoarece fondatorii platformei au refuzat să furnizeze cheile de criptare către FSB, serviciile de securitate internă. Rusia a anulat interdicția asupra platformei de mesagerie în 2020.

Multe dintre cele mai populare bloguri militare de pe Telegram au rădăcini în mișcările ultranaționaliste. Ideile pe care le răspândesc nu sunt neapărat noi, dar ajung acum la mult mai multe persoane datorită tehnologiei.

Trad a notat că o parte semnificativă a publicului bloggerilor include susținători ai extremei drepte, naționaliști, atei și creștini ortodocși extremiști. „După multiple criterii, audiența canalelor Telegram (ale bloggerilor militari) corespunde cu cea distribuită în Statele Unite de grupurile de extremă dreapta și de comunitățile de adepți ai teoriei conspirației”, a spus el, adăugând că audiența lor nu se limitează la Rusia. „Oameni precum Tatarski au slujit drept propagandiști, iar admiratorii lor pot fi găsiți până departe, în Europa vestică și centrală”.

Liber să critice conducerea militară a Rusiei

Spre deosebire de presa de stat rusă, mulți dintre cei mai influenți bloggeri militari ruși nu s-au sfiit să critice Moscova din cauza înfrângerilor de pe câmpul de luptă, inclusiv retragerea din orașul Herson în noiembrie sau, cel mai recent, lupta prelungită în care s-a blocat la Bahmut.

Stepanenko a explicat că eșecul suferit în încercarea de a traversa râului Siverski Doneț, afectând serios ofensiva rusă din estul Ucrainei în luna mai a anului trecut, a fost un moment cheie în ceea ce privește ascensiunea acestor bloggeri.

„Ministerul rus al Apărării nu l-a recunoscut, nu a vorbit despre el în reportajele lor curente, astfel că (bloggerii) au trecut brusc de la statutul unui grup restrâns care acoperea subiecte naționaliste și conflicte rusești în întreaga lume la ce de sursa de informare în Rusia”, a spus ea.

Contrastul dintre modul în care autoritățile ruse îi tratează pe acești bloggeri, oricât de critici ar fi la adresa conducerii militare, și oricine altcineva care îndrăznește să vorbească împotriva campaniei Moscovei în Ucraina este destul de evident.

De pildă, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, comenta duminică că, datorită lui Tatarski și altor bloggeri militari, „lumea are ocazia să vadă imagini operaționale veridice și și să afle despre ceea ce se întâmplă în Ucraina”.

Pe de altă parte, autoritățile ruse dau sentințe dure pentru oricine raportează despre atrocitățile care ar fi fost comise de trupele rusești în Ucraina.

În decembrie, Ilia Iașin, activist al opoziției și critic al Kremlinului, a fost condamnat pentru răspândirea de „informații false” despre armata rusă după ce a relatat despre masacrele de la Bucea și a fost trimis în spatele gratiilor pentru opt ani și jumătate. Maria Ponomarenko, o altă jurnalistă, a fost condamnată la șase ani de închisoare pentru o postare pe Telegram despre un atac aerian rusesc asupra teatrului din Mariupol, care a făcut sute de morți.

Stepanenko a explicat că, deși acești bloggeri critică adesea modul în care Rusia își desfășoară operațiunile militare, ei sunt totodată și cei mai fermi susținători ai războiului.

„Ei sunt singurii care afirmă în mod explicit: «avem nevoie de acest război pentru a supraviețui». Avem nevoie de acest război pentru continua să restaurăm măreția Imperiului Rus'”, a declarat ea, adăugând că, în timp ce majoritatea rușilor rămân indiferenți la ceea ce se întâmplă în Ucraina – atâta timp cât nu îi afectează personal – Kremlinul se poate baza pe bloggeri pentru a bate tobele războiului.

„Au o mentalitate ideologică foarte puternică. Ei consideră Rusia drept un stat victorios în acest conflict. Iar obiectivul lor este ca Rusia să câștige și să cucerească întreaga Ucraină și chiar eventual să se lupte cu NATO”.

Campanie de recrutare

Bloggerii militari ruși au jucat, de asemenea, un rol-cheie în strângerea de fonduri și colectarea de sprijin material pentru război. Stepanenko a spus că de mulți ani aceștia au contribuții importante la recrutarea militară, ei ajutând la găsirea de luptători pentru operațiunile militare hibride rusești și wagneriene din Siria și Africa.

„Bloggerii fac reclamă eforturilor de recrutare ale [președintelui rus Vladimir] Putin, despre care știm că încearcă să le extindă din cauza reținerii de a convoca un al doilea val de mobilizare”, a adăugat Stepanenko.

Potrivit lui Rondeaux, mulți dintre bloggerii din spațiul ultranaționalist se bucură și de un sprijin substanțial din partea unora dintre cei mai bogați oameni din Rusia, ceea ce îi face și mai puternici.

„Tindem să credem că Putin este acest om diabolic care controlează toate lucrurile din interiorul și din afara Kremlinului. Este oarecum adevărat. Cu siguranță că are multă putere asupra agențiilor de stat și asupra întreprinderilor din întreaga țară și, prin urmare, asupra bogăției țării.

Dar există ceva mai profund aici. Oligarhia din Rusia, clasa mafiotă și clasa de securitate au început să fuzioneze până în punctul în care nu le poți despărți una de cealaltă și au nevoie una de cealaltă”, a subliniat Rondeaux.

Totușim Trad e de părere că, în pofida faptului că nivelul lor de influență a crescut semnificativ în ultimul an, atacul asupra lui Tatarski va fi de natură să provoace anumite schimbări în cadrul mișcării.

Astfel, canalele afiliate grupării Wagner și lui Prigojin vor încerca probabil să se extindă în spațiul său și să încerce să îl folosească pentru a ajunge la un public mai larg.

Dar aceasta va servi și ca un avertisment, a spus Trad.

„În Rusia, acest cerc de bloggeri, corespondenți și ofițeri se simțea în siguranță – atât de mult încât nu se făceau verificări la adunări pentru a vedea dacă cineva avea asupra sa ceva ce putea fi folosit împotriva celor prezenți acolo”.