Actualitate
14 mai: ziua în care se împlinesc 42 de ani de la primul zbor în spațiu efectuat de un român, cosmonautul Dumitru Prunariu
Tot în ziua de 14 mai a fost proclamat oficial Statul
Israel, a murit romancierul Camil Petrescu și cântărețul Frank Sinatra.
Dumitru Prunariuy, primul român care a ajuns în spațiul cosmic
14
mai 1923: A
murit Jacques Menachem Elias, filantrop evreu din România
Jacques
Menachem Elias, un mare bogătaş de la sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX, a avut proprietati si afaceri in toata lumea, pe care le-a lăsat
moştenire Academiei Române.
Jacques
Menachem Elias, care a dat numele uneia dintre cele mai cunoscute unităţi
medicale din ţară, Spitalul Elias, a fost unul dintre cei mai bogaţi români,
dar şi un mare filantrop.
S-a
născut la Bucureşti în 1844, într-o familie de evrei şi a trăit 79 de ani, fără
să fie căsătorit vreodată şi nu a avut nici urmaşi. El a primit cetăţenia
română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgenţă, la cererea regelui
Carol I.
De
altfel, Elias i-a şi fost consilier regelui Carol I, fiind de un real ajutor
regelui în zona economică.
Filantropul avea proprietăţi şi afaceri în toată lumea, iar în vechiul judeţ
Putna stăpânea la Sascut, un prosper târg odinioară, fabrica de zahăr din
localitate, 1300 de hectare de pădure şi teren arabil. Totodată, era
proprietarul moşiei Dârvari, a hotelurilor“Continental” si “Patria” din
Bucureşti, dar ;I a numeroase case din Capitală.
Jacques Menachem Elias
Mult
mai impresionantă era fisa proprietăţilor din străinătate, adică 9 imobile
mari, situate în centrul Vienei cu un total de 1300 de camere,
magazine, birouri etc. Valoarea estimată a proprietăţilor era de
22.798.687 lei, acestea producând o chirie anuală de 342.640 lei aur, două mine
de mercur în Dalmaţia şi actiuni în valoare de multe milioane de lei
emise de bursele din New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena,
Berlin.
Totodată,
el a înfiinţat o fundaţie care îi poartă numele, fundaţie care în 1934 a
achiziţionat un teren de la Crucea Roşie pentru construirea Spitalului Elias
din Capitală. În 1938, când a fost dat în folosinţă, Spitalul Elias era cel mai
modern din Europa, având 200 de paturi şi un senatoriu.
El
spunea că familia lui este una bogată şi că nu avea nici un rost să lase
moşteniri unor oameni care aveau din ce trăi.
A
desemnat Academia Română ca legatară universală, dar n-a uitat în testament pe
săracii oraşului Bucureşti, cărora li se distribue în fiecare an de Crăciun şi
de Paşti, ajutoare din fondul special Elias. N-a uitat nici de Azilul de
noapte, nici de Societatea de Salvare, de Societatea pentru profilaxia
tuberculozii, precum şi de diferite spitale şi societăţi de binefacere. A
instituit bursa pentru studenţii meritoşi. Chiar birjarului său i-a lăsat o
sumă prin testament. Şi-a adus aminte până şi de servitori, de câţiva
funcţionari mai mici, scrie Ion Coja într-o lucrare închinată lui Elias.
Jacques
Eliasa trăit modest şi a locuit într-un apartament obişnuit din Bucureşti
El
a murit la data de 14 mai 1923, în Bucureşti iar la înmormântarea sa a
participat întreg guvernul român.
14
mai 1939: Lina
Medina devine mamă la vârsta de 5 ani
Lina
Medina (n. 27 septembrie 1933 la Ticrapo, regiunea Huancavelica, Peru) este o
femeie din Peru cunoscută pentru faptul că a fost cea mai precoce mamă din
lume. A născut la vârsta incredibilă de 5 ani, 7 luni și 17 zile.
La 5 ani a
început să îi crească abdomenul, iar părinții ei au crezut că este acțiunea
unor forțe malefice și a fost supusă la diverse ritualuri. În cele din urmă, a
fost dusă la Pisco, cel mai apropiat oraș, aflat la peste 70 km distanță, unde
medicul Gerardo Lozada a crezut inițial că este vorba de o tumoare. După o
examinare atentă, ajunge la concluzia șocantă că fata avea o sarcină de 7 luni.
La 14 mai 1939, acesta naște prin cezariană un băiat de 2,7 kilograme, care
este numit, ca și doctorul, Gerardo.
Lina Medina
Gerardo
Medina a trăit până în 1979 (40 de ani) și a murit din cauza unei boli la
măduva spinării. Acesta a crezut mult timp că este fratele Linei Melinda și
abia la 10 ani a descoperit adevărul. Lina Medina nu a dezvăluit niciodată
care este tatăl copilului. Mai mult, tatăl ei, Tiburelo Medina, este acuzat de
abuz sexual și este arestat, dar ulterior este eliberat din lipsă de
dovezi. Lina Medina intră mai târziu ca secretară în slujba doctorului
Lozada și apoi se căsătorește cu Raúl Jurado, împreună cu care, în 1972, are un
al doilea copil. Autoritățile au promis ajutoare pentru tânăra mamă, dar în
realitate ea a fost complet ignorată. Mai mult, în anii 1980 casa acesteia este
demolată pentru a se construi o autostradă fără a se acorda despăgubiri sau
plăți compensatorii.
14
mai 1948: A fost proclamat oficial statul Israel
Statul
modern Israel și-a declarat independența la 14 mai 1948, după aproape două mii
de ani de când evreii au fost împrăștiați în jurul bazinului mediteranean de
către Imperiul Roman.
Drapelul Israel
Marea
Britanie își încheie mandatul în Palestina. David Ben Gurion a citit Declarația
de independență a Israelului în Sala Independenței din Tel Aviv și se
constituie un guvern provizoriu. Imediat după Declaraţia de independenta ,
Israelul este atacat de către statele arabe vecine, declanşându-se războiul
arabo-israelian din 1948.
14
mai 1957: A
murit Camil Petrescu, romancier, dramaturg, teoretician literar
Camil
Petrescu este cunoscut pentru romanele ale “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, “Patul lui
Procust”, “Turnul de fildeş”, “Jocul ielelor” .
Camil Petrescu
A
fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune
capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca
inițiator al romanului modern. Cu vădite și temeinice aplicații spre filosofie,
formația spirituală a scriitorului și-a pus amprenta asupra întregii sale
creații literare.
1981:
Primul zbor în spațiu cosmic efectuat de un român, cosmonautul Dumitru Prunariu
În
seara zilei de 14 mai 1981, doi cosmonauţi se deplasau într-un autobuz special
către Platforma 17 a cosmodromului Baikonur din Kazahstan. La ora 20:16 şi 38
de secunde a Bucureştiului era lansată racheta purtătoare cu nava cosmică
Soyuz-40. La bord se afla echipajul mixt româno-sovietic, format din colonelul
Leonid Ivanovici Popov şi locotenentul-major pilot inginer Dumitru Prunariu, al
103-lea cosmonaut al lumii şi, la acea vreme, cel mai tânăr zburător în spaţiul
cosmic, după Iuri Gagarin.
La
15 mai, Soyuz-40 s-a cuplat cu succes de complexul orbital Saliut-6 – Soyuz
T-4, unde se aflau deja cosmonauţii sovietici Vladimir Kovalionok şi Victor
Savinîh. „În momentul cuplării, în ochii lui Kovalionok se vedeau lacrimi –
lacrimi de fericire. Sunt convins că aceste lacrimi nu fuseseră înscrise undeva
în documentaţia de bord. Totul era omenesc“, îşi amintea Dumitru Prunariu întâlnirea
din spaţiu, într-un documentar realizat, în epocă, de studiourile Sahia Film.
Primirea
a fost, de asemenea, cât se poate de omenească şi tradiţională. Nou-veniţii au
fost întâmpinaţi cu pâine şi sare – desigur, respectând circumstanţele date:
„Pâinea e sub formă de bucăţele mici, cât o înghiţitură, iar sarea are forma
unei pilule, care pluteşte fără greutate“, continua şirul amintirilor
cosmonautul român. Timp de o săptămână, cei patru cosmonauţi au lucrat la 22 de
experimente ştiinţifice, au încercat să lărgească spectrul cunoştinţelor în
domenii diverse: astrofizică, fizică nucleară, tehnologie cosmică, biologie,
biomedicină şi medicină aeronautică.
În
acest timp, complexul spaţial a înconjurat Pământul de 125 de ori, cu o viteză
de 28.000 km/h. Cei patru cosmonauţi vedeau răsăritul de 16 ori în ceea ce
convenţional se numeşte o zi pământeană şi tot de atâtea ori treceau prin
variaţii de temperatură de la +150 de grade Celsius la -150 de grade. Într-o
zi, în jurul orei 19.30-20.00, Saliut-6 se afla deasupra României. „Undeva la
hotarul dintre zi şi noapte, când nava evolua deasupra Europei, căutam de
fiecare dată să văd conturul natural al ţării mele. De acolo, de sus, mi-a
sugerat imaginea unei pâini rumene de casă“, spunea Dumitru Prunariu. Nu există
vreun român care să poată să-l contrazică.
Echipajul
a revenit pe Pământ pe 22 mai. Misiunea Soyuz-40 se încheiase după 7 zile, 20
de ore şi 42 de minute. Dumitru Prunariu şi Leonid Popov au fost decoraţi cu
cele mai înalte ordine ale României şi Uniunii Sovietice. Au devenit eroi ai
ţărilor lor. Dumitru Prunariu a devenit atunci o carte de vizită a României în
lume.
1998:
A murit cântăreţul Frank Sinatra
Frank
Sinatra a fost înzestrat de natură pe lângă vocea superbă cu un fizic atrăgător
şi cu o carismă care nu putea trece neobservată sau neapreciată.
A
avut deci combinaţia ideală pentru a le cuceri pe frumoasele vremii. Şi ele
s-au perindat în viaţa lui fiind dovada vie a versurilor ”le-am avut pe cele
mai bune”.
Frank Sinatra FOTO: Profimedia
Frank
Sinatra este fără îndoială un simbol al unei generaţii şi unul dintre cei mai
talentaţi artişti din istorie. A avut o carieră de 60 de ani, inclusiv
colaborări cu artişti precum Dean Martin, Elvis Presley, Duke Ellington, iar
moştenirea sa este incredibilă.
14
mai:
Ziua
naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste
An
de an, la 14 mai, este marcată Ziua
naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, instituită
prin Legea nr. 127/2017.
Iniţiatorii proiectului legislativ au fost 34 de parlamentari de la PNL, PSD,
UNPR, minorităţi şi neafiliaţi, care au amintit, în expunerea de motive,
postată pe site-ul www.cdep.ro,
că, la data 14 mai 1948, “au fost
arestaţi de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a
intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare şi reală
libertate exprimată în faţa regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea
primilor creştini. (…) În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi
peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în
puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.”
Printre cei care
au pătimit în temniţe se numără nume mari, ca cel al părintelui Nicolae
Steinhardt, al pastorului Richard Wurmbrand, al episcopului greco-catolic Iuliu
Hosu, al părintelui greco-catolic Tertulian Langa, al politicianului Iuliu
Maniu, al poetului Radu Gyr şi al soţiei sale sau al lui Mircea Vulcănescu şi
Aurelian Bentoiu.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 3 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 3 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 3 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




