Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare.

La cinci decenii după ultimele cercetări arheologice care au avut loc la Fețele Albe (video), o așezare dacică neglijată în ultimii ani de autorități, aflată în Hunedoara, lângă Sarmizegetusa Regia, oamenii de știință care au studiat-o recent, folosind și tehnologia LIDAR, de scanare și cartografiere laser, au făcut aici o serie de descoperiri uimitoare.

Deși se credea că așezarea antică este formată din 20 – 30 de terase, folosirea tehnologiei LIDAR a arătat că Fețele Albe era mult mai întinsă. Cetatea ocupa un munte întreg, acum acoperit complet de pădure și este mai veche decât Sarmizegetusa Regia.

„Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR dezvăluie o adevărată surpriză: situl este mult mai larg, ocupând toată latura sudică a dealului, pe doi kilometri, de la pârâul Arsurii până la fortificația de pe Dealul Grădiștii și are aproape 200 de terase, deci de zece ori mai mult încât s-a crezut! Terasele sunt cel mai adesea aliniate (ca „ghirlande”) de-a lungul curbelor de nivel, iar astăzi sunt acoperite în întregime de păduri. Unele sunt în trepte, altele în ciorchine. Cea mai mare concentrație de terase se află lângă Șesul cu Brânză. Accesul este dificil astăzi, căile antice au dispărut. DTM-ul arată însă pe alocuri potecile care legau grupurile de terase și care formau o adevărată rețea care acoperă toată panta. Pe terase sunt vizibile urme ale numeroaselor construcții cu bază dreptunghiulară sau poligonală/circulară”, arată cercetătorii Aurora Pețan și Valeriu Sîrbu, într-un studiu publicat recent, cu titlul „Revizitând Fețele Albe – un important sit dacic de lângă Sarmizegetusa Regia” (Editura Dacica, 2023).

Cetatea unui rege dac necunoscut

Cercetarea a scos la iveală și faptul că așezarea de pe Șesul cu Brânză (video) datează, cel mai probabil, de la sfârșitul secolului al doilea î. Hr., fiind astfel mai veche decât Sarmizegetusa Regia, cu cel puțin o generație, și astfel, mai veche epocii regelui Burebista.

„Din datele publicate până acum, reiese că zona centrală de la Fețele Albe a existat cu cel puțin o generație (în jurul anului 100 î.Hr.) înaintea celei de pe dealul Grădiștii (în jurul anului 50 î.Hr.). După mijlocul secolului I î.Hr., centrul pare să se mute de la Fețele Albe pe dealul învecinat. Cele două centre religioase au funcționat în paralel până la cucerirea romană, dar nu putem preciza relația dintre ele”, arată autorii studiului.

La Fețele Albe au fost identificate rămășițele unor mari clădiri circulare, care nu erau simple locuințe, ci posibile reședințe aristocratice sau clădiri publice, aflate în apropierea templelor, dar și a unor ateliere meșteșugărești.

Incinta sacră de la Fețele Albe se asemăna cu cea a Sarmizegetusei Regia, având temple circulare și dreptunghiulare de calcar și andezit, concentrate într-o zonă relativ restrânsă. Dimensiunile sale reale nu sunt cunoscute, dar existau cel puțin trei temple, arată arheologii.

„Asemănarea dintre cele două centre este izbitoare. Ce pare pentru a le distinge, însă, este cronologia. Având în vedere aceste date, este evident că situl de la Fețele Albe nu mai poate fi considerat un cartier al Sarmizegetusa Regia, ci, cel mai probabil, chiar locul în care ”s-a născut” Sarmizegetusa. Chiar dacă așezarea de pe Dealul Grădiștii a crescut ca dimensiune și importanță, cea de pe Fețele Albe a rămas cu siguranță un loc cu un statut aparte, care avea în centru o zonă sacră și care simboliza începuturile centrului de putere din Munții Șureanu”, arată cercetătorii.

Cetatea uitată de lângă Sarmizegetusa Regia

Fețele Albe se află la 3 – 4 kilometri de Sarmizegetusa Regia, în mijlocul pădurii care acoperă Șesul cu Brânză, versantul învecinat Grădiștii Muncelului pe care dacii și-au clădit capitala din vremea regelui Decebal.

Fețele Albe a fost identificată în primii ani ai secolului al XIX-lea, când autoritățile din Transilvania au luat urma comorilor descoperite de localnici în munții Orăștiei, însă abia un secol și jumătate mai târziu, a fost cercetată de arheologi. Campaniile arheologice din perioada 1965 – 1973 au scos la iveală o rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar.

„Complexul de ziduri de pe terasă dă impresia unei aşezări mari, înfloritoare, pentru amenajarea căreia s-au făcut multe eforturi. Terasele suprapuse, încinse de brâurile zidurilor de calcar, aduc în minte, păstrând, fireşte, proporţiile, imaginea Pergamului elenistic. Nicio aşezare dacică descoperită până acum nu se poate compara, din punct de vedere arhitectonic, cu ceea ce s-a găsit la Feţele Albe. Un tablou asemănător îl oferă doar terasele incintei sacre de la Sarmizegetusa”, arătau arheologii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, în 1969.

Un sistem sofisticat de captare a apei, din care s-au păstrat porțiuni de conducte ceramice antice aducea apa captată de la izvoare pe terasele locuite. Arheologii care au cercetat așezarea dacică Fețele Albe în anii ´60 au stabilit că ea ar fi fost devastată de două ori, de romani.

„Distrugerea poate fi plasată în anul 102 şi pusă pe seama  armatelor romane care, în cursul primului război dacic cu Traian, au ajuns până lângă Sarmizegetusa. Distrugerea definitivă a avut loc în anul 106“, au concluzionat istoricii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu.

Din 1973, Fețele Albe nu a mai fost cercetată sistematic. Așezarea antică de la Șesul cu Brânză, pe care arheologii au considerat-o un cartier de lux al Sarmizegetusei Regia, a stârnit interesul căutătorilor de comori, care au răvășit-o în repetate rânduri, și al amatorilor de meditații și spiritism, care se întâlnesc frecvent în fostele sale temple. Natura a pus și ea stăpânire pe locul misterios.