Alianța Nord Atlantică trebuie să
pregătească un plan de apărarea a țărilor membre din zona Mării Negre, iar o
bază multinațională în România ar fi ideală.

Înainte de încheierea războiului din
Ucraina, NATO trebuie să pregătească un plan de menținere a păcii pentru Marea
Neagră. Atâta timp cât țările riverane Mării Negre – România, Bulgaria, Ucraina
și Georgia – nu au propriile forțe navale puternice, capabile să se opună
flotei agresive a Mării Negre a Rusiei, forțele NATO trebuie să le ajute.

„Țările de la Marea Neagră nu stau cu
mâinile încrucișate. Ele construiesc flote mai puternice cât de repede pot.
Ucraina, desigur, vrea să construiască o flotă de luptă modernă, iar Turcia
construiește deja câteva nave de război. România urmărește să cumpere submarine
franceze de tip Scorpene, în timp ce Bulgaria cumpără două nave de patrulare
modulare multifuncționale fabricate în Germania. Dar progresul este destul de
lent, iar cei care promovează aceste proiecte ar putea deveni ținte pentru
acțiunile subversive ale Rusiei”, scrie Craig Hooper, director și fondator
Themistocles Advisory Group, într-un articol pentru „Forbes“.

Rusia rămâne puternică pe mare

Indiferent de rezultatul războiului din
Ucraina, statelor de la Marea Neagră le vor lua ani de zile să-și apere
interesele pe mare. Și chiar dacă Rusia este învinsă pe uscat, marina rusă va
rămâne o forță puternică. Aceasta va servi drept instrument cheie al Moscovei
pentru invadările maritime, semănând frica și încălcând libertatea de navigație
în bazinul Mării Negre. Vechile obiceiuri sunt greu de lepădat. Visele de lungă
durată ale Rusiei de a domina întreaga Mare Neagră vor rămâne un slogan
naționalist pentru mulți ani de acum înainte.

Hooper notează că Turcia ar fi un garant
natural al păcii în zonă. Însă, în calitate de gardian al Mării Negre,
controlând strâmtorile Bosfor și Dardanele, Ankara pare mai interesată de
menținerea legăturilor cu Rusia și NATO decât de solicitări dure la descurajare
și la respectarea normelor maritime.

O bază multinațională în România ar fi
ideală

„Dacă forțele navale rusești nu sunt
retrase complet din Marea Neagră, menținerea păcii postbelice la Marea Neagră
va cădea pe umerii NATO, iar cele mai puternice state aliate nu sunt riverane
Mării Negre. O bază multinațională undeva în România ar fi ideală pentru asta.
Modelată după cea spaniolă de la Rota, care găzduiește patru distrugătoare
americane din clasa Arleigh Burke, baza românească ar fi ideală. Dar o relicvă
diplomatică ciudată a anilor 1930 – Convenția de la Montreux – stă în calea
acestei soluții„, scrie autorul.

Convenția face ca desfășurarea flotilei
NATO de menținere a păcii la Marea Neagră să fie o sarcină dificilă. Eforturile
de menținere a păcii în această zonă pot necesita noi arme și nave, iar acest
lucru este posibil doar cu consultări prealabile.

Piedica numită Convenția de la Montreux

Convenția de la Montreux din 1936 este
un tratat vechi. Modificat ultima dată înainte de Al Doilea Război Mondial,
acordul reglementează circulația navelor de război prin strâmtorile Dardanele
și Bosfor. Limitează tonajul, timpul și tipurile navelor de război care nu
aparțin statelor riverane Mării Negre care pot trece prin apele turcești și pot
opera în Marea Neagră.

Această relicvă diplomatică complică
eforturile multinaționale de menținere a păcii pe mare.

În prezent, Convenția permite marinelor
non-Marea Neagră să opereze nave de război cu o deplasare de până la 30.000 de
tone (și în unele cazuri până la 45.000 de tone) în Marea Neagră. Convenția de
la Montreux prevede că navele de război care nu aparțin Mării Negre să
părăsească Bazinul Mării Negre după 21 de zile.

Lacunele Convenției de la Montreux

Fără modificarea Convenției de la
Montreux, va fi dificil să gestionezi o flotă multinațională de nave de război
convenționale în Marea Neagră.

„Pentru a restabili normele operaționale
civile, bazate pe reguli, în Marea Neagră, NATO ar putea lua în considerare o
abatere delicată de la vechea convenție, păstrând litera legii, dacă nu
spiritul regimului de reglementare de la Montreux”, sugerează Hooper.

El arată că Alianța ar putea lua în
considerare transformarea navelor comerciale din clasa Point, a navelor de
răspuns în caz de urgență în exploatările petroliere sau a altor nave civile
sub pavilion al unei țări membre NATO pentru misiuni în Marea Neagră. Navele –
precum cele din Clasa Point – care sunt capabile să opereze în regiune și au
„rude” care au fost modificate anterior pentru activități militare ar putea fi
deosebit de utile.

Odată ce aceste nave civile sunt în
Marea Neagră, ele pot fi modificate rapid, să zicem la șantierele navale din
România ale Grupului Fincantieri, pentru a fi echipate cu sisteme de arme
modulare sau cu platforme pentru elicoptere. După ce aceste nave de război
improvizate sunt echipate cu echipamentul necesar, ele pot începe să acționeze
ca nave de menținere a păcii ”, explică autorul. În opinia sa, aceste nave de
război improvizate ar putea funcționa fără a fi nevoie să părăsească în mod
regulat bazinul Mării Negre. Dacă Turcia protestează, navele pot fi transferate
cu ușurință de sub controlul NATO sub controlul nominal al României sau al
altui stat de la Marea Neagră.