Impresionat de Transilvania în urmă cu 15 ani, producătorul irlandez John Murray vrea să îi prezinte bogățiile în întreaga lume, atât ca un îndemn de a o vizita, cât și de a o proteja.

Abia finalizat, documentarul „Insulele sălbatice ale Irlandei“ produs de John Murray a fost prezentat în premieră mondială în cadrul LYNX Festival, primul festival din România dedicat exclusiv filmului documentar şi fotografiei de natură organizat de Asociația România Sălbatică, alături de Asociația Forona, în perioada 1-5 iunie. Prezent la eveniment, John Murray, producător a peste 100 de filme, difuzate pe cele mai renumite canale din lume, și câștigător a numeroase premii, inclusiv nominalizat la Premiile Emmy, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre cum a devenit fascinat de natură și viața sălbatică încă din copilărie, care sunt provocările meseriei, dar și despre recentul său proiect, un film documentar despre Transilvania.

„Weekend Adevărul“: Mai întâi de toate, ne puteți spune care sunt primele amintiri din copilărie pe care le aveți despre natură?

John Murray: Am copilărit într-un mic sat aflat la malul mării, în Irlanda. Faptul că marea era atât de misterioasă și de goală la suprafață mă fascina mereu. Eram curios ce se ascunde dedesubt, ce animale sau epave se află pe fundul ei. Încă de la 3-4 ani eram obsedat de mare. Jacques-Yves Cousteau era un om de televiziune care călătorea în jurul lumii și explora oceanul, iar eu îmi doream să fiu ca el. Această fascinație m-a urmat toată viața. Așa am devenit scafandru, fotograf sub apă și am început să explorez oceanul din jurul Irlandei, dar și altele. Când am început să mă ocup de filme documentare, eram deja foarte interesat de viața marină. Așa a început totul.

Și cum ați făcut tranziția de la fotograf la producător?

Mai întâi, am lucrat în televiziunea irlandeză ca reporter și făceam materiale despre mediul înconjurător. Îmi plăcea să fac poze sub apă, să filmez în timpul liber, iar apoi am început să fac asta și la serviciu. Primele documentare au fost de fapt despre alpinismul în Himalaya. Este dificil să faci documentare sau filme despre viața sălbatică pentru că durează mult, costă mult și piața este mică. Deci am început prin a face documentare de aventură: alpinism, călătorie… Apoi, lucrurile s-au îndreptat înapoi către viața sălbatică. La un moment dat am făcut un fel de emisiune în care încercam să vorbim despre viața sălbatică: vedetele trebuiau să facă poze animalelor sălbatice. Încercam astfel să facem audiență cu ajutorul lor pentru că poate publicul larg nu era tocmai interesat de viața sălbatică, însă pentru că implicam și vedete care încercau să facă ceva dificil, oamenii se uitau la emisiune. Chiar l-am adus în Brașov pe un fotbalist irlandez faimos pentru a fotografia urși.

Și așa ați descoperit România…

Da, a venit și soția mea, care lucra la emisiune, și a rămas șocată: „Doamne, Transilvania este incredibilă!“. Asta se întâmpla în urmă cu 15 ani și mi-a spus că trebuie neapărat să revenim. A durat ceva să ne întoarcem (râde).

La un pas de moarte

Menționați mai devreme că primele filme documentare au fost despre aventură, chiar și alpinism în Himalaya. De ce tocmai o astfel de aventură?

Am ajuns să fac asta din greșeală. Soțul unei femei din clubul de scafandri din care făceam parte era alpinist și voia să facă prima expediție irlandeză în Himalaya. A fost o experiență excepțională! Apoi am făcut un documentar despre prima experiență irlandeză pe Everest.

Care a fost cea mai dificilă sau periculoasă experiență pe care ați trăit-o în timp ce făceați un astfel de documentar?

În Irlanda, atunci când facem filme documentare despre natură, o luăm razna, pentru că vremea este foarte instabilă și rareori este însorit. Vremea se schimbă de la o oră la alta. Atunci când faci un astfel de documentar, vrei ca viața sălbatică să și facă ceva, dar în condiții meteo bune. Șansele ca acest lucru să se întâmple în Irlanda sunt foarte mici, deci trebuie să fii în alertă tot timpul. Să filmăm „Insulele sălbatice ale Irlandei“ a fost foarte chinuitor. În ceea ce privește pericolul, am lucrat în locuri dificile din munți și am fost la un pas de accidente mortale, dar aș putea spune că am fost norocoși. Când am fost în Kenya, aproape că am fost uciși în timp ce ne aflam în mașină. Nimic special. Am filmat rechini, urși… dar animalele au fost destule de bune cu noi (zâmbește).

Ce alte dificultăți ați întâmpinat în timpul producerii acestui documentar?

Am început să filmăm în timpul pandemiei de COVID-19 și credeam că va fi ușor să facem asta pentru că oamenii stăteau în case, dar nici bărcile nu mai circulau și nu mai puteam ajunge pe insule. Apoi, nici cei care locuiau pe unele dintre insule nu voiau străini pe insula lor, deci asta a fost cea mai mare provocare. Și vremea ne-a dat bătăi de cap: Oceanul Atlantic se schimbă de la o oră la alta. Viața sălbatică din Irlanda este efectiv epuizată, sărăcită… Aproape că nu mai sunt păduri, animalele nu mai au unde să meargă. Suntem uimiți de Transilvania și de natura bogată pe care o aveți aici.

Dar partea cea mai bună din toată această experiență?

Să filmăm pe Skelligs Rock, unde se află o mănăstire veche de peste 1.500 de ani. Este incredibilă! A fost folosită ca platou de filmare pentru filmele recente din seria „Star Wars“. Este unul dintre cele mai minunate locuri antice de pe Pământ. Mănăstirea și locul sunt efectiv spectaculoase. În documentar am filmat păsări care vin din Antarctica și poposesc pentru a-și crește puii în locul în care trăiau călugării. Acest loc are o energie specială.

Transilvania în întreaga lume

Povestiți-ne, vă rog, despre documentarul la care lucrația acum, despre Transilvania. Când a început totul?

Povestea acestui proiect a început în urmă cu 15 ani, când soția mea a rămas impresionată de Transilvania și mi-a spus că trebuie să ne întoarcem aici. Am încercat să găsim posturi de televiziune care să difuzeze acest documentar. Doar așa îl poți face: mai întâi trebuie să strângi bani. Am lucrat la asta și acum suntem aici, facem ce ne dorim de atâta timp. Va fi difuzat în Statele Unite ale Americii, Austria, Franța, Germania, Suedia, Irlanda și Australia. Deci îl vor oameni de pe toată planeta. Sperăm că va ieși bine, încă lucrăm la el. Vrem să prezentăm Transilvania sălbatică în cel mai bun mod cu putință: cele mai frumoase peisaje, scene și animale. Evident, încercăm să surprindem ursul, râsul, lupul, dar ne-ar plăcea să spunem și poveștile animalelor mai mici precum bufnița, albina… Este destinat unui public internațional, deci vrem să prezentăm un best of al Transilvaniei.

Până când vor dura filmările?

Vom fi în România până spre sfârșitul acestui an, probabil până în octombrie. Am început să filmăm anul trecut, am instalat camere ascunse, dar trebuie să terminăm până la sfârșitul acestui an. Regizorul Dan Dinu ne-a ajutat foarte mult și încercăm să facem echipă cu oameni din România. Localnicii cunosc cel mai bine zona.

Ce vă impresionează la România?

Pădurea și imensitatea ei. Din perspectiva mea, ca străin, Transilvania este o comoară care nu se găsește nicăieri în Europa, care va deveni din ce în ce mai importantă și va reprezenta un mare beneficiu al acestei zone dacă este protejată. În prezent, oamenii au un mare apetit să meargă în zone sălbatice și cred că din ce în ce mai mulți vor dori să vină în Transilvania. Și eu, când mă întorc acasă în Irlanda, le spun tuturor că trebuie să vină neapărat în Transilvania pentru că e minunată și niciun alt loc din Europa nu se compară cu ea și cu viața sălbatică pe care o are. Dacă te duci în Austria, nu vezi o pădure sălbatică aşa cum este aici și se simte puțin cam prea curată și aranjată (pentru turism), pe când în Transilvania te simți cu adevărat în sălbăticie. Este o comoară minunată, deci aveți grijă de ea pentru voi, dar și pentru noi, căci vrem să o vizităm (zâmbește). Avem nevoie de natură și de viață sălbatică. Oamenii au trăit mii de ani în natură și în directă relație cu ea, doar în ultimii 2.000 de ani nu am mai trăit în sălbăticie. Conexiunea cu natura este adânc înrădăcinată în noi și nu trebuie să uităm niciodată de ea, mai ales atunci când locuim în oraș.

Ce efect sperați să obțineți în urma acestui documentar?

Sper că arătând acest documentar în întreaga lume, oamenii din alte țări, cât și cei de aici, vor aprecia Transilvania și bogățiile ei. Există o mare presiune în industria lemnului, iar dacă lași afacerile și banii să dicteze cum să ai grijă de pădurile sălbatice, atunci vor dispărea în 20 de ani. Sper că localnicii îşi vor da seama că pădurea în sine este adevărata bogăție, nu banii obținuți din vânzarea copacilor. Sper ca turismul să se dezvolte și din ce în ce mai mulți oameni vor veni să viziteze această zonă. Am speranța că Uniunea Europeană și guvernele locale își vor da seama că trebuie să îi plătească pe fermieri și pe localnici pentru a proteja natura și pădurea, nu să o taie.

Îndemn la acțiune

De multe ori, sărăcia, încercarea de a supraviețui îi împing pe oameni să facă acest lucru…

Exact. Avem aceeași problemă și în Irlanda, oamenii vor să taie și mai mult copacii pentru a face câmpuri. Este o mare presiune!

Care este elementul-cheie al unui documentar menit să îi facă pe oameni să acționeze?

Trebuie să le atingi sufletele. Cred că noi, ca oameni, avem o conexiune puternică cu natura, dar faptul că locuim în orașe, presiunea modernă ne pot deconecta. Prin documentar încerc să îi fac pe oameni să își dea seama de această relație pe care o avem cu natura și de faptul că trebuie să o protejăm pentru că avem nevoie de ea. Viața sălbatică este parte din moștenirea pe care o avem.