Actualitate
6 septembrie, ziua în care evreii au fost obligați să poarte o insignă galbenă cu Steaua lui David VIDEO
În anul 1941, naziștii le-au impus evreilor cu vârsta mai
mare de șase ani să poarte câte o insignă galbenă cu Steaua lui David, ca semn
distinctiv. Tot într-o zi de 6 august au murit Valeria Seciu, Grigore Gheba și
Luciano Pavarotti.
Evrei FOTO Delcampe
1817: s-a născut Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu a fost om politic, istoric, scriitor,
jurnalist, diplomat, membru fondator al Societăţii Academice Române şi
preşedinte al Academiei Române. Colaborator apropiat al domnitorului Alexandru
Ioan Cuza, cei doi bărbaţi de stat au întocmit împreună un amplu plan de
reforme ce vor pune bazele constituirii statului român modern. Preşedinte al
Consiliului de miniştri, titular la Ministerul de Interne şi Ministerul de
Externe, Kogălniceanu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai
generaţiei sale.
În timpul mandatului la conducerea Ministerului de Externe,
România îşi cucereşte Independenţa de stat. Personalitate cu vastă experienţă
politică şi diplomatică, a fost unul dintre liderii marcanţi ai Partidului
Naţional Liberal. Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari
oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea
istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti. În acest sens a fondat
revista „Dacia literară”, iar în articolul inaugural a sintetizat idealurile
scriitorilor paşoptişti, punând astfel bazele curentului paşoptist din literatură.
Drept recunoştinţă pentru contribuţia sa la dezvoltarea culturii, a fost ales
preşedinte al Academiei Române.
Mihail Kogălniceanu a murit la Paris în timpul unei operaţii
şi a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Locul său de la
Academie a fost luat de Alexandru Dimitrie Xenopol, care spunea despre
Kogălniceanu: „A umplut cu înalta lui personalitate mai bine de 50 de ani din
istoria neamului românesc. Ar fi trebuit să se nască în sânul unei mari
împărăţii şi să conducă destinele ei“.
1863: primul metrou din lume
La Londra, a intrat în funcțiune, primul metrou din lume,
de-a lungul sectorului Victoria Street, cu o lungime de 6,3 km.Tracțiunea era
realizată cu o mașina cu aburi.
1940: sub presiunea lui Ion Antonescu, Regele Carol al
II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai
Începe cea de-a doua domnie al lui
Mihai (1940-1947), sub dictatura lui Ion Antonescu.
1941: Naziștii le-au impus evreilor cu vârsta mai mare de 6
ani să poarte câte o insignă galbenă cu Steaua lui David.
În Germania nazistă, ca urmare a legilor rasiale, Wilhelm
Frick le-a impus evreilor să poarte în piept o stea galbenă cu șase colțuri, ca
semn distinctiv.
La 3 septembrie 1941 Cabinetul ministerului de Interne al
României a emis un ordin prefecților de județe că evreii sunt obligați a purta
ca semn distinctiv, „Steaua lui David” (steaua galbenă), cusută pe haină, în
partea stângă a pieptului.
În urma întâlnirii pe care Wilhelm Filderman, care deținea
funcția de președinte al Uniunii Comunităților Evreiești, a avut-o cu Ion
Antonescu la 10 septembrie 1941, mareșalul a anulat ordinul, totuși în Moldova,
Cernăuți și Transnistria evreii au fost siliți să poarte semnul distinctiv.
1997: la Londra au loc funeraliile Prințesei Diana
La peste un sfert de secol de la moartea Dianei, teoriile că
a fost omorâtă sunt încă prezente. Apropiați ai prințesei, foști angajați și
persoane publice susțin acest lucru. Unul dintre cei mai apreciați avocați
britanici, Michael Mansfield a spus recent că sunt multe întrebări fără răspuns
cu privire la moartea Dianei și a insistat că moartea prințesei nu a fost un
accident.
În noaptea de 30 spre 31 august 1997, Diana și iubitul ei,
Dodi Al Fayed, fiul miliardarul egiptean Mohamed Al Fayed, au plecat cu o
mașină de la hotelul Ritz din Paris. În autoturism se mai aflau şoferul Henri
Paul şi bodyguard-ul Trevor Rees-Jones.
Prințesa inimilor
Un grup de fotografi a urmărit maşina în zona Place de la
Concorde, apoi în pasajul Pont de l’Alma. Șicanat de paparazzi, Henri Paul nu a
mai putut controla mașina și a intrat cu o viteză de 180 km/h într-un pilon al
tunelului.
Dodi şi Henri Paul au murit pe loc, Diana şi bodyguard-ul
Trevor Rees-Jones erau încă în viaţă la sosirea ambulanţei. Diana a fost
transportată la spital, unde medicii au constatat că avea o hemoragie internă
gravă. S-a încercat de câteva ori resuscitarea ei, iar la ora 4.00 dimineaţa de
31 august 1997, a fost declarat oficial decesul.
Ştirea că prinţesa Diana a murit a şocat oameni de pe întreg
mapamondul. Peste un milion de buchete de flori au fost duse la poarta
palatului unde locuise Lady Diana. Funeraliile au avut loc la 6 septembrie 1997
şi au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume, fiind transmise de
toate televiziunile. Diana a fost înmormântată în capela familiei Spencer de la
Althorp.
2004: a murit Grigore Gheba
Culegerile sale de probleme şi exerciţii la matematică le-au
dat dureri de cap multor elevi. Pe alţii, dimpotrivă, i-au luminat. Oricum,
„matematica de Gheba“ a făcut istorie şi s-a răspândit în bibliotecile a
milioane de români.
Grigore Gheba a venit pe lume pe 15 august 1912, în casa
părintească, ultima de la marginea satului Poieniţa, din comuna vrânceană Dumitreşti.
Departe de el însă gândul că ziua naşterii sale ar fi fost vreo sărbătoare în
familie, mai mult decât semnificaţia datei în calendar. Gheba nu şi-a închipuit
că ar fi fost un copil prea dorit, aşa cum mărturisea în cartea sa
autobiografică, „Între viaţă şi moarte“, fiind al cincilea băiat – în total au
fost şapte fraţi – dintr-o familie tare nevoiaşă şi, unde mai pui, cu un tată
bolnav, suferind mai degrabă „de-o manie fără leac“.
Când nu se ţinea de şotii, purta pe umeri responsabilitatea
oricărui copil crescut la ţară. Trebuia să meargă cu vaca la păscut, apoi să
adune vreascuri din pădurea care începea unde se termina casa sa, să culeagă
corcoduşe şi ierburi, pentru animale. Apoi, vlăguit de muncă, pleca la şcoală.
„Casa noastră era ultima din marginea satului şi, în drumul meu spre şcoală,
cale de trei kilometri, treceam în mare viteză de-a lungul gardurilor şi, cu un
băţ, le făceam să ţăcănească ca o mitralieră, astfel că zgândăream toţi câinii
satului. Nu mă mulţumeam cu atât, mă opream şi la stână, pentru a mă lupta cu
dulăii, împreună cu un alt coleg, o altă
puşlama, care, oricum, nu mă întrecea în năzdrăvănii“, povestea Grigore Gheba
în cartea sa, scrisă în 1993, când avea 81 de ani.
Când războiul forţa tot mai tare graniţele ţării, Gheba trebuia să lupte. În plus, după
căsnicie, toţi cei cinci fraţi ai soţiei sale s-au stins, unul după altul, de
tumoare cerebrală. La ultimul copil, părinţii Lilicăi n-au mai rezistat şi au
murit amândoi în acelaşi an. „A fost cea mai mare tragedie de familie pe care a
cunoscut-o judeţul Vrancea“, scria Gheba în „Între viaţă şi moarte“.
În 1941, pe peronul gării din Râmnicu Sărat, Gheba îşi ia
rămas bun de la familie. Pleacă pe front, să lupte alături de trupele germane,
având sentimentul vremurilor grele şi nesigure care vor urma.
Pe câmpul de luptă, ştia că nu există dreptate decât cu
arma. Totuşi, ceva nu-l lăsa să rămână indiferent în faţa crimelor comise de
nazişti. În oraşul Dubăsari din Transnistria, acolo unde armata lui Hitler avea
un lagăr de exterminare pentru evrei, trăieşte primul şoc al războiului. „Am
văzut femei şi copii împuşcaţi, ce cădeau în gropile făcute de ei. Copiii
continuau să ţipe în groapă. Călăii erau îmbrăcaţi în haine negre, cu panglici
roşii la chipiu şi la veston, penru a fi cât mai fioroşi“, povestea soldatul pe
care astfel de imagini îl ţineau treaz nopţile.
2007: a murit Luciano Pavarotti
Dintr-o familie modestă, fiu de brutar, Luciano Pavarotti a
văzut lumina zilei pe 12 octombrie 1935 şi se spune că a ţipat atât de tare la
naştere că toată lumea a prezis că va fi cântăreţ.
Dar nu se gândea nimeni că cel supranumit „Big
Luciano” va ajunge atât de mare, atât la propriu, cât şi la figurat.
Pavarotti a debutat la vârsta de 26 de ani, iar cu rolul din
opera lui Donizetti „Fiica regimentului”, interpretat in 1972 la Metropolitan
Oper din New York, a avut 17 bisuri, un record pentru celebra scenă.
Un artist de talie mondială
Tenorul a cântat dincolo de scena tradiţională de operă,
popularizând arta lirică pe stadioane şi arene sportive. Concertele pe care
le-a susţinut singur sau alături de tenorii Placido Domingo şi José Carreras
ori alături de artiştii invitati la celebrele show-uri „Pavarotti and Friends”
au atras milioane de spectatori, miliarde de telespectatori şi au contribuit la
vânzarea a aproximativ 100 de milioane de albume, un record pentru muzica
clasică.
Pavarotti şi-a dorit „să moară la el acasă”, într-o casă
frumoasă de ţară, înconjurată de câmpii şi verdeaţă”, din apropiere de orasul
său natal, Modena, din nordul Italiei.
Mormântul lui Luciano Pavarotti FOTO MI
2021: a murit Jean-Paul Belmondo
Actorul francez Jean-Paul Belmondo a murit pe 6 septembrie
la vârsta de 88 de ani. În ultimii ani, după ce a suferit un AVC în 2001,
sănătatea lui a fost în centrul atenţiei.
Belmondo, un clasic al Noului Val Francez, care a colaborat
cu regizori precum Jean-Luc Godard şi Phillippe de Broca, a devenit celebru în
cu filmul ”Cu sufletul la gură/ A bout de souffle”, de Jean-Luc Godard, din
1960.
Sinonim al expresiei ”French cool”, este cunoscut şi pentru
rolurile din filmele franceze cu gangsteri, precum ”Classe tous risques”
(1960), de Claude Sautet, şi ”Borsalino” (1970), de Jacques Deray.
Printre titlurile sonore din filmografia starului francez,
care alegea de multe ori să interpreteze el însuşi scene care ar fi presupus
dublajul unui cascador, se află pelicule precum ”Panică în oraş/ Peur sur la
ville” (1975), de Henri Verneuil şi două filme regizate de celebrul Claude
Lelouch – romanţa în stil hollywoodian ”Un bărbat care îmi place/ Un homme qui
me plaît” (1969) şi drama ”Viaţa unui copil răsfăţat/ Itinéraire d’un enfant
gâté” (1988).
Belmondo a jucat şi rolul unui membru al Legiunii Franceze
într-un film din seria ”James Bond”, thrillerul ”Casino Royale” din 1967.
2022: a murit Valeria Seciu
Născută la București, Valeria Seciu a absolvit în anul 1964
Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și
Cinematografică. După absolvirea facultății a debutat pe scena Teatrului
Național din Capitală cu rolul Veronica Micle, în spectacolul „Eminescu“, în
regia lui Sică Alexandrescu. În anul 1978 s-a angajat la Teatrul Mic din București.
Printre spectacolele în care a jucat de-a lungul carierei se
numără „Maestrul şi Margareta“, „Cerul înstelat deasupra noastră“, „Menajeria
de sticlă “, „Hamlet“, „Cui i-e frică de Virginia Wolf? “, „Idiotul“, „Enigma
Otiliei“ și „Valiza cu fluturi“. Marea actriță a murit la 6 septembrie 2022.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp




