Actualitate
Originea controversată a momârlanilor, românii numiți „urmași direcți ai dacilor” VIDEO
Cei mai vechi locuitori ai Văii Jiului, cunoscuți ca momârlani, au fost considerați de unii istorici urmași ai dacilor, iar satele lor devin tot mai atractive pentru turiști. În realitate, istoria ținutului momârlanilor este diferită.
Momârlani. Ilustrată de la începutul secolului XX.
Momârlanii,
populația băștinașă din Valea Jiului din Hunedoara a populat ținutul sălbatic dintre munți
începând din epoca medievală.
Cei mai mulți dintre vechii locuitori ai Văii
Jiului au ajuns aici, ca păstori pe drumurile de plai ale Carpaților, ori refugiați
din fața năvălirilor turcilor care au pustiit ținuturile de la poalele
munților.
Urmașii dacilor, doar ca înfățișare
Mulți
localnici cred însă că rădăcinile momârlanilor sunt mult mai vechi. Au fost
numiți „urmașii direcți ai dacilor”, iar numeroase site-uri dedicate promovării
Văii Jiului îi descriu ca fiind descendenți ai lui Burebista, Decebal, Zamolxis
și a altor personaje legendare din istoria antică a românilor.
Asocierea
momârlanilor cu dacii datează din secolele trecute, datorită portului și înfățișării
lor arhaice.
„Un
număr mic de sate se găsesc aici şi acestea sunt populate de un amestec al
valahilor harnici, care pot fi văzuţi în general păstorindu-şi turmele şi
cultivându-şi pământurile. Sunt foarte pitoreşti la înfăţişare şi port şi sunt
înclinaţi să fie prietenoşi. Un copil de opt ani care cânta la un fluier din
stuf ne-a purtat înapoi în timpurile Arcadiei (n.r. o regiune antică a Greciei)
şi probabil şi el reprezintă o populaţie la fel cu cea care era aici în urmă cu
2.000 de ani”, scria geologul englez David Ansted, în 1862.
Imaginea 1/70:
Tinutul Momarlanilor Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (38) jpg
Publiciștii
români i-au asociat și ei de-a lungul timpului pe momârlani cu dacii, chiar
dacă Valea Jiului este săracă în vestigii antice.
„Cu o sută de ani în urmă, Valea Jiului, bazinul
carbonifer de azi, la poale de Negoi, era o liniştită aşezare de ţărani români momorlani.
În sate tăcute, ascunse printre coline şi păduri, ei duceau, ca şi strămoşii
lor autentici daci, o viaţă primitivă între brazdă şi pășune. Dar de la 1845,
când s-au descoperit imensele zăcăminte carbonifere care umplu Valea dela
Lupeni până la Petrila, momărlanii au dispărut. Vechii băştinaşi, momărlanii,
s-au retras în vârfurile munţilor, unde-şi duc şi-acum aceeaşi viaţă primitivă,
ca păstori, aproape nomazi. Îi vezi rar, coborând pe poteci de munte, spre
piaţa Petroşanilor, mândri şi călări pe cai mici, venind, să vândă te miri ce
nimicuri lucrate în pădure”, arăta istoricul român Nicolae Deleanu, în 1933.
Alți istorici, ca Nicolae
Densușianu, le-au găsit momârlanilor rădăcini mult mai vechi. Autorul relata în
„Dacia Preistorică”, din 1913 că vârful Parâng a fost locul unde personajul
mitologic Prometeu ar fi fost înlănţuit de zei.
Eroul care a furat focul pentru
a-l dărui oamenilor, era pelasg, susţinea Nicolae Densuşianu, iar locul patmimilor sale
ar fi fost muntele ce veghează asupra Văii Jiului.
Munții,
locuri de refugiu din calea turcilor
Primele
sate din Valea Jiului din Hunedoara au fost înființate începând din secolul al XV-lea, de românii
din Țara Românească, care au trecut munții, fugind din calea turcilor.
Invaziile
din secolele următoare au făcut ca ținutul sălbatic, înconjurat ca într-un
clește de munții Parâng, Retezat, Șureanu și Vâlcan să devină loc de refugiu și
pentru alți români aflați de cealaltă parte a Carpaților.
Astfel
au luat ființă așezările Câmpu lui Neag, Uricani-Hobița, Coroiești și alte sate
pe vetrele cărora aveau să se dezvolte, începând din secolul al XIX-lea, noile
orașe ale cărbunelui (video).
Timp
de secole, oamenii din Valea Jiului au dus aici o viață simplă, trăind de pe
urma creșterii animalelor și a bogăției pădurilor din zonă. Nu păreau interesați
de „aurul negru” vizibil în păturile groase de la suprafața pământului, ori
risipit în bulgări mari rostogoliți în văi și râuri.
Chiar
și atunci când cărbunii se aprindeau, arzând mocnit luni în șir fără
întrerupere, localnicii rămâneau consecvenți traiului lor pastoral, în locurile
știute de secole ca rute ale transhumanței din Carpați.
„Unii
au cabane de buşteni pe înălţimi, unde locuiesc toată vara. Alţii caută un
adăpost sub corturi făcute din ramuri şi frunze de copaci; foarte puţini
coboară în văi în timpul sezonului cald şi nu îşi văd casele luni de zile.
Nimeni nu rămâne jos, în afară de cei bătrâni şi infirmi. Chiar şi femeile şi
fetele se alătură exodului general, iar satele sunt practic pustii. La mijlocul
verii, turmele pasc chiar pe vârfurile munţilor, dar pe măsură ce vremea se
răceşte, ele sunt coborâte, curăţând versanţii zonă cu zonă de iarbă şi lăsând
frecvent petice de pământ goale”, scria publicistul Robert Nelson Boyd, care a
ajuns în Valea Jiului, în 1870.
Momârlanii, eclipsați de mineri
Mineritul
a devenit cu timpul principala activitate a comunităților din Valea Jiului.
Peste zăcămintele uriașe de cărbune, întinse pe o distanță de circa 40 de
kilometri între estul și vestul Văii Jiului, au fost clădite cele șase orașe
din Valea Jiului, căile ferate, drumurile, minele și uzinele din ținut.
Populația
băștinașă din munți, numită a momârlanilor, fidelă tradițiilor patriarhale și
dedicată creșterii animalelor, s-a împuținat cu timpul, iar în prezent
reprezintă o mică parte din cei 100.000 de locuitori ai Văii Jiului.
Minele
din Valea Jiului (video) au fost închise treptat după 1990, iar până în 2030, când este
estimată oprirea definitivă a ultimelor exploatări de cărbune, meseria de miner
ar dispărea și ea.
Turismul
este văzut de autorități și de localnici ca o soluție economică în Valea
Jiului, deși mulți dintre foștii mineri au rămas reticenți la alternativa
investițiilor în turism, propusă după prăbușirea industriei miniere. Iar cum
fostele mine și ruinele lor, chiar și înconjurate de spectaculoasele creste ale
munților, nu atrag turiști, autoritățile din Valea Jiului mizează pe atracțiile
naturale ale zonei și pe istoria locului.
Ținutul momârlanilor renaște peste ruinele mineritului
Momârlanii
au primit acest nume în derâdere, de la noii locuitori ai Văii Jiului, odată cu
înființarea primelor colonii din jurul minelor de cărbune la sfârșitul
secolului al XIX-lea. Acum, deși au rămas câteva sute de oameni, au revenit în
actualitate și sunt priviți ca unul din simbolurile turistice ale Văii Jiului.
Un muzeu al satului momârlânesc poate fi vizitat în Câmpul lui Neag (Uricani),
un alt muzeu etnografic este amenajat la marginea satului Petrila, iar o rută a
ținutului momârlanilor a fost inaugurată recent în Valea Jiului.
„Ruta
cultural turistică Ținutul momârlanilor traversează Depresiunea Petroșani de la
Est la Vest, sau de la Vest la Est, traversează orașele Petrila, Petroșani,
Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani și comunitățile rurale, oferind turistului
plăcerea de a cunoaște cultura, pașii făcuți prin istorie de localnici,
tradițiile și obiceiurile comunității momârlanilor, dar și a barabelor
(locuitorii de la oraș)”, arată Centrul de Informare Turistică al orașului
Uricani (video).
Traseul
turistic din ținutul momârlanilor începe de la Peștera Bolii, aflată la poalele
cetății dacice Bănița și continuă spre izvoarele Jiului de vest, trecând prin
cele șase orașe din Valea Jiului, până la poalele Retezatului.
Călătorii găsesc
numeroase case cu arhitectură tradițională în micile așezări rurale de la
marginea orașelor miniere și monumente ale naturii și au ocazia să îi cunoască
pe puținii localnicii ale căror familii au trăit de mai multe generații în
Valea Jiului.
Cele
mai multe familii de momârlani
au rămas în cătunele din vecinătatea celor șase orașe ale Văii
Jiului (Petroșani,
Petrila, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani),
în
satele Tirici, Răscoala, Cimpa, Moliviş, Jieţ, Lunca, Câmpu lui Neag și Valea de Brazi.
Alte familii
de crescători de vite și oi trăiesc în cătunele din Munții
Șureanu, traversate
de pâraiele care coboară în vale, traversând satele Bănița,
Baru și Pui, înainte
de a se revărsa în Strei.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




